583 matches
-
profite să te vândă pe piața sexuluixe "„piațasexului", fără voia ta, să devii o sclavă sexuală. Alteori, îți vinzi singură serviciile sexuale. Clienți de obicei sunt și pentru că lumea este impregnată cu idei, publicații și reclame pline cu femei sexy, înfățișate ca foarte disponibile să fie consumate sexual. Vârful de lance al comerțului cu astfel de nevoi îl reprezintă pornografiaxe "„pornografie". În acest fel, femeile devin dependente de mai mulți bărbați. Nici în alte sensuri, noile mass-mediaxe "„mass-media" nu concură la
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
grafic În felul următor: „Real”→ „Ireal”→ „Real”→ „Ireal” (). Cele opt episoade ar marca un număr simetric de intrări și ieșiri sau mai degrabă treceri ale personajului de la o existență la alta. Acțiunea nuvelei e plasată În Bucureștiul de altă dată, Înfățișat acum ca un oraș toropit de căldură. Într-o astfel de zi toridă Începe aventura neobișnuită a lui Gavrilescu, modest profesor de pian. Întorcându-se acasă de la lecții, În tramvai, constată că și-a uitat servieta cu note la M-me
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza.1 Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie înfățișate ca atare, și de aceea în sculptura mare până și mișcarea este retrasă în liniștea unui contur. Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice a omului; lucrurile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cât unii istorici au crezut și au scris că „Sudul stepic al Moldovei n-a fost intens populat până în secolul al XIX-lea”, afirmație în totală contradicție cu realitățile din zona în care ne includeam. Am putut constata, din datele înfățișate mai înainte, cât de intens și de durabil a fost locuită vatra teritoriului comunei Umbrărești în vremurile străvechi. Deși loc situat în „calea răotăților”, vorba cronicarului Grigore Ureche, pe aici fiind vadul și tractul din est spre vest și din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cele ale prisăcarilor, olarilor, morarilor și, mai ales, lucrul de mână al femeilor, la care nu de puține ori ajutau și bărbații; avem în vedere țesutul în război, obținerea firelor necesare, cu toată gama de lucrări aferente. Prin urmare, considerentele înfățișate mai sus, urmele materiale vechi, monezile diverse ca timp, ca emisiuni, ca valori, nu denotă ele toate existența aici a unei intense vieți economice și chiar o circulație de valori ? Că astfel au stat lucrurile ne convingem și urmărind cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
oferă celorlalți un exemplu de răbdare în suferințe, în Povestirea diacului. „Într-adevăr, scriitorii Evului Mediu se pare că preferau reprezentarea feminității ca un simbol al sfiiciunii și al umilinței. Iar personajele feminine care respingeau această atitudine erau privite și înfățișate ca monstruoase, cum este cazul mamei sultanului, sau comice, situație ilustrată sugestiv de târgoveața din Bath: opoziția teologică dintre rebela Evă și smerita Fecioară era prelucrată și reprodusă în forme literare.” 34 Deși există o multitudine de opinii exprimate în legătură cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Hansen, Introduction to Chaucer and the Fictions of Gender, University of California Press, 1992, pp. 1-25, passim. 192 personajele sale feminine: a fost sau nu admiratorul lor? Este oarecum ciudată poziția pe care o adoptă naratorul chaucerian vis-à-vis de eroinele înfățișate: personajele puternice ori malefice, cum ar fi Cleopatra sau Medeea, sunt domesticite, îmblânzite, scuzabile oarecum în tot ceea ce întreprind, pe când cele recunoscute pentru puritatea, gingășia și bunătatea lor nu sunt privite ca niște modele autentice, ci, mai curând, asistăm la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de implicațiile pe care povestirile sale le aduc și astfel, amuzându-se pe seama lui Cupidon, îi oferă un poem al cărui efect se opune așteptărilor cerute de zeul tiran. Poemul dorește să respingă o percepție eronată a femeii în epocă, înfățișată doar ca victimă a iubirii și a trădării masculine. Personajele masculine sunt la fel de ironizate, sunt caracterizate drept „fățarnici”708. Asistăm la o feminizare a lor, pentru a le spori ridicolul, acționează precum femeile, de aceea sunt tratați ca atare: „Legenda
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
