395 matches
-
nu transmit nicio emoție” (pandoras.realitatea.net), dar poate fi și fotbalul: „«vreau să vă spun că de fiecare dată când văd în reluare meciul de la Sevilia mi se face părul de găină», a spus o fană” (stiridecluj.ro). Sursa înfiorării poate fi, totuși, și frica: „iar când în film se povestește despre acest criminal-geniu (...), însuși «Diavolul» în persoană, aproape că mi se făcuse părul de găină” (cinemagia.ro). E drept, apar adesea pe paginile web și comentarii ale altor participanți
„Părul de găină“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4988_a_6313]
-
pe de alta discreția însăși a ființei care, departe de orice ambiție emfatică, încearcă a o alina: „Cît hău e-năuntru, cît spațiu afară.../ să drumuiesc în șoaptă, căci huma din mine/ dispare ca o frunză pictată pe apă”. Această înfiorare în fața vastității îl împinge pe autor spre detaliu, spre microuniversul lucrurilor: „De cîte ori nu m-au chemat/ picăturile la geam.../ Dar oare ce așteptam?/ Să văd cum timpul real e mărunțit,/ sau cum e așternut pe o pernă de
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
nu arată decît haos fără direcție, iar Plantinga face parte din această clasă. La Dennett, tendința căreia i se supune universul e o superstiție ivită din naivitatea de fond a firilor credincioase. Dennett e neutru și mefient, fără aderență la înfiorări religioase. Cu toată fermitatea cu care cei doi își apără pozițiile, schimbul de replici nu dă cîștig de cauză nimănui, cititorului nefiindu-i ușor să încline de partea cuiva. Pînă la urmă hotărăște afinitatea inițială cu premisele unuia sau altuia
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
vijelie,/ Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit". Strofa finală din Sfârșit de toamnă acumulează amenințări hibernale; animalele domestice reacționează la apropierea iernii de parcă ar presimți un seism: Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!/ Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare./ Boii rag, caii rănchează, câinii latră la un loc". Acestei viziuni îi pune capăt versul: "Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc". Nu văd un dramatism excesiv în acest enunț: prin "trist" se poate înțelege și "grav
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
spînzuraților, Răscoala au o perioadă de gestație lungă - un proces care înseamnă în același timp un timp de răcire. Iată unul dintre sîmburii originari: "Simt o bucurie imensă că trăiesc. Mi-e drag soarele care-i lumea însăși...Dar o înfiorare mă cuprinde. Unde sunt? Grădina unui castel din secolul XVIII, în Ardeal, la Chiuza.îmi dau seama perfect unde sunt, ce sat este. Anul Domnului cutare. Dar nu știu să citesc. Și mintea mi-e strîmtă, gîndurile simple Sunt îmbrăcat
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
de un mîner cînd de altul, sub ochii tăi alunecînd amintirea cadavrului dorit. Scriitori, politiceni, militari de carieră, voievozi, actori etc. se înșiruie într-o procesiune livrescă a spectrelor defuncte. Iar lectura, se înțelege, place pînă la atingerea voluptății de înfiorare morbidă. Două sunt concluziile care se impun în urma lecturii dicționarului. Prima este că între viața unui om și moartea lui nu există nici o legătură. În ciuda opiniei că fiecare crapă de moartea pe care o merită, e întristător să constați cîți
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
vrea să notez că Ion Pillat, nepot, prin mamă, al Brătienilor și fiul unui consistent moșier moldovean (în Miorcanii Dorohoiului) și-a petrecut copilăria la Florica (domeniul bunicilor materni) și în conacul tatălui, pe care i-a și evocat, cu înfiorare, în poezii, cicluri (Miorcanii în volumul Satul meu din 1925), iar Florica nu numai în volumul cu același nume din 1926. Doar școala primară și primele patru clase de liceu le-a urmat, în particular, în țară (numai clasa a
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
de săracă din punct de vedere spiritual, de o crasă materialitate, se strecoară ceva din măreția, din sublimul unui altundeva (situat "de cealaltă parte", cum spune Kantor), ceva ce trădează " Prezența invizibilă a lumii care există dincolo de real", provocân-du-ne acea "înfiorare metafizică" indisociabilă, după Kantor, de relația dintre spectator și actor. Actorul care intră în scenă trebuie perceput de către spectatori ca un străin venit de pe tărâmurile morții, purtându-i însemnele, dar semănând atât de izbitor cu ei, cu oamenii vii! "Imagine
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
