527 matches
-
nume mare în literatura română. Eu nu aș fi scris rândurile de mai sus, dacă nu aș fi găsit scris într-un articol, ce se voia de înaltă ținută literară și mai ales morală, emanat de la un astfel de ploșnițoi îndopat cu sinecurile noului regim, un atac virulent împotriva poetului Tudor Arghezi. Nu pot răspunde la un asemenea articol decât cu un cuvânt folosit chiar de marele Arghezi: Siktir. Lansarea programului guvernamental „Ultima colivă” Franța 11.2% Elveția 10.6% Austria
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
s-au dovedit a fi fără temei. Reprezentantul era un om serios, care nu se murdărea pe mâini umblând cu astfel de tertipuri. El Îi oferi găzduire pentru noapte, iar a doua zi, după micul dejun, la care Mașa se Îndopă mâncând o groază de banane și alte fructe exotice, o conduse la bătrâna pe care urma s-o Îngrijească. Bătrânica, Mașa nu știa de ce Îi uita mereu numele, În ciuda celor nouăzeci și trei de ani ai săi, avea o energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dovedi a fi prea bicisnic pentru trupul său atletic) și adormi de-ndată. Visă, după cum, de altfel, era și de așteptat, că descinsese cu Întreaga șleahtă de hamali la el la bucătărie, iar nevastă-sa, neașteptat de bine dispusă, Îi Îndopa pe toți cu blinele și scrumbii. Lacomi din fire, musafirii, ca de altfel și stăpânul casei, mâncaseră atâta, Încât li se făcuse rău, iar acum, cu degetele băgate În beregată, se străduiau să verse În chiuveta devenită dintr-odată foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de foame, mai zise el privind cu subânțeles la sticlele de Coniac golite. Așa, iar până ce se rumenesc fripturile, ce putem ronțăi...?” Patronul propuse:. „Puțin cașcaval, măsline și niște brânză de oaie... Polipeanu, strâmbă nasul. „Astăzi la birou, ma’m Îndopat cu brânză și măsline...” „Atunci, o saramură de pește...?” „Cu mămăliguță...?” „Mai Încape Îndoială?” Patronul-ospătar, fusese bine inspirat: saramura de pește o devorară cu sălbăticie, iar În momentul când Își facu apariția cele două platouri pline vârf cu comanda anterioară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înghițituri din alimentele ce-i fuseseră luate cu japca...! Îi lipsea Însă curajul. Acesta Îi oferise privelegiul de-a sta tolănit cât era ziua de lungă În timp ce restul deținuților...! Nu vroia să-l supere. Mai mult chiar. În timp ce el se Îndopa cu pâinea furată din rația celor flămânzi apreciind calitatea conservelor aduse cu mare trudă de Tony Pavone, acest dobitoc, era mai mult ca sigur, În curând va fi scos din Închisoare: procuratura Îl Învinuise pe nedrept de o faptă, din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai foc central! Eu cunosc! am fost caporal în artilerie... Neica Marin are de celelalte, vechi... Dar pușcă bună, știi cum bate? Dacă n-ar fi fost bună, n-ar fi ținut până acum! zise iar moale, deodată liniștit, vânătorul, îndopându-și pipa cu tutun. Așa-i, are dreptate! strigă Sandu Popescu. Dar o țuică - ce mai zici, neică Marine? Marin clătină din cap și-și așeză pe umăr pușca. Nu, mi-e destul! De-acum mergem... Scapătă soarele... Pornirăm spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prima dată, m-am simțit recunoscătoare pentru chestiile care îți afectează dispoziția - antidepresivele, analgezicele și somniferele. Întoarcerea la New York se dovedise mai dificilă decât mă așteptasem și aveam nevoie de tot ajutorul pe care îl puteam primi. Dar, chiar și îndopată cu destule calmante încât ar fi doborât și un elefant, nu voiam să merg la culcare. Apoi, ca electrizată, i-am observat bluza de trening gri pe scaunul din dormitor, de parcă tocmai și-ar fi scos-o și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
despre faptul că Aidan se dusese într-un „loc mai bun“, dar asta era o prostie. O porcărie așa de mare că, în acel moment, îmi venise să i-o strig în față, dar eram prea înfășurată în bandaje și îndopată cu sedative și împresurată de membrii familiei pentru a o putea face. Nu mai cunoscusem pe nimeni care să moară, înainte de Aidan. Singurii fuseseră bunicii și bunicele mele, dar în cazul lor te aștepți să moară; erau bătrâni, era firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
