2,466 matches
-
ce se vedea prin geamuri era fragmentată de linii Înghețate. Nu putea să nu fie conștientă În fiecare clipă de scrisoarea pe care o avea În palmă. Soldatul o conduse Înăuntru blând și politicos, apoi trase ușa fără s-o Încuie. — Ce vor? Întrebă ea. Nu trebuie să pierd trenul. — Nu fi speriată, spuse el. O să le explic eu și or să-ți dea drumul În cinci minute. Trebuie să-i lași să te percheziționeze, dacă asta vor. Au luat scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ușa se deschise și doi soldați Împinseră Înăuntru un alt bărbat. Dr. Czinner Înaintă repede și puse piciorul În ușă. Le vorbi soldaților cu voce scăzută. Unul din ei răspunse, celălalt Îl Împinse Înapoi și trânti ușa, pe care o Încuie pe dinăuntru. — I-am Întrebat de ce te țin aici, spuse el. Le-am spus că nu trebuie să pierzi trenul. Unul din ei a spus că totul este În regulă. Un ofițer vrea să-ți pună o Întrebare sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să doarmă. — Da. Cât de multe am să-i povestesc nevestei mele! — Băutura, Îl Îmboldi doctorul Czinner. Ninici spuse Încet: — Dacă Încercați să evadați În timp ce-s plecat, o să dau de bucluc. Doctorul Czinner spuse: — Cum am putea scăpa? Ușa e Încuiată și fereastra e prea mică. — Foarte bine atunci. Doctorul Czinner Îl văzu plecând și se Întoarse cu un suspin trist spre ceilalți. — Acum, spuse el. Suspinul venea de la pierderea sentimentului de siguranță. Lupta reîncepea. Era dezagreabila lui datorie: să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la recepție, fără a avea nimic altceva de făcut decât să tot Întoarcă În minte frânturile lui de informații - aceasta era viața domnului Kalebgian. Myatt bătu la ușa lui Janet Pardoe. — Cine-i acolo? — Pot să intru? — Ușa nu-i Încuiată. Janet Pardoe aproape că terminase cu Îmbrăcatul. Rochia Îi zăcea Întinsă pe pat și ea era În fața toaletei, pudrându-și brațele. — Ai Într-adevăr intenția să cinezi cu Savory? Întrebă Myatt. — Ei bine, așa am promis, spuse Janet. — Am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru copii, Phoebe? —Offf! Este o muncă foarte grea. Mostrele mele sunt la Shanghai. Ar trebui să ajungă Înapoi săptămâna viitoare. —Scuzați-mă, mă duc până la toaletă, le-am zis și am ieșit repede. Când am ajuns acolo, m-am Încuiat Într-o cabină. Fusese Hunter la Londra? De ce ar fi spus Phoebe așa ceva? Și, mai important, dacă fusese acolo, de ce nu-mi spusese? Deodată am auzit cum ușa de la toaletă fu Împinsă cu putere. Cineva a bătut În ușa cabinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am exclamat, șocată. —Existau toate semnele. Era cât se poate de evaziv În legătură cu toate deplasările alea În interes de serviciu, iar toanta de Marci nu și-a făcut niciodată probleme În legătură cu ele. Plus că a mai găsit și un sertar Încuiat la biroul lui - ceea ce Întotdeauna reprezintă un important semn de infidelitate. Unde mai pui că el nici nu a observat noua ei rochie Rochas. 6 000 $ de pe cardul lui de credit, și el nici nu a băgat de seamă! —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Așa și trebuie. M-am îndrăgostit de ea. M-am îndrăgostit. De Helen Hoover Boyle. Pantalonii mei și fusta ei se adaugă grămezii de pe podea - cristalurile căzute, pantofii noștri, alături de ceaslov. Capitolul 38 La sediul agenției imobiliare Helen Boyle este încuiat și, când bat în ușă, Mona strigă prin geam: — E închis. Nu sunt un client, strig. Stă la calculator și scrie ceva. La fiecare două taste se uită la monitor, apoi din nou la tastatură. Pe monitor, sus, cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Biblioteca Congresului. Trebuie să strângem mizeria și să fim siguri că așa ceva nu o să se mai întâmple niciodată. Trebuie să prevenim lumea. Viața mea s-a sfârșit. Asta e noua mea viață. Taxiul oprește în parcare; Mona e la intrare, încuind ușile cu cheile de pe un inel uriaș. Ai putea zice că-i Helen. Mona, cu părul jumulit, pieptănat pe spate, tapat într-un balon roșu și negru. E îmbrăcată într-un costum maroniu, dar de maroniul ciocolatei. E mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din bagaje. Călătorii fug prin zăpadă în direcția clădirii aflată în întuneric, înșirîndu-se lîngă ferestre, lovind cu palmele, făcînd larmă, doar-doar le va deschide cineva. Cîțiva se opresc lîngă obloanele ridicate la burta cusei și-și iau din bagaje. Șoferul încuie ușa, lasă apoi obloanele în jos, închizîndu-le și se îndreaptă spre restaurant, oprindu-se o clipă în fața lui Dorin, care stă în mijlocul șoselei: Nu mergi? Poate trece vreun camion, sau... Cine se mai încumetă pe vremea asta?! Hai înăuntru. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că-i pe-aici prin jur; am niște vecine!... Mai ales una, Teona, soția lui Trifon, ai s-o cunoști sîmbătă: frumoasă, fină, elegantă și cultă..., dar nu arogantă. Mihai strînge încă o dată mîna și iese. În urma lui ușa e încuiată, apoi, prin ochiul de sticlă mată vede lumina din hol stinsă. Coboară cele cîteva trepte pe ghicite, că zăpada a uniformizat totul, înoată pînă la genunchi spre poartă, iese din curte, iar cînd ajunge în stradă se lasă în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încercînd să-mi umplu golul interior cu pasiunea pentru teatru... Nu!... Imposibil! De ce să-mi pară rău pentru Mihai?! Nici nu cred că mi-a făcut curte. A fost mai degrabă politicos, știind că voi juca în piesa lui." Aura încuie compartimentul, răsucind zăvorul, stinge lumina, să nu poată fi văzută de pe culoar, că noaptea o femeie singură într-un compartiment atrage întotdeauna privirea și încurajează pornirile, apoi își reia poziția de mai înainte, visînd la locul cald de acasă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întins pe cele trei scaune. Sultana se întoarce din drum și-i arde un dos de palmă peste umăr: Ia vezi, unde te trezești aici? Aprigă mai ești, tremură carnea pe tine surîde Mircea Emil, săltîndu-și pălăriuța. Ai grijă cum încui ușa la noapte. Poate vrei să te arunc în iaz rîde femeia, depărtîndu-se. Lazăr și studenta scot din magazie încă o saltea, ajutați de Ovidiu, care nu s-a mai arătat prin sală în ultima vreme. Ia te uită! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și Pavel umblă de ici-colo, așteptînd să li se spună ce mai au de făcut. Cînd cele două pasagere care au ajutat la curățenie s-au retras, Andrei umple o cană de tablă, de vreo cinci litri, cu vin, apoi încuie carnea rămasă și vinul în dulap. Sultana ia cana cu vin, Mihaela pune în poala șorțului cinci pahare și pornesc spre scara ce duce la camerele lor, urmate îndeaproape de șofer. Le lăsăm pe ele să bea mai mult șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prea am față de oficială, dar... Hai să ieșim, nu te supăra că nu-s o gazdă..., mulțumesc că m-ai anunțat!, cred că după vizionare mă duc la uzină... Ce bine c-ai venit, altfel nu ajungeam la vizionare. Mulțam! Încuie ușa în grabă, pornind spre scări cu pași mari, continuînd să se îmbrace din mers. Afară nu mai ninge, dar vîntul continuă să sufle cu înverșunare. Pe străzile curățate deja de zăpadă circulă autobuzele transportului local. În centru, în fața magazinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gulerul ridicat al hainei de blană un gest spontan, plin de tinerețe. Afară, un vînt nebun învăluie din toate părțile. Mihai întinde mîna, iar Doina i se agață strîns de braț. Ce grozăvie! clatină din cap fata după ce intră și încuie ușa de la intrarea în vilă. Te rog să te faci comod! Tanti e plecată la sora ei, mama-i la spital, tăticu'... Te grăbești? Mihai se uită la ceas: nouă și jumătate, coloana de mașini care duce schimbul trei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-i spun mamei, ca prin ea, știindu-i sentimentele, să te lovesc. Furie de moment. Cînd am ajuns la ușa ei..., încuiată. Asta nu mi s-a mai întîmplat. Mi-a dat drumul, e drept, dar de ce s-a încuiat? Pe la prînz, cînd a plecat în oraș nu mi-a spus unde se duce și e prima oară cînd pleacă fără să spună -, am intrat în cameră și am cotrobăit. Mai mult de teamă; de teamă pentru tăticu'. Primul gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iubit, noaptea aceea am fost ca beată; ne-am tăvălit două ore pe covorul din salon; cînd a plecat, eram mai mult moartă, abia mă mișcam, mă dureau toate încheieturile; nici n-am putut să mai ies după el, să încui poarta... Vestea că soțul meu a fost arestat a căzut ca un trăsnet. Am rămas ale nimănui, fără lemene, fără mîncare... El n-a uitat; a venit cu traiste pline cu de toate, descărca mereu lemene și cărbuni în curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o dată, de două