KorAP: Find »[drukola/base=înfiora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...81 >

2,013 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

lui Palmer. Ea a continuat să mă fixeze cu privirea și am zărit din nou șarpele privind rece prin ochii ei; și am revăzut în gând sânii ei bronzați, situația în care o găsisem cu fratele ei și m-am înfiorat nu atât de ceea ce văzusem cât de însuși faptul că văzusem. Ea nu mă va putea ierta nicidată pentru asta. — Mi-ai scris o scrisoare plină de minciuni, spuse Honor. Mă privea stând în picioare, cu capul aplecat în față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
hai să nu ne înfruntăm în felul ăsta. Acceptă să mă cunoști măcar puțin. Nu-ți cer mai mult. Nu știu nimic despre poziția ta și despre ce vrei să faci. Dar sunt convins că acest ceva care ne-a înfiorat și a vibrat între noi în această ultimă jumătate de oră este un lucru real. Nu-l ucide. E tot ce-ți cer. Avu o mișcare bruscă a capului, se încruntă dând semne de exasperare și mi-am dat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

ar fi fost deschisă și nici unul din noi nu putea să ignore frigul. Lucrurile au rămas neschimbate până când m-am pregătit să plec - ca de obicei, cu vintrea Încordată de durere, Însă de data asta corpul nu mi se mai Înfiorase și nici nu reacționase În vreun fel - și abia atunci se destrămă și cadrul. Stând lângă ușă, cu o mână răsucită la spate, Dora mă aștepta să mă pregătesc de plecare. Apoi Îmi spuse simplu, aproape nepăsătoare: — Era chestia aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
se dezbrace de ceva - pe care el sau ea o primea În schimb. Știind că vecinii pot deschide ușa oricând și că am rămâne pe jumătate goi În lumina incredulă a unui hol străin, nu făcea altceva decât să ne Înfioare și mai mult. Când În sfârșit am ajuns la apartamentul Dorei, mi-am dat seama că era aproape goală, pe când eu rămăsesem Îmbrăcat cu majoritatea hainelor: pantaloni, chiloți, șosete și pălărie. — De ce nu ți-ai dat jos sutienul? — Așa. Închizând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
o poartă destul de largă cât să treacă și o trăsură. Toamna trecută, Într-o seară l-am condus pe Otto până aici, după ce-l Învățasem cum să creeze, folosind doar clapele negre, acel tremur special, care face audiența să se Înfioare de plăcere. În umbra răcoroasă a porții, un băiat de aproximativ cinci-șase ani trăgea șuturi cu mingea Într-un perete. Aceasta zbura cu o bubuitură Învăluită În praf - și se rostogoli Înapoi cu un zumzet supus. Iar și iar. — Otto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

Park atunci când am venit la New York, pentru că erau candelabre peste tot - și iată-mă acum măritându-mă și Încercând să las În urmă candelabrele, și totuși candelabrele se țineau după mine, Își amintea Lauren. Nimic nu era cum trebuie, se Înfioră ea de neplăcere. Totul era o nebunie. Lauren alunecă languros din hamac și Începu să scotocească În geantă. După câteva secunde, scoase o superbă pereche de cercei din camee victoriană. Și i-a pus În ureche ca o expertă, spunând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

