1,401 matches
-
Privește spre lumea ce te-nconjoara Nu-ți mai fie teamă să crezi-n iubire, Gustul iubirii e dulce,iar glasul ei te cheamă ! Hai lasă ce a fost rău ,numai este,a fost! Nu te mai uita,o clipă îndărăt Trăiește clipă și dă-i iubirii un rost Iubind și primind iubire,e-un dar divin pe Pamant! Iubește fiecare om,animal sau o floare Dăruiește din tine tot ce este mai bun, Nu mai speră cu gândul,la ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
munți și vai. Și să uit pentru o secundă, Că am crescut și sunt adult Și că viața-i mult prea scurtă Nu am nici leac și nici vreun scut! Să opresc timpul să treacă Să-l trag spre mine îndărăt, Să-mi iau anii-n care odată Eram copil și liniștit . Dar mă tem că nu se poate ... Citește mai mult Unde ești copilărie,Unde te-ai dus și ai plecat?Și pe prispa mamei meleDe ce oare n-ai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
Să colind prin munți și văi. Și să uit pentru o secundă,Că am crescut și sunt adultși că viața-i mult prea scurtaNu am nici leac și nici vreun scut!Să opresc timpul să treacăSă-l trag spre mine îndărăt,Să-mi iau anii-n care odatăEram copil și liniștit . Dar mă tem că nu se poate... IX. TREPTELE VIEȚII!, de Ellen Ada, publicat în Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016. In viata pășim pe multe trepte Din unele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
iar tu întârzii /și tristă, cu noaptea, te-aștept în veghere. Grăbește, e timpul să mergi la-Nviere! /-Ce stranie jale chemarea-ți mi-aduce. Nu-i timpul iubito, sunt încă pe cruce. / Ia-ți dorul de mână și pleacă-ndărăt, /căci scris este ceasul când am să m-arăt /cu răni încă vii la mâini și picioare /să-ți spun:-pune mâna și vezi de mai doare, /dar râzi fericită, deși-s sângerat, /căci scris e că astăzi din morți
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
ESENȚĂ, de Olimpia Berca , publicat în Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013. Olimpia Berca “Dascălii, dascălii” - între aparență și esență Autor al mai multor cărți de proză - Omul dublu,1979; Povestiri, 1997; Într-o singură dimineață, 1999; Soldatule, mergi îndărăt, 2004, Marian Drumur tipărește, la sfârșitul anului 2012, un roman cu un titlu incitant prin plurisemantismul său: Dascălii, dascălii, Timișoara, Editura Eubeea. În obiectiv este o singură școală (Colegiul Mediu Tehnic), cu lumea ei aferentă (profesori, maiștri, personal administrativ, elevi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358223_a_359552]
-
se desprinde ceea ce caracterizează atmosfera unei astfel de instituții: activități, mentalitate, ... Citește mai mult Olimpia Berca“Dascălii, dascălii” - între aparență și esențăAutor al mai multor cărți de proză - Omul dublu,1979; Povestiri, 1997; Într-o singură dimineață, 1999; Soldatule, mergi îndărăt, 2004, Marian Drumur tipărește, la sfârșitul anului 2012, un roman cu un titlu incitant prin plurisemantismul său: Dascălii, dascălii, Timișoara, Editura Eubeea.În obiectiv este o singură școală (Colegiul Mediu Tehnic), cu lumea ei aferentă (profesori, maiștri, personal administrativ, elevi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358223_a_359552]
-
nostalgiei. A vrut cineva să-i cumpere tablourile... dar cum el nu e negustor, nici vânzător de iluzii, ci artist și prea bogat sufletește, le-a păstrat pentru clipele lui de taină. „Poate sunt vârsta și maturitatea, care mă întorc îndărăt la cei de odinioară”, îmi spune și mă asigură că cei care-l iubesc și-i prețuiesc truda artei „vor mai avea surprize din osârdia mea”. Este convins că zona spirituală a satului românesc merită pătrunsă în profunzime, pentru că acolo
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
platou” i-a fost cunoscutul actor Mircea Albulescu, unul din cei care l-au onorat pe inimosul măhăleanț... Neobositul crescător de cai nu uită câtuși de puțin toate momentele care-i mai țin de tovărășie în clipele de tihnă. Privirile îndărăt îl tămăduiesc sufletește și parcă-l revigorează. Tractorul vs. cabaline În memoria crescătorilor tradiționali de cai din România, mai persistă amintirea celor mai nefaști ani, când „agricultura socialistă” se afla în mâinile demolatoare ale ministrului Bucur Șchiopu. Tractorul, considera el
