792 matches
-
toate acestea, ei trăiau în realitatea lui Dumnezeu. Oamenii se respectau, se ajutau, se bucurau și se întristau împreună, aveau bunul simț, aveau cumpătare și răbdare, comunicau și se încurajau unii pe alții, nu existau atâtea garduri și atâtea porți încuiate, dar mai ales, țineau la patrie, la neam, la tradiții și dădeau întâietate valorilor. Astăzi, din păcate, nu se mai înțeleg nici rudele între ele, ce să mai zicem de ceilalți. De altfel, viața în comunism a fost de o
IESITI DIN LUME! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379075_a_380404]
-
Macovei a lui Petrea... Da' știi ceva?... Un'te duci tu așa, noaptea, în căsoaia aceia pustie? Cum dormi tu acolo? - Ei, lasă, mă descurc eu! Poate dorm la cabana din apropiere... - Și dacă acolo nu-i nimeni și-i încuiat? Ce te faci, tu? Mai bine hai la mine, dormi noaptea aicea... iară mâine te-i duce la Observator... Până la urmă am cedat și m-am supus, căci părea că avea dreptate. Se întunecase bine. Unde să mă duc noaptea
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
Lasă ora, știu că ești de serviciu... M-a răpit un nenorocit... Nu știu unde... Nu în București, într-un sat... O casă sus pe deal... Ca la fata aia... Da, da, da!... E pe capotă, mort... L-a prins mașina... Sunt încuiată.... Știe că ești agent de pază... Nu mai pot, vino, vino!... Între porți și mașină... Cum s-o opresc... Dacă ia foc?... Vino! Gabriel a mai zis ceva, dar ea nu mai putea vorbi și nici asculta. Mulțumea Domnului că
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
rai, legată de Duminica lăsatului sec de brânză, reprezinta și o transpunere în cult a ,,expulzării“ temporare a penitenților în afara bisericii, care, odinioară, avea loc în această duminică. Aceștia trebuiau să rămână în afara ușilor bisericii (ca, oarecând, Adam în fața ușilor încuiate ale Edenului) și să-și plângă păcatele până la sfârșitul Postului Mare, când erau reintroduși în ea împreună cu cei care încă nu făceau parte din comunitatea bisericească. De aceea, imnografia acestei Duminici se întemeiază pe imaginea lui Adam tânguindu-se înaintea
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
într-o puritate Pe care însămi încă nu doresc să o- nțeleg, În care totul îmi este înghețat și toate Sunt prinse în destinul alb al propriului întreg, Așa cum eu acum, voit, sunt încă prizoniera ta, Ca într-o colivie încuiată doar de timp Și mă întreb, de-atunci, acum și poate pururea, Cu ce drept ai asupra-mi putere de anotimp? Silvana Andrada Tcacenco- 30.04.2016 Referință Bibliografică: PUTERE DE ANOTIMP / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PUTERE DE ANOTIMP de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381483_a_382812]
-
lumina, din tainele iubirii Și moartea- am înțeles-o, cum calea fericirii Zidește dintr-un lut mântuitor de viață, Ce nu se prăbușește, din care se învață..., Așa-mi spuse-nțeleptul și mai privi o dată, Făptura-mi neformată și poarta încuiată, Sunt mere scuturate sub al iubirii pom, Mă răsucesc în pântec, visând să mă nasc om. Silvana Andrada Tcacenco- 29.10.2016 Referință Bibliografică: SĂ MĂ NASC OM / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2130, Anul VI, 30
SĂ MĂ NASC OM de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381490_a_382819]
-
omul din trup pământesc să spună ceva determinat și inteligibil. Sfintele Evanghelii ne relatează, pe de o parte, că trupul lui Iisus a putut fi pipăit cu mâinile, a primit hrană iar, pe de altă parte, că pătrundea prin ușile încuiate, apărea și dispărea din ochii ucenicilor și, în general, că atingerea fizică obișnuită de mai înainte nu mai era posibilă, cum reiese din cazul Mariei Magdalena în dimineața Învierii. Preotul Serghei Bulgakov observă că petrecerea lui Iisus cel înviat în
MOARTEA ŞI ÎNVIEREA DOMNULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380798_a_382127]
-
intrat și ieșit în voie peste tot prin Ierusalim, uneori ușile fiind chiar și încuiate, mă duce cu gândul că învățătorul procedează la fel. De altfel s-a și răspândit vestea că El s-a arătat ucenicilor trecând de ușile încuiate. Nu la fel a procedat și Boriel, bătrânul meu tată când ți s-a arătat noaptea? -E adevărat, ușile erau încuiate! -Cu atât mai mult învățătorul Iisus! Dumnezeu n-are nevoie de uși pentru a ajunge într-un loc! Singura
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
