2,093 matches
-
despartă de funcția lor sau să se adapteze. Făcea carieră pe atunci o sintagmă - "Încremenirea în proiect" - lansată de dl. Gabriel Liiceanu, dar a cărei putere de pătrundere era dusă la ultimele ei consecințe în lumea dezbaterilor de idei, populată îndeobște de umaniști, nu și în lumea economiștilor și a tehnicienilor, susținută de politicienii puterii. În aceasta din urmă se discuta despre modele, despre necesitatea păstrării și salvării sistemului economic în care vechiul centralism era înlocuit de noul etatism. Tinerii de
Bătrîni paznici ai democrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17031_a_18356]
-
verificare" a biografiei unui om despre care, de fapt, nu se știu foarte multe lucruri, are un simplu jurnalist? Numele lui Gheorghe Ursu nu figurează în dicționare sau enciclopedii, iar articolele, studiile și cartea care-i sînt dedicate se centrează îndeobște pe ultimii ani ai vieții sale. Pentru a-l liniști, totuși, pe dl. Andrei Ursu (dar nu sunt sigur că acest lucru îi va face plăcere) țin să-l informez că am făcut investigațiile ce-mi stăteau la îndemână. I-
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
last, but not least, Dumitru Popescu-Dumnezeu. Din care pricină avem serioase îndoieli, că am avea a face, în cazul memoriilor lui Beniuc, cu niște "comori" ale "dezvăluirilor senzaționale", cu o veritabilă "mină de aur" pentru cercetători, așa cum apreciază cu entuziasm îndeobște mefientul Cristoiu. Mai degrabă, socotim noi, e vorba de un minereu puțin bogat în materia prețioasă, care se cere separată laborios de zgura frazeologică a tendențiozității de diverse feluri. À propos de sinceritate, se pot pune cel puțin două chestiuni
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
de glorie de sub domnia lui Cuza Vodă ci și mult mai tîrziu, nimicindu-și efectiv, prin verbul său persuasiv și patetic, adversarul sau adversarii. De aceea, tocmai, era temut chiar cînd era ținut în planuri de rang secund. Cum e îndeobște știut, s-a angajat devreme în activitatea publicistică. După ce a colaborat la publicațiile lui Asachi, creează la Iași, împreună cu Alecsandri și Const. Negruzzi, revista Dacia literară, de interes istoric hotărîtor. Articolul-program, rămas cunoscut drept Introducție, este semnat de Kogălniceanu. Document
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
și ce vorbesc de istorie universală, cînd chiar analele patriei noastre zac în întunerec, păstrate numai în niște manuscripte, din care două, din pricina copiștilor, nu se potrivesc!" Și aici se oprește să dezvăluie marele rost al istoriei naționale: Dacă istoria îndeobște, adecă a neamului omenesc, este așa de interesantă în rezultatele sale, cu atît mai mult trebuie să ne fie istoria patriei, a locului unde am văzut zioa?... Ce interes mare trebuie să aibă istoria națională pentru noi, îmi place a
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
unul excesiv, intolerant, ci permeabil la sensibilitate și gust, dispus a coopera cu fantezia. Poate că ironia criticului e similară cu cea a unui bard care-și disimulează cu ajutorul său emoția. Nu altminteri decît un poet ce se poate testa, îndeobște, pe spații mici (sinteza, clamată ostentativ de unii confrați, nefiind un apanaj al spațiului tipografic amplu, extins pe sute și sute de pagini!), Cornel Regman se descoperă prin sintagme fericit găsite, prin concentrate ce reflectă deopotrivă figura temei și a
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
cu o competiție de categoria B și un juriu, uneori, de categoria C", ediția din această vară a aliniat la startul cursei pentru Globul de Cristal 17 producții, criteriul de selecție fiind cel al valorii și nu, cum se întâmpla îndeobște în anii precedenți, acela că sunt premiere (de fapt, filme rămăse disponibile între Cannes și Veneția), așa încât juriul, având ca președinte, de astă dată, o personalitate de calibrul lui Krzysztof Zanussi, a avut de unde alege și "culege" un palmares echilibrat
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
la reforme - educative, politice - pentru poporul român". Nu voim a amenda neapărat opinia noiciană, însă nu putem a nu sublinia, contrariați, divergența ei față de obiectivul occidentalizării, chiar blocarea, prin intermediul ei, a acestui obiectiv, încă așa de "fierbinte" pentru noi. Rațiunea îndeobște, își continuă Noica implacabilul rechizitoriu, n-ar fi apanajul național al românilor. Respinși de planul "conștiinței cunoscătoare", de altitudinile "spiritului", nu ne rămîne decît "calea inimii", cale metaverbală, pasivă, vădit inferioară: "iar dacă există o cale de desăvîrșire în duh
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Constantin Țoiu În aprilie 1996, notam în articolul Opera magna, apărut la aceeași rubrică, ideea că toți cei ce-l contestă pe romancierul Petru Dumitriu o fac din motive subiective, tendențioase și că, îndeobște, adevărul vieții se află întotdeauna mai presus de lucrurile invocate, de accidentele personale, forța ficțiunii întrecând prin dreptul ei sacru evidențele provizorii. Dacă e nevoie, citez: "În ultimul timp, a circulat zvonul că la scrierea cărții (Cronică de familie, n.n.
