551 matches
-
sunt dispuse ca o barieră verticală perpendicular pe linia de cea mai mare pantă pentru reducerea transportului solid în timpul ploilor abundente. Fig. 9. Exemplificare de cleionaje (garduri din nuiele). 1 - garduri din nuiele realizate din stâlpi robuști din lemn înfipți vertical în sol, cu lăstari tineri flexibili țesuți orizontal între ele; 2 - sistem de drenaj din pietriș grosier sau piatră spartă. ... (c) gabioanele vegetale sunt coșuri rectangulare realizate din oțel protejat la coroziune sau alt material rezistent la coroziune sub
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275559]
-
DE PIATRĂ Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului spumoasa este liniștea amiezii o bei când ai legat stelele nopții iar din carul mare împărți vise în sandale diminețile călărești cu zăbala înfipta în dinții de armăsar nu-ți este foame de răsărit nu-ți este sete de un apus îți arde umbră aceea de inimă seară te întorci cu fața spre un nor și înghiți bob cu bob singurătățile de piatră cal
SINGURATATEA DE PIATRĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377319_a_378648]
-
a încercat să-l păstreze în mișcare, apăsându-l ritmic, în timp ce-și mișca bazinul cu repeziciune în jurul acelei bucăți de carne ce se împuțina din ce în ce mai repede. A continuat așa, nescăpându-l, frecându-se tot mai strâns, cu degetele înfipte adânc în fesele lui, strângându-l cu putere, până a început să țipe înfundat, gâfâind. Apoi, a rămas în acea poziție preț de câteva secunde lungi, respirând sacadat, în timp ce el o privea năuc, speriat, neștiind ce să facă. - Dă-te
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
comunei la topit, adică la putrezirea părților lemnoase. După vreo două săptămâni aducea acasă snopii aflați în putrezire și începea prelucrarea lor prin melițare, adică prin trecerea printr-un dispozitiv format din două scânduri bătute la capetele a doi țăruși înfipți adânc în pământ să nu se miște, printre care intra o altă scândură care rupea tulpinile așezate pe meliță, până partea lemnoasă se sfărâma și se scutura, rămânând doar fibra. Atunci intra în acțiune bunica, mama tatălui, sau mama, care
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
de Dan Ioan Groza, publicat în Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016. Am privit încă o dată, ... Cerul! Și mi-am dat seama că: Am mai câștigat o zi, Am mai trăit o clipă, Iar urma mea, Pătrunsă este și înfiptă. Am privit încă o dată ... Chitara! Care rezemată de perete, Ascunde atât de tăcută, Tot ce doar Dumnezeu, Vede, aude și simte, Adică, sufletul. Am privit încă o dată ... Nucul! Care ascunde emoții lăuntrice, Vibrează privirea Și mângâie sufletul, Care i-a
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
a dat viață, Plantându-l. Am privit încă o dată ... Ceasul! Citește mai mult Am privit încă o dată,... Cerul!Și mi-am dat seama că:Am mai câștigat o zi,Am mai trăit o clipă,Iar urma mea,Pătrunsă este și înfiptă.Am privit încă o dată... Chitara!Care rezemată de perete,Ascunde atât de tăcută,Tot ce doar Dumnezeu,Vede, aude și simte,Adică, sufletul.Am privit încă o dată... Nucul!Care ascunde emoții lăuntrice,Vibrează privireași mângâie sufletul,Care i-a dat
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
încă ceva important, o mare datorie de îndeplinit aici pe pământ! Nu-ți deschid! Nu! Pleacă! Ea mă privea lung... înțelesese. Începu să-și desprindă ușor mâinile de geam și să se înalțe lin... cu privirea ei de foc mereu înfiptă într-a mea, cu o nuanță de dezamăgire parcă în ochii săi roșii și mai încruntată decât la sosire se îndepărtă... mereu cu fața către mine, înălțându-se, cu spatele către cerul spuzit de stele și ochii săi nu mă
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
pe care românii o suferă din cauza faptelor reprobabile făcute de romii pe care i-ați lăsați de izbeliște este a voastră, pui de vipere! - La întrebarea de ce sunt Ulise, răspunsul nu poate fi decât rimat și înfipt în „se”. ----------------------- Bibliografie înfipta: http://www.libertatea.ro/știri/magazin/romania-este-republica-dar-are-3-regi-si-un-imparat-vezi-care-sunt-marile-case-regale-915091 http://stirileprotv.ro/știri/actualitate/38-de-retineri-in-satul-groazei-din-romania-povestile-sclavilor-umiliti-torturati-si-legati-in-lanturi-ca-niste-animale.html https://www.youtube.com/watch?v=4sWoxHYMSe8 Referință Bibliografica: România între Regi și Împărat, sau de ce sunt Baro Rom (Ulise) pe Facebook? Marian Nuțu Cârpaci : Confluente
ROMÂNIA ÎNTRE REGI ȘI ÎMPĂRAT, SAU DE CE SUNT BARO ROM (ULISE) PE FACEBOOK? de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379160_a_380489]