ieșit din nou afară, mă simțeam bine, îmi trecuse oboseala dar, eram puțin stingherit și ezitam să-mi deranjez iubita, care tocmai, se odihnea! In sfârșit, m-am hotărât să trec strada și am încercat ușa, de la intrarea blocului: Era încuiată! M-am întors la mașină: Trecuse de mijlocul nopții, nu se vedea țepenie de om în jur, era liniște deplină și nu aveam cum să o strig pe Otilia, ca s-o anunț că am sosit și să-mi deschidă
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
țipetele disperate ale unei femei. - Vă rog să mă ajutați! Cineva să mă ajute și pe mine! Ajutooor! Locatarii camerelor vecine încep să se agite, neștiind ce se întâmplă. Cineva încearcă ușa de unde se aud, fără oprire, gemetele femeii. Este încuiată. Altă persoană sună la recepție și, aproape imediat, apare camerista, învârtind pe degetul arătător un inel de care erau prinse mai multe chei. Cu dexteritatea datorată obișnuinței, firește, o alege pe cea cu numărul 101 și, însoțită de câteva persoane
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373397_a_374726]
-
Învierea... Și-a destinului unire, Ce ne leagă pe vecie Pe deplin și-n mod sublim... Ca mireasa de-al ei mire. Cluj Napoca, 16 iulie 2015. Cercetare cerească Bate pleoapa-nlăcrimată Pe obrazul trist al zării... Și așteaptă să deschidă Ușa încuiată a lumii. Cald, sfios, lacrima scrie, Cântec dulce de iubire Sacadat se mai aude O chemare ... și un nume. Și de-aodată se-mpreună Cerul cu pământul tot Și îmbrățișați suspină, Un salvat și-un Salvator. Bate cald la ușa vieții
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
Ierusalim chiar după primul sunet al cornului de berbec de la Templu care anunța o nouă zi. Prin Ierusalim începu obișnuită vânzoleala prin piețe și pe ulițe. Veștile cu Iisus din Nazaret care înviase și se arătase ucenicilor trecând prin ușile încuiate erau din ce in ce mai dese. Erau foarte mulți însă pe la colțuri, oameni plătiți și puși de arhiereul Caiafa, care împrăștiau zvonul că totul era o minciună pusă la cale de ucenici. Conform înțelegerii cu Ponțiu Pilat legionarii fuseseră trimiși iarăși prin cetate
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
la tine! Se tot scarpină în plete Și ca o furtună vine. Vine-așa cum vine-o cioară Croncănind lacom spre pradă; El, cu sabia îi zboară Capul vânăt în zăpadă. Abia lupta încheiată, În castel se năpustește, Sparge ușa încuiată Și-n odaie drept pășește. Apoi fata o dezleagă: „Ea o fi, e-adevărată?” Cât de dor i-a fost, i-e dragă Mai tare ca niciodată! O ia-n brațe voinicește Și cu ea aleargă-afară. Urcă-n șa. Calul
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
că într-o oră vin să mâncăm. Să nu-ți faci gânduri negre, că eu sunt om cu suflet... și-mi place de tine! Ieși, plecând la treaba lui. Ușa se închise și în broască se răsuci o cheie. Era încuiată. Măcar era sigură că altcineva nu putea intra peste ea. Se liniști și gândurile negre îi dispărură. Avea speranțe că nu va muri împușcată ca un câine pe lângă vreun zid, așa cum văzuse semeni de-ai ei pe străzile Iașului. „Îi
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
fără să-și dea seama, puse mâna pe niște adidași pe care îi încălța când mergea vara la pescuit. De pe cuierul de lemn își luă o geacă de fâș și-o îmbrăcă, după care ieși pe ușă, uitând că trebuie încuiată. Coborî treptele și ieși sprinten din scară, ca un tânăr. Grăbi pașii spre magazin, pe același drum pe unde mersese și soția sa, fără să-i pese de pământul umed și fără să privească în jurul său. Ajungând acolo, urcă cele
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]
-
ai mâncat. --Stai liniștită! strigă el din poartă. Nu s-a întâmplat nimic. Ceasul era cinci după amiază. Toropeală de iunie. Birourile primăriei, goale. Doar din biroul casieriei se auzeau niște chicoteli subțirele. Mărășteanu se enervase tot bătând în ușile încuiate. Își încercă norocul și la casierie, de unde se auzeau râsetele. Ciocăni o dată, de două ori și pentru că hazul nu se întrerupea, deschise ușa: --Ce intri, bă, ca la tine-acasă? îl repezi viceprimarul Mitică Dolofanu, enervat că fusese întrerupt de la siesta
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
tine-acasă? îl repezi viceprimarul Mitică Dolofanu, enervat că fusese întrerupt de la siesta cu bancuri porcoase, pe care le degusta cu duduia Anișoara casierița. --Am o problemă cu dom’ primar. --Atunci, ce cauți aici? Du-te la domnu’ primar! --Are biroul încuiat. Știți...Am o problemă cu pământul. --Da’,cine ești tu, că nu ești din comună? --M-am născut aici. A lu’ Mărășteanu. --Aha! Ăla care umblă teleleu pe câmp, călare pe bicicleta cu remorcă? --Da, domnu’...se însenină Mărășteanu. --Viceprimar, bă
