1,417 matches
-
ia-o, dragă, și du-te cu ea și pe-acasă, ține-o cât vrei, nu e și copilul tău? Adică nu cât vrei, că nu poate lipsi mult de la școală, dar ia-o totuși într-o vineri și ad-o îndărăt marți, îți dau și o mașină cu un șofer care să vă ducă și să vină pe urmă s-o ia. Își aduce aminte de bunică-sa, du-o la ea să stea acolo, că la tine nu te pricepi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astfel hazardul). Câștigătorul făcea apoi cinste... Așa se explica, poate, cum reușise el să-și cumpere o casă? Nu cheltuia bani pe băuturi! Bunica știa bine, leafa i-o dădea ei întreagă și nu-i mai cerea apoi nici un leu îndărăt până la următoarea. Iar bunica îi punea bine! Desigur, o socoteală cu creionul în mână putea fi, în acest sens, revelatoare, ca și în cazul acelor fumători care nu cumpără țigări: au alții, și cine te poate refuza când, cu candoare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bani, nu?" "N-am zis nimic de bani. Victor a spus, eu n-am spus." Vroia să rămână cât mai mult în domeniul indefinitului, să nu cadă în cursă, dar bunicul o mirosi: "Ba ai spus, degeaba îți iei vorba îndărăt, la bani te-ai gândit, că ași fi făcut eu prea multă "iconomie" (o ironiză el), nu te-am lăsat să-ți umpli dulapurile cu bulendre, ca taică-tu pe maică-ta. Asta e ceva nou, până acum ai zis
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ales de gură, care rămase ușor deschisă într-o bizară perplexitate: "...Credeți", zise. "Vă temeți?" replicai. Se înstrăină, ași zice, fulgerător, își reveni, apoi cu un efort la fel de implicat în avans și retragere, asemănător celui al racului, care înaintînd, dă îndărăt: "Da... Nu..." murmură luînd-o spre ușă. Apoi după un timp, în stradă, foarte hotărâtă în îndoială: "...Nu știu!" "Mai pozitiv ar fi să nu vă temeți, adică să ziceți nu, cu hotărârea cu care ați zis nu știu..." "Credeți?" Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să termin povestea începută, știu că te-am făcut curios și mâine, poate, n-ași mai putea spune nimic... sau cine știe când... Nu sânt imprevizibilă, cred eu, așa cred mereu, dar mă cunosc, sânt născută în zodia Racului, dau îndărăt... Și asta e ceva imprevizibil chiar și pentru mine însămi... Dar îmi revin, însă știi cum e asta, totdeauna pierd ceva... adică nu știu..." "Hm! făcui. N-ași fi crezut! Am gândit și eu asta despre tine!"' "Chiar?!" Da, e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dar ea nu se turbură în prima clipă, și abia după ce se lăsă între noi o tăcere grea țigarea îi căzu dintre degete. "Mă scuzi un moment?" zise. Și se ridică și porni undeva cu pașii ei care mergeau parcă îndărăt (acum mai mult ca oricînd), lăsîndu-mă parcă cu bună-știință să-i contemplu mersul, s-o înțeleg fie și numai dintr-atît, că nici o întrebare n-are rost, că gestul de față, clipa prezentă, sentimentul trăit de ea dăruit mie erau tot
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deci în ajunul Anului nou, s-a făcut frumos, nu vrei totuși să facem Revelionul la Braserie? Avem masă reținută, am și plătit-o, dar n-are importanță. Domnul Jenică mi-a spus că dacă nu venim, îmi dă banii îndărăt." " Nu, zise, facem Revelionul la noi." Tăcui. La noi, adică unde? La părinții ei? De la întreruperea sarcinii nu se mai întorsese acasă, fără să-mi spună însă că rămânea definitiv cu mine. Nu mă bucuram totuși mai puțin, deși aveam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
au luat făină de la turci (Păi, da! n.n.), ca la dînșii se află multă, si pa unde auziia pîn țară că iaste lipsa mult,... la trimetea...pînă ce au ajunsu oamenii la secera de grîu..." După cum apucai de zisei mai îndărăt. P.S.: Toate că toate. Dar acum venim și zicem,... ori venim la subiectu. Cum ar clama, culmea, un țărănist, trecut pe la Fanar: Ci dar să venim la prochimen. Or, la obiect, domnilor, la obiect cum ar strigă arțăgoasa opozițiunea, fir-
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
înotând; păstrăvii crescătoriei pe care i-am văzut ieri. Circulă în bancuri mari, mușcați, albicioși, jupuiți pe la cozi de pielea lor brună, după "bătaia" din primăvară... Când ne întoarcem, se întorc și ei, ca niște ace magnetice, și ne petrec îndărăt, curioși, ca niște deținuți după gratii. "Crapii unde sunt?" - "Crapii, dincoace. Ei turbură apa, nu le place să-i vezi." Câinii de pază, doi lupi negri, se zbat în lanț, lătrând, și lanțul glisează în sus, în jos, pe sârma
