12,381 matches
-
o transformă în forță motrice. Amintirile sunt reproduceri modificabile prin experiență... Nemurirea... - (zic eu azi în ianuarie 2004) ar fi păstrarea neștirbită a acestei facultăți... Amintirea mea despre un eveniment vechi, evocat adesea, este, psihologic, reproducerea acestui eveniment, sau ecoul îndepărtat al ultimei povestiri (recit). Dar oare formula verbală ori scrisă în care el, evenimentul, se înfige, precum și imaginea prin care eu pot să traduc formula, sunt chiar atât de deosebite de actele obișnuite ale existenței ?... Ianuarie 2004. Abia acum, parcurgând
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
coordonat de profesoara universitară Doina Benea. Este un merit incontestabil al colegei menționate că a creat la Timișoara o adevărată școală de arheologie provincială romană, cu preocupări speciale de istoria economiei romane în Dacia și în provinciile limitrofe sau mai îndepărtate. Paginile rezervate acestei problematici de-a lungul anilor în mai multe numere ale periodicului în discuție o probează pe deplin. Fie că au înfățișat rezultatele investigațiilor de teren sau ale unor stagii preliminare de cercetare, fie că au adunat contribuții
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Nistor sporește imaginea istoricului literar clasic din școala călinesciană. Profesional, el a trăit fericit printre cărți și manuscrise, căci rigoarea afișată În studiile sale deconspiră pe critic, dialectolog, lingvist (vezi recuperarea incontestabilă a lui George Acsinteanu - o rudă nu prea Îndepărtată a colegului Ion Nistor.). Stilisticianul se vede În conservarea admirabilă a sensurilor proprii din lexicul folosit - dezinvolt, fără inhibiții și retorică facilă. Cu toată activitatea lui editorială, Ion Nistor (născut la 1 octombrie 1937) a avut timp rezervat și pentru
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
se formează În funcție de particularitățile cărturărești ale receptorului ori procesatorului. Dar, fie vorba Între noi, pe creatorul de aforisme nu-l interesează cine-i va procesa textul și cum o va face - astăzi, mâine,poimâine, În viitor (mai apropiat sau mai Îndepărtat). Cu atât mai mult, cu cât zona folclorică, populară, se-mbogățește pilduitor pe cale orală, deoarece actanții creatori devin anonimi. Gândul lor este de a se fi exprimat. Atâta tot. Și totuși, lângă sau peste Învățăturile din satul de obârșie, În
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
la pândă începutul și sfârșitul? Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Pe ultima treaptă îngerul străveziu ocrotitor de-a lungul vieții a urcat treptele somnului cu aripile strânse făcându-se umbră pe ultima treaptă la picioarele domnului așteaptă să bată auzire fără de sunet ceasul de pe urmă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
sufletul și trecutul meu rămân cele două paradisuri cărora le tot sar gardul de zeci de ani. Asta nu m-a ajutat să mă eliberez de ursită, sunt tot bastardul unui ins vulgar; nobilii Karabetz se dovedesc a fi prea îndepărtați. Neutilizabili. Pot conchide: viața nu mi-a fost decât o înlănțuire de provizorate, de autorlâcuri, de milostiviri. Trebuie să mă consider de urgență recuperat și, indiferent de ce-mi vor rezerva în continuare împrejurările, să trăiesc următorul sfert de veac
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
numai el știa cum, învârtind ceva cu un clește, se plimba prin eter, dintr-o parte în alta a Europei. Mă aplecasem și eu deasupra mesei, ciulind urechile, când, deodată, am auzit cuvinte ce-mi păreau cunoscute. și o voce îndepărtată și stranie, care cânta... "la vie en rose..." Din acea clipă, profesorii mei de franceză n-au mai însemnat nimic. Patima mea pentru Franța atunci a început. Alegría Ľi-am adus, dintr-o țară foarte îndepărtată, câteva bucățele de argint prinse
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
păreau cunoscute. și o voce îndepărtată și stranie, care cânta... "la vie en rose..." Din acea clipă, profesorii mei de franceză n-au mai însemnat nimic. Patima mea pentru Franța atunci a început. Alegría Ľi-am adus, dintr-o țară foarte îndepărtată, câteva bucățele de argint prinse între ele cu un lănțișor care se termina cu o închizătoare făcută din ciocan de un meșter cam neîndemânatec. Și astfel, acea stângace legătură de metal se putea prinde la încheietura mâinii tale. Fiindcă în
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
argint prinse între ele cu un lănțișor care se termina cu o închizătoare făcută din ciocan de un meșter cam neîndemânatec. Și astfel, acea stângace legătură de metal se putea prinde la încheietura mâinii tale. Fiindcă în acea țară foarte îndepărtată regină era Muzica și rege era Dansul, pe cea mai mare plăcuță de argint scria: Alegría. Fiindcă prin acele orașe prin care trecusem, oamenii se adunau la colț de stradă cu flaute, chitare și tobe, iar zidurile vechi și scorojite