ori, apoi, cînd se simte aproape de apogeu, strînge cu putere brațele în jurul gîtului, dar bărbatul, transpirat tot, cade cu obrazul între sînii ei... Ce naiba nu te poți abține?! se ridică agale Mircea Emil. Nici măcar ușa nu-i încuiată... caută el un pretext. Nedumerită o clipă, femeia se saltă în coate, ar vrea să-l recheme, dar, văzîndu-l preocupat să se îmbrace, o apucă o furie vecină cu isteria, născută din insatisfacția amestecată cu dezgustul față de ea însăși; vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bani și-l aruncă pe masă, grăbindu-se să părăsească bucătăria. Ajungînd în sala restaurantului, îl zgîlțîie pe Radu, arătîndu-i spre ceas că-i ora șase, apoi pleacă în fugă spre grupul sanitar. Blochează ușa de la intrare cu un scaun, încuie cu zăvorul ușa cabinei, se apleacă spre ovalul porțelanului alb și aruncă din el, aproape înecîndu-se, tot ce are în stomac. Trage de mai multe ori apa, se spală îndelung pe mîini la chiuveta de pe sală, se șterge cu batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la filamente cu programul de fabricație și să-l semnați dacă-i în ordine. Chiar nu vreți să veniți definitiv în secție, că dau azi lista locurilor libere? Nu, mulțumesc! Rămîn în cercetare. Ștefănescu salută și iese. În urma lui, Mihai încuie ușa, se dezbracă pînă la brîu și se bărbierește, apoi, îmbrăcat la loc, atent să nu i se mai cunoască oboseala pe obraz, pleacă spre pavilionul administrativ. Intră într-o încăpere la etajul doisprezece, destul de spațioasă, ocupată doar de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru Cooperări, zicînd că o semnează mai tîrziu, cînd trece spre poartă, sau luni la prima oră, după care, amintindu-și de cursa rapidă, sună autogara: telefonul este ocupat. Pune hîrtia cu planul de fabricație în dosar, pe care îl încuie în dulap, rechemînd în gînd imaginea femeii de la etajul doisprezece: "Ia așa prietenă, ba chiar soție mi-ar trebui... La naiba!, are dreptate Vlad: să-mi văd lungul nasului, prostul de el! Crede că Sorina lui stă la Sălcii. Măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
surîde mereu și-și mușcă buzele, simțindu-le îndurerate de cît a sărutat. "Mda..." zice ca pentru sine și-și aruncă o privire plină de dragoste cînd trece prin dreptul oglinzii. Crinule... se aude spunîndu-și, apoi iese încet din încăpere. Încuie ușa ca de obicei, cu ambele chei, să nu poată intra femeia de serviciu și vrea să se îndrepte către liftul din capăt, care o duce jos, la intrare, dar se oprește la mijlocul culoarului și pornește pe trepte, să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de repede puteți ajunge aici? Cam în douăzeci de minute. — Cum vă numiți? — Bull. — Inițiala prenumelui? — J. Bull închise și apoi telefonă la birou. Îi răspunse un stagiar australian, căruia îi spuse că va întârzia, fără nici un alt comentariu. Bull încuie de două ori ușa de la apartamentul său. Apoi se opri pe alee pentru a arunca o privire în jur. Apartamentul se afla deasupra magazinelor înșirate pe East Finchley High Road, niște prăvălii retro, în stilul anilor treizeci, din cărămidă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
alambicată a complexului virginei/prostituatei în psihicul masculin? Nu putem să recunoaștem realitatea vizuală a fofoloancei, pentru că asta ar însemna să recunoaștem și pișatul, ciclul și capetele însângerate și insistente ale copiilor? Evident că Alan nu era într-atât de încuiat încât să nu știe de mulțimea de reviste porno care gemeau de fotografii ale zonei pelviene. Pline de fofoloance decupate cu o precizie de medicină legală, aranjate estetic pe pagină, cu despicătura catifelată și pădurea din jur aplatizate, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu ceea ce știm cu toții, în mod intuitiv. Fiziologia masculină este una statică, lipsită de viață, un vid metabolic, lipsit de activitate, neafectat de fazele lunii și de fluxurile homonale caracteristice corespondentului său feminin. Alan închise definitiv cărțile. Chemă portarul să încuie arhiva și urcă, în liftul puturos, spre caldarâmul londonez. Astfel, în loc să aibă efect cathartic, vizita la bibliotecă exacerbase starea în care se găsea Alan. Imagini ale lui Bull îl năpădeau ca o maladie a minții. Descoperi că abia se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]