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
mai puțin de un an de zile, tezaurul artistic cu valoare de patrimoniu a fost în parte distrus sau dispersat. Aproape tot ce se acumulase pe parcursul a mai bine de un secol era amenințat cu dispariția. Timpul părea să meargă îndărăt, ștergând o parte glorioasă de istorie. Cu toate acestea, decorațiunile interioare au fost păstrate aproape intacte. Mobilierul regal, mai ales, care era mai ușor deplasabil și mai folositor, a dispărut. Așa cum se întâmplă de obicei, de când e lumea și pământul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
al cuiva care spune adevărul, știind că nu e momentul să se mai legene În iluzii. 110 Și așa a pățit Rabbi Ismahel ben Elisha cu discipolii săi, care au studiat cartea Jetsirah și au greșit mișcările și au mers Îndărăt, până ce s-au Înfundat ei Înșiși În pământ până la buric, din cauza puterii literelor. (Pseudo-Saadya, Comentariu la Sefer Jetsirah) Nu-l văzuse niciodată atât de albinos, chiar dacă aproape nu mai avea păr pe corp, nici pe cap, nici sprâncene, nici pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întinsese sub greutatea sferei și se Înfășurase, de data aceasta strânsă ca un laț, În jurul gâtului bietului meu prieten, proiectat În aer, atârnând de-a lungul firului Pendulului și, zburând deodată către extremitatea de răsărit a corului, acum se Întorcea Îndărăt, lipsit de viață (sper), În direcția mea. Mulțimea, călcându-se În picioare, se retrăsese din nou pe margini, ca să lase spațiu minunii. Cel care avea În grijă oscilațiile, Îmbătat de reînvierea Pendulului, Îi urmărea avântul, acționând direct pe trupul spânzuratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
contrazică pe oricine ar fi susținut contrariul. * Dar în definitiv, ce înseamnă, oare, a retrăi timpul trecut, a-l evoca, a-i da viață? De ce natură e lucrul acesta, pe care obișnuit îl exprimăm prin termenul vag "retrospecțiune"? A privi îndărăt, nu e oare a privi înăuntru? Nu cumva deci, ceea ce înțelegem prin retrospecțiune e pur și simplu introspecțiune? Căci de unde-l scoatem, trecutul acesta fabulos, decât din noi înșine, din tulburea, schimbătoarea substanță a ființei noastre? Și atunci ce valoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lumea mea, lumea creată de imaginația mea, în care totul era strălucire și izvor de bucurie... Dar câteodată, somnul venea așa de repede că nu mai aveam timpul să-mi dau seama că adorm. Drumul de la Internat la Liceu, și-ndărăt, de patru ori pe zi, forma unul din cele mai interesante puncte ale programului cotidian. Mergeam în ordine, firește, în coloană, doi câte doi, sub conducerea și supravegherea unui "pedagog", urmând, invariabil, același itinerar: fundacul și strada Lozonski, prin fața Palatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
chiar... Înțelege oricine însă, câte furtuni au trebuit să bântuie sufletul meu la vârsta aceea (nu în totul atât de frumoasă cât pare) de care vorbesc; și în câte erori și excese n-am căzut adesea în durata ei. Privind îndărăt la toate lucrurile aceste îndepărtate, cu luciditatea vârstei și în perspectiva distanței (așa cum, plutind pe marea albastră, poetul urmărește, cu inima strânsă, trista Cyteră pustie), mă-ntreb uneori: prin ce minune sau grație căror cauze misterioase, am reușit să străbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
drept comun, iar din libertatea de gândire o piesă de muzeu. Și acum un sfert de secol în urmă, generația mea se plângea de insuficiența libertăților publice și de modul ipocrit cum ele erau păzite. Când îmi întorc însă privirea-ndărăt, regimul de atunci îmi apare, în perspectiva trecutului, ca un regim fericit dintr-o epocă de aur. * Dar am și oarecari scrupule. Revenind așa de târziu într-un mediu pe care timpul l-a transformat din atâtea puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a lucrat fără preget, fără oboseală înaintând mereu. Iar dacă n-a șovăit niciodată, și dacă niciodată n-a pierdut nădejdea, e că n-a mers singur și că mândria nu l-a stăpânit. Și înșirarea clipelor trecute, privirea aruncată îndărăt dau vorbelor sale o căldură sugestivă și o mare putere de îndemn: Prin muncă, prin merit și prin dreptate, acesta e principiul adevărat al vieții oneste. Pentru un suflet curat, binele obștesc e mulțumirea cea mai adâncă. Fiți buni! Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
