542 matches
-
curați Or să se facă ! TU EȘTI FLOARE DE CIREȘ, DOAMNE ! Doamne, când iau Floarea de cireș Și-o sărut pe petale Eu sărut de fapt Buzele Tale Când iau bobul de rouă În mână Și mă uit la el înfiorat Eu privesc lacrimile Cu care ne-ai spălat pe noi De păcat Adierea vântului Tremurul frunzei Și fulgul de nea Nu sunt decât Mângâierea Ta Doamne Dumnezeule Iisuse Christoase Văzduh de miresme Și chiparoase Câte feluri Dulci și frumoase Ascunse
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
destulă stăpânire pe uneltele prozei, Virgil Stan dăruie cititorului prima sa carte, intitulată sugestiv „Iubirile unui pescar - Povestiri pescărești și de viață”. „O carte care - să zicem! - Va stârni interesul cititorilor, dar și al criticii literare, căci, în aceste vremuri înfiorate, când mulți dintre creatorii de literatură își drenează osârdiile spre forma versificată, Virgil Stan, un dobrogean prieten cu apele și peștii, cu țărmurile și valurile, dar și cu femeile frumoase, aruncă undița spre noi, încercând să ne prindă cu această
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > RĂSUNĂ ÎN NOAPTE O VIOARĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Tristețe. Și perdelele lăsate Orașul a murit în urma noastră Florile de alabastră Au tresărit înfiorate Răsună în noapte o vioară Într-o pădure de iriși Te recunosc cu ochii închiși De parcă te-aș vedea întâia oară Genele plecate de smerenii Ca un labirint întregitor Prima verba naște un fior În landul cu atâtea mirodenii Ziua
RĂSUNĂ ÎN NOAPTE O VIOARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359371_a_360700]
-
o lumină de aur. O dulce adiere risipește „praful de soare” ale înmiresmatelor flori de tei, învăluindu-mă, totodată, cu al lor balsam mângâietor. Mă întreb ce mistere ascund gingașele buchețele de flori aurii în petale... Să fie oare, romantica, înfiorata iubire a poetului pentru femeia adorată?! Să fie veșnicia îndrăgostitului în florile sacre ale teiului?! Să fie întruparea frumuseții sublime a iubirii?! Să fie...?! E 15 ianuarie, dar în sufletul meu e vară, e sărbătoare cu parfum de tei, adus
E VARĂ ÎN PLINĂ IARNĂ... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359385_a_360714]
-
destulă stăpânire pe uneltele prozei, Virgil Stan dăruie cititorului prima sa carte, intitulată sugestiv „Iubirile unui pescar - Povestiri pescărești și de viață”. „O carte care - să zicem! - Va stârni interesul cititorilor, dar și al criticii literare, căci, în aceste vremuri înfiorate, când mulți dintre creatorii de literatură își drenează osârdiile spre forma versificată, Virgil Stan, un dobrogean prieten cu apele și peștii, cu țărmurile și valurile, dar și cu femeile frumoase, aruncă undița spre noi, încercând să ne prindă cu această
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
677 din 07 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului re autor: Ionel Davidiuc Articol publicat la data de: 06.11.2012 Alte articole de acelasi autor Cad frunzele pe drum . Melancolie, Te furișezi acum Și-n Poezie?. Foșnesc sub pașii mei Înfiorate, Privind la cele ce Nu-s scuturate . Cad frunzele de tei, Ușor scâncesc, Se duc și anii mei. Îmbătrânesc! Cad frunzele aici A cincea oară, Un sentiment ciudat, Mă înfioară. . . Cad frunze și rămân În rătăcire, Ca pașii mei, pierduți
CAD FRUNZELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359792_a_361121]
-
de nectar de pe buzele tale Mi-a placut gustul și am sorbit însetata, Nu știam că băusem din pocalul fericirii Și era o boală când dulce, cănd amară. Apoi mi-ai dus mâna la inimă și am simțit că bate înfiorata, Ți-ai deschis sufletul și m-ai primit înăuntru. Era cald și plăcut, o ușoară amorțire m-a cuprins. Apoi am ațipit câteva clipe și am simțit că dormisem o veșnicie, Uitasem cine am fost înainte, Simțeam că mă prefăcusem
CHEMAREA TA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359830_a_361159]
-
De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi, înfiorata, Cum trece-al lunii foșnet blând, Cu umbră plopilor, culcata, Alunecând, alunecând... Referință Bibliografica: Seară de poezie / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elenă Armenescu : Toate Drepturile
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
până la desfrânare, caută fiecare în felul său să-și recupereze din demnitate, întrecând uneori demnitatea bărbatului prin actul trupesc - atrăgându-l să-i facă pe voie și pe plac. ,, Dar plătești în natură. Anica nu schiță nici un gest și așteaptă Înfiorată. Mâinile bărbatului alunecară Pe pulpe și îi ridică fusta. Se iubiră cu patimă și ea plecă acasă Cu ceea ce primise, Cu vârf și îndesat Era datoare vândută și promisese Că va veni oricând La chemarea lui Dine Și se vor
