505 matches
-
fi o prostie să-și piardă sufletul acum. Între timp negurile se cam risipiseră și dușmanul se codea pe colina cu iarbă măruntă. Leonard însă, deși derutat de spini, se găsea la adăpostul lanului de buruieni. Oricât s-ar fi îndârjit ocupantul, tot n-ar fi putut să secere cu mitralierele toată câmpia aceea cețoasă și zburlită ca o țeastă de nebun. De-acuma speranța i se transformase într-o bucurie mocnită. Aproape că râdea cu nasul înfipt printre bulgări. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tângui Cosma Buruiană frîngîndu-și mâinile. N-aș mai fi vrut să vă supăr cu necazuri d-astea, dar e primejdie, coane Miroane, cu oamenii. Ori au înnebunit, ori cine știe ce i-a cuprins, că nu i-am mai pomenit așa de îndîrjiți niciodată! Miron Iuga îl iertase în sfârșit pentru boroboața cu porumbul de astă-toamnă. Îi era milă de el, dar nu se putu opri să nu-i zică: ― Ia seama să nu ți se năzare ca atunci cu furtul! Cosma se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să știe nici ei ce anume. Dacă acuma vor prinde de veste ce fac alții în alte părți, n-ar fi de mirare să se ridice și cei de aici și să se apuce de fărădelegi. Cum sunt oamenii de îndîrjiți, te poți aștepta la orice... Pe când nevastă-sa tocmai îl liniștea că Dumnezeu e bun și o să-i ferească, un argat veni să-l vestească puțin speriat că-l cheamă repede boierul. ― Măi Leonte, băieții ăștia ai noștri de la curte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de făcut, deoarece, în halul în care se află, șoferul nu e în stare să ducă mașina. Dar nici să mai zăbovească pe-aici cucoana nu e bine. Focul de la Ruginoasa are să se întindă și încoace, negreșit, și oamenii sunt îndîrjiți. De aceea el s-a gătit să pornească îndată cu brișcă, numai să adape calul, la Gliganu, la stăpânul lui, să-i dea de știre... Primarul Pravilă cu plutonierul Boiangiu și cu logofătul Bumbu se întoarseră osteniți, negri de fum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la revoluție, numai să-și poată salva capitalul ce-l avea investit în inventarul moșiei, aproape toată zestrea fetelor. Țăranii ascultau, chiar râdeau uneori de câte o glumă de a lui, dar găseau replici la orice și, unde nu, se îndîrjeau că e munca lor și revoluția nu mai îngăduie să se amestece boierii în treburile oamenilor. ― Ne-om descurca noi, n-ai grijă matale, spuse Găliganu. Oamenii cu oamenii, boierii cu boierii. Tălică du-te la oraș, că acolo-s
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe mâini. Dar incidentul cu un ziarist bucureștean și prieten al lui Grigore Iuga poate să creeze complicații cu repercusiuni mai mult decât plicticoase. Reculegîndu-se puțin din stupoare, interveni amical și în franțuzește, căutând să calmeze pe Tănăsescu, care se îndîrjea din ce în ce mai tare: ― Eu nu permit nimănui!... Oricine ar fi!... Să fie și Dumnezeu, eu nu permit!... Titu Herdelea se făcuse ca ceara, și de indignare, și de emoție, își dădu îndată seama că amestecul lui, oricât de firesc omenește, a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcut AMR-ul - două luni. Două luni? Așa că am parcurs cei cîțiva kilometri răcnind la pista de rulaj șarje de Înjurături, vocile noastre absorbindu-se În șesul beto nat, ca Într-un burete sonor - zero ecou, chestie care ne-a Îndîrjit. Băi băiatule, nu se poate, ne- au făcut nenorociții ăștia ca pe gușteri. Un pîlc de ciori care ciocăneau În cimentul pistei au aflat cu ocazia asta că Iliescu, pentru noi, este Ceaușescu II. Un pîlc de ciori și un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ea - hotărâse sau se prefăcuse a fi convins că Pearl e „coruptă“, „o persoană nepotrivită“ și așa mai departe. „A hotărât să scape de mine, își spuse ea, și orice dovadă de loialitate din partea lui Hattie față de mine o să-l îndârjească și mai mult. A dobândit subit impresia că stau în cale. În calea a ce?“ Aici își înfrâna reflecțiile pentru că, oricum s-ar dovedi a fi viitorul lui Hattie, în nici un caz nu o conținea și pe ea. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se întîmple o catastrofă. Iar imaginea mea care țipa nu înceta să țipe decât în clipa când renunțam la sentința pe care vroiam s-o dau. Așa că n-am fost în stare să dau nici o sentință. Asta m-a îndîrjit și mai rău. Fără sentință nu există justiție. Înseamnă că nici dreptate nu există, dacă nu se poate da o sentință. Și dacă pierdeam ultimul meu punct de sprijin, dreptatea, ce se va întîmpla cu mine? îmi ziceam. De aceea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mirat să mă audă într-o zi că-mi asum chiar rolul lui Dumnezeu, convocîndu-i și pe ea și pe dresori la Judecata de apoi... Toate prostiile astea îmi treceau prin cap și clocoteam de furie și de rușine. Eram îndîrjit împotriva Eleonorei și câteva zile n-am discutat nimic cu ea. Ce vreți, domnilor, m-am obișnuit cu ideea că oamenii mă privesc bănuitor. Nu mai știu să am încredere în simpatia lor, ceea ce, îmi dau seama, e un lucru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Am adormit îmbrăcat. A doua zi, n-am dus scrisoarea la cutie pentru că draga mea vecină a găsit cu cale să plece dis-de-dimineață, pe când eram încă în pat. Plecarea ei, care nu era, în fond, decât un gest demonstrativ, mă îndîrji și mai mult. "Așa te porți, iubito? o amenințam imaginar. Ei bine, uite ce meriți!" Și pe loc am rupt scrisoarea în două. " Să poftești acum să-ți mai scriu alta!" Am luat jumătățile și prefăcîndu-le în bucăți mici le-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ne-a purtat pașii sprințari ai copilăriei, amândoi am hoinărit pe ulițele satului și pe coclaurile din vecinătate, amândoi ne-am făurit vise când am deschis ochii spre viață, pe aceleași meleaguri dragi, amândoi am luptat, am suferit, ne-am îndârjit împotriva adversităților vieții, mai ales atunci când am trăit anii de cumpănă ai noștri și ai neamului nostru! Dezvoltându-ne în condiții identice de mediu și mai ales împotrivindu-ne nedreptății și arbitrariului epocii respective, amândoi am acumulat o anumită experiență
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de care nu ne putem dispensa. Un gol pe care nu-l putem nici umple, nici ignora". Mă privea cu ură și, apărîndu-se cu mâinile ca de o vedenie, m-a trecut din rândul ereticilor printre atei. Ceea ce m-a îndîrjit. I-am zis: "Un ateu îl contestă pe Dumnezeu și cu asta a terminat, caraghiosule (era prima oară că nu mă mai controlam), în timp ce eu susțin că Dumnezeu trebuie să existe pentru a-l putea întreba: De ce, Doamne, ai lăsat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
închegată, unită, care ține la bunul nume al ei și al liceului de la care vine. Niște tineri harnici și curajoși, cu dragoste față de munca lor și a altora. Vremea nefavorabilă sau condițiile mai aspre de lucru îi călesc și-i îndârjesc, în loc să-i sperie” “Mă bucur să aud asemenea lucruri despre ei” “ Da. Și să știți că nu le spun din amabilitate. Și nici din complezență. Să probăm cu exemple: când s-a rupt digul, iar afară ploua cu găleata, toți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
noastră uniune se topea într-o singurătate dublă al cărei unic ecou îl ascundeam în mine ca pe un talisman. Uneori, puneam sub semnul îndoielii însăși existența ei exemplară : seară de seară ea se întorcea acasă tăcută și ostenită. Se îndârjea într-o activitate pe care eu o socoteam măruntă și inacceptabilă. Dacă la început muncile ei silnice, într-un sordid atelier de decorațiuni unde tăia și lipea pe cârpe și cartoane litere și flori, mi se păreau menite să acopere
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lipsit. Ca să-și țină lacrimile, lua poza băiatului și-o punea lângă pernă. Era un noroc că nu-l vedea nimeni. El, acasă, la Teheran, nu trecea drept sensibil. Nici Godun nu-l vedea un sentimental. Singură, doar Veterinara se-ndârjea să-i pătrundă hățișul inimii: — Eu știu despre tine adevăruri pe care tu nu le cunoști, îi spusese cu triumful cu care făcea orice gest pentru ochii altora. Când l-a întrebat pe Godun dacă doctorița era măritată și ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