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
de argint scria: Alegría. Fiindcă prin acele orașe prin care trecusem, oamenii se adunau la colț de stradă cu flaute, chitare și tobe, iar zidurile vechi și scorojite cântau odată cu ei, sărăcia nu putea învinge Alegría. Fiindcă în acea țară îndepărtată soarele era veșnic tânăr, viața era o bucurie: alegría de la vida. Îți privesc încheietura mâinii pe care lucește, șters, altă brățară, scumpă și banală, ornată cu un desen strict, geometric. Și mă întreb, și te întreb, din ce în ce mai rar: unde și
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
ale mării pe care am cunos-cut-o, marera litoralului dobrogean, sunt deopotrivă reverii ale plăjii, ale stâncii și ale păsării. Ai schimbat unghiul din care o contempli și marea îți modifică visările. în peisajul nud al apei, ea lasă să înainteze îndepărtatul capăt de arc al golfului, pierzându-l în irizări, în stropii microscopici ai valului, în fâșiile de văzduh ale nămiezii sau înserării. De câte ori n-am privit, rătăcind pe râpele înverzite a ceea ce a fost odinioară Trei papuci și Tataia - râpe
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
prin care zboară bufnița polară Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Cuvinte nerostite grindini negândite întâmplări înșelătoare îmi cad în palmă de-a lungul cuvintelor pe care nu le-a rostit cel pierdut prea devreme zadarnic câte o stea zburătoare se nimerește în cununa neuitării cuvintele rămân tăinuite în tăcerea neclintită
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
melancolică pe o colină pustie ocrotită de zeii pășunilor grase ignori pentru o clipă lanțul din jurul gâtului îți rumegi faima ca pe o bomboană de mentă ori ca pe o frunză de macriș sălbatic înverzindu-ți cerul gurii într-o îndepărtată tristă provincie balcanică uitată de Dumnezeu și de oameni Pe talgerul morții Lumină a cerului bătrână înțelepciune a pietrei când șoaptele vântului ne promit nebunia lui Aprilie când arborele soarbe lumina din aer cu ventuzele lui într-un vaer prelung
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
democrații Calma putere a florii O după-amiază cu roșii furnici ce devorau ochii uluiți ai unui bărbat Iată îți spui o invenție inutilă pe care creatorul ei a lăsat-o în administrarea unui roi de furnici stahanoviste indiferente la suflul îndepărtat al aștrilor la păpădia ezitând ca un mic meteor în pragul clipei Am descifrat îngrozit câteva clipe fremătătoare voracele hieroglife mișunând pe chipul său palid ca pielea tăbăcită a sălbăticiunii în umbra unei tufe de păducel înflorit O, calma putere
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
frigider, televizor, apoi o plasmă mare. în sfârșit, anii au trecut încununați de mici satisfacții, cu idealuri legate în primul rând de realizarea copiilor. De tinerețe nici nu-și mai aducea aminte, iar moartea lui Midi era doar un punct îndepărtat, rămas pe cerul umezit de nori transparenți. Până într-o zi. Mai precis, într-o seară. Stătea pe fotoliu, în fața televizorului uitându-se la Crimele din Midsomer și din când în când la nevastă-sa. Ea era ghemuită sub pătura
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
mașinilor, iar el le urmărea de pe bordura lustruită, temându-se să nu le piardă. Pe cealaltă parte de stradă o fată îi făcea semn cu mâna. Era gata s-o ia printre mașini, când el ridică speriat amândouă mâinile. Ceva îndepărtat și trist, o frică veche îi urcase din rărunchi, ca un fermoar. Ea se opri brusc, contrariată de gestul lui, zâmbind larg, pe sub bretonul negru și din- tr-o--da--tă se hotărî să-și schimbe direcția, făcându-i la rândul ei semn
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
tipărită. Și-mi amintesc: aveau notele cele mai bune la română, publicau versuri în gazeta de perete, ba chiar și în foaia județeană, erau micii noștri eroi, ai clasei, ai anului, ai școlii. Apoi, viața-neviața i-a trimis în locuri îndepărtate, i-a împins la margine, i-a obligat să facă meserii nedorite, să trăiască. Citesc, recitesc cărțile lor și nu-i recunosc. în ele recunosc, însă, disperarea. Disperarea de a face, totuși, ceva. De a recupera, totuși, ceva din viața
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
aceste ploșnițe sau păduchi otrăviți ar fi fost responsabili pentru pierderea ciudată a văzului de către bătrîna doamnă. Imprudentă, aceasta se apucase într-o zi să curețe de moloz - fără a îmbrăca mănușile de rigoare - o nișă din colțul cel mai îndepărtat al bucătăriei, dînd spre un zid unde se aciuiaseră cîndva niște porumbei. La scurt timp după aceea, vîrstnica necugetată constatase cu uimire amestecată cu groază, că deși nu avusese pînă atunci nici un fel de probleme cu ochii, nu mai putea
