1,441 matches
-
învățat de acasă că nu e bine să vorbesc în public. Și iată că deodată dădeam peste un autor care avea curajul să scrie despre sfîrșitul crunt al lui Dragoș Protopopescu. Atunci mi-am spus că un om care se încumetă să atingă astfel de lucruri nu putea fi o ființă de rînd, că, așadar, în el se ascundeau valențele unei onestități autentice. Găsisem, în sfîrșit, un om care mă scutea de teama de a nu mă lăsa păcălit. Au urmat
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
poieticii lui Paul Valéry, ea depășește cadrul enunțat, intrând, cu o viziune proprie, pe un teren inepuizabil: acela al fundamentului ontologic al poeziei. În anii dictaturii, ca și acum, domeniul supus discuției era/este la fel de impalpabil. Senzația celui ce se încumetă să citească acest volum profund și pasionant, este de peisaj selenar, imuabil, în pofida modificării reperelor istorice. Moștenirea lui Paul Valéry, în planul cugetării asupra actului poetic, este incredibilă: celebrele Caiete, 261 la număr, însumează 26.600 de pagini, în ediția
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
oglindă. Ar fi dovadă de narcisism să spun că Dana mi-a ilustrat cărțile; de fapt a fost un dialog pe picior de egalitate, ca în sonatele pentru vioară și pian. După câteva cărți și premii obținute împreună ne-am încumetat să scoatem și o revistă pentru copii, revistă editată pe cont propriu în 1990 și 1991, când credeam cu toții că tot ce zboară se mănâncă. Dacă primul număr din Ali Baba (cu un tiraj, în 1990, de 30.000 de
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
ou. alb ucigaș e frig în poem și în cântec răcoare, ascultă vântoasa cum sughite în gânduri, e o iarnă pe cinste, cascada ninsorii astupă gâtlejul, privirea e bocnă, trosnește, se frânge, cade-n cristale reci între noi. unde te încumeți pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș într-o rază de lună. obosiți de alcoolul din alb, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
abstracțiunii încep să se transforme în fluturi purtători, în cazul nostru, de zvonuri în legătură cu aventura componisticii românești. Cu două luni în urmă (19 aprilie), la Institutul Cultural Român din Stockholm, cvartetul de saxofoane ce poartă numele capitalei suedeze s-a încumetat să restituie o serie de opusuri pe care sertarele meselor de lucru ale câtorva compozitori români le dospiseră într-atât încât un arheu sfios nu le-ar fi deschis nici în ruptul capului. S-a cântat cu plăcere, pe alocuri
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
e acela că, teoretizînd fericirea, o desființăm; al doilea este că teoria despre fericire a transformat fericirea în ceva sublim și intangibil, ajungîndu-se în situația neplăcută ca, din prea multă teorie pe marginea ei, fericirea să devină ceva inaccesibil. Ne încumetăm să vorbim de bucurii, de plăceri sau de satisfacții, dar puținora le-ar veni la îndemînă să rostească cuvîntul "fericire". Și deși astăzi avem un repertoriu impresionant de definiții și de rețete privind dobîndirea fericirii, ce ne lipsește însă e
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
au glumit serios și au plasat o „checheriță”! Mai știi? Cei doi erau cumetri de peste două decenii și formau o echipă eficientă și bine apreciată de superiori, nu de puține ori au reușit În misiuni la care alții nu se Încumetau. Între ei Își permiteau un limbaj prietenesc, dar numai ... Între ei! Până la Rediu au Întâlnit un tractor cu remorcă și două cărucioare trase de niște țigănuși care s-au speriat de moarte crezând că dihania ce venea pe nesimțite Îi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Ce rost are să întind de banii ăștia cât mai mult, iar la sfârșitul săptămânii să fiu cu o săptămână mai bătrân și mai jerpelit? Era ora când se serveau aperitivele și, pentru prima oară de când se întorsese la Paris, se încumetă să pășească în teritoriul său, în teritoriul pe care îl cunoștea atât de bine. Până atunci nu remarcase cu adevărat înfățișarea neobișnuită a Parisului: poate că o stradă necunoscută era de felul ei pustie mai tot timpul anului, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
