9,411 matches
-
să-i fie naș, în mod tradițional, și s-au dus cu mașinile la mănăstire, cică la aer curat, dar cu lumînări simbol al luminii și părinte-stareț că așa au vrut socrii, să nu se calce în picioare tradiția. Da, încuviințează Lazăr, turnînd încet în pahare iar cînd s-a îmbătat, moș Vrabie l-a luat de piept: "Năzăul mă-ti așa înjură el, cu năzăul de prost, ai luat pe una care se pupă cu naș-tu pe la colțuri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
primul pas înăuntru. Dom' inginer Vlădeanu? întreabă tînărul aflat în prag. Sînt maistrul Emil, de la Sinteză. Dom' Muraru mi-a telefonat acasă și mi-a spus să vă caut, să vă rog să-i dați cele cinci mii promise. Da, încuviințează Mihai mă duc la CEC, mergeți cu mine? Nu. Dom' Muraru vă roagă să i le duceți la spital; îl găsiți la Medicina Legală. Mihai se îmbracă în fugă și plecă spre CEC, să-i poată duce banii mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de ce ne-ați dat carnea și vinul? întreabă ea dintr-o suflare. Păi, domnișoară, saltă Mihai brațele a neputință dacă-mi puneam întrebarea asta și căutam un răspuns, acum le-aș fi avut aici, pline. O păsărică a mea... Da, încuviințează fata surîzînd toți avem... Uite eu: stau de-o jumătate de ceas și îngheț; voiam să văd cine vine după geamantane, așa... păsărică... De fapt, devine ea gravă nu știu dacă v-a mulțumit cineva: vă mulțumesc eu! Mihai încuviințează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încuviințează fata surîzînd toți avem... Uite eu: stau de-o jumătate de ceas și îngheț; voiam să văd cine vine după geamantane, așa... păsărică... De fapt, devine ea gravă nu știu dacă v-a mulțumit cineva: vă mulțumesc eu! Mihai încuviințează, semn că primește mulțumirile, apoi vrea să plece, dar nu se poate abține să nu-și mai arunce privirea spre fată care, nici ea, nu dă semne că vrea să se retragă, rămînînd încruntată, să-și amintească ceva. Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-o imediat pe prințesă. Împăratul l-a plăcut în mod deosebit pe trimisul Tibetului pentru înțelepciunea de care a dat dovadă, fiind convins că regele care are un asemenea demnitar înțelept nu poate fi decât și mai înțelept, așa că a încuviințat să o mărite pe fiica sa, Wencheng, cu regele tibetan Songtsän Gampo. Fericit, regele a dat ordin să fie construit un palat cu 999 de camere, pentru a o întâmpina pe prințesa Wencheng. Așa a fost ridicat Palatul Potala. Această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
i-a adunat pe toți ai lui și le-a spus: M-am gândit că dacă ne-om uni puterile, am putea dărâma aceste piedici și ne-om tăia cale dreaptă spre miazăzi. Ei, ce ziceți? Vă învoiți, ori ba? Încuviințară cu toții și, fără a mai pierde vremea, s-au și apucat de treabă. Yugong, împreună cu trei dintre fiii lui și cu nepoții, începură să sape muntele, să umple coșuri întregi cu pământ și pietre, deșertându-le apoi în Marea Bohai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au certat mult timp și, în cele din urmă, învățăcelul i-a propus: Hai să căutăm pe cineva să ne facă dreptate! Dacă acela zice că mă poți mânca, n-ai decât să faci ce vrei cu mine! Lupul a încuviințat și amândoi au pornit la drum. Nu după mult timp, s-au întâlnit cu un plugar care tocmai se întorcea de la ogor. După ce a ascultat spusele lor, țăranul s-a scărpinat în creștet și a zis: Mie unuia nu-mi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cei trei oșteni și doi mandarini. Văzând comportamentul obraznic al celor trei, Yan Ying avu o idee. El îi ceru voie regelui să-l lase să meargă în grădină și să culeagă piersici, pe care să le ofere invitaților. Suveranul încuviință. Yan Ying se întoarse cu șase piersici, două pentru cele două fețe regale, două pentru întâiul dregător și mai rămase cu două. Cum să le împartă? Yan Ying propuse să le ofere celor care au săvârșit cele mai strălucite fapte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