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
și sfinți a apărut, firește, la Editura Humanitas. Și tot ca de obicei, această editură procedează cu edițiile ei din clasicii filosofiei românești deficient. Se cuvenea aici, ca și în alte cazuri asemenea, o prefață care, îndrumînd lectura tînărului cititor îndeobște, să clarifice unele lucruri, ca, de pildă, cele semnalate de mine la începutul acestei cronici. Emil Cioran, Lacrimi și sfinți, Editura Humanitas, 2001.
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
al celui de al șaselea deceniu de viață, ne lasă să observăm că a împlinit multe, că are de împlinit multe în continuare. Considerată la nivelul celor peste o sută de opus-uri, muzica sa se sprijină temeinic pe ceea ce îndeobște numim datele fizice ale sunetului considerat în datele lui fundamentale, trunchiul de bază lăsându-se a fi deșirat, mlădiat, recompus, reconsiderat, iar aceasta conform unei geometrii spirituale ce se sprijină pe funcțiile ancestrale ale relațiilor dintre sunete, dintre sunete și
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
vînd. Nu e însă adevărat că economia de piață distruge cultura. Din contra, niciodată în toată istoria nu s-a făcut mai multă cultură decît astăzi în Occident ori în SUA. Din literatură, n-a dispărut nici un gen, din cele îndeobște socotite nevandabile, ca poezia. N-au dispărut nici edițiile de lux, costisitoare și inaccesibile celor cu venit mic sau mijlociu. N-au dispărut revistele. Dar economia de piață își are regulile ei, de care nu se poate să nu ții
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
realitatea românescă recentă e interesantă într-un fel de care aproape uitasem, e atît de interesantă încît pentru a o discuta așa cum face Caius Dobrescu merită să rămîi în România. Cum reușește? în primul rînd trebuie spus ce se spune îndeobște, numai că în cazul de față nu sînt vorbe goale: cu seriozitate, cu aplomb și cu curajul de a-și numi, cu nume și prenume, exemplele; fără fason de teorie indigestă, dar cu o excelentă cunoaștere teoretică a problemelor, care
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
la articol nu vor întîrzia să apară, date fiind unele din aprecierile din el, mă simt obligat să pledez pentru o lectură de bună credință și fără prejudecăți. Excepția românească la care Tony Judt se referă din capul locului este îndeobște acceptată și de către comentatorii politici români. Nu e nevoie să insist nici asupra laturii politice, pusă limpede în evidență de alegerile din 2000, nici asupra celei economice, unde decalajul dintre România și restul țărilor foste comuniste este, de asemenea, vai
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
stabilite, atît ca proiect cultural, cît și ca eveniment organizatoric, Salonul dezvăluie, de la o ediție la alta, o anumită continuitate, o sumă de elemente repetitive care intră obligatoriu în metabolismul oricărei manifestări cu o ritmicitate prestabilită și asumată, așa cum sunt, îndeobște, astfel de acțiuni. Dacă ar fi să identificăm elementele noi care intervin în dinamica edițiilor, acestea nu trebuie căutate în structura Salonului și în configurația lui de ansamblu, ci în detaliile semnificative, în geografia participării, în mutațiile de atitudine și
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
Prima întrebare provocată de această confuzie e cine a dat ordin sau a "sugerat" Poliției să facă astfel de precizări etnice? Din cîte am observat, aceste precizări au fost întrebuințate de oficiosul PRM, România Mare, pentru campaniile sale antițigănești și îndeobște pentru atacurile sale xenofobe. Nu știu cît de întîmplător, un fost general de Poliție, faimosul "Tata Nițu", a candidat pentru funcția de primar al Capitalei din partea PRM. De asemenea, nu știu cît de întîmplător e faptul că de cînd premierul
Ordinea - pe alese by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15792_a_17117]
-
explicit sau nu, sunetele unei alte semnificații. Poate pentru că autorul lor, înzestrat cu o ureche foarte fină și cu un ochi deprins a vedea senzaționalul în cotidian, sacrul camuflat în profan, nu vrea să dea autonomie literară acestor întîmplări, așa cum îndeobște vor scriitorii, ci parcurge un drum invers. Vrea să le reintegreze într-un complex de semnificații ce a devenit între timp opac ochiului neexersat. De aici structura aparent haotică, ruperile de ritm, dezordinea specifică realului care se păstrează în prozele
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
