512 matches
-
furia soldaților. Ion Antonescu avea să recunoască că era depășit de situație, afirmând că: „am fost nevoit să evacuez din Basarabia și Bucovina, pentru că din cauza oribilei lor purtări din timpul ocupației acestor pământuri românești de către ruși, populația era atât de îndârjită împotriva lor, încât fără această măsură de siguranță ar fi dat naștere la cele mai odioase pogromuri”. Deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina s-a făcut pentru a pedepsi acțiunea de pactizare a unei părți a evreilor cu sovietici în
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
într-adevăr, au continuat să se judece, Costache a cheltuit o groază de bani cu avocații și procesele, încît au început s-o ducă din ce în ce mai greu, copiii au fost retrași de la școală pentru a-și ajuta părinții. Sora Marița se îndârjea din ce în ce mai mult, l-a convins pe mototolul ei de bărbat să jure pe cruce că el a plătit pământul cumpărat și acum Costache se gândea să-l dea în judecată pentru mărturii false și jurământ strâmb. Alți bani, ce să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ar fi o limbă frumoasă, dar spre deosebire de franceză este o limbă extraordinar de poetică. Benedetta Craveri: Și apoi ce s-a întâmplat, cum ați trecut la franceză ? Cioran: Dintr-o dată, la sfârșitul războiului, mi-am dat seama că a mă îndârji atât de o limbă a unei țări cu care tăiasem punțile era o stupizenie. Atunci am comis o trădare totală față de limba mea maternă și am început să scriu, să gândesc, să visez în franceză. A fost ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
un actor în familie, puneau o ceată de slujitori să-l fluiere la intrarea în scenă. Și așa mai departe, și așa mai departe... Nimeni nu se pricepea să-i liniștească pe oamenii frământați de soarta odraslelor rebele, care se îndârjeau să apuce pe drumuri nebătătorite. Ar fi trebuit pentru asta inventat cu anticipație un aforism al lui Paul Valéry: „Nici măcar viitorul nu mai e cel de altădată!“ La 28 iulie 1834, consulul țarist Minciaki, începându-și relațiile oficiale cu domnitorul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a-l avea bine în memorie; mi-am făcut însemnări suplimentare și mi-am pregătit documentația cu actele normative aferente domeniilor tratate în acest document. Lipsa de interes și izolarea, pe care le-am observat, m-au pus în gardă, îndârjindu-mă și mai mult (am văzut că nu este de glumit și am înțeles că nu mă pot bizui decât pe ce știu eu); până una alta, era soarta mea în joc și nu era de glumit, dacă vroiam să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
limbă frumoasă, dar spre deosebire de franceză este o limbă extraordinar de poetică. Benedeta Craveri: Și apoi ce s-a întâmplat, cum ați trecut la franceză? Emil Cioran: Dintr-o dată, la sfârșitul războiului, mi-am dat seama că era inutil a mă îndârji atât de o limbă a unei țări cu care tăiasem punțile și am început să scriu, să gândesc, să visez în franceză. A fost ca și cum aș fi început o luptă înverșunată cu o limbă deosebit de dificilă, pentru că franceza nu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Magdalena disceptatio, În care demonstrează, analizând cu atenție fragmentele evanghelice și comentând critic opiniile Părinților, că nu există nici un argument valabil pentru menținerea confuziei dintre cele trei Marii. Teza lui va fi preluată de tabăra reformaților, În vreme ce catolicii se vor Îndârji pe poziția „tradițională”, grigoriană. La numai doi ani după apariția dosarului său, Lefèvre d’Etaples va fi condamnat de către teologii de la Sorbona. Totuși, un „tradiționalist” notoriu precum Bossuet Îi va prelua argumentația și concluziile Într-un opuscul intitulat Sur les
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
contestația e un vax, nici un profesor nu va recunoaște că el sau vreun confrate de-al lui a greșit“), măcar să mă recom penseze cu ceva. Discursul lui mi-a întărit convin gerea că eram un geniu neînțeles și m-a îndîrjit, cu atît mai mult cu cît omul repeta din trei în trei mi nute : „Nu te încrede în nimeni, decît în tine însuți, în nebunia ta ! ! Fii lup singuratic ! !