290 matches
-
teanc de șervețele Pampers uscate, găsesc cartea de vizită a lui Jack Abelhammer cu numărul lui de-acasă și cu un mesaj mâzgălit pe spate: „Oricând!“ La vederea scrisului lui, am senzația că niște gheare Îmi scurmă fundul stomacului. Senzația Îndrăgostirilor Îndepărtate din adolescență, a sexului pe vremea când era pe cât de neînțeles, pe atât de palpitant. La cină, În New York, am vorbit cu Jack despre orice: muzică, filme, Tom Hanks (un nou Jimmy Stewart?), poezia lui Emily Dickinson, rolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acum îi atribuie defecte inexistente. Stadiul acesta alimentează și cele mai frecvente despărțiri; - etapa alegerii demarează când cei doi parteneri au forța de a continua drumul împreună, asumându-și reciproc dezamăgirile și diluțiile respective. Este momentul când, liberă de iluzii, îndrăgostirea cedează locul iubirii. În continuare,longevitatea întru autenticitate a unui cuplu este alimentată de capacitatea partenerilor de a reinventa mereu relația și de a nu depune armele în fața inexorabilelor platitudini și uzuri. Debutul parentalității este un alt eveniment crucial, ce
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
acum îi atribuie defecte inexistente. Stadiul acesta alimentează și cele mai frecvente despărțiri; - etapa alegerii demarează când cei doi parteneri au forța de a continua drumul împreună, asumându-și reciproc dezamăgirile și diluțiile respective. Este momentul când, liberă de iluzii, îndrăgostirea cedează locul iubirii. În continuare,longevitatea întru autenticitate a unui cuplu este alimentată de capacitatea partenerilor de a reinventa mereu relația și de a nu depune armele în fața inexorabilelor platitudini și uzuri. Debutul parentalității este un alt eveniment crucial, ce
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
De aceea oricine poate spune sau poate face prostii, fără să devină din această pricină un prost. Pentru a deveni constitutivă, prostia, care în cazul unui om inteligent e recunoscută ca prostie și, ca atare, anulată, trebuie să fie îndrăgită: îndrăgostirea de tot ce-mi aparține este temeiul de posibilitate al prostiei. Altminteri, urâtul instalat în spirit care e prostia, acea persistență în fals capabilă să nască o constelație de riduri ale minții, o schimonosire a ei, nu ar fi cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să se transporte în trupul polițistului care-l „controlează rectal“. Moment în care naratorul realizează că s-a îndrăgostit cu adevărat de vrăjitoare (avusese dubii la un moment dat, suspectând-o că ar fi folosit pe el o vrajă de îndrăgostire). Cei doi „copii“ adoptați, Stridie și Mona Sabbat, pornesc în lume, gata să folosească toate vrăjile din Carte, urmăriți de polițistul-tușeu-rectal-ex-Helen și de jurnalistul-psihopat: „Deci sunt îndrăgostit de Helen cu adevărat. O femeie în trup de bărbat. Nu mai avem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
autor, care a înlăturat din balastul textual: jurnalul feminin, al lui A., ducea confesiunile din postpubertate până la relația studențească pe care o are cu M. Era interesant de urmărit trecerea din copilărie înspre o adolescență destul de candidă, marcată de eterna îndrăgostire, apoi spre o tinerețe blazată, aflată sub semnul sexualității descătușate, dar frigide. Devenirea lui A. e urmărită acum doar din perspectiva umplerii golurilor lăsate de varianta diaristică a lui M.: e interesant de urmărit cum copila candidă se va transforma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
atât detalii despre procesele conștiinței, cât și descrieri fruste ale viciilor sale solitare. Totul păstrează însă amprenta unei căutări reale, având ceva din natura misterioasă a unei inițieri. Episodul cel mai consistent și mai intens al romanului îl reprezintă eșecul îndrăgostirii de o femeie. Tot mai convins de neputința apropierii erotice de sexul opus, tânărul caută proba supremă: cultivă o idilă cu Sonoko, o fată frumoasă, dintr-o familie bună, până în orizontul căsătoriei, apoi se retrage, deopotrivă eliberat și înfrânt. Încercarea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
