700 matches
-
nu mai are nevoie de cârje. Mi-am dorit din nou să retrăiesc anii de liceu. Mă gândeam toată ziua la frumoșii tăi ochi căprui, la chipul tău, la numele tău, dar ceea ce m-a cucerit de tot, m-a înduioșat peste măsură, a fost ceva atât de banal încât vei râde cu siguranță în hohote când vei afla despre ce a fost vorba: obiceiul tău de a-ți îndrepta greșelile de pe messenger cu termenul corect, însoțit de un asterisc, de parcă
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
nu vor mai fi copii vor avea altă percepție asupra realității comuniste, vor percepe visele îndrăznețe ale părinților lor, aflate acum în amorțire . Ceea ce este impresionant este că acest lucru trece neobservat, că cei vizați, călăi și viitoare victime, sunt înduioșați ascultându-i pe copii căntând, fără să perceapă efectul cântecului asupra copiilor. Pentru comunism acesta este începutul sfărșitului. Învățătorul își reneagă acest ultim gând. Începutul sfărșitului pentru comunism a fost atunci când românii din Nucșoara, din satul lui și din alte
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
adică Dumnezeu! După cum frumusețea frustă a trandafirului sălbatic pălește în fața culorilor și a parfumului trandafirului cultivat, tot astfel esteticul frust al unui colț de natură este deseori depășit de esteticul artistic. Prin frumusețea sau sălbăticia ei, natura ne încântă, ne înduioșează sau realmente ne îngrozește. Grandoarea naturii (munți prăpăstioși, ape vijelioase, marea înfuriată) nu emoționează, ci provoacă un extaz vecin cu teama. Simțim emoții doar în fața lucrurilor și a ființelor delicate, respectiv neajutorate: flori, animale inofensive urmărite de răpitori, copii, oameni
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
brazii-și lăsau pânza lichenilor până-n pământ aroma rășinilor amețea firea-n rotocoale elicoidale ce prindeau viață țesând marginile stabilopozii trecerii. te văd trecând puntea. mă văd trecând puntea din sens opus colțurile buzelor mi se ridică în sus zâmbesc înduioșându-mă de picioarele-ți goale în sandale și sacou plus tricou te așezi pe scaunul mesei bucătăriei sacadat tremurat spui m-am uitat am văzut acel faust a lui gounod nu este tot una cu fala lui goethe întinsă pe
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
înfățișată, degrabă, fiica lui cea dragă, Rază-Albastră. Trecură doar câteva clipe și draperia de mătase ce acoperea ușa se deschise și, precum un vis, apăru fiica cea încântătoare a împăratului. - Tată, am venit degrabă să-ți împlinesc porunca! Împăratul se înduioșă văzându-și fiica cea frumoasă, și-i zise, cu aur în glas: - Prea bine ai făcut că ai venit degrabă auzind porunca mea! Căci te-am chemat să te înfățișez solilor Împăratului Tătarilor. Tânărul cel mai înalt este fiul cel
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Iubite, cel mai tandru ești Din câți or fi și au mai fost Când tu, Poete mă doinești Și-mi cânți doar mie cu un rost... Cu versul tău mă-nduioșezi Și mă ridici de la pământ Și nici nu știi și nici nu vezi Că-mi ești și Rai și-mi ești mormânt... Nu te compar cu altul cum Nici tu n-o faci și-mi ești ca și Întâiul legământ
IUBITE, CEL MAI TANDRU EŞTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351967_a_353296]
-
așa că, a plecat mâhnit acasă, unde a constatat că era plin de purici înțelegând abia cum că zânele, sclavele lui, nu aveau noțiunea banului și îi dăruiră mii de vieți, cea mai mare bogăție a universului. A început să plângă înduioșat de generozitatea și inocența bietelor ființe propunându-și să le învețe care-i treaba, data viitoare. În așteptarea acelui eveniment, a început să cutreiere zi și noapte parcul, cu o sticlă de vin la îndemână. Toleranți cum îi știm, locuitorii
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
acum EL nu te va remarca...atunci când? Toate visează, printre genele pline de gel și prelungiri hollywoodiene, un trandafir...o seară romantică...un dans sălbatic...un sărut nebun (atâta botox ...xilicon...tatuaj...ca să fie perfect)! Ei, își numără banii...își înduioșează mamele, tații, bunicele...unii mai bagă mâna în portofelele părinților adormiți cu telecomanda-n mână...la emisiuni grele, cu politică multă...Își verifică tubul de gel, sprayurile...parfumul de firmă...tricoul preferat...să fie macho...Fixează cu privirea cheile mașinii
ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR, “PE STRADA MEA” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346727_a_348056]
-
aprind iar roșii orizonturi Pe chipul toamnei ude stăruie mirarea, Gândurile se împart pe mai multe fronturi. De sufletul pustiu se prinde o aripă Și păsări albe ne brăzdează cerul minții Pădurea-i frumoasă, tristețea vine-n pripa Acasă așteaptă înduioșați părinții. Frunze vestejite se-așază-n drum pe tăceri Cărările luminii sunt mai reci și scurte O brumă stinge flori și cântecul la greieri Țăranii discuta politică prin curte. A înflorit un măr, e semn de toamnă lungă Neliniștile iernii au prins
TOAMNA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351208_a_352537]
-
peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul. Iubit de fete și femei, Iubindu-le la rându-i, Jurau că-i zeu din Lupii-Zei, Îmbrățișări cerându-i. Părând din alt tărâm sosit Tot răul să îl curme
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
doriți. Eu nu mă grăbesc, căci nu mai am pe nimeni. Trăiesc pentru a povesti. Însă lumea în care trăim acum este cu mult diferită față de lumea în care mi-aș fi dorit eu să trăiesc. Vocea lui m-a înduioșat și i-am răspuns prietenos că îmi va face plăcere să mă însoțească o parte din drum; așa că, la următoarea stație de autobuz am coborât și am luat-o ușor, prin ninsoarea care începuse să aștearnă destul de bine zăpada pe
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
astea?" se întreba Fănel, depășit de situație. Ce condiții va impune nenorocitul ăsta? Sunt legat de mâini și de picioare. Și dacă nu accept... Nu, nici nu vreau să mă gândesc. Pentru luare de mită nu pot scăpa. Să-l înduioșez puțin. Poate va merge, băga-l-aș în p...a mă-sii de țigan împuțit! Îl aranjez eu pe urmă. Îl bag eu în faliment, băga-mi-aș p...a în familia lui...". Nu a reușit prea multe. Omar a
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
neunde, tot trebuia să-mi cumpăr țigări. Cam greu s-a lăsat Riki din brațele ei. O legătură invizibilă se stabilise între ei. Mergea după mine, se mai oprea, se uita înapoi. Bianca îi făcea semne cu mâna. M-a înduioșat această scenă. Mi se făcuse milă de Riki, milă de mine! Mă miram, ce se întâmpla cu mine!? Credeam că sunt un dur, dar, în acele momente, ochii mi se umeziseră, pentru un cățel! Oare, numai pentru el? Liftul nu
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
într-o evoluție firească. Plânge când se compătimește pentru soarta pe care a avut-o, lacrimile îi curg șiroaie, zice el. Când apar, ca prin miracol, spicele de orz, ochii i s-au umplut de lacrimi deoarece i s-a înduioșat inima. Sunt lacrimile minții cunoscătoare și recunoscătoare. Robinson va ajunge să se poată socoti salvat, să învețe să plângă “cu judecată”. Asta pentru că “lacrimile sunt curcubeul de după potop, prisme cristaline care analizează lumina. În numele lor, Robinson se poate întoarce în
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
Fă pe prostul (chiar dacă nu ești destul) ca să-i prinzi pe proști, dând impresia ca ești mai fraier ca imbecilul de lângă tine. Prefă-te că ai capitulat și vei transforma slabiciunea în putere, fiindcă mulțimile uită de trecutul tău, se înduioșează, te iartă ți spun: „Unde mai găsim un om bun și cinstit ca el?” Concentrează-ți forțele, nu porni un atac fără să chibzuiești îndeajuns. Mai întâi cântărește bine câtă forță are dușmanul tău și cât de abil este într-
DIN AUZITE ŞI TRĂITE (VREI SĂ AI SUCCES ÎN VIAŢĂ?) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355257_a_356586]
-
dispărut într-o mașină mică care tocmai oprise să le ia. Am înțeles ... nu cumva să o caut ! Cel mai mult m-a deranjat Mimi; făcea fițe și o singură privire nu mi-a aruncat, sunt sigur că aș fi înduioșat-o ... parcă aseară sau de dimineață, nu se pupa de mama focului cu mine. Aș fi prins-o imediat, aveam niște reflexe rapide și mă gândeam că Giulia, fiind ocupată aș putea să mă adăpostesc la ea, mai ales că
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
să aibă o relație ,nu contează de care ,chiar șoarece și pisica,trebuie să existe un ceva care îi definește pe amândoi. Nu cred că un bărbat și o femeie pot fi într-adevăr prieteni . Pentru că întotdeauna o femeie tristă înduioșează...duioșia și tristețea ei se pot transforma în nevoia lui masculină de a mângâia și proteja. La fel și cu un bărbat trist și nefericit.Femeia are în sânge tendința să aline ,să răscolească în jăratecul deja stins. O femeie
