560 matches
-
o altă orânduire”. El locuiește acum într-o sferă vidă și simte teroarea inconsistenței pe măsură ce simțurile cresc alarmant: ochii se deschid, unul câte unul, din talpă, din degete etc. Apar păsările, într-o imagine emblematică a înlănțuirii: „Fluviu de păsări înfipte / cu pliscurile una-ntr-alta”, și îngerii cu lănci în mână, și ochii („o gârlă de ochi verzi”) și, în fine, privirea acaparatoare de care stă suspendată lumea. Viziune teribilă, de un onirism negru: „Sîntem fructificați. Atârnăm/ de capătul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Încerca să pătrundă În grădină. Stăpânul se preface Într un om hâd, intră În grădină iar paznicul grădinii Îl Împușcă, după care se cunună cu mama lui, rămasă văduvă. Într-o zi Îl cută femeia În cap și găsește acul Înfipt demult sub piele, la ureche. Atunci și-a dat seama că e feciorul ei, care și-a omorât tatăl, Întocmai cum au prorocit ursitoarele . Omul apare În aceste narațiuni ca fiind supus unui traseu implacabil, manifestat prin Împrejurări care impun
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
În Zâna Zânelor, un Împărat se frământă cum să și Însoare cei trei fii ca să fie fericiți. Într-o zi, le spune că unde va cădea săgeata fiecăruia, acolo Îi va fi norocul. Săgeata fiului cel mare s-a În Înfipt În casa unui Împărat vecin, a celui de-al doilea s-a Înfipt În casa unui boier mare, iar săgeata celui mai mic s-a fixat În vârful unui copac dintr o pădure. Norocul primilor doi băieți a fost găsit
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
instituție are un rol primordial. Părinții sunt de fapt primii învățători, primii educatori care pot interveni de la cea mai proaspătă vârstă în educarea individului. Copilul învață ce vede și ce aude de la părinții săi. Dacă rădăcinile educației nu sunt bine înfipte, ceilalți factori educativi nu vor putea face prea multe lucruri. Un mare om al școlii românești, Spiru Haret spunea așa: „cultivarea sentimentului național și religios trebuie să fie preocuparea de căpetenie a învățătorilor și preoților care să lucreze uniți pentru
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
comune, primar. Podli - lângă . Poiată - adăpost pentru păsările de curte. Pricuț - cot de sat ( parte de sat). Privilegiu - avantaj, înlesnire sau drept care se acordă în urma unei persoane, unui grup social. Ragilă - unealtă formată dintr-o scândură în care se află înfipți dinți de fier prin care se trage cânepa sau inul melițat sau lâna ca să se aleagă partea cea mai fină și mai lungă. Ratoș - han la drumul mare. Rășchitor - unealtă pe care se deapănă tortul de pe fuse sau gheme pentru
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
tihnita fericire a cetății lor. Era puțin după ce Paris propusese ca soarta războiului să fie hotărâtă de rezultatul unei lupte dintre el și Menelau. Luptătorii din cele două tabere vrăjmașe stăteau în așteptare, tăcuți, rezemați de scuturi și cu lăncile înfipte alături, în pământ. Bătrânii troieni îi priveau din înaltul zidurilor. Și sosește acolo Elena, vechea pricină a vrajbei. Bătrânii nu se pot împiedica să nu fie uimiți (a câta oară?) de frumusețea ei. Iar Priam îi spune „fata mea dragă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de bucurie, văzând cum se apropie carul cu boi. Zarva o rupse și pe nevastă din treburi și îl întâmpină în bătătură, zâmbind. Se îmbrățișară cu toții în curte, chiar sub bradul care le priveghea ograda. 3. OBÂRȘIA NEAMULUI a. Rădăcini înfipte adânc Să ne aplecăm, cu luare aminte, asupra ideii autohtoniei noastre. Să avem curajul să reformulăm adevărul și să zicem răspicat că, pe linie paternă, suntem autohtoni nu atât pentru că descindem din daci și romani, cât mai ales din populațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mai pre urmă și aceasta taină vii înțelege), a căruia vrednicie, macar că lumii știută ieste, însă într-acesta chip numele, slava și puterea adăogând, până într-atâta au crescut."9 Superlativul este la el acasă și cu aceste premise înfipte trainic în memorie va trebui urmărită întreaga saga a transformării unui miel într-un leu care cumulează calitățile mai multor viețuitoare. De altfel, într-un cu totul alt registru decât cel alegoric, un portret similar îi făcea Dimitrie Cantemir părintelui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