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
nr.1, încheiat la 1 decembrie 1920. Câteva caracteristici transpar din partea întâi a Cvartetului în do major pe care le enunțăm: a) Juxtapunerea diatonicului și cromaticului, înterpătrunderea unor aspecte diferite, amplificate ca atare. b) Frecvența modulațiilor, care caută regiuni tonale îndepărtate, descriind o evoluție în cicluri. c) Ruperile de ritm interior dau dinamism acțiunii, împingând substanța tematică spre culminații succesive, subliniate în spirit concertant. d) Dezvoltarea îmbracă ipostaze variaționale melodic, ritmic și agogic enunțate cu grijă. e) Revigorarea reprizei urmărește dimensionarea
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
pătruns ca o extensie a improvizației istihbar, conferind instrumentiștilor posibilități de exprimare mult mai ample și mai evoluate. În cadrul taqsim-ului se pot explora posibilitățile tehnice și sonore extreme ale instrumentelor, se pot efectua inflexiuni la moduri - sau chiar tonalități - mai îndepărtate, libertatea improvizatorică oferită interpretului fiind mai mare. Mult mai amplă ca dimensiuni, improvizația taqsim favorizează libera exprimare a interpretului, atât din punct de vedere tehnic, cât mai ales expresiv și emoțional. Nu se poate vorbi totuși despre o improvizație cu
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
repere prestabilite. Improvizația taqsim de tip clasic aduce în prim plan explorarea tehnicilor și a efectelor sonore instrumentale, precum și dinamizarea și redimensionarea actului creativ instantaneu. Improvizația taqsim modernă împinge granițele universului modal prin inflexiuni repetate, mai mult sau mai puțin îndepărtate. Sunt introduse elemente de tehnică instrumentală avansată, artificii și ornamente de o spectaculozitate sporită, ruperi de ritm ce dinamizează derularea discursului muzical. Pot apărea influențe din alte culturi muzicale - jazz, muzică indiană, muzică clasică de tip occidental. Improvizația liberă este
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
care o cunoaștem În epoca actuală. De aceea Rameau alege să ilustreze lupta dintre Amor (zeul iubirii) și Bellone (zeița războiului), ambii interpretați În travesti, primul de către Andreea Chinez, cea de-a doua de către Iulian Sandu, prin intermediul popoarelor de pe tărâmuri Îndepărtate și virgine - Incașii din Peru, Turcul generos, Florile și Sălbaticii fiind titlurile celor patru părți ale operei, desfășurate după prologul În care apar cei trei zei (HébéCristina Grigoraș - Bellone și Amor) În numele cărora se vor face sacrificiile umane pe parcursul spectacolului
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
intervină cu autoritate În diferite direcții și asupra unor probleme doctrinare. Afluența de creștini de pretutindeni făcea ca Roma să devină un centru bine informat asupra a ceea ce se Întâmpla și Într-un fel Îi impunea să intervină În comunități Îndepărtate. Acea sollicitudo romană se concretiza deopotrivă pe planul asistenței. Aș vrea să citez două personaje În mod particular: Egesip din Palestina și Abercius din Hierapolis (altul decât Hierapolis de pe Lycus din Papia) din Frigia Salutaris. Egesip a fost o sursă
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
om și universul întreg. Tot ce gândim, simțim, vorbim și săvârșim nu are numai efect limitat în timp și spațiu determinat și urmări directe asupra propriei noastre vieți, ci și efecte nenumărate, variate și nebănuite asupra semenilor noștri, apropiați sau îndepărtați, prezenți sau viitori și, într-o măsură variabilă, asupra tuturor celor care, într-un fel sau altul, vin în legătură cu noi și aceasta până la Judecata de Apoi. Păcatul ne răpește bucuria, ne distruge părtășia cu Dumnezeu și ne raliază diavolului dușmanul
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
doar o clipă nu se poate spune că are orizont interior. Cel mult are potențialul unui orizont exterior, în măsura în care reușim să-i evaluăm (interpretăm) poziția, între și în raport cu alte două secvențe (mai apropiate sau mai îndepărtate). Orizontul exterior se relevă prin contextuare, respectiv prin raportarea secvenței tematizate la, și între cel puțin alte două secvențe. În acest caz este necesară condiția unei triplei poziționări: la-centru (acum-aici) - pentru secvența tematizată; laterar-anterior (înainte-dincoace de centru) și laterar-posterior
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]