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
--Mă, ți-am dat lotul pe tavă? Ți l-am dat! Eu mi-am terminat misiunea. Salut! Și Pascu Vârtosu a plecat, lăsându-l pe Mărășteanu privind lung la târla de pe locul său. Se duse până acolo și văzu ușa încuiată. Privi în zare, unde desluși o pată alburie. Își zise că, poate era conturul unei turme,cu siluetele mișcătoare ale oilor, ca niște scântei ce-i provocau arsuri pe retină. De fapt, îi ardeau neuronii,care-i atârnau grei în
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
și nu se mistuiește”; David - “chivot sfințit”; Ieremia - “Israelul cel nou”; Ghedeon -“lână plină de rouă”; Isaia - “clește purtător de cărbune”; Iacov - “scară pe care S-a coborât Dumnezeu”; Aaron - “toiag ce a odrăslit”; Solomon - “pat de aur”; Iezechil - “ușă încuiată”; Avacum - “munte umbrit”; Daniel - “munte netăiat”; Zaharia - “sfeșnic”. Cu toate acestea, cel mai cunoscut nume pe care l-a primit Sfânta Fecioară Maria este: “Maica Domnului”. Dacă la ortodocșii slavi numele cel mai cunoscut al Sfintei Fecioare este “Bogorodița” - Născătoarea
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
discutăm aspectul corporal, edifică sublimitatea feminină, iar dacă e să relevăm frumusețea și înălțimea interpretării muzicale nu le atribuim decât duhului de deasupra celor care au adus muzica ușoară la o sursă a născocelii de muzică ce găsește portița inimii încuiată și intră ca o suliță, doar în urechea pe care o sfărâmă. Zisa muzică recentă a pierdut mult din ce spun cântecele Nataliei Guberna, iar în cea mai mare parte spun contrariul. Iată ce spun numai titlurile unora dintre cântecele
NATALIA GUBERNA. NIMIC NU ÎNLOCUIEŞTE VOCEA UMANĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347811_a_349140]
-
sau vântul, Cât o fi sub cer cuvântul! Aici, ori prin zări străine, Casa mea o port cu mine; Casa mea e-o sărbătoare Cu ferestrele spre soare Și cu aer strecurat, Casa mea din dor curat. Veșnic nu e încuiată, Cel ce locuiește-odată, Orice om cinstit de vrea, O să-i fie dor de ea... Referință Bibliografică: Casa din dor... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1207, Anul IV, 21 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae
CASA DIN DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347855_a_349184]
-
ferestrele zăvorâte, perdelele trase, părea mai de grabă o casă părăsită în dogoarea agonicei primăveri decât o casă de oaspeți veselă și primitoare. Încercă să sune și nu i se răspunse, împinse ușa, o întredeschise ușor, văzu că nu e încuiată și păși ușor pe coridor spre camera Veronicăi. Pe femeie o zări culcată în pat, citea între perini. Mihai se repezi în cameră, îngenunche în fața Veronicăi și, glumind, începu să recite câteva diatribe din Biblie: -La început a făcut Dumnezeu
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
Este singura duminică din anul bisericesc închinata unui Sfânt Apostol al Mântuitorului. De ce? Pentru că prin Toma nu mai încape nicio îndoială că Hristos a înviat. Să ne amintim că în seara zilei în care a înviat, Hristos trece prin ușile încuiate și Se arătă celor zece Apostoli descoperindu-le învierea Să. Dacă s-ar fi rămas doar la vedere, s-ar fi putut afirmă că învierea Să a fost doar în mintea Apostolilor, că nu a fost o realitate. Ca să nu
“DOMNUL MEU ŞI DUMNEZEUL MEU!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347976_a_349305]
-
sfinte, Cine să ne pună pe inimi zăvoare? Pe văi și pe dealuri aceste cuvinte Din gurile noastre răsunau și mai tare... Azi liniștea umblă desculță prin sate, Copiii aceia sunt tot mai puțini Și-s tot mai multe acase încuiate, Iar tălpile mele sunt pline de spini. Și iarăși un dor netradus mă cuprinde Pe sub streașina zilei acolo în Munți Sufletul meu e plin de colinde, Tu să ai vreme doar să le-asculți... Referință Bibliografică: Dor de copilărie... / Nicolae
DOR DE COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347261_a_348590]
-
și bagă la cap, că ce vă arăt este valabil pentru amândouă. Nu vă prezentați ca două proaste în fața băieților. Sunt destui proști printre ei care nu știu despre ce dorește o fată tânără de la ei. Chiar dacă sunt niște țărani încuiați, pot face și ei uneori mai mult decât au auzit din poveștile altora, așa că deschide bine ochii ce trebuie să-ți facă un băiat ca să te simți bine și atrasă de el. - Eleonora, lasă copilele în pace, nu te mai
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]