“ (formulă pe care, desigur, o dată ajuns la Pitești, am notat-o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cucoana Anica și cu fata lor. Cum se întâlnește fata, Constanța, cu țiitoarea boerului. Cum vorbesc, și cum morărița se mărturisește. Cum cucoana Anica trăește cu Teodorescu, cum c.c. Panaite se alcoolizează. Cum se face o alegere. Cum se îndârjesc țăranii, cum vine administrația cu căp. Dimcea cârnul. Cum acuma Iacobachi găsește prilej ca să desființeze pe moș-Brebu. Și cătră boer spune că fata e sfătuită să fugă, să tot fugă de moș Brebu și atunci moș Brebu trece drept ațâțător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cele auzite, decât pentru cele văzute. Nu poți mușca mâna asta, de aceea o săruți. Hora nu îmbătrânește. Raiu era la Mongolia, unde eram fericit. Bine este la împărăția ta, unde am atâta mâhnire. Care mâhnire? Am mâhnire, s-a îndârjit Urda, căci va să piară fiul prea iubit al Împărăției persienești. Înduioșându-se d. de tulburarea prea frumoasei sale a dat poruncă să fie tăiat coconul. Atunci d. ridicându-se cu putere din jilț a poruncit ca să nu mai omoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fiecare an tot cu deficit. Oamenii (pe) care-i angaja la lucru trebuia să-i plătească, iar oamenii care se duceau la el la lucru nu mai erau fricoși ca iobagi, că-i mută ori îi persecută altfel, s-au îndîrjit de-l mai și furau din toate ce aduna. Atunci groful văzând că-i merge rău a adus unguri de-ai lui ca să supravegheze pe lucrători, să nu se mai fure, dar cum zice proverbul, mărul rău bun nu se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
țărănime se aplica neabătut principul emis tot în etapa aceea tot de acelaș «dascăl și părinte», marele Stalin: În opera de construcție a noii societăți, comuniste, ne sprijinim pe țărănimea săracă, strângem legăturile cu țărănimea mijlocașă și ducem o luptă îndârjită împotriva chiaburimii, neîmpăcat dușman de clasă». Numai că țăranii cunoșteau din contactele directe cu mujicii ruși, încă din timpul războiului, cât de «bine» o duseseră aceștia pe vremea organizării agriculturii sovietice în acele kolhozuri de concepție leninistă, ce viață nefericită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din satul Măgura, comuna Lipeț, sala a putut cu greu să-și înăbușe compasiunea. Dar, trecând pe alt ton, Ludovic L. a asigurat Curtea că pentru aceste momente grele ale existenței sale, a găsit remediul în muncă, ele mai mult îndârjindu-l. Dovada? "Mă vedeți aici viu și activ, fără măcar să încerc să mă sinucid!". Deși a recunoscut că se mai întâmplă ca un sentiment curat să fie respins sau ca o operă artistică să fie refuzată, Justiția suverană a precizat
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
german, rezervist, luptând în zonă, în primul război mondial, remarca: "Spre vest de șosea se întinde până la Podul Dâmboviței un teren muntos, accidentat, având și multe adâncituri, dincolo e Posada, unde cu sute de ani înainte s-au dat lupte îndârjite între Români și Unguri". După aproape 40 de ani, se produce a doua năvălire ungurească, sub domnia lui Vlaicu, nepot al lui Basarab, iar după 65 de ani, în 1395, alt crai ungur, Sigismund, trecea Carpații cu oaste, ajungând până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Stalingrad,la cotul Donului, alături de divizia generalului Potopeanu. Se întorseseră în România, după ce pierduseră totul. Sigur că faptul de a fi fost un bun ofițer era cunoscut și de aceea îl considerau primejdios. În ceea ce-l privea, purta o ură îndârjită față de o rudă a nevestei lui: un om pe care-l cunoșteam amândoi, fost ofițer de cavalerie, care devenise agent sovietic și făcuse carieră sub regimul comunist. Când fusesem arestat prima dată, acesta îi propusese tatălui meu să intervină. Colegul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
adânc decât era normal și am început să răstorn pământul, desfundând toate haturile destul de largi și apoi am trecut la desfundat poienile de prin vie, adică locurile unde lipseau câte 2-3 butuci. Cu încrâncenarea ce mă caracteriza, căutam să mă îndârjesc și împotriva soartei care-mi era nefavorabilă! Așa am muncit de dimineață până pe înnoptate, vrând în acel fel să nu mai dau ochii cu lumea din jur și să nu mai am timp să mă gândesc la marea neșansă ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
după ce l-a idolatrizat) și păstrându-și îngăduința numai pentru versurile lui Păunescu și pentru primii zece ani de președinție ai lui Ceaușescu. Sper, totuși, că e mai curând mânios și impulsiv decât sufocat de ură. Dar dacă se va îndârji, de la o zi la alta, împotriva te miri cui nu va avea decât de pierdut. Încerc să mă pun și în pielea câtorva tineri (sau mai puțin tineri), care, de o bună bucată de vreme, trăiesc pentru a-și etala