,, FOCURI MOCNITE ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341408_a_342737]
-
în zori. Ploua... pe cerul palid zbor alb - și țipăt de cocori. Risipă de lacrimi, de pași osteniți și-amurg violet, pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei“ cu ochi ruginii, ruginii... Referință Bibliografică: Cântul toamnei / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1037, Anul
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
a imediatului. Poetul-Mag are nebănuite puteri cu ajutorul cărora păstrează secrete ale unui glas netălmăcit: „Dintr-o oglindă mută argintul se ridică,/ sihastrul cuc oftează în rana lui de pluș,/ dihorul stă la pândă, cu ghearele își face/ pe nicovala serii înfiorat culcuș ... ” Instaurând o nouă dimensiune a actului artistic, Poezia va fi transformată radical și irevesibil: „Ah, cum crește în mine durerea de-a fi,/ durerea spunerii și supunerii prin Cântec/ (ca un juglan sunt cu oracolul inimii în desfrunzire),/ iau
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
câțiva dintre tropi: epitetul, metafora, prosopopeea, comparația, dar și sindetonul și asindetul, elipsa, interogația ori exclamația retorică, ca mijloace poetice de care se folossește orice poet. Epitete: „amurgul însângerat”, „seri albe”, „alb poem”, „frunze rănite”, „gândul aspru”, „liniștea duioasă”, „visul înfiorat”, „lacrima împietrită”, „aerul sculptat”, „vorbele șuierate”, „degetele oarbe”, „ramul adormit” ș.a. Metafore: “adăpostul zorilor//se clădește// secetă de cer//în fiecare stâncă; „pădurea de cuvinte nespuse”; „cuvântul//zidit întors în vorbe flămânde//; „adierea care închină firul de iarbă//din vasul
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
Se deseneaza-un gest,..un vis uitat, Încet,.. încet pe ninsele fuioare Și, ajungând la pragul înnoptat Pură, iubirea se preface-n floare... Decembrie e prins între oglinzi! Înot în privirea ta...timpul e mut... Mă strângi la piept și,.. înfiorat întinzi Buzele tremurânde spre sărut. Referință Bibliografică: ORA SIDEFIE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1802, Anul V, 07 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ORA SIDEFIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342676_a_344005]
-
coperțile cărora, poeziile sunt însoțite de mici proze... lirice. Nu intenționez o cronică literară. Aș dori să subliniez doar surprinzătoarea originalitate a poetei, a frumuseței ascunse în lucrurile mici. Ana Blandiana, marea poeta, remarcă faptul că aceste poeme sunt „rostirea înfiorată a recunoștinței față de miracolul existenței”... Poate și faptul că inițial nu fuseseră destinate tiparului, explica marea, frumoasă, uneori dureroasă sinceritate a poeziilor. La care se adăuga o muzicalitate neintenționată, dar firească. Dar și prozele sunt scrise „cu pana poetului", vorbă
A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340553_a_341882]
-
cu lordul chiar a două zi. M.Joseph. Un bărbat dificil de descifra. Îi dădea un sentiment de neliniște și disconfort. O speria, ușor, atitudinea lui. În special când vorbea atât de calm și poruncitor, privind-o intens. Se scutură înfiorată. Copiii erau o comoară redescoperită. - Ai fugit de lume, domnișoară? Se întoarse speriată. Glasul profund al lordului o trezea din contemplare și gânduri. - Sire! se înclină. Aveam nevoie de aer. Felicitări! Aveți trei copii minunați. - De fapt am vrut să
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
e primăvară în cuvinte!". E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera ( martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Cilpa!"). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silaba din ultimul șopot? Nu știu!Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine și, ajută- mă, Doamne, să trec!" Rostirea harică
METAFORA EVANGHELIA INIMII, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344298_a_345627]
-
2012 Toate Articolele Autorului Era o toamnă ca-n povești, cu frunze-ngălbenite, un vânt hoinar le-mprăștia pe aleile-nsorite. Le arginta bruma în zori punându-le-n valoare, și Soarele când răsărea sclipeau mărgăritare. Le auzeam foșnind discret, ușor înfiorate, și-n sarabandă s-avântau de Luna-ncurajate. Se repetau la nesfarsit mișcarile lascive și-ntruchipau într-un covor o mie de motive. Albastrul cerului senin, împodobit cu stele, crea fundalul potrivit tabloului cu Iele. Mă resemnez că-i efemeră a
FRUNZELE TOAMNEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343839_a_345168]
-