centru perspectival spre Polul transcendent, Cusanus este inițiatorul unui alt fel de modernitate decît a noastră. într-adevăr, modernitatea noastră se definește prin faptul că suspendă/ignoră/evacuează tema convergenței umane spre Pol, fără a-i putea totuși elimina urma, înfiptă ca un ac în carnea societăților noastre. în mare spus, modernitatea noastră a produs trei feluri de secularizare. Secularizarea de separare declară că divinul constituie un domeniu care trebuie ținut la distanță de treburile publice (politică, contemplativ, centrat pe imaginea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
transcendența devine un accesoriu prețios al tematicii imanente. E vorba despre o secularizare prin anexiune, mai insidioasă, fiindcă transcendența nu e ignorată sau uzurpată, ci instrumentată. și totuși Tocmai fiindcă e, într-un fel sau altul, evacuată, transcendența veritabilă rămîne înfiptă ca un ghimpe în carnea societăților noastre. Cînd e resimțită cu intensitate, absența ei poate ajunge să lucreze în noi precum acul albinei socratice. într-adevăr, ce definește modernitatea noastră? Nu doar refuzarea oricărui temei transcendent, ci mai ales căutarea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
7> Scrie 3 proverbe folosind stiluri și mărimi diferite. Fiecare proverb să fie încadrat într-un TextBox. Foloseste-ma, la nevoie ! Îți amintești ce fac eu ? a) La vecină să furnică O furnică mică, mica, Alergând, cu lacrimi pică Dar înfipta va să zică, Și se roaga să-l ajute Degeaba plângi acum, copile, Cu hrana să-l împrumuți. b) Poezia „O furnică” este scrisă de poeta Elenă Farago Poezia „Gândăcelul” este scrisă de poetul Tudor Arghezi. c) Faptă lor este mică, înfipta
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
înfipta va să zică, Și se roaga să-l ajute Degeaba plângi acum, copile, Cu hrana să-l împrumuți. b) Poezia „O furnică” este scrisă de poeta Elenă Farago Poezia „Gândăcelul” este scrisă de poetul Tudor Arghezi. c) Faptă lor este mică, înfipta, grăbita. Făptura aceea este supărătoare. a)Textul de mai jos conține câteva greșeli. Corecteaza-le ! „ -adu cerbu-ncoace ! strigă împăratul -n-am nici un cerb de dat ! răspunse mosul -e cerbul meu, eu l-am săgetat ! strigă negura-voda -se prea poate, dar eu
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
respectivă nu înțelegea acest adevăr simplu. Cel mai probabil ea însăși își pusese demult soțul sub papuc și nu i se părea a fi ceva rău în asta, dar ar fi vrut ca fiul să fie altfel: mai bărbat, mai înfipt, nu un mototol sub papucul nevestii. Dar, da, fata avea dreptul și chiar datoria să își "împileze" soțul pentru că așa este o familie fericită. Subiectul egalității de gen este punctul nodal al ideologiei feministe, dar el este tratat de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
urmă reprezentări; este mai directă decât acestea, care includ elementele substitutive asigurate de elementul de tracțiune animală. Această circumstanță conferă actului împerecherii caracterul unui efort fizic extrem și insuportabil, foarte sălbatec și excesiv, care este ilustrat din nou de "furca înfiptă în pământ" (1998: 295-296). Ultima fază a "dezvoltării argumentative ce constituie mitul", agresiunea sexuală a femeii, este astfel rezumată: A treia fază: Ca și în cazul mantidei, femela devorează masculul după împerechere... Recunosc, cu deplină claritate, faptul că personajul masculin
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui neostenit iubitor de frumuseți se adună vrăjitoria unirii culorilor cu apa, prefigurând cu trăire emoțională un colț de rai pământesc în care cerul se sprijină cu nădejde pe vârful copacilor înfipți bine în pământul frământat de sevele vieții. Fiecare tablou parcă se repetă în următorul, dar ,de fapt, nu reprezintă altceva decât cronica continuă a naturii locale, iubită de artist și redată cu emoție deplină. Mare iubitor de natură, s-a
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
parcă, într-o muțenie sfântă.. ne așteptau... Ținute pe loc, prin rădăcini adânci.. n-au fugit, nu s-au ascuns... nici n-au putut țipa... au rămas locului, apărate doar de Dumnezeu... cu fața spre oraș, ca niște martori muți, înfipți adânc în trecut sub povara tainelor... Taina sufletului lor rămâne tot ascunsă. O priveliște copleșitoare se înfățișa înaintea ochilor. „E frumos ... e frumos de ți se taie răsuflarea !”, mi-am zis, și gândul îmi aminti frânturi din scrierile călătorilor străini