drept la o cheie, însă nu puteau oficia. Dar zartosht-ul păstra înăuntru, ascuns, un altar cu focul nestins, despre care știau doar câțiva. Nu te temi să faci asta? îl întrebase și maică-sa, după cum îl întrebau toți. Preotul se îndârjise să tacă. Dacă legea islamică nu voia un altar al zartosht-ilor între- acele ziduri, el, în schimb, nu putea să lase o casă a lui Zarathustra pe întuneric. Focul se afla sub pământ, în ascunzători de sub pardoseală, iar mobed-ul Baroun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Covorul ăsta nu-l da, e al meu!“. Era un kelim Ghashgai, înțepător și tenace sub călcătură, ca un blestem. Dar sunt câteva zeci la fel de frumoase! zisese bunicu-său. Nu făcea să se încontreze de față cu mușteriii, însă Omar se îndârji iar: „Nu îl da, că îl vreau!“. Tată-său se schimbase la față, dar găsise, totuși, puterea să mai glumească, pentru cei care ascultau: Dar mai e până te însori, băiete, n- ai nici șaptișpe ani! Și, pe urmă, nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
desfășurase cu zgomotul unei petreceri cu striperi, ca între fete, dacă ar fi fost să traducă asta în termenii altor lumi, și la fel punea în ecuație și tenacitatea încrezătoare a lui Ghazal. Ajunsese a doua Shirin, naviga contra vântului, îndârjindu-se împotriva unui sistem ale cărui tentacule se regenerau pe măsură ce le înfrunta. Sigur că reușea să amâne câte o condamnare ori să mai salveze câte un copil, însă toate astea erau precum firele de nisip într-o mare căreia nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un spirit al lanurilor, al „grădinii arabului“ și al întinsului cvartal de case. — Smintiți superstițioși! spunea Veterinara, priponindu-l sub nuc, tocmai ca nici cârnățarul, nici antreprenorul de morți să nu-l aibă sub ochi. Godun, în schimb, care se îndârjea să ajungă primar, făcuse din el o emblemă electorală și-l pusese în orice afiș, în graffitiurile care murdăreau garduri și care îndemnau: „Votează Pegasus!“. Mai avea doi rivali: Salamandra și Coiful Soarelui - unul liberal, altul conservator, dar el era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scaunul ei și începu să dicteze cu glas limpede, ca de clopot. O vreme, Hedrock așteptă să se pătrundă pe deplin de treburile curente de palat pe care le discuta ea. În minte îi stăruia un țel, o încăpățînare din ce în ce mai îndîrjită de a nu accepta eșecul reprezentat de situația actuală. Cu multă grijă, începu săși acordeze teleecranul. Imaginea tinerei Împărătese se estompă. Placa vizuală pîlpîi aducînd o lumină informă, dar în cele din urmă contură fața unui bărbat și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe crucea de marmură neagră, chipul lui Dinu. Aș fi avut poftă să-l bat, să-l tăvălesc prin praf, să-i vâr iarbă în gură, să-l oblig s-o înghită, ca să-l pedepsesc, să mă răzbun și mă îndîrjeam până la lacrimi fiindcă Dinu îmi zâmbea mai departe. Recunosc că fantezia mea se dovedea nesecată când era vorba de făcut ceva rău. Născoceam tot felul de prilejuri ca să-l scot din sărite pe tata și eram foarte încîntat de eficacitatea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în stilul lui Aristide. Or, așa ceva era chiar primejdios. Ce căuta un sentiment viu între atâtea destine eșuate? Fiindcă așa e omul, nu-i place să se bălăcească singur; vrea să fie și alții alături de el în noroi. M-am îndîrjit. N-o idealizam pe Laura, poate nu era un înger nici ea, dar am simțit în clipa aceea că aș fi iubit-o chiar dacă ar fi fost dracul în persoană. Pe la amiază sau poate trecuse de amiază, l-am văzut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndîrjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
perfect și încearcă să-și scoată prietenii să atace bestiile cu pietre, pentru că “au turbat bestiile și băieții din umbră”. Curând apare din prizonierat tocmai din lagărele siberiene și unchiul Grigore, cu multe și șocante dezvăluiri, fapt ce incită și îndârjește la maximum pe micuțul luptător tot mai dârz, pe măsura maturizării sale. Abia sosit, prizonierul înțelege că “acasă va fi mai greu ca în lagăr și mulți bărbați vor fi loviți de soartă, că aliații ruși se poartă cu românii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]