oferă celorlalți un exemplu de răbdare în suferințe, în Povestirea diacului. „Într-adevăr, scriitorii Evului Mediu se pare că preferau reprezentarea feminității ca un simbol al sfiiciunii și al umilinței. Iar personajele feminine care respingeau această atitudine erau privite și înfățișate ca monstruoase, cum este cazul mamei sultanului, sau comice, situație ilustrată sugestiv de târgoveața din Bath: opoziția teologică dintre rebela Evă și smerita Fecioară era prelucrată și reprodusă în forme literare.” 34 Deși există o multitudine de opinii exprimate în legătură cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Hansen, Introduction to Chaucer and the Fictions of Gender, University of California Press, 1992, pp. 1-25, passim. 192 personajele sale feminine: a fost sau nu admiratorul lor? Este oarecum ciudată poziția pe care o adoptă naratorul chaucerian vis-à-vis de eroinele înfățișate: personajele puternice ori malefice, cum ar fi Cleopatra sau Medeea, sunt domesticite, îmblânzite, scuzabile oarecum în tot ceea ce întreprind, pe când cele recunoscute pentru puritatea, gingășia și bunătatea lor nu sunt privite ca niște modele autentice, ci, mai curând, asistăm la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de implicațiile pe care povestirile sale le aduc și astfel, amuzându-se pe seama lui Cupidon, îi oferă un poem al cărui efect se opune așteptărilor cerute de zeul tiran. Poemul dorește să respingă o percepție eronată a femeii în epocă, înfățișată doar ca victimă a iubirii și a trădării masculine. Personajele masculine sunt la fel de ironizate, sunt caracterizate drept „fățarnici”708. Asistăm la o feminizare a lor, pentru a le spori ridicolul, acționează precum femeile, de aceea sunt tratați ca atare: „Legenda
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
jalnic și la capitolul execuției poligrafice: au un format mic, tip broșură, coperte subțiri, prinse în două clame, text înghesuit etc., amintindu-ne de instrucțiunile de prevenire a incendiilor, care se distribuiau gratuit în anii construcției comuniste. ...Cele câteva date înfățișate mai sus nu alcătuiesc tabloul întreg al fenomenului editorial din Republica Moldova. A rămas în afara frugalelor mele însemnări sectorul de editare a manualelor școlare, cel al literaturii tehnice și de specialitate (inexistente practic), cel al editării dicționarelor etc., zone în care
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Falanga „restauraționistă” - în mare criză de valori autentice și credibile - nu prea are pe cine scoate în față.) Dar invocarea pericolului extern a fost suficientă pentru a devia cursul dezbaterilor, pentru a anihila dialogul critic. Gestionarea defectuoasă a treburilor Uniunii, înfățișată adunării de către scriitorul Nicolae Rusu, a trecut fără nici un ecou. S-a auzit doar murmurul nemulțumit al asistenței, care nu voia să asculte critici la adresa conducătorilor. Mai rămânea să fie anihilați tinerii scriitori care, nu-i așa?, sunt incomozi, exigenți
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pentru iubitorii de astfel de literatură, din ce în ce mai numeroși în condițiile în care umanismul pregătea necesara evadare din închistarea dogmatică medievală. De altfel, trimiterea la model este clară încă din denumirile pentru care a optat autorul: atât Pantagruel, subintitulată "Regele Dipsozilor, înfățișat așa cum a fost, cu faptele și isprăvile lui înfricoșate, de fie-iertatul ALCOFRIBAS, Abstrăgător de chintesență", cât și Gargantua, cu subtitlul "Preaînfricoșata viață a marelui GARGANTUA, tatăl lui PANTAGRUEL, așa cum a fost alcătuită mai demult de Domnul ALCOFRIBAS, Abstrăgător de chintesență
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fi îndemnat la pahar pe toți cei de față"). Chiar acordarea numelui Gargantua (de la gargara cu vin pe care nou-născutul obișnuia să o practice în prezența doicii) se înscrie în aceleași coordonate. În Cartea a doua, subintitulată Pantagruel, Regele dipsozilor, înfățișat așa cum a fost. Faptele și isprăvile lui înfricoșate de fie-iertatul Alcofribas, abstrăgător de chintesență, la fel stau lucrurile și în cazul nașterii și botezului lui Pantagruel, personaj care duce și el la extrem toate trăsăturile negative în raport cu, să spunem, apariția
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
iar la dreapta scene tragice. O dispunere analogă se observă și în pictura pompeiană. Dieterich, care a recurs la pictura pompeiană pentru rezolvarea problemei formelor comice antice, descrie, de pildă, două asemenea fresce, așezate una în fața celeilalte: într-una este înfățișată Andromeda, salvată de Perseu, în cea opusă o femeie goală, scăldându-se într-un eleșteu, pe trupul căreia se încolăcise un șarpe; în ajutorul ei aleargă țărani cu bâte și pietre. Acesta este un evident travesti parodic al primei scene