parte; ba, descoperim cu o anume stupefacție cât de „oarecare”, de false chiar, sunt acele zeci și sute de necesități mai mici sau mai mari care ne-au ocupat și Încordat spiritul și trupul luni și ani În șir... Nu, „Îndrăgostirea”, „Împrietenirea” - ce e o dragoste masculină - nu sunt, cum ar zice un sceptic materialist, aure, nimburi ale instinctului de procreație, nu sunt o „metafizică a răspândirii speciei”, acea „voință oarbă” mai prezentă decât moartea și viața În aerul de dinaintea nașterii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alt plan decât acela al imanenței. El presimte un nivel al realului în care eternitatea, destinul și unicitatea există: există substanțial, deplin, așa cum există lumile cu mai multe dimensiuni, așa cum există non-spațialitatea și non-temporalitatea. Îndrăgostitul percepe, pentru o clipă, clipa îndrăgostirii lui, cerul stelelor fixe, orizontul ascuns îndeobște al celor netrecătoare. În limitele acestui orizont, trăirea lui este veșnică, preprogramată și irepetabilă. Iubirea descoperă așa dar, cu energia unei imprevizibile iluminări, zenitul transmundan al cotidianului. Când iubirea încetează, „ruptura de nivel
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și mistică ar invoca, se gândesc, în fond, la câte o poveste romantică de tinerețe, la Mărioara sau la Ionică, la o trăire privată, parcursă exoftalmic, în transă. Până la un punct, e normal să fie așa. Fără experiența nemijlocită a îndrăgostirii, fără episodul, uneori lunatec, al pierderii de sine în silueta celuilalt, iubirea rămâne o abstracțiune. Accesul direct la „amorul sacru“ e rar. Abordabil și distribuit „democratic“ e „amorul profan“: afectul imediat, incendiul lăuntric, inflamația dulce a minții și a corpului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că iubirile vin asupra noastră ca o pacoste, ca o fatalitate, ca un impuls neptunian irepresibil. Observația atentă și un spirit analitic bine exersat vor descoperi, întotdeauna, motivații lăuntrice și determinări contextuale, de natură să explice disponibilitatea insului față de „atacul“ îndrăgostirii. Inima are - după faimoasa formulare a lui Pascal însuși -„rațiuni“, pe care „rațiunea nu le cunoaște“. Dar ele nu sunt mai puțin rațiuni. Fapt e că iubirea este, simultan, patimă și gând, sentiment și idee, foc și lumină. Și tocmai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Necazul e că toate aceste probleme întrunesc un soi de consens vid: toți admit, la răstimpuri, că ele sunt importante, dar nimeni nu le ia în serios, decât în rare momente de criză drastică, sub clarul de lună al primei îndrăgostiri sau la capătul unei beții rusești. În Orientul mediu și extrem, accentele se schimbă. Conturul metafizic al tematicii „europene“ face loc fie transcendentului radical, care anulează tot, fie clipei revelatoare, aptă să lumineze fulgurant, în chiar nemijlocirea imanenței sale, sensul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unelte, viața nu mai e trăită decât ca o mare ocazie pentru un cult egolatru. Cazurile de vindecare sunt rare. E nevoie de efectul trezitor al unui eșec de proporții, de vreo suferință destrămătoare, de uitarea de sine a unei îndrăgostiri absorbante, sau a unei radicale schimbări de destin. De regulă însă, și eșecul e citit tot în cheia vanității: sunt de vină ceilalți, țara, veacul, soarta. Iar dacă, prin concursul capricios al împrejurărilor, vanitosul ajunge, totuși, în vârful piramidei, oficiul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
simte bine să fie în serviciul partenerului. Idolatria e, dimpotrivă, slujire unilaterală. Idolul nu spală niciodată picioarele idolatrului. Faimoasa iubire curtenească nu era scutită de un anumit halou de idolatrie, cu pasiunea ei pentru „madonizarea“ femeii, cu echivalarea constantă a îndrăgostirii cu „vasalitatea“. Rezultatul era un soi de destrupare trăită trupește. Dar îndrăznesc, domnule Stângă, să suspectez nițeluș de idolatrie și imaginea dvs. despre „femeia iubită“: „mântuită de accesoriu, de penumbre incomode“. Nu ne putem îndrăgosti de statui. De esențe. De
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
onoarea proprie. Comportamentul nedemn, necinstea, slugărnicia, sperjurul nu pot fi justificate prin sofisticate palori dilematice. 6. Când e vorba de iubire. În teritoriul extatic al iubirii nu e loc pentru clarobscur. Sau, când e, iubirea e pe sfârșite. Nu există îndrăgostire dilematică, pasiune dubitativă, fericire analitică. Dăruirea de sine nu poate avea aspectul unei tatonări logice. Dacă e un spațiu în care dilema e mai stingheră decât oriunde, în care cântărirea atentă, rezerva înțeleaptă, disponibilitatea speculativă sunt mai scandalos inadecvate, acela
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lui Iason de a se căsători cu Creusa, fiica lui Creon. Medeea se lamentează și se revoltă teribil, atinsă de otrava geloziei, implorând destinul s-o cruțe pentru ceea ce va înfăptui drept răzbunare, amintind de clipa nefastă a inocentei sale îndrăgostiri, de probele dificile pe care l-a ajutat să le treacă și de jurămintele sacre rostite de el, cu speranța intensă că nu e totul pierdut și că bărbatul iubit mai poate încă reveni asupra deciziei infame de a o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