puțin timp, s-a Îndepărtat iar, Înfricoșată și tînguitoare, ca să se stingă Încet undeva În oraș, În zona de vest a pieței. La ora nouă, cînd a deschis Shine, au intrat cu toții buluc, dînd din capete În toate direcțiile și Încuviințînd În jurul biroului acestuia ca merele cînd le speli sub jet puternic. Au vorbit despre accident o vreme - vorbeau unii peste alții, și singurul lucru care a reieșit cu claritate din talmeș-balmeșul general a fost că Jerry Magoon căzuse pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pantofi Înțesată de scrisori. S-au așezat tustrei pe pat, cu mama la mijloc și cutia la ea În poală, și ea a scos scrisorile una cîte una din plicuri și le-a citit cu voce tare, În timp ce ceilalți doi Încuviințau, părînd că Înțeleg perfect despre ce e vorba. Mi-a trebuit ceva timp pînă m-am prins că le citește de fapt propriile lor cuvinte, că acestea erau scrisorile lor către Jerry - superficiale și incoerente, pline de bîrfe despre cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zis „Mai bine era În Rusia, să fiu al dracu” și toată lumea a fost de acord cu acest punct de vedere și a bălăbănit din cap, după care cineva a zis „Nu poți să te pui cu primăria”, și au Încuviințat din nou cu toții. George a zis că e o dovadă de prostie să te agiți așa În legătură cu un lucru pe care oricum n-ai cum să-l schimbi, și toată lumea a fost de acord și cu asta. După care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
voteze în organizația de bază realegerea lui Ceaușescu ca secretar general al Congresului al XIV-lea al PCR este mutat din garnizoană. [...] Ana Blandiana va lansa o formulă explicativă: «popor vegetal» (în spiritul lui Emil Cioran); unii sunt indignați, alții încuviințează, jenați. Rămânând ferm pe poziția sa, „ostilitatea față de Gorbaciov a lui Ceaușescu s-a manifestat dincolo de orice obligații protocolare, în timpul vizitei liderului sovietic în România, în mai 1987. [...] Pe scurt, a avut loc o înfruntare asupra tuturor problemelor de interes
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cum vreți) cu câteva luni în urmă. Era mai mult goală. Văzându-mă jenat, o luă la fugă și se ascunse în beci. Francisco apăru din sufragerie. - Are totuși cinșpe ani, cred, zise. Dar e cam copilăroasă, nu? - Mhm, am încuviințat. - Nu-i nimic, o să-i treacă. Să mergem. Am ieșit în stradă și am pornit la stânga, înspre marginea exterioară a cartierului. Moșul era tăcut, deci tăceam și eu, bine-crescut fiind. Am traversat străzi întunecate, ne-am fofilat printre blocuri rău-prevestitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
forțe ireale se născuseră în mine, de unde această izbucnire necunoscută de brutalitate, nu pot spune. Alexandru Gheorghe se ținea de cap și plângea ca un copil ce era și urla de durere. - Gata, a zis solemn arbitrul, iar eu am încuviințat din cap, mi-am luat ghiozdanul de lângă peretele de care era sprijinit și am plecat. În zilele următoare, colegii nu prea știau cum să se poarte cu mine, și eu nu știam cum să mă port cu ei. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Cu plăcere, zise. Aprobarea pentru America va veni în patru-cinci zile. Ne întoarcem la hotel? Ne-am întors și ne-am așezat la o masă în restaurantul hotelului. - Mișto fată Ecaterina Teodoroiu aia, mi-am amintit eu studiind meniul. - Da, încuviință Mathieu. - Și ai văzut ce ochi avea? Ieșeau flăcări din ei... - Mda, frumoasă fată... - Nu poți face ceva să vină și ea în America? am întrebat. - E complicat, se eschivă Mathieu. - Dar nu imposibil, nu? am mai scos zece mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ăla e Teo, ea e... - Lasă, i-am tăiat eu vorba, sunt obosit, nu voi ține minte niciodată sumedenia asta de nume. Daca mă interesează cineva în mod deosebit, îl întreb cum îl sau o cheamă. - Da, mai bine așa, încuviință Take. Stați jos, ce beți? - Păi, mergem noi la bar, zise Luca. Mi-am luat o sticlă de vin alb, dulce. Luca a cerut un pahar de coniac. Așteptându-l pe barman să desfacă sticla, să pună gheață-n coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
