705 matches
-
Îți dai Domnule Filderman seama de spectacol? Te îngrozești? Te înduioșezi? Te întrebi, dece atâta ură, din partea unor evrei ruși cu care nu am avut niciodată nimic de împărțit? Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs. Nu vă înduioșați, dacă aveți cu adevărat suflete, de ceeace nu merită, înduioșați vă de ceeace merită. Plângeți cu mamele, care și-au pierdut în astfel de chinuri copiii, nu cu aceia care și-au făcut și lor și vă fac și Dvs.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
înduioșezi? Te întrebi, dece atâta ură, din partea unor evrei ruși cu care nu am avut niciodată nimic de împărțit? Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs. Nu vă înduioșați, dacă aveți cu adevărat suflete, de ceeace nu merită, înduioșați vă de ceeace merită. Plângeți cu mamele, care și-au pierdut în astfel de chinuri copiii, nu cu aceia care și-au făcut și lor și vă fac și Dvs. atâta rău. MAREȘAL ANTONESCU, 19.X.1941. P.S. Un soldat
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
unui spirit, trebuia să-i vezi... Cântecul nostru este mai puternic de fapt pe zi ce trece. Și este abia începutul, Sachi, cântecul nostru va fi ca o lumânare aprinsă în bezna unei temnițe. Cântecul nostru va putea lumina și înduioșa, exact când vremurile vor fi crunte și tulburi, așa cum se anunță. Cântecul nostru va aminti lumii ceea ce este cu adevărat, când ea va părea pierdută de speranță și înecată în întuneric. Să fi reușit noi oare, dragul meu Sachi, ceea ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Eu spun iubire, ei mă scuipă în față, frustrați și satisfăcuți în mojicia lor. Eu le vorbesc despre amor, ei vor să le cânt despre birturi, despre chefuri și tăvăleli ieftine. Melodia unui tango e plictisitoare și deranjează, nu mai înduioșează pe nimeni, poate doar pe niște amărâți depășiți, ca mine, care vor dispărea cât de curând. Cât despre emblema unui partid, n-am sărutat vreuna în vremuri când poate chiar credeam, n-am ridicat regele în slăvi, dar vor să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
care văd numai regulile de educație rigidă dar nu și dragostea ce le străbate, sunt adeseori înclinați să-i eticheteze pe ceilalți drept „prizonieri“. E lesne de înțeles că unchiul Abel cel șmecher și mătușa Estelle cea liberalistă se simțeau înduioșați de soarta tatălui meu și de a mea și o condamnau pe mama pentru ceea ce le apărea lor drept un regim represiv. Și dacă mama bănuia la ei existența unor asemenea considerații, probabil că suferea și le purta ranchiună; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
succesive ale unei cărți apărute la o editură greu accesibilă 5. Cele câteva documente care mă priveau direct nu permit multe speculații, șicanele prin care se încerca să fiu descurajat să plec din țară erau prea răspândite și nu mai înduioșează astăzi pe nimeni. Ele pot servi totuși la câteva reflecții privind frontierele dintre public și privat, cultura secretului sau logica dezvăluirilor în spațiul intelectual sau academic. Dosarul pe care l-am consultat la CNSAS a fost foarte probabil epurat înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în când, în văzduh se ridică imnuri în sunete calde și blânde, care plâng în noapte. Ei cântă în jurul lui, cântă cu el... cântă pentru el... Cântă blând liniștitor, cântece și imnuri... melodii sfâșietoare... ce-ți înmoaie voința și-ți înduioșează sufletul. Tot satul geme de cântecul lor.Nu există ceva mai înălțător ca imnul acela tânguitor... ori, doina aceea dulce moldovenească... Parcă și foșnetul frunzelor s-a oprit... Simți cum te înfioară în tot trupul... E ca și cum Dumnezeu, ar fi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
adia de dincolo de creastă. În jurul focului, într-un loc ferit, camarazii lui Baltă stăteau chirciți roată.. Tot așa cum, seară de seară, în jurul focului își cântau durerea și dorurile de casă.. murmurând încet, abia auzit, blând liniștitor cântece sfâșietoare ce-ți înduioșează sufletul. Sub cerul albastru, înstelat, pe Lună plină, nu existau pe pământ, decât numai ei, și focul din fața lor, cu gândul la cei de acasă.. la libertate.. la dreptate.. Greerii, și ei țârâiau prin iarbă împrejur, apoi tăceau o vreme