tîlcuri epice care, înainte de inteligență, cer bobul de muștar al credinței. Numai că Andrei Pleșu are o natură rece, care împrumută cărții aerul glacial al eseului fără emoție, de aici impresia de cercetare minuțioasă făcută de un spirit căruia virtutea înfiorării îi repugnă. Mișcîndu-se în orizontul implicit al credinței de ordin creștin, volumul nu transmite o emoție și nu trezește un sentiment, în afara desfătării subînțelese de ordin estetic. Volumul e ca un laborator aseptic în care dialectica nuanțelor nu stă pe
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
unor tineri, le socotesc binevenite, pentru că pun pe gânduri, clintesc inerții, cu condiția, totuși, să nu fie numai dure (și uneori insolente), nesprijinite pe o argumentație critică. Din păcate, excesele într-o direcție atrag, ca totdeauna, excese de semn contrar, înfiorarea cultică atrage, ca reacție, vehemențele negatoare. Faptul se întâmplă și în câteva dintre intervențiile la discuția din Dilema, altfel atât de oportună, cum spuneam. Intră apoi în joc, stricându-l, aroganța unor tineri literați, deloc simpatică, deși ar fi putut
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
Sadoveanu. Scena n-are martor vizibil, iar sentimentul se dizolvă în descrierea ei "obiectivă". Rănită de glonțul unui vînător, o căprioară moare în inima codrului: "Umbra creștea în juru-i. Lucirile de pe vîrfuri ale soarelui se șterseseră. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului. își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfîrșite depărtări răzbăteau vibrările
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
cu multiple determinări, spirituale, istorice, politice, sociale. E marcată de o adâncă reflexivitate (meta)textuală, de tip finalist, proprie unui scriitor atașat de rosturile care îi motivează rostirile. Blandiana este o goetheană, prin relieful substanțial și expresiv acordat ocazionalului. Constanța înfiorării apare alimentată de convingeri fundamentale, în afara cărora nu s-ar putea susține nicidecum. Scriitoarea pare o profetă - dacă asta i s-ar îngădui unei femei - a mântuirii morale a neamului său risipit de vrajbă. Scrie meditații de o vie și
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
trei: preotul, cavalerul și trubadurul. Toți înconjoară femeia cu o rețea de opreliști și obligații, dar fiecare în felul lui. Preotul în numele crucii și al rînduielii divine, cavalerul în numele sabiei și al onoarei cazone, iar trubadurul în numele seducției și al înfiorării lirice. În consecință avem trei tipuri de iubire: dragostea creștină, dragostea cavalerească și dragostea curtenească. Pe o scara a severității morale, prima e neomenească prin interdicțiile impuse, a două e primejdioasă prin încercările cerute, iar a treia e îmbietoare prin
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
regăsi pe sine în întuneric. "Amintește-ți - își aminti - că de vei fi tu sau va fi oricare altul, veți muri în scurtă vreme, și că puțin mai apoi nu va rămîne din voi nici măcar numele." Așteptă să-i treacă înfiorarea. - Spune-mi ceva, o rugă atunci. Ce-ai auzit zicîndu-se de mine. - Adevăru-adevărat? - Adevăru-adevărat. - Ei bine - se încumetă Laura Farina -, se zice că sunteți mai rău ca ceilalți, pentru că sunteți altfel. Senatorul nu-și pierdu cumpătul. Tăcu îndelung, cu ochii
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
prudent pus de-o parte. Napoleon avu o reflecție foarte amuzantă, și care spune mult despre puțina neliniște ce i-o provocase omul din tablou ( p. 633): Pare un conspirator coborând prin horn" Specifică memorialistului pare a fi o bruscă înfiorare față cu viața efectiv trăită, devenită la ora scrierii ei un fel de alteritate. Chateaubriand are în multe rânduri asemenea mișcări de recul cronologic, ca și cum ar constata că obiectul narațiunii sale i se sustrage, sau mai poate fi resimțit ca
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
acest amestec inanalizabil între gravitate și spirit ludic, între frenezie vitalistă și scepticism, între mirajul lumii balcanice, desenate în culori și linii exaltate și dezabuzarea unui prezent ce sancționează și exclude orice recul în spațiul reveriei ori al depărtării mitizante. Înfiorarea de taină și vis a lumii reculese în trecutul său irevocabil și imaginea prezentului confiscat de materialitate și prozaism sunt, de fapt, polii ce conferă tensiune lirică acestor poezii reprezentative pentru lirismul dinescian. „Să-ți tragi realitatea pe piept ca
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