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356080_a_357409]
-
de muncă. Dar despre asta vom vorbi într-o altă carte, care este deja în lucru. În tot acest timp, simțeam că eu sunt altfel decât fetele de vârsta mea, că preocupările mele nu sunt aceleași cu ale lor. Mă înduioșa, și mă înduioșează și astăzi orice suferință, oricât de mică, la orice vietate, la orice persoană, și nu pot sta cu mâinile încrucișate. Nu pot și nici nu vreau. Știu și simt că dacă voi face un gest cât de
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368967_a_370296]
-
despre asta vom vorbi într-o altă carte, care este deja în lucru. În tot acest timp, simțeam că eu sunt altfel decât fetele de vârsta mea, că preocupările mele nu sunt aceleași cu ale lor. Mă înduioșa, și mă înduioșează și astăzi orice suferință, oricât de mică, la orice vietate, la orice persoană, și nu pot sta cu mâinile încrucișate. Nu pot și nici nu vreau. Știu și simt că dacă voi face un gest cât de mic, acea suferință
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368967_a_370296]
-
suport moral . Nu vrea să fie singur atunci când va primi răspunsul negativ. - Din păcate,trebuie să ajung la servici . Și-așa sunt cam în întârziere. Nu insistă ,dar simt că și-ar dori să nu facă treaba asta singur. Mă-nduioșez și scot mobilul. - Șefu ,am o problemă care suportă absolut orice,dar sigur nu suportă amânare ! - Hai lasă-mă,unde te doare ? se-aude de cealaltă parte, vocea omului care mereu e pus pe șotii.Dar care întotdeauna te-nțelege
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
pe cîmpuri, se chircesc, le bate vîntul și le scutură de nu mai rămîne nici urmă din ele. Exact ca viața într-un oraș în care nu se întîmplă, niciodată, nimic. Cînd mă gîndesc la asemănarea asta, vederea lor mă înduioșează. Este o consecință a suferinței. Ar fi doar o justificare a durerii, să nu mă trezesc prea devreme din străfundul sufletului meu plin de turnuri care se prăbusesc de-a dreptul ca dragostea în lanuri vara, iar tu încă mă
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
rasarite grămezi-grămezi pe cîmpuri,se chircesc, le bate vîntul și le scuturăde nu mai rămîne nici urmă din ele.Exact ca viața într-un oraș în carenu se întîmplă, niciodată, nimic.Cînd mă gîndesc la asemănarea asta,vederea lor mă înduioșează.Este o consecință a suferinței.Ar fi doar o justificare a durerii,să nu mă trezesc prea devremedin străfundul sufletului meuplin de turnuri care se prăbusesc de-a dreptulca dragostea în lanuri vara, iar tuîncă mă întrebi în șoaptă, de ce
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
și chiar deznădăjduiți din cale afară. M-am revăzut cu câteva cunoștințe și fiecare avea bolnavi în familie, unii în prag de disperare, lucruri destul de triste numai să le asculți, darmite să le trăiești. Ascultându-i, inima mi s-a înduioșat și sufletul mi s-a infiorat. Mă uitam și observam oboseală. tristețe, disperare și dorință de mângâiere. Le-am promis că mă voi ruga pentru ei, dar mă întrebam, oare, câtă credință au aceste persoane? Aici, pe pământ, suntem ca
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]
-
nu mi-e somn, ascult și eu prostioarele tale. Dar e așa cald și bine în brațele Mamey că probabil din cauza asta ai tu impresia că am să adorm, că mă fură somnul, cum zici tu. Bine, te cred, se înduioșa Taty, dar ai să terminăm mai repede povestea cu steluța, că se face târziu. Deci, cum spuneam, steluța aceea mică își concentrează toată energia în senzori... Ce sunt aceea senzori? Senzori sunt cei care îți arată ție când ți-e
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
pe obrajii reci ori umbrind soarele cu un surâs trist, cănd nu-mi va mai fi teamă că Te voi pierde și când, în sfârșit, mă voi desprinde de această lume care refuză să-mi fie „acasă”... Atunci Te vei înduioșa și îmi vei deschide larg ușa sufletului Tău, surâzându-mi? Referință Bibliografica: ÎNTREBARE / Cora Dimitriu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎNTREBARE de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368108_a_369437]