simplu salut: — Ca și mine, și tu ești străin în blestematul ăsta de oraș. Tonul nu era întrebător, vocea nu era scăzută. M-am uitat în jur, stânjenit. Mi-a spus mai departe: — Nu te teme de fasioți, sunt prea îndopați cu știință pentru a mai avea urmă de curaj. Aproape că striga. Mă simțeam inclus, împotriva voinței mele, într-o ranchiună care nu-mi aparținea. Am încercat să mă dau la o parte, cu glas glumeț: — Cum poți spune așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât de bine cu bucuria de a trăi! observa el. Cunoștea o foarte plăcută cârciumă pentru marinari. — Se servesc aici cei mai mari pești prinși în zona coastei și cele mai bune vinuri. N-aveam nicidecum de gând să mă îndop, și încă și mai puțin să mă îmbăt la întoarcerea dintr-un pelerinaj. Dar, după niște săptămâni petrecute pe mare, un mic chef era binevenit. Abia intraserăm - încă mai căutam din ochi un colț de masă unde să ne așezăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Le-am dat mulți bani... Provincia asta e bogată. Mă rog, am vrut să mi se simtă prezența, iar acum toți mă adoră. Au înțeles că, odată cu mine, a început o nouă eră aici, în Germania Inferior! Continuă să se îndoape, fără să se sinchisească de privirea cu care îl fixa Valens - privirea celui care știa că bărbatul acela enorm și obsedat de mâncare fusese în tinerețe amantul lui Tiberius și prieten intim al lui Caligula și al lui Nero și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de guvernator în acea provincie, toată lumea știuse că îl alesese nu din respect, ci din dispreț. Nu declarase oare Galba că aceia de care trebuie să ne temem cel mai puțin sunt cei care nu se gândesc decât să se îndoape? Și că, prin urmare, Vitellius, bucurându-se de bogățiile Germaniei Inferior, avea să-și potolească foamea de mâncare într-atât de mult încât avea să uite de foamea de putere? Omul care, sub privirile lui Flavius Valens, se abținea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sulițe de vânătoare, care puteau ucide ursul cu o lovitură de pumn, fugeau din fața tigrilor sărind cu prăjina și ațâțau taurii fluturându-le prin față bucăți de pânză roșie. Povesti despre banchetul oferit gladiatorilor în seara dinaintea jocurilor. Mulți se îndopau cu mâncare - care, măcar de data asta, era bună. — Eu nu fac așa, zise Marcus ridicându-se. Nu mănânc aproape nimic, dar nu de teama zilei următoare. Mi-am dat seama că lupt cu mai multă încrâncenare pe stomacul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu. Antonius își plecă ochii și rămase tăcut câteva clipe, gânditor. Apoi glasul lui răsună puternic: — Din aprilie, când au câștigat bătălia, ce-au făcut soldații vitellieni? După ce-au jefuit cât au putut, acum își petrec zilele huzurind. Se îndoapă și se îmbată. Nu fac antrenamente militare. De disciplină nici nu poate fi vorba; despre rigoare, nici atât. Trei luni trăite în felul acesta slăbesc și cea mai puternică armată. În plus, trupele pe care Vitellius le-a adus în Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce s-a întâmplat. Discutăm despre bani. Vrea un cont comun la bancă. Ce crezi tu? — Ooo! făcu Roger, a cărui respirație nu prea semăna nici ea a parfum, dacă vreți să știți adevărul. În clipa aceea, gura îmi era îndopată cu un trio instrumental care bolborosea de zor. — O, am suspinat eu cât mai convingător. Ia-mă încet. Te-a supărat ceva? — Te referi la durere? Durere? Da, cât cuprinde. De asta și sunt aici. Mda, așa se pare. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și șase de lire. Săptămâna trecută l-am dat în judecată pe inspectorul financiar. — Frumos, am spus eu. — Nu-ți place? I-am răspuns că da și m-am întors la haosul jalnic de pe birou meu. Sertarele străvechiului birou sunt îndopate până la refuz cu hârțoage pe care timpul a început să le sfâșie: cinci ani fără să fi plătit nici un impozit - de aia atâția bani... Sentimentul general în birou e că mă îndrept spre lucruri mai bune. Uneori îmi doresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am izbucnit în plâns, am făcut praf un scaun cu spetează, am dat cu o cafetieră plină de ușă și am dat un șut în postamentul patului cu atâta putere încât a trebuit să alerg prin cameră cu o pernă îndopată în gură până când am