uneori superioară celei ale sistemelor pe care le-ar fi primit din altă parte. Astfel, furnizorii indieni de IT și-au dobândit un mare respect. Și dacă munca la Y2K a fost faza de cunoaștere, aceasta a fost faza de Îndrăgostire“. Externalizarea din America spre India ca nouă formă de colaborare exploda. Făcând o simplă legătură cu un cablu cu fibră optică de la stația de lucru din Bangalore către mainframe-ul (unitatea centrală de procesare) din compania mea, puteam angaja firme de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
bune amintiri în trecerea mea prin cele două teatre băcăuane. Aș evoca festivalurile, galele, premierele de excepție, participarea la competiții teatrale (naționalele "Caragiale", în primul rând), turneele în țară și străinătate (mai ales cu "Animația") și multe altele... Chestia cu "îndrăgostirea" nu ține de viața teatrului, ci de aia particulară, în care de obicei unii obișnuiesc a intra cu felurite încălțări... Să trecem mai departe! V.P.: După o experiență atât de bogată, de interesantă în domeniul teatrului, mă văd nevoit a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mă rog, aici ar fi de spus că dansul a rămas o pasiune constantă. Dar jocurile de fetițe și cu fetițe mă cam plictiseau. V.P.: Știu că citiți foarte mult. Vă citez: Când este vorba despre cărți, starea mea de îndrăgostire e permanentă. E paradisiacă, raiul fiind, nu-i așa, o imensă bibliotecă, trebui să-l credem pe Borges". Ce motive au declanșat această pasiune? Care au fost cărțile copilăriei ce v-au format ca om, ca intelectual? C.M.: Citeam romane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
trăiesc cei până nu demult fără țară, de aceea supuși în trecut tuturor umilințelor și disprețului celorlalți". Răspunsul vine în aceeași linie tipică întregii existențe post-convertire a lui Steinhardt. E din nou o apologie a ortodoxiei și o mărturisire a "îndrăgostirii mele crescânde de neamul românesc, de ce se numește fenomenul românesc și de Biserica creștină", ceea ce-l determină pe Teșu Solomovici să constate "cât de mult a scandalizat" acest răspuns al celui devenit monah ortodox. Cu astfel de reacții la provocările
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
îndreptat spre înțelegerea și empatizarea cu acel moment prim al creației, moment în care opera se naște din tăcerea ce o precedă. Literatura nu se adresează exclusiv minții, de aceea apropierea de universul ei echivalează adesea cu un act de îndrăgostire, căci presupune lectură și relectură ca într-un dans al iubirii în care îți dorești să descoperi la fiecare nouă mișcare ceva care să-ți confirme plăcerea inițială. Este și motivul pentru care ne-am construit discursul ca o pledoarie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
maică-mea, sărmana, atâta n-am iubit o...”; „A mamei amintire eu unu-n stare-am fost / Să ți-o sacrific ție...” Altfel spus, dacă mama l-a născut, iubita este femeia care îi dăruiește viață a doua oară, prin îndrăgostire: „Și totuși, totuși, scumpo, de nu te-aș fi văzut / Au astă bogăție de-amor aș fi avut?” (Ibid). Citind în paralel O, mamă și sonetul Apari să dai lumină..., se constată că iubirii filiale și iubirii 29 erotice din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
maică-mea, sărmana, atâta n-am iubit o...”; „A mamei amintire eu unu-n stare-am fost / Să ți-o sacrific ție...” Altfel spus, dacă mama l-a născut, iubita este femeia care îi dăruiește viață a doua oară, prin îndrăgostire: „Și totuși, totuși, scumpo, de nu te-aș fi văzut / Au astă bogăție de-amor aș fi avut?” (Ibid). Citind în paralel O, mamă și sonetul Apari să dai lumină..., se constată că iubirii filiale și iubirii 29 erotice din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ale satelor. Cum a fost la „European Borderlands“? Am mai fost la câteva festivaluri literare foarte faimoase, dar din punct de vedere sentimental, cel din România a fost de departe cel mai important pentru mine. Filip Florian: „E ca în îndrăgostire, nu îți trebuie o logică de împrietenire“ „Cu Attila m-am cunoscut în mai 2006, la Berlin, și pot spune fără nici un risc faptul că îl consideram de mult bunul meu prieten. Sunt lucruri care se simt, e ca în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
nu îți trebuie o logică de împrietenire“ „Cu Attila m-am cunoscut în mai 2006, la Berlin, și pot spune fără nici un risc faptul că îl consideram de mult bunul meu prieten. Sunt lucruri care se simt, e ca în îndrăgostire, nu îți trebuie o logică de împrietenire. Pe György l-am cunoscut în iunie anul trecut, cu o zi înainte de a veni în Iași. E ca o senzație de limbă comună, nu trebuie să faci un balet special... Pur și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]