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o mască menită să-i consolideze puterea politică și să-i alimenteze vanitatea, dar și să-i atenueze spaimele bătrâneții și ale bolii, care îl cuprind din ce în ce mai mult: Iar el era un simplu bătrânel, cu ochii galbeni, cu părul roșcat (înfățișat negru în portrete), deja rărit (înfățișat des), cu semne de vărsat ici-colo pe fața cenușie, cu o pungă de piele ridată pe gât (nu era zugrăvită deloc); cu dinții înnegriți, inegali, puțin înclinați în interiorul gurii, care mirosea a tutun de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în limbaj nu poate fi exprimat de noi prin limbaj. Propoziția arată forma logică a realității. Ea o pune în TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 167 evidență.“ Distincția dintre ceea ce poate fi spus și ceea ce nu poate fi spus este înfățișată aici drept distincția dintre ceea ce „poate să reprezinte propoziția“ și „ceea ce se oglindește în ea“. Întrebarea este dacă se poate spune ceva despre această distincție. Răspunsul este negativ. Că există lucruri despre care nu se poate spune nimic, dar care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
veghe și somn. Montarea dorită de Artaud vizează o „denaturare permanentă a aparențelor”, propunându-și în special obținerea unei anumite rigidități a gesturilor, ca și o estompare a personajelor în fața zgomotelor, a inserțiilor muzicale, dar și în fața „dublurilor lor inerte, înfățișate, de exemplu, sub formă de manechine care le iau brusc locul”. Artaud intuiește aici că tensiunea dintre corpul viu și dublul imobil oferă o posibilă soluție pentru reprezentarea personajelor din Sonata spectrelor, despre care ne spune că „par pe punctul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de un delator, abil, desigur, dar despre care știe cât e de corupt, de compromis, căci regele și instanțele statului monarhic supraveghează societatea „fără întrerupere și fără omisiuni” (Foucault, p. 210). Această ubicuitate îi conferă puterii laice virtuțile Puterii Divine, înfățișată aici „ca o privire fără chip care transformă întregul corp social într-un câmp de percepție” (ibid., p. 216). Regele poate fi asimilat la fel de bine lui Dumnezeu sau Big Brother-ului orwellian. El exercită echivalentul unei supravegheri verticale și, în numele acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
chipuri, Înconjurați de slujitori Îngerești. La dreapta lui stă Zoe, la stînga Îngerul MÎniei (piangelos ente torge), În dreapta lui e Viața (Zoe), În stînga lui Nedreptatea (adikia). După cum a observat F.T. Fallon, Sabaot este aici Dumnezeul Vechiului Testament, din nou Înfățișat ca o putere pozitivă și sustras oprobriului rezervat lui Ialdabaot 157. În cartea a patra din PS, Sabaot face obiectul unei duble dedublări: o dată În Micul Sabaot-Zeus (Planeta Jupiter) și În Marele Sabaot cel Bun (agathos), o putere „din dreapta” care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pentru a realiza acest fapt, un nou proces trebuie Început: „Ca urmare, voi cugeta acum din nou ce anume am socotit altă dată că sunt, Înainte de a fi căzut asupra gândurilor de față; de unde voi Înlătura, apoi, ceea ce prin argumentele Înfățișate poate fi clătinat oricât de puțin, ca astfel să rămână până la urmă doar ceea ce e sigur și neștirbit”. În continuarea acestui text din Meditații, Descartes prezintă cu multă grijă, și cu temere parcă, Întreaga argumentare care Îl va conduce la
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
evidentă dintre toate cele pe care le-am avut Înainte. Iată de ce voi analiza din nou ceea ce credeam că sunt Înainte de a fi intrat În aceste ultime judecăți; și din vechile mele păreri voi Înlătura, apoi, aceea ce, prin argumente Înfățișate, poate fi clătinat oricât de puțin, astfel Încât să nu rămână decât ceea ce e sigur și neîndoielnic. Prin urmare, ce anume am socotit până acum că sunt? De bună seamă om. Dar ce este un om? Voi zice că e un
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
geografie, activitatea de recenzent al manualelor școlare fiind onorată de Eminescu cu o deosebită competență profesională (pedagogică) și angajare cetățenească. El cerea cărții școlare să transmită nu numai cunoștințe (acestea, cum am spus, trebuie să fie cu pricepere selectate și înfățișate), ci să dea „regulă și normă cugetării teoretice”, să formeze „cugetarea practică” și pe „cea morală” deopotrivă. În cazul instrucției primare și secundare deci, „calitatea celor știute stă în proporție inversă cu cantitatea”. Numai cunoștințele deplin înțelese, transmise pe cale intuitivă
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Zeitgeist ce se manifestă vădit până și în plan social-politic. Constatăm că "reflecția epistemologică" din epocă la care se referea Schnädelbach se află în deplină consonanță cu idealurile revoluționare de la mijlocul secolului al XIX-lea. Căci, în sensul celor deja înfățișate, putem vorbi despre o revoluție și pe tărîm epistemologic. În același timp, am căutat prin ampla comparație anterioară să adoptăm un mod de concepere a lucrurilor specific lui Dilthey, care ca și Blaga la noi are "o abordare stilistică a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]