el, dar se poate întâmpla oricând. Așa-i, fu de acord Mma Ramotswe. Nu se știe niciodată. Se uită peste umăr, spre ușa care ducea spre restul casei. — Celelalte camere sunt în partea aceea? întrebă ea politicoasă. Domnul J.L.B. Matekoni încuviință din cap. — Acolo-i partea nu tocmai ordonată a casei, se destăinui el. Poate ar fi bine să o vizităm altădată. Mma Ramotswe clătină din cap, iar domnul J.L.B. Matekoni înțelese că n-are cale de-ntors. Asta-i treaba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se irosea într-o firmă măruntă ca aceasta, dar îi ținea o companie plăcută, era loială și, cel mai important, era discretă. — Nu trebuie să discutăm ceea ce vedem în profesiunea asta, subliniase Mma Ramotswe când o angajase, iar Mma Makutsi încuviințase dând din cap solemn. Mma Ramotswe nu se aștepta ca ea să priceapă ce înseamnă confidențialitatea - botswanezilor le place să discute tot ce se întâmplă - și a fost surprinsă să afle că Mma Makutsi înțelege foarte bine ce implicații are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
frână, conchise domnul J.L.B. Matekoni. A cam sosit timpul să le schimbăm. Pe vremea asta intră o grămadă de praf în ele și le uzează. O să mă uit, dar probabil va trebui să-l aduceți la garaj ca să le schimb. Încuviințară din cap, iar conversația o coti spre evenimentele de la orfelinat. Unuia dintre orfani i se oferise o slujbă și se va muta la Francistown s-o preia. Un alt orfan primise o pereche de adidași de la un donator suedez care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ani - și avea un chip plăcut, sincer. Avea părul împletit în codițe de care erau prinse mărgeluțe. Purta o rochie albastru-decolorat, aproape albită de atâtea spălări, și o pereche de teniși uzați. — Locuiești aici? o întrebă el. La orfelinat? Ea încuviință dând din cap. — Sunt aici de aproape un an, răspunse ea. Am venit cu fratele meu mai mic. El n-are decât cinci ani. — De unde ați venit? Își plecă privirea. — De undeva de lângă Francistown. Mama mea a murit acum trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dat nimic. Sperasem să-mi dea un inel, dar nu mi-a dat. Acum am inel. — O să încerc să compensez tot ce n-a făcut Note, promise domnul J.L.B. Matekoni. Voi încerca să-ți fiu un soț bun. Mma Ramotswe încuviință dând din cap. Vei fi, spuse ea. Iar eu voi încerca să-ți fiu o nevastă bună. Rămaseră tăcuți un moment, fiecare cu gândurile lui în acest moment crucial. Apoi, domnul J.L.B. Matekoni coborî, înconjură mașina și-i deschise portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Diseară le va citi din Biblie copiilor. Copiii dumneavoastră sunt acolo, Mma? întrebă Mma Ramotswe politicoasă. — Da, sosi răspunsul. Stau cu bunica lor. Eu lucrez într-un magazin din Gaborone, New Deal Furnishers. Poate ați auzit de el? Mma Ramotswe încuviință dând din cap, atât în semn de confirmare a raționamentului ei cât și ca răspuns la întrebarea femeii. — N-am soț, continuă ea. S-a dus la Francistown și a murit de râgâit. Mma Ramotswe tresări. — Râgâit? Se poate muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Ramotswe scria ceva într-un registru, deschise sertarul și scoase cartea de telefoane a Botswanei. Exact așa cum își închipuise ea, nu exista decât un singur Oswald Ranta. — Trebuie să dau un telefon scurt, anunță ea. Durează puțin. Mma Ramotswe încuviință. Știa că poate avea încredere în Mma Makutsi în ceea ce privește telefoanele, spre deosebire de alte secretare, care, știa sigur, foloseau telefoanele angajatorilor ca să-și sune iubiții în locuri îndepărtate ca Maun sau Orapa. Mma Makutsi vorbi în șoaptă, iar Mma Ramotswe nu auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ați spune câte ceva despre dumneavoastră, Rra? Apoi, ceva mai încolo, ne putem întoarce la întrebarea asta care vă tulbură atât de rău. Asistenta mea o să ne facă o ceașcă de ceai mai întâi și o s-o bem împreună. Domnul Badule încuviință din cap bucuros. Era în pragul lacrimilor, iar Mma Ramotswe știa că ritualul ceștilor de ceai fierbinți ținute între palme va face cumva ca povestea să curgă de la sine și-l va liniști pe bărbatul acesta încercat. — Nu sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
La orfelinat învățase să croșeteze, iar unii dintre copii câștigaseră premii pentru modelele lor originale. E talentată, constată domnul J.L.B. Matekoni; dacă i se va oferi o șansă, fata asta va fi capabilă să facă orice. Îl salutară politicoși și încuviințară dând din cap când îi întrebă dacă menajera le-a servit micul-dejun. O rugase să vină devreme, ca să aibă grijă de copii când e plecat la garaj și fusese ușor surprins că îi acceptase rugămintea. Din bucătărie se auzeau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]