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a străzii, se ridica, albă , Biserica Sf. Gheorghe-Lozonschi. Aproape șase secole de rugăciune, au fost înălțate în acel loc sfânt. Palatul și biserica, scăldate în razele roșiatice ale soarelui, la ora aceea, stăteau față în față ca doi martori muți, înfipți adânc în trecut... sub povara tainelor. „Dac’ar putea vorbi aceste zidiri... dac’ar putea..!”, a fost primul gând care-mi trecu prin minte. Era o zi frumoasă și caldă, cerul avea o limpezime cum rar s-au mai văzut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aștearnă lințoliul greu al uitării dureroase, acoperindu-ne ca o ploaie de cenușă.. Pe ruinele ei cad roadele nesfârșitului nostru zbucium...... Vechiul Palat Sturzesc și bisericuța Paharnicului Lozonschi, față în față, stau și vor mai sta... ca doi martori muți, înfipți adânc în trecut sub povara tainelor... Din înalturi, ca o corală antică..., veneau, veneau, mulțimi de voci, ca un zvon Ceresc abia auzit... „Ne vom întoarce... ne vom întoarce într o zi..!” POSTFAȚĂ Aceste pagini sunt, doar, niște mărturisiri ale
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Arlesiana și Opéra d’Aran. Un băiat care a început de jos. Când l-am auzit prima dată, mi-am zis că are o stofă extraordinară! Dramatism, voce, arată foarte bine... Sophie are glas frumos, dar trebuie să fie foarte înfiptă. Eu am văzut-o în Ariadna la Naxos și era excelentă. Am cântat opera cu Alain Fondary: el bun și blând, eu la fel... Toată lumea se întreba cum puteam fi atât de răi, răzbunători și otrăviți! Probabil că tot ce
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
multe ori, îi ziceam: Joe, tell me something! Teach me! I have nothing to teach you. Așa de multe voiam să prind de la o asemenea personalitate... — și Marina pare un rol foarte greu. — E scris exact cum e personajul: țepos, înfipt, arivist, cu cap sa pusă, o furie, o Meduza isterică. De aia mi-a și pus șerpii în cap.... Iar Musorgski a făcut o capodoperă muzicală din rolul ei. Seamănă puțin cu Elisabetta din Maria Stuarda! — Așa e. — Următoarea mare
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Eu l-am înțeles foarte bine. — Ca artistă, aveți ce să vă reproșați? — Da, dar numai lucruri care țin de mine. N-am știut să fiu divă, dincolo de ambalajul cu blănuri, machiaje, bijuterii și mese sofisticate. Nu am fost o înfiptă. — Ba, să mă iertați, eu zic că ați fost o divă, cu ce înseamnă asta mai bun: faptul că știți să faceți o masă și cu sarmale, dar și cu stridii și Cristal, să alegeți un vin, să vă puneți
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Încă, În planul ideatic, planta asigură perenitatea de la „facerea lumii“ și până la sfârșitul ei. E vorba de arborele cosmic sau axa lumii. Care ne Învață și acum, când aspirăm spre tăriile cerului, unuia al devenirii viitoare, să rămânem cu rădăcinile Înfipte În pământ, chiar dacă acesta e un element brut, căci mustește de sevă, iar acele tării doar se hrănesc cu seve, nu le produc. Și, cum la sfârșitul lumii - zice mitologia, nu numai aceea românească - aneantizarea lumii va Începe cu Înghițirea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lege“, precum pentru faraonul care se Însura cu propria-i soră, la unele dintre ele, care se autopolenizează, precum macul care, atunci când Își deschide corola are 40% din ovule deja fecundate de propriul polen. Să-l judec? Nicidecum: Cu rădăcinile Înfipte zdravăn În pământ, planta nu poate pleca În căutarea „alesului inimii“ și nici nu poate lăsa doar În seama vântului ori albinei Îndeplinirea celui mai important act al vieții ei, de fapt a speciei - regenerarea. După cum nu pot compătimi planta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un răspuns. Tot căutând un înțeles, adormi (în somnul lui se făcea că urca Dealul Mare din preajma satului lor cu sapa în spinare, dar nu reușea să ajungă pe culme, acolo unde se înălța un stejar uriaș cu rădăcinile groase înfipte adânc în pământ). Ce faci, Ioane? auzi prin vis, apoi simți o zguduitură în umărul drept. Deschise ochii, ridică capul buimac de somn și-l văzu proptit lângă el pe văru-său Mihai, directorul unei instituții din oraș, râzându-i în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
În epoca postbelică și În sud-estul Europei : În Bulgaria (Sofia) și Grecia (Salonic), după cum mă asigură colegi antropologi din aceste țări. „De Vinerea Mare - sună o credință grecească - acei crucificatori [ai lui Isus] pun copii creștini Într-o albie cu piroane Înfipte În linie și le beau sângele” <endnote id="(257, p. 236)"/>. Se pare că superstiția privind omorul ritual practicat de evrei a fost atât de puternică și de răspândită, Încât a reușit să influențeze unele legende folclorice. Se spune că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]