familiară, că ai intuit, cumva, în actul literar o transgresare a legii morale și în literatură un spațiu al libertății depline, încă mai înainte de a-l fi citit pe Bataille. Acest lucru nu diminuează, se-nțelege, farmecul cărții, din moment ce adevărurile îndeobște știute și acceptate sînt cu atît mai seducătoare cu cît, privite dintr-o perspectivă complet nouă, își dezvăluie fațete nebănuite. Cele opt lecturi infidele (căci operele și biografiile unor Kafka, Blake, Proust, Emily Brontë, Baudelaire ș.a.m.d., funcționează de
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
ne dezvăluie faptul că Eustațiu Stoenescu nu avea, în acel moment, mai mult de treisprezece ani. Or, acest aspect nu este unul lipsit de relevanță, întrucît un asemenea interes pentru pictură, la o vîrstă atît de fragedă, cînd motivațiile susțin îndeobște practici legate de universul copilăriei, dezvăluie, fără îndoială, în același timp o marcă a destinului și o alegere care, în ultimă instanță, va confirma această predestinare. Într-o succesiune logică a faptelor, el își începe cu seriozitate studiile de pictură
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
89, ținta celui mai nemilos tir al presei. Un fel de răzbunare a ziariștilor care au scris toate porcăriile la comandă, împotriva acelor puțini scriitori grație cărora Uniunea Scriitorilor a putut părea o insulă antitotalitară. Pentru tînărul ziarist român condus îndeobște de mai bătrînul ziarist român plin de bube în cap era și e o fericire să descopere bube în capul Uniunii Scriitorilor, ca și cum acestea ar putea salva pe cineva de la ticăloșia în care s-a complăcut în totalitarism. Astfel că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
modeste, fără ecou în mediile de specialitate. Nu pentru că artiștii noștri nu ar corespunde standardelor cerute la nivelele înalte ale profesiei, ci pentru că pătrunderea în straturile superioare ale pieței muzicale este foarte dificilă: o instituție muzicală bine poziționată nu este, îndeobște, interesată să-și mărească aria de acțiune decât cu certitudinea unui succes notabil sau în cadrul unei politici de risc asumat, cu debutanți pe care să poată miza în perspectivă. Esențială este și componenta publicitară. Interesul mediilor suprasaturate de informație poate
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
prezente, într-o mai mare sau mai mică măsură, în arta sa. Specialitatea artistului sunt Icoanele Ferecate, Icones Blindees cum le spune el apăsat în limba franceză, în a căror substanță nu se mai regăsește nimic din ceea ce se știe îndeobște, nici chipul cristic și nici nenumăratele lui derivate, ci acel reper cotidian al unei noi mistici laice, un sinonim de piață al lui Dumnezeu, un demiurg ce-și îndeplinește prompt promisiunile și nu delegă nimic pentru viața de apoi, și
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
moartea soției, se dedică creșterii fiului (Puiu), absolvindu-l de orice responsabilitate. Se produce, de fapt, crede tînărul nostru autor, o erotizare a relației tată-fiu. ("Puiu proiectează asupra imaginii interiorizate a tatălui întreaga încărcătură emoțională, de tip pasional, care caracterizează îndeobște legătura primară cu mama. Eul său adoptiv este astfel condamnat să rămînă imatur."). Iubirea pentru enigmatica Mădălina e înfățișată ca o dorință de a se regăsi pe sine. ("El vrea să se oglindească în această ființă, care însă i se
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
pentru a conduce fără greș la rîvnitul Bine universal (sau național, tribal, de castă sau de grup) și la întronarea fericirii pe pămînt. A fost nevoie de îndelungate experiențe tragice, de unii plătite cu jertfa propriilor vieți, de alții, (intelectualii, îndeobște, cărora - afirma Jean François Revel - le-a venit poate cel mai greu să admită că au greșit după ce s-au investit în mod public și fără nici un fel de rezerve în ideile-forță ale veacului) prin deziluzii dramatice, pînă să sosească
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
mai mult admirat decît iubit. Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea. * Admirația e în corespondență cu demonia. Ea poate fi mai apropiată de ură decît de iubire, implicînd masochismul. * Nepotrivirea dintre concept și realitate, așa cum e definit îndeobște comicul, de la Schopenhauer la Bergson, e într-un fel aplicabilă limbajului metaforic (conceptul: desemnarea curentă a obiectului; realitatea: desemnarea lui poetică). Drept care se ivește o marjă de interpretare comică a oricărei metafore. * "Singurii cititori adevărați sînt scriitorii. Pe ceilalți, pe
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]