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist proaspăt. Purta un fes ponosit, era nebărbierit, bărbia îi tremura, iar una din lentilele ochelarilor legați cu sfoară peste urechi era spartă. Dacă te lăsai înduioșat de aerul său decrepit, nu-ți mai venea să-l lustrezi. Știți însă cum e: lustrezi ce se nimerește, nu ce-ai pofti. Ce, parcă eu n-aș avea chef să lustrez un nomeclaturist în putere? Dar cum ajungi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Seminarul din Iași, părintele Teoctist avea trupul plin și fața limpede, ca și sentimentele lui. Îi plăcea să-și amintească. În verile copilăriei se urca într-un cireș, în sân cu o mămăligă, și cobora numai când era sătul. Se înduioșa gândindu-se la tinerețele sale de la mănăstirea Vorona unde mânca supă de raci și o plimba pe iaz cu barca pe dama de companie a principesei Sturza. Pentru frumusețea aceea a plecat starețul pe jos, din mănăstire până la Botoșani, cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
celulă, fiind imediat însușită prin memorare și apoi, prin mijloace ingenioase și pline de curaj, versurile își luau zborul spre alți confrați, frați și surori de suferință.” Demostene Andronescu afirmă: „Rostirea unei poezii, chiar și în gând, te îmbărbăta, te înduioșa”. Doctorița Despa Olaru a scris din memorie 200 de poezii. Cei care nu compuneau așteptau cu nerăbdare noi versuri, iar creatorii să le împărtășească, realizându-se practic o împreună-lucrare, o împreună-trăire și o împreună împărtășire a lucrărilor inspirate unora, de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
poeziile lor circulă, ajungând chiar și în închisorile de femei. Vibrau pereții de poeziile lor, sumedenie de suflete nefericite găsindu-și alinarea în versurile de multe ori religioase. Tot doamna Aspazia Oțel Petrescu afirma: „Rostirea unei poezii te îmbărbăta, te înduioșa. Afară era o poezie normală, dar în închisoare te întărea. Cel care compunea abia aștepta să se întâlnească cu ceilalți pentru a le recita ceea ce compusese”. „Poezia era calea prin care puteai să trăiești frățietatea creștină. Trăirile exprimate frumos de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
să i se recunoască rolul de ideolog al onirismului. Revine de nenumărate ori asupra subiectului, manifestându-se ca un infatigabil propagandist al onirismului. În plus, anexează la onirism tot ce mișcă-n țara asta. El ne câștigă simpatia și ne înduioșează, astfel încât suntem gata să recunoaștem că toată literatura de azi derivă din onirism, numai ca să-l vedem, în sfârșit, mulțumit.” Criticul opina că o. „prezintă interes pentru istoricii literari, chiar dacă mișcarea n-a determinat mari schimbări în literatura română”, afirmație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
deplasez accentul pe narațiunea originală, în limba română. E.M.: Acest entuziasm era cumva molipsitor! Mai târziu ne-am dat seama că, uneori, profesorul era cam pe deasupra esenței lucrurilor, dar sincera lui iubire pentru înaintași nu avea cum să nu te înduioșeze. Îmi amintesc că nu eram, mulți dintre colegi mei, lipsiți de accente critice, adesea dure, la adresa unor profesori. Pe el îl iertam totuși, tocmai datorită sincerității sale... Mai mult, decupam din prelegerile lui, pasaje care azi pot părea banale și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
margine, răsuna tot mai des cântatul cristalin al copiilor: „Bună dimineața la Moș-Ajun! Ne dați? Ne dați?“ Fără să cred în magia datinelor, am ascultat și aud și astăzi cu plăcere acest cântat prevestitor de ceva nedeslușit, dar care întotdeauna înduioșează. Și când îl mai aud astăzi înspre revărsat de zori, îmi reamintesc melancolic de anii cei fără de grijă, anii tuturor speranțelor, ani care n-au să se mai întoarcă. Când au mai trecut doi ani după ce am venit în București
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Rămîne ca un obiectiv de viitor al nostru sau al altora valorizarea altor aspecte ale operei rousseauiste. "Să-l iubim, pentru că a fost bun în adevăr, pentru că datorită lui, un suflu de umanitate și de bunătate a pătruns și a înduioșat inimile, pentru că el însuși a iubit adevărul, pentru că a fost pasionat susținător al dreptății, a cărei violare îl scotea din fire încă pe cînd era copil. Să-l iubim și să-l plîngem, căci a suferit. Să lăsăm curioșilor și
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
protestatarii au fost maltratați și de agenți locali, ei au fost bătuți mai ales de agenți veniți din capitală: probabil că scopul era ca anchetatorii să nu fie cunoscuți de victime (pentru a nu fi recunoscuți mai târziu și nici înduioșați de acestea). S-au remarcat 22 de anchetatori-torționari (Arsene, 1997, vol. 1, p. 312). Nu toți arestații au fost torturați; majoritatea, însă, da. Un minor anchetat în lotul brașovean îi descrie pe anchetatorii-torționari ca fiind „mascați” și „veseli” (Arsene, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
