633 matches
-
-i creăm un divertisment, să spulberăm ca pe o vrajă malefică melancolia vesperală a ceasului și să-l împiedicăm să ațipească, Doamne ferește, la volan. Și în felul acesta se perpetuează de fiecare dată la nesfârșit în memoria mea secretă acel înduioșător “Aș vrea să nu se mai termine nici drumul, nici noaptea” de pe vremea când eram atât de fericită. (Fragment din volumul Ultima sărbătoare a verii )
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
ei: “Acuma, ce să zic, apucați-vă să o bârfiți. Vlad că l-a-nșelat, tu că te enervează. Eu sunt la mijloc și nu mi se pare normal...”, își certa prietenii o fată drăguțică, la vreo 16 ani. Ale adolescenței probleme... Înduioșător, nu? Voi ce probleme aveați la 16 ani? Pe cine bârfeați și de ce?
Sweeeet… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19323_a_20648]
-
i-am citit povestea, mi-l imaginez pe Cezar Popescu ca fiind un om deosebit de răbdător. Cezar Popescu a scanat, singur, 6840 de imagini care ne pun înaintea unor frânturi de viață a generației care ne-a precedat. Sunt imagini înduioșătoare. Un grup de tineri cu un mieluț. Un grup de muzicanți: ‘Muzica Jazz Slobozia 1943’. Doi soldați care par că se țin de braț. Doi bătrânei serioși, așa cum stăteau oamenii la poză înainte să fie moda zâmbetului. De 17.000
„Nu candidez la nimic. Eu fac politică în fiecare zi. Cresc copii care nu o să voteze niciodată idioţi” () [Corola-blog/BlogPost/338193_a_339522]
-
el se informează, zilnic și avid, despre țara unde trăiește, învață limba portugheză (pasiv, dar reușind să citească fără dificultate) și mai ales încearcă să facă cunoscută în Portugalia țara noastră. Într-un asemenea nobil scop, scrie articole de o înduioșătoare simplitate, explicîndu-le portughezilor ce înseamnă România și cultura ei. Traduce apoi aceste articole în portugheză, cu ajutorul lui Victor Buescu. Pierde aproape un an ca să scrie o carte despre Portugalia, destinată de astă dată publicului român (Salazar și revoluția din Portugalia
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
sunt impregnate cu un umor infailibil, care, de altfel, salvează de patetism subiectul. În rolul artistului travestit și... fezandat, Ovidiu Ghiniță face una din creațiile memorabile ale carierei lui, de-o consistență aproape insuportabilă. Cinic și ingenuu deopotrivă, pervers și înduioșător în disperarea sa, Ragnar, personajul său, se împiedică doar în propria-i ostentație. La fel cum Adriana Ghiniță, o actriță plină de energie, își construiește în forță personajul, ca apoi să-l... saboteze cu un soi de lăcomie actoricească, de
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
locuind împreună“ cu Vasilache și Mărioara, ale căror boroboațe, bine jucate și iscusit ilustrate muzical, au stârnit grozavă încântare micuților. De la Chișinău, Teatrul Licurici, cu spectacolul „Auzi-mă“ după Ioan Puiu, în regia lui Titus Bogdan Jucov: un spectacol simpluț, înduioșător prin senzația de întoarcere în timp pe care o stârnește spectatorului „modern“. Din Salonic/Grecia, Kids in Action, „grup informal de animatori și comperi“ care-și dedică existența spectacolelor de stradă în proiecte pentru tineret: generoasă alegere, notabil și efortul
Agenda2005-21-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283726_a_285055]
-
prin care bântuie diavolii! Cine dracul te-a îndemnat să pleci așa de nebun în ținutul lor, să-i scarpini între coarne? - Cum cine? Dracul! - Lăsați-l, vă rog, nu-l mai dojeniți că arată ca vai de el, interveni înduioșătoare soția. - Am să-mi revin, răspunse bărbatul recăpătându-și treptat culoarea în obraji. Am întâlnit locuri cu priveliști de basm, dar am trăit și experiențe îngrozitoare. - Elena, scoate niște carne de porc din oală și hrănește-l c-o fi
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
de sublim, de muzicalitate, de reculegere și motivație. Arta - ca aură a omului, așa ne-a dăruit-o Minodora Ursachi prin tot ce a oferit comunității. A slujit arta și tot ce ține de ea cu un soi de religiozitate înduioșătoare, pătimașă chiar, ducând o luptă invizibilă pentru asanarea urâtului din viața noastră. Arta îl face pe om mai stăpân pe instinctele sale - spunea scriitorul Ion Agârbiceanu. Trăind într-o lume a frumosului artistic și înconjurându-se de oameni de caracter
MINODORA URSACHI de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382988_a_384317]
-