paradisului pierdut), sînt și ele parte a crucii pe o avem fiecare de purtat prin lume. Cum observam mai demult, Ovidiu Vasilescu, „pendulând cu un fel de inepuizabilă tinerețe între țara de refugiu (America) și țara de baștină (România), când înfiorat mistic de taina dumnezeirii, când răzvrătit - la modul romantic - de «absența» sau «tăcerea» lui Dumnezeu, sincer până la teribilism cu sine și cu ceilalți, certat cu lumea și în același timp îndrăgositit aproape cu neînțelepciune de ea, [...] se vădește egal pe
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
paradisului pierdut), sînt și ele parte a crucii pe o avem fiecare de purtat prin lume. Cum observam mai demult, Ovidiu Vasilescu, „pendulând cu un fel de inepuizabilă tinerețe între țara de refugiu (America) și țara de baștină (România), când înfiorat mistic de taina dumnezeirii, când răzvrătit - la modul romantic - de «absența» sau «tăcerea» lui Dumnezeu, sincer până la teribilism cu sine și cu ceilalți, certat cu lumea și în același timp îndrăgositit aproape cu neînțelepciune de ea, [...] se vădește egal pe
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
destulă stăpânire pe uneltele prozei, Virgil Stan dăruie cititorului prima sa carte, intitulată sugestiv „Iubirile unui pescar - Povestiri pescărești și de viață”. O carte care - să zicem, va stârni interesul cititorilor, dar și al criticii literare, căci, în aceste vremuri înfiorate, când mulți dintre creatorii de literatură își drenează osârdiile spre forma versificată, Virgil Stan, un dobrogean prieten cu apele și peștii, cu țărmurile și valurile, dar și cu femeile frumoase, aruncă undița spre noi, încercând să ne prindă cu această
REACTIILE UNOR PERSONALITATI LA SCRIERILE MELE. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343102_a_344431]
-
se înmuiase genunchii de emoție. A văzut șareta lui Viorel legata de ușa magaziei. Ce să fie de era așa de emoționată? Doar s-a mai întâlnit cu el de atâtea ori și nu s-a mai simțit așa de înfiorată. Când a intrat pe ușa magaziei, l-a văzut pe Viorel uitându-se într-un registru în biroul magazinerului. Se făcea că nu a observat sosirea fetei, însă era convinsă că știa de prezența sa în magazie. Săndica se îndreptă
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
scoteam bluza și sânii zvelți se strecurau bucuroși din cupele prea mici ale sutienului. Am observat că s-a schimbat la față de nerăbdare. Am ajuns iar în pat... și am pătruns cu mâna prin chiloțel, simțind mătasea catifelată, tunsă scurt. Înfiorat, am mângâiat umezeala adânciturii dintre pulpe. Chiloțelul cazu, nici n-am văzut unde, iar mâna ei îmi pătrunse printre picioare și-mi conduse năvalnicul fierbinte acolo unde vroia ea. Despicarea era caldă și plăcută. Am început să mă opintesc. Parcă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
sugestive, inspirate, ale celor trei texte ce încorporează armonios, poematic, notele de călătorie ale unei scriitoare pentru care excursiile, mai mult decât un pasionant mijloc de cunoaștere, se constituie în fermecătoare, emoționante momente al deplinei regăsiri de sine, ale unei înfiorate raportări la importante, emblematice vestigii și romanticele, mereu incitantele lor implicații, la spiritul și încărcătura de majore semnificații ale unor vârste istorice revolute, zidite în aceste vestigii, la specificul modului de a fi al altor popoare, la dimensiunile și tendințele
ITINERARII SENTIMENTALE, CULTURALE ŞI LIRICE, DE VICTOR RUSU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378335_a_379664]
-
anotimpuri trec lasând a lor povară de flori arzând cu miros de fericire sau de zăpezi uitate-n primavară. Și tu și eu și mulți ca noi tresară când vântul împrăștie șoapte de iubire, amintiri revin și ca odinioară inima înfiorată bate-n neștire. Pașii au urmele șterse de timpul nemilos și visele-s uitate prin sertare de gând, gestul poate pare astazi copilăros când la primul sărut simțeai sufletul frematând. Iubirea-i veșnică aprindere de vise iar povestea-i vrajă
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
sfârșit povestea de iubireiar anotimpuri trec lasând a lor povarăde flori arzând cu miros de fericiresau de zăpezi uitate-n primavară.Și tu și eu și mulți ca noi tresarăcând vântul împrăștie șoapte de iubire,amintiri revin și ca odinioarăinima înfiorată bate-n neștire.Pașii au urmele șterse de timpul nemilosși visele-s uitate prin sertare de gând,gestul poate pare astazi copilăroscând la primul sărut simțeai sufletul frematând.Iubirea-i veșnică aprindere de viseiar povestea-i vrajă fără de sfârșit,care
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]