-
În timp ce alții lupta Pentru identitate Noi vom privi cum supta E țară de bucate Și de averi străbune De mințile perverse Ce știu să se răzbune Pe demnități cam șterse. De-aceea ei profita, Cănd lipsa de reacții Este adânc înfipta În vâna unei nații. De este-o vorba goală Îndemnul către țara, De-această cruntă boală Poporul o sa piară. Pot fi dezinfectanții Certificați de Soare, Noi ca refugiații Tratați suntem de fiare. De nu tragem cortina Și maturam hoția, Ne
CONSECINTELE NEPASARII de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380478_a_381807]
-
inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă este Acolo, rădăcina ta este ... Înfiptă adânc, mustește în ogor, Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iar Ciripindu-ți la fereastră, cuvântul sacru ”țară”. Acasă este ... doar acasă ... Referință Bibliografică: Acasă / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN
ACASĂ de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380486_a_381815]
-
teatrul divers al pampei. Și oameni, și plante, și pietre, și aer, zvâcnesc cumva în același ritm imemorial al locului. Căci „Radiografia” lui Estrada se prezintă aidoma unui film al vieții bine definit, cu repere geografice fixe și cu rădăcinile înfipte milenar în dizarmonia amețitoare a unui orizont spiritual unic, a cărui amplitudine este sporită, din păcate, de ceea ce domină devastator întinderea - dezumanizarea umanului ca specie. Poate că nu suntem prea departe de adevăr, atunci când afirmăm aceste lucruri, fiindcă Martinez Estrada
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
să plesnească Prin creierii voștri, de zgură... Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față, Să nu sfâșie vreo pară de foc Cortina ce mi-ați pus-o pe viață... Dați-mi drumul, să ies! Din ghearele voastre, înfipte, În carnea poemului meu, Sîngele lui să nu-nceapă să strige- La Dumnezeu! Referință Bibliografica: Dați-mi drumul... / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2327, Anul VII, 15 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate
DAȚI-MI DRUMUL... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373511_a_374840]
-
mai departe decât poți sesiza privind în grabă. Sufletul meu nu e frunză liberă purtată de vânt, ci trunchi străjer care înalță ramuri spre cer, pornind din rădăcini imemoriale. Asemenea unui stejar bătrân, sufletul meu se hrănește din rădăcini adânc înfipte Acolo... în pământul străbunilor mei. Îmi trag seva vieții din ele! Și ele îmi reamintesc mereu cine sunt... -Băiată, să iubești pământul. -Da, moșul meu drag, îl iubesc, ca pe sufletul meu. Îți promit!” (ibid. p. 36-37, 65) În contrast cu neputințele
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
să plesnească Prin creierii voștri, de zgură... Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față, Să nu sfâșie vreo pară de foc Cortina ce mi-ați pus-o pe viață... Dați-mi drumul, să ies! Din ghearele voastre, înfipte, În carnea poemului meu, Sîngele lui să nu-nceapă să strige- La Dumnezeu! Citește mai mult Dați-mi drumul, să ies! Să nu crape vreun zid,Să nu vină vreun fulgerPrin zăbrele să taie...Dați-mi drumul, din lanțuri! Să
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Nu cumva să plesneascăPrin creierii voștri, de zgură...Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față,Să nu sfâșie vreo pară de focCortina ce mi-ați pus-o pe viață...Dați-mi drumul, să ies!Din ghearele voastre, înfipte,În carnea poemului meu,Sîngele lui să nu-nceapă să strige-La Dumnezeu!... IV. DURERII, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017. Nu mă-ncolți, durere, oasele nu-mi străpunge Cu mii și mii de ace
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
natură vieții umane de care să te bucuri cât mai mult cât trăiești pe planetă “Pământ” Loredana- Lorry, cum îi spuneau fetele, isi agățase de buric un inel de argint, în urechi avea prins un snop de cercei cu pietricica, înfipți unul lângă altul cât era urechea de lungă. Cu niste ochi când verzi, cănd albaștri sau maro îngălbeniți pe la colțuri, de o mărime neobișnuită , așezați peste genul unei expresii de leoaica în călduri, te dădea gata cum intrai în raza
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
și cu ecouri oriunde în lume se vorbește limba română, un prilej de a-și exprima dragostea și prețuirea pentru graiul sfânt cu miresme de azima, grâi de o rară frumusețe și armonie, limba generatoare de poliseisme și metafore, adânc înfipta în pământul țării noastre. Participând la o astfel de manifestare care se desfășoară la Râmnicu Vâlcea anul acesta, împreună cu organizatorii și inițiatorii acestui însemnat eveniment, alături de numeroase personalități ale culturii noastre și, desigur și un numeros public, îmi oferă prilejul