meleagurile respective. La auzul unui astfel de nume, localnicii tresar Înfiorați de o plăcere subită, devin volubili și exuberanți, spun tot ce știu și Încă ceva pe deasupra despre acel cineva glorios și exemplar, cu un aplomb evocativ care ar suna Înduioșător dacă n-ar fi puțintel cam ridicol prin exces. Bănuisem Întotdeauna În belșugul lor de vorbe aprinse dacă nu convingerea, măcar speranța secretă că o părticică din prestigiul celebrităților În cauză se transferă și asupra empiricilor lor exegeți, prin simplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Proasta de mine, cum am putut să-mi Închipui că...? A surâs strâmb, forțat, plină de dispreț la adresa propriei naivități și a tăcut din nou. Crezusem până atunci că doar copiii sunt capabili să-și exteriorizeze decepțiile cu o asemenea Înduioșătoare lipsă de pudoare. De felul meu, nu cred că sunt un tip foarte impresionabil, Însă mărturisesc că mi s-a făcut milă de ea. - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o punându-i camaraderește și ocrotitor mâna pe braț. - Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
îl vezi, mărite Doamne? - spuse spătarul către cel gras. Ce folos că l-ai învățat rostirea poeticească, dacă i-au tăia limba? Nu era mai bine să-l fi lăsat la plug, să fi rămas acasă? Episodul 10 O REVEDERE îNDUIOȘĂTOARE Și cum hălăduiau cei trei prin stepă și vorbeau (adică, mai bine zis, numai doi vorbeau, deoarece, cum aminteam mai înainte, celui de-al treilea tovarăș, printr-una din acele nefericite întâmplări care au hotărât de-atâtea ori soarta rapsozilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
secolului al XVII-lea..................9 Episodul 7: Un taifas nu fără tâlc....................................................................................10 Episodul 8: în care se aduce curată mulțămire cetitoriului și răsar noi chipuri vrednice de ținut minte..................................................................................................................................10 Episodul 9: După cădere...........................................................................11 Episodul 10: O revedere înduioșătoare............................................. 12 Episodul 11: Se limpezesc întrucâtva apele....................................... 13 Episodul 12: Barzovie Vodă e și el om.............................................. 14 Episodul 13: Femeia tot femeie......................................................... 15 Episodul 14: O precuvântare.............................................................15 Episodul 15: înainte de masă.............................................................16 Episodul 16: Ce consumau oamenii pe la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
au persistat În sistemul meu de cunoaștere. Eram studentă la facultatea de filologie și la colocviul de materialism filosofic, Îl aveam profesor pe Henri Wald, fiind Întrebată cum Îmi explic eu teoria materialistă a cognoscibilității lumii, am răspuns cu o Înduioșătoare candoare - nu aveam pe atunci nici o bibliografie În acest sens care să mă fi putut satisface - că eu Îmi Închipui universul asemănător unui organism uman, soarele fiind creierul care guvernează totul și plantele celelalte organe care i se supun. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
n-a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat pînă la ultimul capăt de ață. Nimic nu fusese dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și cărți de citire pline de Învățăminte Înduioșătoare, povești moralizatoare și parabole biblice. Fiecare perioadă din viață, fiecare eveniment, toate fuseseră Înregistrate, fiecare pește prins În undiță, fiecare pagină citită, numele fiecărei plante culese de băiețel. Iată-l acum pe tata adolescent, prima lui pălărie, prima lui plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Încremenise, și cînd În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să-și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
compătimirea fusese în stare să facă din nefericirea ei un adevărat spectacol. Era evident că se pregătise să plângă, deoarece își luase o provizie suficientă de batiste. I-am admirat prevederea căci, privind retrospectiv, lacrimile ei păreau poate mai puțin înduioșătoare. Nu puteam stabili precis dacă dorește întoarcerea soțului pentru că-l iubește sau pentru că se temea de limbile ascuțite ale bârfitorilor. Și eram tulburat de suspiciunea că acest chin al dragostei călcate în picioare era împletit în inima ei frântă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-i reproșați ceva? — E monstruos. L-am privit surprins. Felul cum accepta cordial tot ce-i spuneam făcea să-mi fugă pământul de sub picioare. Îmi complica situația, ca să nu zic că mi-o făcea ridicolă. Eram pregătit să