texte pe care mulți practicieni le visează. Voi selecta din multele, pasionantele reflecții asupra artei scenice, publicate de Kokkos În jurnale, caiete-program, ori reviste, doar cîteva, elocvente pentru profunzimea gîndirii sale; de altfel, puțini scenografi importanți ai lumii s-au Încumetat să Încredințeze tiparului programul lor estetic. Artistul grec o face Într-un mod compensatoriu, parcă: „Teatrul există Începînd din momentul În care greutatea nu se mai vede, cînd captează spiritul aerului”(p.11); Dacă un spațiu (teatral) nu ia În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mai tare. DĂNILĂ: Cum, bre? Adică să-ncep eu, om în toată firea, cu nevastă și copii, s-alerg printre copaci? CODÂRLIC: Și ce, nu s-a mai văzut? Pesemne nu prea ești umblat prin lume... Da' dacă nu te-ncumeți, poți să pupi burduful, că l-am și înșfăcat! Haide, ori laie, ori bălaie, că n-am când aștepta. DĂNILĂ: Măi pușchiule, da' cu mine ți-ai găsit tu că poți să te-ntreci la fugă? CODÂRLIC: D-apoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
opus. Nu puteau concepe ca fata lor să se despartă de căminul părintesc și să plece în lume. Dar Simona reuși să-i convingă, nu numai că este în stare să plece pe un astfel de drum, dar că se încumetă să-l și străbată. Ani la rând, cinci sau șase, făcu ocolul județului la diferite școli, suplinind catedre diverse: de desen, științele naturii, istorie. Se feri de matematică, știință cu care fusese întotdeauna paralelă, cum îi plăcea ei să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
comune, unitare a profesioniștilor, obiectiv frecvent punctat în ordinea de zi a reuniunilor profesionale, dar, se pare, greu de realizat în practică. Cartea de față este temerară deoarece de ani buni nici un autor sau colectiv de autori nu s-a încumetat să publice o lucrare de sinteză despre aplicarea normelor biblioteconomice în ansamblu, tocmai datorită volumului imens de cunoștințe pe care îl presupune biblioteconomia, ca știință. Din acest motiv, credem că se va dovedi un manual foarte necesar bibliografiei de specialitate
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
încă din clasa a X-a și constat că patima scrisului devine o constantă a vieții sale, deocamdată cu ingredientele vârstei, cu orgoliul nemărturisit al cuceririi lumii cu talentul său, transferat, desigur, câtorva eroi din cartea debutului, pe care se încumetă s-o propună cititorilor: . Noul pretendent la mâna literaturii are intuiția că un asemenea „păcat” poate să zdrobească viața chiar în momentul cvasimistic al revelației propriului talent, privit de cei din jur ca o afacere proastă, ca ieșire din automatismele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dorește să își pună gândurile în ordine și să și le aștearnă, după cum se cuvine, într un jurnal personal. Oricum, toate sunt doar cuvinte pe care le scriu, însă sentimentele cum aș putea să le exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici să tulburi un cuib de viespi, nici să răscolești apa mlaștinii, nici să trezești din somn ursul care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a făcut la azilul de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare, Victor plecă către azil și, când ajunse în fața clădirii cu pricina, după ce studie reticent, dar cu luare-aminte, aspectul mizer al fațadei ei, se încumetă să și intre. Înăuntru, locul era cu adevărat scârbavnic și infect. Acum, în fața ochilor săi, vedea cum se desfășura moda hâdă și dezagreabilă din lăcașul celor privați de libertate, din cauza judecății lor întunecate. Astfel, din antreu, dădu direct într-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
știu, dar, spune-mi tu, Luiza, chiar dacă aș găsi acum calea dreaptă de urmat în viața ce mi-a mai rămas de trăit, nu s-a terminat deja, oare, cursa importantă pentru mine? Nu-mi răspunde, nici eu nu mă-ncumet s-o fac deocamdată, îmi este teamă... Și, numai datorită faptului că nu-mi răspund, mai poate zace acum în mine o foarte palidă și umilă bucurie, ce încă mă-nfierbântă cât de cât. Bucuria este un leac universal; ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cel mai puternic atrasă de întâmplările rare, întru totul ieșite din tipare, cu atât mai mult, cu cât ele se petrec într-un oraș mic, de care nimeni n-a prea auzit vreodată, și în care nici măcar strigoii nu se încumetă să vină, iar asta doar din cauza plictiselii de nestrămutat! Când se nimerește să aibă loc, acest tip de întâmplări îi