poate ști? Decât zdrobit, micșorat, umilit sub povara vieții, nu e oare de preferat să cazi din timp, senin și zâmbitor, în triumful morții? Am scormonit amintirile, am șters praful depus pe imaginile scumpe, m-am întors pe urme nesigure îndărăt... Și acum stau trist în penumbra trecutului, ca într-o lume pe care n-o mai cunosc... Ce mult e de atunci! Mai mult, desigur, decât o arată numărul anilor care s-au scurs unul după altul; mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îngăduitoare decât cea veche. Ea nu cere de la om sa fie născut cu minte și cu caracter din mila lui Dumnezeu, ci se mulțumește cu atestate cari dovedesc urmarea regulată a studiilor. Înaintea măsurii vechi onor. d. Costinescu rămâne foarte îndărăt, căci e cam mărginit din fire și caracterul consistă în aptitudinea de-a vâna funcții și întreprinderi cât se poate de grase. Așadar, pentru măsura trecutului nu întrunește nici o condiție pentru a sta unde stă. Din punctul de vedere al
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mai potrivit cu trebuințele neînsemnate ale unei producțiuni asemenea nu tocmai însemnate. La ce folos sunt atunci toate îmbunătățirile și tot progresul daca ele se soldează cu însuși existența poporului nostru? Știm bine că, odată intrați pe calea aceasta, orice pas îndărăt e greu, daca nu cu neputință. Cu toată Constituția liberală, dar mai cu seamă egalitară, suntem mai departe decât oricât de adevărata libertate, mai departe decât oricând de acea elementară facultate a poporului de a-și fixa singur dările în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cât se poate de lucrativ pentru advocați? Dreptul așa cum se prezintă la noi nu numai că e o știință, dar, mai mult încă, e o știință străină, care trebuie învățată de la străini. Îmbătrâniți ex officio și pe cale artificială, nici un pas îndărăt nu ne mai poate reda tinereța etnologică, tinereța ca popor. Cu vremea, peste o sută - două de ani, am fi ajuns în adevăr, propășind ca tot ce e organic, încet, la o civilizație a noastră proprie, tot atât de înaltă ca și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că Anglia și Italia ar notifica numaidecât recunoașterea din parte-le a noului regat, în momentul în care li s-ar notifica din București în mod oficial știrea aceasta; Republica Franceză ar urma exemplului dat; Rusia asemenea n-ar rămânea îndărăt, pentru a recâștiga simpatiile pe jumătate pierdute ale românilor; deci n-ar mai rămânea decât Germania, care, cu toate relațiile ei cu germanul Hohenzollern, ar aștepta se vede ce va hotărî Austria mai întîi. În Ministerul de Esterne din Viena
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe cari trecutul lor [î]i lega cu sute de rădăcini de țară și de popor. Dar acești oameni noi, acești patrioți căutau numai foloasele influenței politice, nu datoriile. De *** formând plebea de sus, elementele autohtone ale țării dau repede îndărăt și în privire morala și în privire materială. {EminescuOpXII 110} O politică care ar avea de scop a reda elementelor istorice ale țării partea ce li se cuvine în dirigerea afacerilor publice ar face să dispară patrioții improvizați cu termometru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
La români îndeosebi observăm cea mai mare putere politică și relativ cea mai mare avere în timpii oligarhiei, în timpul dinaștilor munteni și moldoveni. Îndată ce ridicarea pe scara socială nu se mai datorește caracterului, ci altor aptitudini, statele încep să dea îndărăt, până ce în fine cad cu totul sub domnia turcească, reprezentată prin fanarioți. În timpul de cădere vedem domnia cumpărîndu-se cu bani, cu tribut și pescheș, și tot în timp de cădere, conchidem, partidul roșu cumpără puterea de la străini prin concesia Strousberg
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nenorocit și că orice dezaprobare a lor e un vot dureros. Serdaru, întemnițat la Odessa, ne scrie că el era un om onest. Tot ce făcuse era că împrumutase bani fără dobândă, pe care avea de gând să-i dea îndărăt mergîndu-i afacerile bine. Sunt sigur, zice acest om onest, că s-ar fi găsit și advocați și gazete liberale în România cari să-mi ia apărarea și să arate că ideile mi-a fost cele mai bune. La această îndreptare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]