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
la Stamora și a tulit-o din colonia în care stătea doar el cu mama lui. Nimeni nu știe câte trenuri o fi luat și prin câte coclauri o fi rătăcit. A ajuns la Stamora, de unde l-a adus milițianul îndărăt. Apoi a mai văzut de copil ce era atunci, cât se chinuiau părinții, în asprimea iernilor și arșița verilor din Bărăgan, la munci care le depășeau puterile, zoriți și înjurați de supraveghetorii lor, la rându-le oameni cu familii și
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
Boldea, astăzi la vârsta altor înalte împliniri, în lumea unei generații în blugi și adidași, într-o fărâmă de veac, cu intelectuali strecurați, robiți de negoț și zornăitul paralelor. A mai rămas și ilustrata din 1910, ca un zâmbet ironic, îndărăt spre un secol pe care speram să-l fi depășit cu bine... Undeva, cine știe unde, mai zac și astăzi, doar fragmente poate, prăfuite, din ceea ce a fost cândva mândria acelei minunate echipe de dascăli universitari timișoreni, monoraiul de odinioară, uitat de
Agenda2005-24-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283810_a_285139]
-
Privește spre lumea ce te-nconjoara Nu-ți mai fie teamă să crezi-n iubire, Gustul iubirii e dulce,iar glasul ei te cheamă ! Hai lasă ce a fost rău ,numai este,a fost! Nu te mai uita,o clipă îndărăt Trăiește clipă și dă-i iubirii un rost Iubind și primind iubire,e-un dar divin pe Pamant! Iubește fiecare om,animal sau o floare Dăruiește din tine tot ce este mai bun, Nu mai speră cu gândul,la ce
HAIDE SUFLETE! de ELLEN ADA în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385213_a_386542]
-
exacerbate pofte vegetale și-l plimbase pe-o pânză în contur nehotărât. Când întregul cercetat cu latul palmei s-a dovedit acoperit, s-a aruncat asupra ochiului meu stâng. Irisul acestuia deveni pe dată cadranul unui ornic straniu, purtând orele îndărăt spre originea timpului. Prin limbile sale, în loc de vetustul ticăit, se repetă în ritm perfid un leitmotiv: Sunt arborele vremii. Rădăcinile-mi, șerpi negri, străpung un pian mut. De unica-mi ramură atârnă sângerie o batistă din mătase. E chipul meu
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului N-am sperat să ajung până-aici cu poveri ce nu poți să le numeri și lovit de al soartei crunt bici care vărgi a brăzdat pe-ai mei umeri. Dar privind îndărăt nu regret c-am ales calea asta spinoasă, unde printre atât violet a mai fost și-o culoare frumoasă. Am iubit ce mi-a dat Dumnezeu când în suflet mi-a pus două haruri pentru care din greu și mereu
N-AM SPERAT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382883_a_384212]
-
sunt ăl mai nalfabet unde naiba să mă duc dacă nu-s decât poet Eu sunt ăl mai nalfabet dezbrăcând sau nu pufoaice merg nainte sau napoi încet dragi tovarăși și tovărășoaice Cât înaintați încă pe net eu oi merge îndărăt Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Plenară într-o dungă / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382915_a_384244]
-
ani de învățământ petrecuți acolo. Îl întâlnisem întâmplător în piață, unde se străduia să vândă niște mături din nuiele. Nu mă mai cunoașteți, îmi zice, eu sunt cutare, v-am fost elev cândva... La școală. M-am dat un pas îndărăt. Omul, încărunțit prematur, nebărbierit, își dezvelea gingiile albicioase cu destui dinți lipsă. Mi-era greu să-l recunosc. Numele lui îmi aducea însă în memorie imaginea unui băiat firav, palid, cu părul blond tuns pe oală, îmbrăcat modest, posibil unul
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
cu ochii căscați. Strângea În mână masa concavă care, până În urmă cu câteva momente, ascunsese acea grozăvie. Se simți tentat să o așeze la loc, pentru a Înlătura ceea ce văzuseră cu toții, Înăbușindu-și cu greu impulsul de a nu sări Îndărăt. Parcă un lepros Îl invita să danseze În brațele lui. În jur, se dezlănțuise o mișcare haotică. Lăsând deoparte orice reținere, zbirii se buluceau spre prăpastie, riscând să fie Înghițiți de aceasta, În Încercarea chinuită de a o ocoli. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic multicolore, căzute sub schelă. Pe perete se zăreau urme din aceeași tencuială din care fusese făcută masca. — A fost asasinat cu materia operei sale, murmură. Se dădu câțiva pași Îndărăt, pentru a surprinde mai bine ansamblul. Pe perete trona figura maiestuoasă o unui bătrân, cu o musculatură puternică. Era Înalt de vreo șase brațe, cu chipul Întors spre dreapta sa, cu gambele ușor flexionate, ca și când trupul acela ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o cavitate mai largă, cu pereții regulați. Hotărî să se aventureze și să treacă de partea cealaltă. Cu toate că nu Îi putea evalua Întinderea, era sigur că dinaintea lui se deschidea un spațiu mai vast decât cel pe care Îl lăsase Îndărăt. Pe măsură ce lampa ilumina noi amănunte, aspectul construcției devenea tot mai familiar. Se găsea Într-o galerie săpată În stâncă, largă de cel puțin șase brațe și acoperită de o boltă accidentată. Ici și colo, fără vreo regularitate evidentă, bolta fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
viața, Însă Acquasparta era totuși un vicar al lui Dumnezeu. Și apoi, să reteze un cap Hidrei nu ar fi folosit la nimic, când alte o sută erau deja pregătite, cu fălcile căscate. Îi dădu drumul Încetișor, făcând un pas Îndărăt. Celălalt, de cum simți slăbind strânsoarea, Își reluă respirația Îngreunată, frecându-și grumazul pe care rămăseseră pe deplin vizibile urmele degetelor. Își dădu drumul greoi pe unul din micile tronuri din Încăpere, nespus de palid. După o clipă, poetul șezu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întinzând o mână spre el. Avea o expresie neliniștită, fără nici o urmă din acea detașare față de priviri și de luxură care Îl izbiseră pe poet la prima Întâlnire. Părea mai umană, ca și când pantera din ea dăduse bir cu fugiții, lăsând Îndărăt doar umbra fiarei. Chipul ei strălucea de reflexe, Încă și mai roșu În flacăra caldă a opaițului. Cu degetele, prinse a-i mângâia chipul, Încetișor, cu blândețe, ca o oarbă care căuta să descopere trăsăturile unui amant necunoscut. Onixul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putea suporta greutatea. De pe partea cealaltă a podului, Negrii Îi observaseră mișcarea. Văzându-l alergând În câmp deschis și Înaintând spre ei, gătit cu Însemnele Comunei, mai Întâi se temuseră că el conducea un atac al gărzii și se precipitaseră Îndărăt, către rampă. Însă când Își dădură seama că era singur, Își recăpătară curajul. În timp ce se cățăra grăbit pe scară, Dante Îi auzi cum Înaintau printre prăvălii. Ajunse sus chiar În timp ce primul dintre ei se ivea În piațeta de la mijlocul podului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puterea de a se smulge din acea frenezie a iubirii. Auzi un zgomot metalic sec și, la picioare, văzu cum un obiect se rostogoli pe dușumea: era una din brățările Antiliei. Se aplecă să o ridice, lăsând veșmintele să cadă Îndărăt În cufăr. Extraordinara greutate a obiectului Îl impresionă. Femeia aceea trebuie că știa cu adevărat secretul fabricării aurului, dacă Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
față, când îți vorbește cel de deasupra ta, să nu întorci numai celălalt obraz când ești pălmuit, ci să-ți tragi tu singur câteva în plus, să-ți placă să mergi de-a bușilea și-n față și mai ales îndărăt - toate acestea, nu știu dacă mă puteți urmări și înțelege, îți dau o divină satisfacție, o calmă euforie, căci poți în același timp înălța ochii spre cer și zice: „Iată, Doamne, cum știu eu să slujesc atâtor tâmpiți; gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cine ești și ce faci aici? Semeni cu unul din personajele absurde ale lui Fellini. — Mă numesc Hans Scholt, lucrez pentru o agenție de știri germană și mi-ar plăcea să-ți pun câteva întrebări. Pilotul se ridică, se trase îndărăt la umbră, și întrebă neliniștit: — Ce fel de întrebări ? Celălalt îi arătă niște foi pe care le ținea în mână: — În primul rând, de ce elicopterul și camionul tău sunt singurele care nu figurează pe lista de îmbarcare? — Sigur nu figurează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de o fată. Cine mai știe ce fată? „Jur că am să păstrez totdeauna, niciodată n-am să trădez vreo parte sau părți, chipul sau arta - În tulburiile nisipuri ale mării un otgon lung dinspre țărm unde fluxul se trage Îndărăt și se revarsă“... o fată În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]