înfundat, de lene și de plăcere, ridicîndu-se în capul oaselor cînd îl simte pe Radu că intră în cameră. Mai stai? Ca să-mi scoți ochii? Credeam că sufletul. Dai semne de oboseală. Rîsul sonor al femeii, vulgar și insinuant, îl înfioră neplăcut pe Radu, așa că nu se poate abține: Puștiul ăla obraznic are forță dacă zici c-a fost la circ. Iar mi-l bagi pe gît? În pat ți-l bagi singură, sînt sigur. Ei hai, ce naiba, te-ai și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
murmură Paula. Bine, lasă, amîndoi sîntem nervoși. Eu nu, că nu aștept pe nimeni spune Paula simplu, răsucind cu calm zăvorul yalei. Nici chiar pe mine? Asta o hotărăști tu. La revedere! Pașii grăbiți ai bărbatului pe culoarul lung o înfiorară pe Paula, făcînd-o să se simtă umilită, dar și meschină în același timp. De mult își zice, mai ales la despărțirile de Radu, s-o termine cu rolul de rezervă a "doamnei Aura", însă, e de ajuns ca a doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Trei anișori. Merge la grădiniță? Bătrîna rîde, ca de o glumă bună. Mănîncă mult? Oo, așa..., puțin.... Ar putea să nu mănînce deloc dacă-l împăiați. O crestătură mică ici, pielea peste cap, un pumn de paie... Ce oroare! se înfioară bătrîna, întorcîndu-se cu spatele. Mircea Emil rîde înfundat, un fel de "vedem noi", așază trei scaune la rînd, se întinde pe spate, trage pălăria pe ochi și-și bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai încolo, spre sobă, familia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
știe cînd, voi servi cafeaua împreună cu ea" gîndește Mihai, simțind cum roșește tot, amețit de parfumul ciudat al femeii, obsedat de gîndul că, ajungîndu-i ginere, n-o să reziste totuși intenției lui și va căuta un prilej... "Doamne, sînt bolnav!" se înfioră, tremurînd scurt, ca de friguri. Ce-i, Mihăiță? întreabă Săteanu bine dispus. Iertați-mă! se scuză Mihai timid. Cred că după atîta năut băut în ultima vreme, de cînd cu lipsa asta... aceasta de cafea, aburii unei cafele pure... se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Se observă chiar și aici, în poza de pe televizor; îi stau ca turnate hainele. Într-o casă de toleranță ar fi fost vedetă, și pe ecran ar fi fost, și pe scenă poate, are talent; soție însă... La naiba! se înfioară neplăcut. Cu Paula aș face o pereche grozavă gîndește, impunîndu-și controlul asupra gîndurilor. Eu înalt, ea înaltă, frumoasă..." Dar, de după tufele mici, de trandafir, parcă o și vede pe mama lui, mititică, toată plină de zîmbet, venind în grabă, dînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te duci pe-acolo, că n-au camere de închiriat și nici porumb în jur... Un grajd! țipă Runca, văzîndu-l pe Radu că face un pas spre el. Într-un grajd e mai bine, mai cald! Radu a rămas descumpănit, înfiorat de țipătul colegului, cu privirea fixă prin fereastră, afară, unde viscolul se dezlănțuie din plin. Cum naiba de mai poți sta locului?! coboară vocea Runca, arătînd cu privirea spre viscol. Sper să se destroieneze... Mîine, poimîine, să mai stea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scîndurilor de brad în sobă iar din fereastră viscolul, femeia murmură: Nici nu mai știu dacă noi ți-am mulțumit pentru gestul dumitale atît de curajos, dar... Accentul pus de femeie pe "noi" îl face pe profesor să reacționeze scurt, înfiorat de un gînd rău. Ochii femeii, surprinși, îl măsoară un timp: ...dar ineficient la vremea aceea precizează ea. Chiar m-am temut c-ai fi putut avea neplăceri. A, nu; eram prea mic spune profesorul, să împrăștie impresia reacției sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iarăși brațul, dar în loc de cuvinte se aude un rîs isteric după care, lăsîndu-și bărbia în piept, se duce la locul lui lîngă sobă, pune fruntea pe genunchi și începe să plîngă. În tăcerea sălii de spectacol, zgomotul ciocanului lovind scîndura înfioară atmosfera. Aici! precizează regizorul, arătînd cu țeava armei un loc din decorul sugerînd un refugiu de vînătoare, peste care orbește lumina unui soare de vară. Cînd el face un semn spre unul din actorii așezați să se odihnească va trage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
flaconul cu sînge, apoi sclipirea lor se stinge sub pleoape. Nu a venit cursa? șoptește, cînd întîlnește privirea Paulei. Încă nu, e zăpadă mare răspunde Paula. Bietul băiat!... murmură femeia, oftînd din adîncul plămînilor. "Eu pe cine o să aștept? se înfioară Paula. E mai bine că s-a întîmplat așa. Chiar dacă ar fi lăsat-o pe Aura, avea copilul... Și apoi... deja e un bărbat obosit și, cred, plictisit de mine. M-a exploatat, asta-i realitatea! În loc să mă fi dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așa; n-am altă ieșire. Credeam că n-ai să mai vii. De ce-aș fi făcut-o? Poate pentru... pentru că stau la gazdă și stau departe... Mihai ridică mîna eliberată de degetele nervoase ale fetei și ia ceașca, sorbind, înfiorat de aroma cafelei. Dacă