medalie. Se menționează aici că a luptat în războiul pentru întregirea Neamului 1916-1918, în Legiuni și în Corpul voluntarilor ardeleni-bucovineni. Ecourile războiului își găsesc rezonanța în Sărbătoarea morții, volumul de poezii în al cărui fond liric se simte „o anume înfiorare în fața grandiosului sinistru”, după cum a fost receptat momentul poetic de sensibilitatea critică a lui G. Călinescu. Există actul de stare civilă, eliberat la căsătoria cu pianista Elisabeta Irina Szántó, pe data de 31 decembrie 1923, cererea adresată de Aron Cotruș
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
Crepusculul cu dezmierdări solare/ Mă înhamă la sacralitate./ Aș geme între colții sulemeniți cu rod/ Ai întîmplării și m-aș depărta./ Ce bun a fost misterul ascultîndu-mă/ De aceea-i șunt copil ținînd genunchii-n piatră./ Pe această roua la înfiorarea unui prun/ Îmi înnoiesc picioarele, simt jocul aromind./ Mă bate gîndul că șunt iarmaroc/ Prin care trece scriptură de noroc/ A taurului prăsind tot ce întîlnește,/ Dar fără act. Numai cu suflarea/ Ploii răvășite de atîta spasm/ În patul, pînă
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
fi o alta / în formă de inimă în formă / de om însemnat cu fierul / roșu de lumină și credință / caldă asemenea veșniciei în / Rai drum să-ți faci cînd alții / n-au nici cărare înspre cer / nici inimă și nici înfiorare / să se știe de cîtă iubire / sunt în stare o mare lume / într-o lume mică și lumea / aceea-n lumi din ce în ce / mai rare" (Cartea din spatele cărților). 2. Alt poet al aceluiași meleag privilegiat de istorie ce
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
continuu după secretul existenței și al artei. În poezia autorului Amarului Târg, care nu e o componentă complementară în activitatea criticului, ci tocmai invers, dincolo de unele pauze de respirație, de relaxare, există voluptate a scriiturii și plăcere de a imagina, înfiorare, iubire, spaimă, scepticism. Adică tot ce e necesar pentru a atesta un poet complex în prim-planul poeziei contemporane.
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
toptanul, bucata asta de om îți dă peste cap așteptările, și te răscolește la propriu. În loc de giumbușlucuri frivole, Dan Puric vine cu înțelesurile unui mesaj tragic. În loc de poante dătătoare de bună dispoziție, Dan Puric te încarcă cu o undă de înfiorare creștină. E atît de direct și fără de perdele în ceea ce spune, ba chiar atît de neduplicitar în bruschețea seacă cu care rostește numele unor proscriși despre care am fost educați că nu e bine să vorbim în public, încît făptura
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
să devină un jurnal al reacțiilor sale în materie de învățare, iar dacă, drept rezultat al acestei situații, manualul se va deteriora, atunci nu ne rămâne decât să ne dorim cât mai multe manuale deteriorate. Iată de ce am citit cu înfiorare, pe pagina a doua a copertei unui manual de geografie de clasa a VIII-a: "Elevii nu trebuie să facă nici un fel de însemnări pe manual", fiind obligați, după un an, să-l returneze în stare de folosință. Este greu
D'ale manualelor by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14348_a_15673]
-
efigie, reacțiile pe care le-a determinat acest spațiu sunt nenumărate și, în mare parte, inefabile. Amestec irepetabil de elemente contradictorii, de munte și de mare, de apă și de pămînt, de meridional și de alpin, de serenitate și de înfiorări metafizice, de pulsiuni senzuale și de tentații mistice, de vegetație luxuriantă, barocă, și de calcare seci, rostogolite în trepte, asemenea peisagisticii sacre din pictura bizantină, de izvoare dulci, în cădere abruptă și zgomotoasă, așa cum îi stă bine oricărui rîu de
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
decît să-l distragă pe ascultător de la gravitatea subiectului. În fine, blîndețea cu care Mynster își admonesta ascultătorii îi părea lui Kierkegaard o invitație la lenea minții și la complacerea în letargie morală, cînd el visa de fapt la o înfiorare a cititorilor cu deșteptarea în ei a unui alt ochi asupra lumii. Un fel de metanoia în miniatură obținută prin forța cuvîntului bine ales. Numai că toate aceste defecte se regăsesc în paginile de aici, limba lui Kierkegaard fiind ca
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
insidios și persistent ce întoarce în elegiac și murmur toată poezia. Neliniștile existențiale, dar și madrigalele din partitura erotică, sunt contaminate de acest limbaj evlavios ce se desfășoară ca o monodie melancolică”. În acest fel, versurile lui Eugeniu Nistor posedă înfiorarea nostalgică a unui eu liric care percepe spațiul natal ca pe un „paradis pierdut”, un topos edenic la care ființa nu poate accede decât prin intermediul evocării și sugestiei. Poet cu o structură clasicizantă, Eugeniu Nistor își orientează demersul liric spre
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]