654 matches
-
începe să și descarce sufletul. Apoi face o pauză și spune : îmi cer scuze, voiam doar să vorbesc cu prietena mea. O altă pauză, și apoi : Nu, nu doresc puiul dumneavoastră fript. Această înfloritură finală, care se vrea comică și înduioșătoare, e intolerabil de falsă : ce chelneriță din lumea reală l-ar mai întreba de pui fripți pe unul care tocmai și-a descărcat sufletul în urechea ei ? între timp, eroina devine confesoarea unui polițist bețiv și a soției lui fugite
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui megasenilă, probabil că ai fi spus că ai treabă. Dar așa, da. Da, sigur că o să mergi la restaurant. Mâncarea e OK și chelnerii sunt serviabili și totul e cum trebuie. Iar poveștile lui sunt amuzante. Apoi, încet-încet, devin înduioșătoare. Străinul îți povestește despre soția lui (cu care e în plin divorț) și despre copiii lui (lumina ochilor lui). Hai s-o scurtez, că ne plictisim cu toții. Peste o lună, deja ești a lui. Ești una dintre proprietățile lui. Deja
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
din acestea pitorești. Sunt tineri și adulți între 20 și 40 de ani, dar englezii arată întotdeauna mai bătrâni. Doi suporteri, răpuși de alcool, dorm pe caldarâm, înfășurați în steagul Angliei. Cum e înghesuială, lumea pășește peste ei cu grijă. Înduioșătoare imagine. Libertatea și dreptul individului de a se tăvăli pe jos, de a urla, de a fi puțin animal. Mă gândesc ce vor face grupurile acestea de hooligans după meciul Angliei cu Germania din această seară. Dacă pierd favoriții lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la redacția revistei literare din oraș, situată peste drum de bibliotecă, deși împănată cu „profesioniști ai scrisului”, mă izbește cu același aer de patetism desuet, naiv, de oameni abandonați, defazați, rătăciți la o margine de lume. Este de-a dreptul înduioșător să-i urmărești. Un „eseist” de prin partea locului, aflând că sunt din Moldova, se grăbește să-mi declare, pe un ton de cunoscător, că a fost la Chișinău, are și prieteni acolo, rămași din perioada sovietică, „știți, când eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ales de curând în locul Mariei Macovei-Briedis, și-a adus și copiii, un băiat și o fetiță, îmbrăcați în costume naționale, care ne oferă flori și o ilustrată frumoasă, dar scrisă cu greșeli (de ce observ acest detaliu într-un moment de înduioșătoare solemnitate?!). Suntem mândri, ne simțim efectiv niște celebrități. Andrei Bodiu râde, dar cred că ne invidiază în secret. Oricum, e foarte emoționant să întâlnești compatrioți după o lună de peregrinare prin Europa, și nu doar același, enervant, alter ego care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cuplu din altă epocă, părinții compozitorului. Aici a stat leagănul pruncului Chopin, imediat după nașterea viitorului geniu. În mijlocul micului alcov, o vază de marmură umplută cu flori și crenguțe verzi aduse din grădina casei. Buchetul se schimbă în fiecare zi. Înduioșătoare devoțiune. După turul casei memoriale, urmează concertul în aer liber. Ne instalăm pe niște bănci lungi, de lemn, cu fața spre fereastra larg deschisă, înrămată de crengile legănate ale pomilor. Din interiorul odăii spre care privim, încep la un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lăsa azi să mă uit de aici la bărbatul meu, închis acolo sus.“ „Porunca e poruncă.“ „Dar te puteai preface că nu mă vezi.“ În acel moment trecea un plutonier care se informă de ce e vorba și, în simplitatea lui înduioșătoare, mă îndemnă să cer voie de la Kommandantură pentru a mă urca sus. Soldații, după cum am constatat și mai târziu, erau adesea mai omenoși, gradații însă, brutali și trufași. persecuții și samavolnicii De la Crucea Roșie s-a cerut ca spitalul să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prea târziu ca să se opună, cu atât mai mult că boala mamei făcea progrese grozave, fu operată prea târziu în București și nu visa decât să vadă pe George la casa lui, deoarece dânsa îl părăsea. Atunci primii o foarte înduioșătoare scrisoare, în care îmi vorbea de cei doi copii, mă ruga să-i țin locul, să-i îndrumez. Răspunsei cum se cuvenea, hotărâtă să mă țin de cuvânt. N-apucă să-i căsătorească și își dete obștescul sfârșit. Nunta se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a întrebat, ulterior, cum de nu a știut nimeni că Lady Esmeralda, cunoscută în primul rând pentru operele de caritate pe care le făcea, la interval regulate de timp, avea și un asemenea talent. Criticii de artă au conceput texte înduioșătoare și laudative, publicate pe prima pagină a cotidianelor de mare tiraj, televiziunile au organizat talk-show-uri (numai că Jack nu a vrut să participle la niciunul dintre ele), iar primarul localității a declarat-o pe Lady Emeralda cetățean de onoare post-mortem