fiu convingător, înduioșător, retoric, sfătuitor, critic și la nevoie chiar sarcastic, indignat și necruțător; dar ce naiba face un mentor când păcătosul nu se sfiește câtuși de puțin să-și mărturisească păcatul? N-aveam pic de experiență, întrucât propria mea atitudine în astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mondială? - Ba da, dar În istorie, nu În viață. Carlyle ar avea dificultăți În a găsi material pentru un capitol nou din Eroul ca om de vază. - Continuă. Astăzi sunt un bun ascultător. - Azi oamenii se străduiesc atât de tare - Înduioșător de tare - să creadă În lideri. Dar cum apare un reformator, un politician, un soldat, un scriitor sau un filosof popular - bunăoară un Roosevelt, un Tolstoi, un Wood, un Shaw, un Nietzsche -, contracurentele criticii Îi vin de hac. Dumnezeule, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-și facă bagajele. De ce nu s-a despicat pământul, să ne înghită pe amândoi, nelăsându-ne timp să conștientizăm ruptura definitivă... De ce? Nu știu dacă universul a rămas surd și orb la zbuciumul meu sfâșietor... Ningea bezmetic, ningea trist și înduioșător peste întregul „decor” al risipirii fără de rost. A doua zi, în jurul orei 11.00, m-a sunat să mă anunțe că pot veni pentru a-mi lua în primire cheile de la casă.Am alergat cât am putut, alunecâd ades pe
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
Observ cu uimire perpetuă comportamentul acestei făpturi minuscule, aparent inofensive, ba chiar înduioșător de vulnerabile, care la prima vedere inspiră în cei ce nu au cunoscut-o încă, o pornire impetuoasă de protecție, de încredere și bunătate. M-am împotmolit în urzelile ei iscusite, asemeni unei păsări mari și naive, atrasă ireversibil de
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
poate să nu te impresioneze. Zi de zi, ani de zile tatăl care aducea banii în casă și susținea familia era văzut aplecat pe scăunelul din micul lui atelier. Dar și mama, Ester, este și ea de o frumusețe umană înduioșătoare: „Atât el cât și copiii știau că gustul bun al supei nu e dat numai de carnea puțină sau zarzavaturi ci, de dragostea cu care gătea pentru ei mama Ester. Guri multe de hrănit, călcat, curățenie prin casă, poate prea
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
află în conducerea Uniunii Scriitorilor sau ale filialelor, prin autopropunere. Perspectiva istorică, sistematizarea și verificarea pe texte au și ele, mai ales în literatura română, rostul lor. Unele cărți premiate de Uniunea Scriitorilor și Ministerul Culturii sunt de un diletantism înduioșător. Iar unii din acești autori, din punct de vedere moral, sunt sub orice critică. Pe deasupra și foști colaboratori ai odioasei Securități. La noi nu există o „critică de idei”. Poate datorită faptului că o parte din critici au simpatii politice
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348983_a_350312]
-
Cosmic!), deasupra tuturor ipostazierilor sabatice ale Bacăului-Infern, însă, tronează Efigia Nemuritoarei Armonii/Re-Armonizări Cosmice prin POEZIE: STATUIA LUI BACOVIA! : „ în timp ce aleșii tăi de elită/se zbat cu disperare să strâmbe/tot ce prea drept li se pare/tu/ atât de înduioșător/și dezorientat primești/ disprețul magnoliei/ce înflorește / lângă/statuia lui Bacovia...!” - cf. Și totuși nu pot părăsi Bacăul, p. 42. Fie și numai prin Efigia Poetului/Poeziei - VIOREL SAVIN crede, cu tărie, că spațiul, odinioară mitic, al Bacăului (astăzi, parcă
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
trăiri nebănuite în viața unui om. O întâlnire admirabilă cu cuvântul care zidește. Temele cărții mele erau și temele vieții ei, trăirile din poemele mele se confundau cu trăirile sale. Ceva s-a întâmplat în adâncul acestei ființe, frumos și înduioșător, sublim și tragic, încât nu pot decât să treci cu înțelegere peste nesiguranța sau inocența unor rostiri. Dincolo de poezia pe care o conține, această carte este un document de viață, unul care confirmă că în fiecare dintre noi există poezie
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
aproape în multe momente de-a lungul festivalului, ca un părinte care își ocrotește copilul și pentru asta îi mulțumesc din suflet. A fost o mare bucurie să primesc de la dânsul volumul „Viață gri în alb și negru”, cu o înduioșătoare dedicație. Nu m-am răbdat și am răsfoit-o nițel, mă rog, nițel mai mult, atrasă de epigramele de calitate și de stilul direct, curat pe care îl folosește în rimele sale. Cel mai mult, însă, m-a impresionat poezia
JURNAL DE FESTIVAL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365907_a_367236]