reușit să-mi astâmpăr gemetele. Al dracului dacă îmi venea să cred... Fielding avea dreptate într-un fel. Good Money era un scenariu de vis, minunat de coerent, plin de ritm și acțiune. Dialogul era rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să verific closetul. Momentul zilnic de maximă oboseală își face apariția exact când are el chef, adesea imediat după cafeaua de dimineață. Când mă așez la masă să mănânc, sunt fie hămesit, cu fălcile umflate de salivă - sau groaznic de îndopat, fără nici un motiv. Mă trezesc curățindu-mi dinții cu firul de mătase chiar în mijlocul zilei. Chiar și aceste labe imaginare pe care mi le fac se dovedesc a fi niște bazaconii, ca orgasmele pe care le am dinainte. Cât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de unul singur. La dracu, mi-am zis în sinea mea, voi depăși criza cu multă bărbăție. M-am sculat la unsprezece și, îmbrăcat cu blugi și cu teniși în picioare, am combătut prin jogging băutorul din mine. M-am îndopat cu haleală de cârciumă: cârnați, fasole gătită cu ghimber, un lighean cu musaca de cartofi. M-am umflat și cu băuturi specifice locului. Tradiționala bere la halbă, vinuri foarte fine și cele mai grozave tării. Am lăsat nouă lire jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost clienți pe aici, Richard nu ar putea face nimic din toate astea, nu-iașa? A dispărut în mulțime. M-am uitat împrejur după cineva cunoscut, dar nu am văzut pe nimeni, ceea ce era o ușurare; asta însemna că mă puteam îndopa cu antreuri. Fusesem la sală dimineață, ceea ce însemna că în acea seară puteam mânca tot ce îmi tuna. Geneviève Planchet veni la mine în timp ce devoram alte câteva rulouri. Eram gata să o întreb dacă ceea ce îmi îndesam în gură se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cheamă. Îți vine să crezi că au vrut să răscolească întreaga bancă? În curând se va termina. Gândește-te la câte afaceri ar fi dat peste cap. O idee ridicolă. Tot ce s-a întâmplat a fost că s-a îndopat cu porcării din acelea și a murit. Apoi cine o fi fost cu el nu a avut ce face și a încercat să o facă să pară un accident. De asemenea, o idee foarte proastă. —Așadar, nu vă îngrijorați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
alb ca un os de pește. Mi s-a spus că sîngele care Îmi curgea prin vene era al lui, că eu mi-l pierdusem pe al meu cu totul și că, de cîteva zile bune, prietenul meu se tot Îndopa cu sandvișuri cu mușchiuleț la bufetul clinicii pentru a-și Înmulți globulele roșii, În caz că mai aveam nevoie. Poate că așa se explică de ce mă simțeam mai Înțelept și mai puțin Daniel. Îmi aduc aminte că era acolo o pădure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi pui pe cap, îmi vine turnat! Cotoșman: Ia încearc-o! Uriașul: Nu acuma, după ce termin masa, că mi s-a făcut foame după aperitivul pe care mi l-ai adus. Iar mătăluță ești musafirul meu la masă. Și după ce te-ndopi bine, poate te mănânc și pe tine, că-mi ești foarte simpatic! Cotoșman: Nu cred eu așa ceva, că doar ești mâncător de oameni, nu de pisici! Uriașul: Ba, pardon, mănânc de toate, că nu sunt mofturos! Cotoșman: Adevărat! Faima ta
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
amețită și, la miezul nopții, Elisa și Philip dansau deja pe mese. Păreau În largul lor frecându-se În ritmul acela. Exista o sugestie de idilă - și Încă una recentă. Fotografii pozau de zor, dar Nedim și ai săi Îi Îndopau atâta cu băutură, fete și Dumnezeu știe ce altceva Încât au ratat un cadru cu Marlena care călărea un jucător de fotbal turc celebru, care avea și el acces la sala VIP. Am reușit să-i despart Înainte să observe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Au discutat despre un singur subiect: prostituția la care fusese supusă de un locotenent-colonel SS, Franz Kempflerr - prețul supraviețuirii ei. Istorisirile Celestei, expuse cu amănunte picante, i-au ucis coșmarurile mult mai eficient decât fenobarbitalul de contrabandă cu care se îndopa de săptămâni bune. Ele l-au excitat, l-au dezgustat, l-au făcut să-l urască pe colonelul nazist și să se urască pe sine însuși pentru că devenise un voyeur la douăsprezece mii de kilometri distanță de legendarele sale razii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]