ELOGIU LIMBII ROMÂNE -ELENA BUICA (TORONTO/CANADA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373804_a_375133]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎNVIEREA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Aud bicele nebune Ce lovesc un trup de carne, Țipătul durerii surde Se aude prin canoane! Din piroanele înfipte, Drept în mâini și în picioare Curge lava suferinței, Prin bătrânele icoane. Iar la talpa crucii plânge Maica Sfântă îndurerată, Lăcrima-i muiată-n sânge, Inima de bici brăzdată... Se cutremură pământul, Când în groapă-i pus Iisus Lumea vede
ÎNVIEREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373873_a_375202]
-
bine,” (Aici). Vasile Căpățână (România, acad., poet, prozator, editor, eminent al culturii din R.Moldova) este omul de creație care există între adevăr și dragostea curată pentru neamul românesc. Astfel, Domnia Sa ne spune: „Suntem/ Un fir de iarbă/ Cu rădăcina înfiptă/ În Ardeal,/ Cu fruntea/ Aplecată spre izvoare./ De va încerca/ Dușmanul/ Să ne scurteze veacul/ Din sămânța coaptă/ Va crește/ O altă iarbă/ Mai verde,/ Mai înaltă/ Și mai deasă!” (Ardeal). Radu Cârneci (România, Doctor Honoris Causa, eseist, traducător, jurnalist
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
comunei la topit, adică la putrezirea părților lemnoase. După vreo două săptămâni aducea acasă snopii aflați în putrezire și începea prelucrarea lor prin melițare, adică prin trecerea printr-un dispozitiv format din două scânduri bătute la capetele a doi țăruși înfipți adânc în pământ să nu se miște, printre care intra o alta scândură care rupea tulpinile așezate pe meliță până partea lemnoasă se sfărâma și se scutura, rămânând doar fibra. Atunci intra în acțiune bunica, mama tatălui, sau mama, care
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
din cauza răgușelii, atunci cânta în locul lui curcanul. În zorii ajunului de Paște, când ușa poieții se deschise, curcanul văzu mâna stăpânului cum îl înșfacă de aripi. Înțelese că-i sosise ceasul din urmă. În drum spre butucul în care stătea înfiptă securea, auziră în spate bătăi de aripi și cârâit. Stăpânul se opri. Cocoșul se zbătea în ogradă de parcă avea picioarele rupte. - Sări, femeie, că ne moare cocoșul! Dădu drumul curcanului și alergă, cu nevastă-sa, spre cocoș. Îl prinseră, apoi
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
ea, îmbrâncind-o: -Pleacă, fă, că înfig gheara-n lațele tele și mătur drumul cu tine! Au început bufniturile... Pocnete, țipete... Ce mai, a fost o hărmălae... Până la urmă, a veche a plecat, săraca, pentru că a nouă a fost mai înfiptă, mai leșinată. Și Călin ținea cu ea. Ticălos om!.. Maică-mea o ațâța: -Și ce-ți pasă ție, fă! Treaba lui! Vecina lui Călin suspina: treaba lui? Treaba lui! Da’...mie-mi pasă! Știu eu de ce! Pentru că, să-ți spun
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
în adânc iar faptul că nu se mai auzea nici un zgomot dintr-acolo însemna că hăul era poate destul de adânc. Era foarte incomod de trecut deoarece nu putea ține făclia în mână. Înainte de a trece își puse făclia deasupra capului înfiptă cu mânerul în sacul aflat în spate. Porni cu încredere fiindcă mica lumină oferită de făclie îi arăta calea. Dincolo de acel obstacol avea să urce susținut în pantă, fără nici o altă opreliște până la ieșirea aflată într-una din numeroasele grote
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
cu Ana și George cu Cristina ca și prima dată. Se vedea în atitudinea celor două fete o schimbare radicală. Cristina se lipise de George ca o ventuză, purtându-și capul pe umărul acestuia, iar Ana nu mai avea mâna înfiptă agresiv în brațul partenerului său, ci îl ținea de gât și-l privea cu interes în ochi. Devenise din nou eroul din vis care a scăpat-o de Umbra ce-o urmărea cu insistență și de care se temuse în timpul
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
o zi înainte de a i se arăta lui Damian în toată strania sa înfățișare, se dezlănțuise o furtună puțin obișnuită. Unul din copacii de deasupra s-a răsturnat, antrenând în prăbușirea lui o parte din pământul în care își avusese înfipte rădăcinile. Șiroaiele ploii torențiale au desăvârșit dezgolirea stâncii...” „Îhm, a dat din cap edificat Hențea. Și Damian? El ce spune?” „Damian? Păi s-a cam supărat, mi-a reproșat, în felul său, că am început să dau din plisc în stânga
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]