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu piatra. E intransigent, necruțător, sigur de rigoarea geometrică a sentințelor sale. Din perspectivă creștină, acest tip de manifestare a moralității este unul din păcatele majore ale omului căzut. Judecata aspră nu-l ajută pe cel judecat (ci, dimpotrivă, îl îndârjește). La rândul lui, judecătorul e erodat lăuntric de exercițiul neîndu plecat și acru al judecății sale. 4. Iertarea. Iertarea e, îndeobște, modul de „a judeca“ al Instanței Supreme, dar e masiv recomandabilă și omului care vrea să o imite. A
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
timp, era răsplătit cu o altă jumătate de cirioletta: cucerirea jumătății de pâinișoare merita sacrificiul unui sfert de oră de tăcere și de imobilitate forțată. Ne aflăm spre sfârșitul războiului. Aliații se află la porțile Romei. Se teme o rezistență îndârjită din partea germanilor și a republicanilor. Casa, fiind pe colină, e expusă rafalelor de mitralieră și bombardamentelor aeriene. Chiar în ziua eliberării Romei, 5 iunie 1944, o grenadă a lovit construcția: sunt niște răniți dintre copiii interni. Cel mai grav este
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cabinet trebuia să trăiască 15 zile. Caracteristica acestui minister erea că atrăsese pe Tache Giani, un rosettist de marcă, ceea ce însemna că „opoziția unită“ fusese atinsă câtva în unitatea ei. Dar puterea opoziției erea totuși în creștere. Anunțarea acestui cabinet îndârjește opoziția și o hotărăște la acte extrem de violente. Acum lupta devine cu totul extraparlamentară, luptă de presă, de întruniri publice și de stradă. ședința Camerei de la 27 februarie a fost foarte importantă și merită o mențiune mai largă. Cel dintâi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mereu că șeful junimiștilor va fi adus la putere prin poarta din dos a Palatului. Apoi era cealaltă opoziție, opoziția cea mare și de toate nuanțele pe care chemarea lui Carp la putere ar fi ofensat-o și ar fi îndârjit-o. De aceea Regele a dat puterea d-lui Theodor Rosetti care, în calitate de consilier la Curtea de Casație însărcinat cu prezidarea alegerilor, oferea garanția unei oarecare neutralități între partide. În realitate ministerul a fost format numai din junimiști. Theodor Rosetti
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de oseminte meleagul dintre Dunăre și Mare... ... La ora când cobor, legat În fiare, Să-mi ispășesc osânda cea mai grea, Cu fruntea-n slavă strig din Închisoare; Nu-s vinovat fașă de țara mea!... Nu-s vinovat c-am Îndârjit șacalii Când am Închinat cu sufletul durut Că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii Și că urăsc hotarul de la Prut. Județul Izmail a răspuns invitației noastre prin Dl. Anatol Cucoș, președintele Alianței Democrat Creștine a Românilor din Ucraina cu
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
mișcă tot timpul în căutarea unei ocazii sau a unei ieșiri. E la nivelul lui maxim de energie (nivelul la care l-a ținut Martin Scorsese pe durata a două filme întregi : Aviatorul și recentul Cîrtița) atunci cînd se tîrguiește îndîrjit cu un pescar (Djimon Hounsou) care-l poate conduce la un diamant de dimensiuni neobișnuite sau cînd aleargă pe străzile din Freetown îmbrîncind pe oricine îi stă în cale, cu gloanțele rebelilor din Frontul Revoluționar Unit, dar și ale forțelor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a anunța rezultatele sale actuale). În sfârșit, subliniem că toate partidele au inclus în programele lor succesive pasaje asupra protecției mediului și că este dificil a nu ne poziționa decât pe această tematică prin excluderea tuturor celorlalte așa cum s-au îndârjit să facă verzii cehi până nu de mult. Clivajul electoral al acestei formații nu implică nicidecum absența clivajului, ci doar alte priorități pentru alegători. 4. Clivajul centru/periferie reconsiderat Praga reprezintă, cel puțin începând din secolul al XIX-lea, centrul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
de luptă, de închisorile și reprimarea din timpul regimului comunist, de lipsurile materiale de acasă și din internatele cu foame și frig. Toate încercările prin care au trecut fiii și fiicele nedreptățiților soartei au putut fi depășite printr-o luptă îndârjită cu cartea, într-o încercare de recuperare și de răzbunare al lungului șir al celor care n-au cunoscut altă educație decât coada sapei și coada vacii. Vitregia vremurilor i-a tot oprit de la înălțare, dar, asemenea vulcanilor, plasma minții
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]