627 matches
-
Credeți în Dumnezeu? - Nu cred, știu! - a fost răspunsul filosofului. Mi-am însușit fermitatea răspunsului dat de Jung: Știu! Brăila, 2003 DESPRE ABANDON Ar trebui să învățăm, să învăț abandonul. Trebuie să-mi întipăresc odată pentru totdeauna în mintea aceasta îndărătnică faptul că nu-mi aparțin, că nimic din ceea ce fac, nu fac eu. Că totul se întâmplă, în realitate, deasupra mea, neîntâmplător și într-o ordine perfectă, nu de mine stabilită. Că sunt parte dintr-un joc ale cărui reguli
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în realitate din teama că odată scos din slujbă el nu și-ar mai putea continua planul său gigantic, zămislit pe vremuri în umbra paravanului și pus de atunci în aplicare cu toată furia vădită a firii sale întunecate și îndărătnice, de a deveni, prin acumulare, un capitalist, un stăpân, un Napoleon. Dar domnul Proharcin este încă în prea mare măsură un slujbaș pentru a putea realiza un proiect de asemenea amploare. Visul puterii, care se înfiripă fastuos pe ecranul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pentru a salva o umanitate care nu-l privea în nici un fel, căci nu El o plămădise și îi insuflase viață. Din prea plinul milei Sale a voit să corijeze opera altuia, s-o mântuie. Mântuitorul a dat însă greș. Îndărătnică, sau prea slabă, omenirea nu i-a acceptat - nu i-a putut urma - Învățătura. Înălțarea la cer, la cerul Dumnezeului adevărat, a reprezentat în aceste condiții o retragere, o înfrângere. Temporară? Poate. E prevăzut ca Agentul Dumnezeului adevărat să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au fost rânduite lucrurile din partea Bisericii încă de la început. De atunci, cele două brațe ale Crucii au chemat cu insistență toate popoarele despărțite și împrăștiate, de la Răsărit și de la Apus, pentru a fi primite în propriul trunchi, dând neîncetat omenirii îndărătnice, neliniștite și agitate, Sângele viu și regenerator pentru ca, recirculând prin arterele întrerupte, să le dea tuturor un fruct nou și pătrunzător de îndurare și de viață. Din acel moment, nu a mai fost deosebire între greci și barbari, iudei și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
place sau nu interpretului, ceea ce impresionează cel mai mult în decurgerea operei nu e hibrida transcendență a românilor străvechi către care se îndreaptă autorul Metamorfozelor, ci tocmai conștiința pământească magmatică ce s-ar voi schimbată sau amendată, ființa omenească încă îndărătnică față de „înălțare”, încă în lumea-de-dincoace, rănită trupește de singurătate și de tristețe. Tuttolibri - supliment al ziarului La Stampa, 7 august 1997 Dario Fertilio Ovidiu? Un poet fugar ce nu mai putea suferi femeile Românul Mincu rescrie, după viața lui Dracula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și nici degenerescență fizică", așa încât ereditatea "e o cantitate necunoscută și nu are atâta importanță din punct de vedere psihologic". Factorii externi sunt însă determinanți. În acest sens este analizată relația cu tatăl său, Gheorghe Eminovici, un om "autoritar, brutal, îndărătnic și grandoman, lipsit de delicateță și de orice tendință de a-i face pe copiii săi tovarăși de muncă (subl. aut.), astfel că i-a împins pe toți cu fața în poalele și atmosfera sufletească a mamei necăjite, care nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mi-o Înalț“; zadarnic, căci toate astea sunt stări, aș zice, endemice, identificate de mult și co mune mai tuturora care s-au trezit pe această lume cu o minte În continuă și dureroasă gestație, cu un condei mai totdeauna Îndărătnic la treabă și cu foaie de hârtie albă dinainte, albă de toate frigurile și chinurile creației (Caragiale nu scria nici el cu plăcere, spune fiul său Luca În Ideea Europeană din ianuarie 1920) [...]. Păstrez și azi originalul acestor Scrisori bănățene
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unora; sau spectacolul melancolic al altora, neluate azi În seamă de nimeni, nici chiar de bărbații lor, și care, de aceea, când mă Întâlnesc, Îmi sărută mâinile plângând după un trecut ce nu vrea să dis pară din amintirea lor Îndărătnică; sau, În sfârșit, singurătatea mea de astăzi, hrănită doar cu amintiri, cu câteva cărți și cu regrete - toate astea ce sunt? [dacă nu] mai mult ca o Înfrângere, ca cea mai mare și definitivă Înfrângere... Dar ce să mai zic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să călărească pe deșelate și să hrănească șoimul cel nou, dăruit de ducele Bertold bătrânului său prieten. Judecând după aceste trăsături de caracter ale fetiței, doam na ministerialului ar fi trebuit să și bănuiască bărbatul de necredință. Adelheid era la fel de Îndărătnică și de Îndrăz neață ca el. Așa că, Într-una din seri, când În sfârșit Își prinse bărbatul În odaia lor de culcare, Rishawa Își puse mâinile În șold, ca oricare dintre bucătăresele ei, și-i comunică soțului pe jumătate adormit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