răpândește strălucirea lacrimei în ochii negresei”. Incitantă este prezența negresei în diferite locuri, și-n diferite ipostaze. Zâmbetul ei „inventează jocuri bizare...” Sărutul ei „îngheață”. PĂOăria ei poate sugera poetului „scrierea unui poem tridimensional...” Privirea negresei din Turnul Londrei poate „înduioșa” chiar și pe căOău. „Colțurile ochilor” negresei din Baking pot deveni „stalactite...” „Sângele negresei” poate „sculpta strigătul în pereții / sărutului...” Oriunde ar fi, prezența negresei naște „dorință flămândă”, irezistibilă... în fine, negresa florăreasă naște un alt sentiment al firescului, dorul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
inevitabila dezvăluire (pe care și-ar fi dorit-o unica ei mare taină). O particularitate a acestui roman o reprezintă infiltrarea în contextual, ca o explicitare a stărilor psihologice ale eroinei, a paginilor ei de jurnal, de un farmec aparte, înduioșând prin tandrețea descriptivului, a reflecțiilor ușor filosofice sau prin subtilitatea frazării. Tema centrală a romanului este iubirea care ucide rațiunea. E adevărat, noi suntem „iubire”, spune Osho. Dar dacă acest sentiment înflorește în mintea și în sufletul ambilor parteneri, va
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un citat din Mallarmé, Lautréamont, Hölderlin, Blanchot, Joyce, Artaud sau chiar (mai mult?) Lacan. "Azi nu mai e la modă, ceea ce ieri era foarte șic, azi e răsuflat, dar roata se învîrte și, cu siguranță, nulitatea de astăzi ne va înduioșa mîine sau poimîine", scria el (1987, p. 148). Uneori, important este doar simplul nume al autorului în mulțimea de epigrafe. Exemplele nu lipsesc, de aceea am reținut aici doar două dintre cele pe care le considerăm savuroase. Să luăm, de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
se minunează cum putuse cel de-al doilea să o bată adeseori și se întreabă, confuză, pe cine bătuse: pe bătrâna ruinată sau pe tânăra fermecătoare din poză, pentru că acum cele două imagini refuză să se suprapună. Dacă psihologia fetei înduioșează prin candoare, cea a bătrânei învederează deprimant ravagiile vârstei. Chestionată asupra celor doi soți, mătușa Matilda nu e în stare să îi deosebească. Personajul central al nuvelei La bătălia de la Port Arthur, Evridichi, sora grecului care ține cârciuma astfel botezată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
sute și sute de ani. Poate, eu nu cunosc sclavi albi. Uită-te la mine. Am eu aerul că mint numai să-ți fac ție pe plac? Crezi că ești așa de important pentru mine încît să încerc să te înduioșez? Bea pe nerăsuflate berea. Scoate un "aaah" de satisfacție, după care se delectează cu cafeaua. Tu ce cauți pe aici? întreabă brusc. Păi, sînt diplomat. N-am alt interes. Și atunci de ce te interesez? Sînt și scriitor, vreau să cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
brusc la nivelul conștiinței! Cu condiția s-o fi scris cu tot sîngele tău, viu sau aproape mort. Eu i-am dat întotdeauna dreptate lui François Mauriac, care spunea că "Omul este spirit sau nu este nimic". Și, iată, mă înduioșez amintindu-mi o carte minunată a lui Mauriac, pe care o citeam în decembrie 1975, într-un spital din Sulina, un spital de neuitat: "Thérèse Desqueyroux". Mai scrie-mi tu! Aștept AMFITEATRU-ul! Lucian (Vasiliu n. red.) îmi spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a venit tot din partea lui Mircea. Mama, ce-ar fi să mergem la moară? Cum crezi că veți ajunge, Mircea? Stratul de zăpadă e destul de gros, iar voi sunteți foarte slăbiți. Mama, datoria noastră este să încercăm. S-a uitat înduioșată la cel mai mare copil al ei. Cât era de inimos și plin de inițiativă! Judeca lucrurile ca un om matur, cu experiență. Pe de altă parte, era conștientă că demersul acesta era absolut necesar. Ne aflam într-o fundătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
face nimic să oprim asta? Gârmoci l-a privit neputincios, cu ochi inexpresivi, de bou. Ar fi fost în stare de orice efort, numai să-i fie pe plac șefului, dar habar n-avea cum să acționeze. Tovarășul Cameniță era înduioșat și liric pentru prima oară de când se știa el: și-ar fi petrecut oricât timp uitându-se la îngerul de lumină. Îi părea rău că totul se termină așa, deodată. Câteva minute numai a durat și îngerul s-a topit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]