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
răsări un chip de fetiță cu cozi împletite, cu care mai vorbea, uneori, în primele zile de după mutare. Fetița aceea îi zâmbea de fiecare dată când se întâlneau și îi desenase, la un moment dat, chipul, în mod stângaci și înduioșător. Avea un zâmbet luminos. Dar apoi dispăruse, în toamna aceluiași an. Se mutase cu mama ei în alt cartier, la altă școală. Pe fetiță o chema Carla. Dădu din umeri și se apropie de ușa apartamentului pe care scria, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Mai știi, poate chiar din anul când se mu tase aici, cu tatăl său, în acest bloc pe atunci nou, dar la fel de trist ca acum. Aceeași bancă pe care șezuse cu micuța Carla, care îi desenase în mod stângaci și înduioșător portretul. Părculețul se vedea bine de la geamul din camera Clarei, de la parter. Nu le știa numele tuturor copiilor, dar îi cunoștea din vedere pe toți. Duminica deschidea fereastra și se uita la ei. Uneori veneau și ei la geam și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
colțul salei, la acea fată... Vezi fruntea ei albă în jurul căreia curge părul ei blond, vezi ochiul ei albastru atât de serios și de atâta lină blîndeță tot odată... Împrejurul gurei și-a umerilor feței ei e o tânără și înduioșătoare umbră de melancolie... Ea ține-n mâna ei de ceară și contemplă liniștită o floare de crin... Capul ei frumos se pleacă puțin și parecă floarea se usucă de amor sub privirea ei... Închipuiește-ți acum că acea copilă ar fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dacă tot se gândea la ea. Fata a avut parte de o seară plină. Atâta tot. Dacă era așa, ar trebui să se bucure. Înseamnă că aveau ceva bun de mâncare pentru astăzi. Lilia are un suflet generos și este înduioșător de recunoscătoare. N-a uitat niciodată că Zoia o învățase tot ceea ce trebuia să știe pentru a nu muri de foame. Zoia se aplecă să culeagă o creangă jigărită. Nimic nu trebuia să îi scape în goana sa după combustibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un fel de vrajă pe care Mihu nu îndrăzni să o destrame. Râdea și Nenea ca un copil râdea. Îi dădu păpușa aceea făcută dintr-o baionetă, pe care fetița o luă ducând-o la piept într-un gest matern înduioșător pentru inimile lor de ostași prinși într-un război pe viață și pe moarte. Fetița acum turuia ceva întro limbă cu totul neînțeleasă, dar ce mai conta. De bucurie Nenea bătu din palme uitându-se la fetița care-i vorbea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fi ambițios În lupta cu răul. răul e o apă adâncă și vicleană și nu te poți bate cu el ca un bou. Sau ca o maimuță care dă cu laba ca să șteargă luna de pe oglinda apei. răul există. E Înduioșător de primitiv să-l delimitezi, să-l izolezi, să-l arăți cu degetul, să-l huiduiești cu ipocrizie, să-i arăți fața În ziare și să i-o hulești la televizor, să-l bagi la Închisoare, să-l schingiuiești, să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de fapt, pare decupată dintr-o carte cu povești. Aici se trăiește ca acum o sută de ani, fărĂ curent electric, telefon, gaz și televizor. Toată mobila și ustensilele din casă sunt făcute de mână și simplitatea lor are ceva Înduioșător. Pe perete, printre tot felul de oale de diferite mărimi, zăresc și o cruce. Père Joseph Își deschide rucsacul și scoate o cutie cu prăjiturele și una cu pliculețe de ceai. — Am venit să bem ceaiul Împreună, Îi spune Père
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de slăbiciune? intervine și este prins în joc, un joc extrem de periculos, cel al umanizării sale, un proces invers spălării creierului. Eliminîndu-l pe celălalt "coleg", are posibilitatea de a mistifica rapoartele în favoarea grupului de scriitori de o naivitate pe alocuri înduioșătoare. Această mistificare amintește de filmul Goodbye Lenin al lui Wolfgang Becker, unde eroul întreține artificial pentru mama sa intrată în comă înainte de căderea regimului din RDG și trezită după într-o stare fragilă, iluzia vechiului regim. Wielser procedează în mod
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