of the Crab (Zodia Cancerului) (1967) și Augustin Buzura, Refuges (Refugii) (1993). Pandant al acestei vaste activități este transpunerea în limba română a aproape o sută de piese de teatru, de la Shakespeare la Harold Pinter. Versiunea românească a comediei Femeia îndărătnică de Shakespeare a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1988). De asemenea, a tradus o mare parte din proza lui William Somerset Maugham și Conan Doyle, de multe ori însoțindu-și traducerile de prefețe și studii introductive, unele foarte ample
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285607_a_286936]
-
fără ca mai târziu să-mi inspire vreun interes), însă gândul meu se îndrepta în altă parte, spre voluptățile secrete de pe tărâmul cultului meu phalic. Grozav ce doream să practic acest cult și cu ajutorul harnicului legător de cărți, dar opoziția lui îndărătnică era de neînfrânt. Nu dezarmam și reveneam cu niște rugăminți de milog, îndreptând mâna unde nu trebuie (acestea se petreceau într-un loc mai retras al grădinii, unde se retrăgea să se odihnească): primeam de fiecare dată avertismentul „Te spun
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ta proprie - nu e în principiu nimic infamant în asta, depinde doar de natura și prețul compromisului. Uneori, cea mai oportună soluție e intransigența intratabilă. Alteori, o oarecare maleabilitate, un tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie căpoasă, îndărătnică, ci lucidă, degajată, curajoasă și demnă. Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă. Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale, simțul oportunității să nu te facă să luneci pe panta oportunismului rentabil, conjunctural. Poți concede, dar nu trebuie să cedezi. Când
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
atunci tocmai bine actualul ministru de justiție) ? Ce fel de justiție se poate spera într-o țară în care alți magistrați se solidarizează, de asemeni în văzul națiunii, cu acest ministru sperjur ? Într-o țară în care justiția se eschivează îndărătnic vreme de trei ani și jumătate, răzbunările nu pot decât să mocnească și va fi groaznic dacă vor izbucni. Nu vă jucați cu focul, domnilor. Și, mai cu seamă, nu vă amăgiți cu ideea dementă că sunteți infailibili și eterni
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și numele lui Shakespeare va fi uitat. Cel mai uriaș geniu, cea mai colosală capodoperă ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul celebru ca și simplul grafoman
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
urcat să-ți scriu că mi-e tare dor de tine, preaiubita mea. Acum am să cobor ca să mă mai bucur de soarele frumos, blând și calm. Poate am să te întâlnesc pe plajă, făcându-ți baia de după-amiază, măgăruș îndărătnic și încăpățânat, scumpa mea. Seara Am primit vizita Chiranei, nenorocită din pricina lipsei de bani, apoi m-am plimbat prin oraș și pe faleză. Cinat la restaurantul Comino: raci - eu opt -, Irène, șapte. Ne-am întors împreună. M-am gândit tot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e un boer bărbos, liniștit și detreabă. Fetița petrece câteva zile în pădure, unde începe a învăța tainele naturii. Zăvod ajunge s-o descopere cu ajutorul omului sălbatic. Pescuit. Vânat braconaj. Eroul pictor neam de boer, om distins și cult, însă îndărătnic și cu destule curiozități, a luat din amor pe fata unui vecin prinț Ghica de care s-a despărțit. Au avut o fetiță, care stă la mamă; însă vine regulat, în vacanța aceasta să vadă pe tatăl său. Tinerii divorțați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vocea lui de stentor răsună în toată pădurea. La apa Moscovei, a trecut dincolo c-o lotcă și vorbea cu noi, normal, de pe malul celalalt, de la 200 m. 18 Iunie Poveștile admirabile pentru copii la radio. Am ascultat astăzi Capra îndărătnică, cu cântece și coruri și personagiile vorbite de actori