mai trec o dată pe aici, voi fi dator vîndut. La rîsul delicat al fetei, venit ca un răspuns, Mihai aruncă ochii roată, să se convingă că nu e nimeni în jur, îi prinde mîna cu toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu o plăcere bolnăvicioasă palma care să-l lovească în plin. "Am să te las să mă lovești, cum te-am lăsat să-mi arunci și vodca între ochi. Cînd ai să obosești, vei fi a mea..." Stai! șoptește Maria înfiorată de atingerea ce durează atît de mult. Ca și tonul rece, de-atunci cînd o ținea în brațe, și șoapta ei de acum îl paralizează pe Mihai, făcîndu-l să roșească tot, în vreme ce, ridicîndu-se imediat, se retrage spre chiuvetă, să bea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fierbinte o mare ispită, spre care lunecă privirea lui Mihai. Dacă nu obțin o reacție de dorință din partea ei, înseamnă că nea Toader e doar un paravan, că ea are altfel de gusturi, și-atunci... O, nu! E monstruos!..." se înfioară el îngrețoșat, scuturat de un frison. Maria s-a mișcat puțin cu fotoliul, ridicînd privirea. Să-ți mai torn puțină vodcă șoptește Mihai, aplecîndu-se puțin, cît să ia sticla, înainte ca femeia să-l întrebe de ce a tremurat așa vizibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am mai sfînt că nu-mi mai trebuie asemenea relații! Am bănuit eu că ceva nu-i în ordine cu ea; credeam, totuși, că-i la fel ca multe altele: neconsolată. Cînd colo... Doamne!... Ce urlet de fiară lovită! se înfioară el amintindu-și explozia Mariei. Ptiu, Drace! face un gest furios, sorbind o înghițitură zdravănă de vodcă direct din sticlă. Te pomenești că, imediat ce-și revine, va hotărî să mă dea pe mîna lui nea Toader, ori pe mîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
senină, cum numai în clipele de mare emoție știe s-o facă, apoi surîde larg: N-aș fi fost niciodată în stare să-i mai fac vreun rău bunicii tale, dimpotrivă! Te rog să mă crezi! adaugă cu glas domol, înfiorat de acel mai, care ar fi putut să-l trădeze. Te cred, tata, sigur că te cred rîde ușor fata. Mai ales că bunica a fost o femeie foarte frumoasă, mult mai frumoasă decît... frumoasa mea mamă. Săteanu a încremenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
au stat ei mai înainte. Sultana și Mihaela adună farfuriile iar șoferul, cu canistra în mînă, mai toarnă un al treilea pahar tuturor. Nina ciocnește ușor paharul său de al lui Iulian, zîmbindu-i: Pentru viitoru-ți rol! Pentru tine! răspunde actorul, înfiorat de atingerea mîinii slobode a femeii, lăsată iarăși peste mîna sa, cuprinzîndu-i-o în timp ce vinul e băut cu sete. Studenta ia unul din băieți în brațe și-l duce pînă lîngă ferastră, să-i arate zăpada, cu gînd că-l va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
formează autogara. Ne pare rău! răspunde o voce. Cursa rapidă nu mai poate veni azi. Autofreza tocmai s-a întors din drum iarăși. Foarte bine! exclamă Maria. Lăsați-i să crape acolo. Doamnă, doamnă... încearcă șeful autogării să se explice, înfiorat de vocea fermă, autoritară, dar telefonul i-a fost închis. Ești un tont! țipă către șoferul din fața sa. Cum să nu poți avansa?! N-ai decît să te duci dumneata. Deja am boțit două. Trebuie să anunț comandamentul județean că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
maică-sa? întreabă Lazăr. A fost împunsă în burtă de vacă. Am operat-o de două ori. L-ai mințit cînd...? face Lazăr un gest cu capul, pornind alături de Radu spre locul lor. Nu. Va trăi, dar nu datorită mie. Înfiorat de tonul medicului, surprins de o asemenea mărturisire, Lazăr întoarce privirea. Radu scapără printre dinți o înjurătură la adresa vieții și se trîntește pe saltea. Groaznic, Lazăre, groaznic! Băiatul ăsta nu venea numai pentru că mama lui e bolnavă. Era chemat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ar fi făcut-o Shakespeare, aș fi scris eu "îmblînzirea scorpiei"" surîde actorul. De ce surîzi? șoptește Nina. Ai obrazul fierbinte răspunde bărbatul, mișcînd încet degetele pînă spre urechea ei. Și buze frumoase, conturate..., ba chiar provocatoare... Ssst închide Nina ochii, înfiorată de plăcere, dorind să rămînă așa, în așteptarea somnului. Poate mai tîrziu... șoptește. Profesorul termină de citit întregul program de sală cu care îl lovește pe Lazăr peste umăr ca să-l trezească. Frumos program, foarte frumos! Bine întocmit, ba chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-se, lîngă calorifer, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în burtă. E un miracol că n-am făcut o criză de inimă! Dar și mai miracol e că mi-a scăpat își surîde el. O, nu, sînt vulgar de-a binelea se înfioară, amintindu-și privirea Mariei, goală, seacă. Formidabil! Seacă ăsta-i cuvîntul. Pe o femeie poți s-o cunoști chiar și numai analizîndu-i privirea. Oricît s-ar preface afară doar de marele interprete, care nu-s totuna cu actrițe -, ochii, pînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]