de calmă. Era o decizie pe care singură o luase. Se hotărâse să nu le poarte pică părinților sau zeilor, indiferent ce o aștepta din acea zi Încolo. Astfel, când ridică la buze ceașca, Înfățișarea ei avu ceva fermecător și Înduioșător. De Îndată ce mirele și mireasa Împărțiră ceașca de nuntă, Niwa Hyozo Începu un cântec de felicitare, cu glasul său Îndulcit de numeroșii ani pe câmpul de luptă. Hyozo tocmai terminase prima strofă a cântecului, când cineva de afară dădu tonul corului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Doi paji ridicară evantaie mari și Începură să-l răcorească. Când transpirația i se uscă, Începu să-l mănânce trupul. — Katsutoshi, freacă-mă mai tare, se agită el. Mult mai tare. Băiatul Încă nu avea decât cincisprezece ani. Era destul de Înduioșător să-l vezi comportându-se cu o asemenea grijă filială, În toiul unui marș. Katsuie avea pielea acoperită cu un fel de eczemă. Și nu era singurul care suferea În vara aceea. Mulți dintre soldații care purtau armuri de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
văzuseră chipul neputincios al fiului orfan al lui Nobutada, și toți aveau copii acasă. Erau samurai, o cale În care omul putea fi viu azi, dar nu știa niciodată ce-i rezerva ziua de mâine. În timp ce fiecare dintre ei privea Înduioșătoarea făptură a lui Samboshi, n-aveau cum să nu fie adânc mișcați. Acest sentiment era susținut de un argument solid și nobil. Chiar dacă păstrau tăcerea, era firesc ca generalii să fie influențați de afirmația lui Hideyoshi. Prin contrast, deși argumentația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ane, cu ani În urmă. Când Hideyoshi auzi acest lucru, fu gata să lăcrimeze. — O, ce om viteaz! Cu o armată mică, atacă douăzeci de mii de oameni. Dacă e Honda, trebuie să fie un om de mare nădejde. Ce Înduioșător, Încearcă să-l ajute pe Ieyasu să scape, obstrucționându-ne pe noi momentan aici și sacrificându-și el Însuși viața, murmură el, după care adăugă: merită să fim Înțelegători cu el. Oamenii noștri să nu tragă nici o săgeată sau vreun glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Externe”... Desigur, este ușor să se emită judecăți atunci când este cunoscut deznodământul. Ceea ce merită însă, punctat, ceea ce am încercat să subliniem este activitatea efectivă a diplomaților aflați la post în țări sensibile și în vremuri tulburi. Este, într-un fel, înduioșătoare și ridicolă echilibristica lor între imperativele ideologice implicite sau explicite și conștiința demnă de laudă a necesității unei informări corecte și la zi a conducerii statului. Eforturile lor au avut, după cum se știe, efecte reduse. Fie informația ajungea deja filtrată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
m-ar deranja să trăiesc În această lume de basm. Ce se Întâmplă e că realitatea și ambasadorul ei subiectiv, adevărul, se dovedesc a fi indispensabile. Rațiunea e necesară pentru a supraviețui și a fi fericit. Vă voi povesti ceva Înduioșător. Gândirea copilului, care la Început era egocentric și incoerent, progresează către logică și obiectivitate. Piaget, cu toate că era interesat mai mult de aspectele cognitive ale inteligenței, a admis că era nevoie de o motivație puternică pentru ca un copil să abandoneze redutele
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
cea reală. Cronicile spun că, atunci când erau Îndepărtați de la curte, curtezanii monarhilor absoluți mureau de melancolie. În realitate, mureau din cauza orgoliului rănit. Nevoia de titluri și demnități oferă un spectacol caraghios. Să privești cum se ridică soarele deasupra orizontului e Înduioșător, dar să asiști la deșteptarea Regelui Soare, la palatul Versailles, e o glorificare ridicolă a bombasticului: șeful valeților avea datoria să dea la o parte perdelele patului regal; regele deschidea ochii. În acel moment, le era permis demnitarilor autorizați să
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Charles Baudelaire Adesea marinarii, voind să se desfete, Atrag pe punți în cursă gigantici albatroși Ce însoțesc corăbii, în legănate cete, Pe-abisuri îmblânzite prin jertfe de matrozi. Dar cum se văd pe scânduri, stăpânitorii slăvii Devin ne-ndemânatici și înduioșător își poartă vastele-aripi târâș pe puntea năvii Ca vâsle ostenite pe laturile lor. Fochistu-i necăjește și, șchiopătînd, dă zorul Să imiteze mersul sfioșilor captivi Ridicol, slab și trîndav s-arată zburătorul Intimidat de rîsul matrozilor naivi. Poetul e asemeni monarhului
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]