deosebiți. Am fost entuziasmat de arta și naturalețea și mai ales de grija unor astfel de audiții pentru copii mici. Copilul se bucură aici de o atenție nemaipomenită. Cu drept cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fi fost din cale afară de mare, ca să-i facă pe cei care-l ascultau și urmau să se intereseze de ideile sale și, mai ales, să suporte, unii dintre ei, rigorile opiniei publice și ale convențiilor religioase. Acești „proști” și „Îndărătnici”, bănuitori și vicleni, cărora Iisus li s-a Încredințat și, mai ales, le-a Încredințat postumitatea „Învățăturii” sale, ce trebuia să tulbure nu numai comunitatea evreiască, a lui Abraham, Moise și David, a lui Ieremia și Iezechil, dar și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și veșminte de om care se neglijează, poartă o pălărie cu boruri largi, mai neagră decît sutana și o geantă veche, burdușită cu pîine și cărți. M-am despărțit de el cu un sentiment contradictoriu: de compătimire pentru inima sa îndărătnică, opacă, de admirație pentru cinstea sa sufletească, rară și în rîndurile cinului căruia îi aparține. *Am terminat de citit Călătorie la capătul nopții de Louis-Ferdinand Céline. E un roman uluitor prin cinismul și cruzimea constatărilor: amar, dur, pe alocuri insuportabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cît de importante pentru sănătate sînt buruienile și, uite, m-a trimis la «Plafar»”. Înciudat de „suceală”, adaugă: „Cît venin bagă ea în mine, nici nu-ți mai spun...” Nici eu n-am vrut să aflu. Ca orice bătrîn, e îndărătnic și supus totodată, neînțelegător față de boală și, deși încă viguros, temător de ea. *Caragiale a avut dreptate: actorii pot fi, uneori, „instrumente divine”. Evident, nu toți, ci numai cei foarte talentați. Mi-am adus aminte de vorba celui ce a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vorba sa, „să facă față”. La despărțire, i-am mărturisit că deși una din frazele sale („Costele, nu te izola, omule, că izolarea e începutul ruinii”) m-a tușat, mi-i imposibil să renunț la hotărîrea luată. Sînt consecvent, nu îndărătnic. N-am fibră de diplomat... Nu oricine are puterea de a disocia între etic și estetic, între viciu și eficiența profesională. În provincie, asemenea oameni sînt foarte rari. Aci un poet care bea e doar un „bețiv”. Cînd să-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alee. Nevroza îți arată că floarea a și pierdut cîteva petale, că fluturele e un fost vierme care pînă diseară va muri, că femeia și bărbatul din cuplul admirat odată ajunși acasă se vor certa în modul cel mai vulgar. Îndărătnică, mintea refuză să creadă că nimic nu-i statornic, dar nevroza insistă că totul e condamnat la schimbare și la degradare. Din acest dialog de uzură, obosită și umilită iese întotdeauna mintea. *Transcriu din „Sburătorul” (1, nr. 32, 22 noiembrie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un salon în care nu numai politețea, ci și caritatea dăunau puțin adevărului. Se aflau, nu încape îndoială, lucruri pe care nu voia să le vadă și care pentru ea nu existau. Nu credea în existența răului. În inocența ei îndărătnică, insist asupra acestui lucru, ea păstra urme de copilărie. Să ne plângem oare? La urma urmelor, va mai fi oare un loc în viață unde se găsește o bunăvoință atât de reală în miezul unei iluzii atât de împodobite și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
au refuzat cu orice risc să adere la noua formă de organizare a vieții țăranului, un număr de 35 de familii, deținătoare a 215,84 ha. teren, din care 82,70 ha., arabil. Locuitorii satului Oprea Cârțișoara, au fost mai «îndărătnici» în ce privește acceptarea noii forme de proprietate asupra pământului, despre care știau că e de fapt al lor. Dar din noiembrie 1961, «tovarășii» activiști de la raion s-au pus pe treabă. S-au organizat echipe ce se aflau zilnic în teren
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dacă nu le-aș fi văzut eu Însumi În sticla cu apă uitată câteva zile pe pervazul geamului Într’un institut din București, poate n’aș fi avut ce spune acum... Pentru un om care toată viața lui a iubit Îndărătnic plantele, acuzația era prea gravă: plantele ucid? ele, pe ale căror cloroplaste stă Viața de pe Pământ? Desigur că nu. Nu mă feresc să beau apa În care trăiesc plante; așa cum arătam În capitolul anterior, planta purifică; acesta e și răspunsul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]