magnetizează numaidecât pe oameni; ei își lasă și familie, și meserie, doar spre a se preocupa un timp îndelung cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trebuit să-mi fie un tainic prieten, dar uite că nu-i, și nu știu chiar deloc, pentru asta, la cine stă vina... Ei, de fapt, la ea stă, bineînțeles! Acum, cine știe, poate - doar poate! - că m-aș fi încumetat să vorbesc despre toate acestea unui alt prieten decât mama, unul adevărat și care să fie de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dorind să-l răsplătească pe acest om care-l purta prin mijlocul satului, în văzul tuturor, vorbind cu el tot atât de serios precum vorbea cu orice sătean de vază. Stătea alături de el pe scândura de la căruță, cine s-ar mai fi încumetat să pună un țigan alături de el și să-l poarte de-a lungul satului, în văzul tuturor?! Tare se simțea bine când se întâlnea cu Ilie. Ar fi mers până la capătul pământului, se simțea și el în rând cu oamenii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aveau încă multe proiecte, nădejdile nu le părăsiseră, de aceea puseră toate visele într-un loc tăinuit al sufletului lor. Simțeau că au sub aripi un vânt prielnic ce le dădea puterea de a zbura, asemenea păsărilor văzduhului care se încumetă să părăsească cuibul, unde s-au aflat multă vreme sub oblăduirea părinților. Urma numirea în posturi, la un spital. Și acest eveniment putea constitui un examen. Începuseră să afle și ele că viața însăși e un șir de examene, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
amiază, pe la începutul căderii înserării. Tineret, dar, nu numai, peste tot, de-a lungul traseului. Entuziasm, dăruire totală, femeile, masculilor și invers, scene rupte din cea mai bogată și ispitititoare imaginație! Toate îi topeau sufletul. Dar, de nimic, nu se încumeta să se apropie. și nimic nu-i încetinea, măcar, pasul, din mers. Dimpotrivă. Îi grăbeau bătăile inimii. Îi puneau sângele în mișcare. O răscoleau, toate, ca pe un jăratec. Ajungea, de cele mai multe ori, topită, acasă. Nu-i ardea nici de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu chestia asta! Ce v-a apucat?", am simțit nevoia să intervin, punând cât mai grabnic capăt disputei. Aveți idee câți sunteți pe aici?", am trecut rapid la altă problemă. "Suntem mulți", afirmă primul întâlnit, în timp ce gândăcița stătea în espectativă, neîncumetându-se să dea un răspuns. "Mulți? Ce înseamnă mulți?", am insistat. S-au uitat unul la celălalt, neștiind în mod clar ce anume să-mi spună. Până la urmă, tot Dorinel se exprimă și în această privință, desigur, în modul lui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dintr-o replică mai serioasă, de teatru, la o remarcă de-a mea. “ 3. Duminică, 9 noiembrie ’80. Avem uneori senzația că, până ne trăiesc părinții, nu suntem obligați să luăm lucrurile în serios. Mai apoi, în loc să citesc altceva, mă încumet să reiau pagini din jurnalul la care scriam de zor după cutremurul din ’77: „După ce, la revenirea din armată, în toamna lui ’76, târziu, când constatasem că statuetele principalelor zeițe antice achiziționate de mine de-a lungul anilor (statui de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i ducă nevoile, mătușa îi povestea cu amănunțime ultimul ei vis, ca și cum persoana ei de acuma, aparținea mai mult lumii visului și nu realității. De-ar fi trăit mama mea, jumătate româncă, de aici din Ardeal, nu s-ar fi încumetat să nu interpreteze visul acesta. Să-l interpreteze cam așa: cum că oglinda este sufletul omului, iar pata de pe ea, păcatele alea grele ale lui. Adică, ale mele. Cert este că totuși acest vis prefigurează ceva, Pruncule, chiar dacă eu nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
combaterii preventive a Răului, nu mai rămîne decît să fie identificate întruchipările lui. Pe acestea le știm cu toții: fascism, imperialism, colonialism, xenofobie, rasism, capitalism. Orice reacție de împotrivire față de mentalitatea dominantă este o dovadă în plus că cel care se încumetă să riposteze vine din tabăra Răului, și astfel cine se opune se trezește înfierat cu stigmatul de rasist, fascist și antidemocrat. Patologia aceasta psihologică exercită un veritabil terorism social. E ca o atmosferă sufocantă în care, dacă dai semne că
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]