1,239 matches
-
ducând solii. Neliniștită ești,.. o amăgire, Pe topitura albă te menții! Toți te-așteptăm! Plutirea ta ne place Și admirăm extaticul tău zbor... Prin aer pur cobori lăsând o pace Pe timpu-ngreunat și răbdător. Alb smălțuit de ger ce se-nfiripă, În jos, de sus, ai drumul tot cotit... De bucurie toți copiii țipă Nerăbdători s-audă scârțâit. Clipe-nfășurate-n cenușiul pal Măsoară vremea pe-un ecran rotund, Sufletele bat într-un ritm egal... Apar năluci și iarăși se ascund. În atingeri
PE ÎNTINDERI DE ZĂPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1423931317.html [Corola-blog/BlogPost/341629_a_342958]
-
a lumgul timpului al feluritelor etnii venite de pretutindeni, așa cum e Franța. Trăim parcă într-o istorie care își ucide istoria, cu o identitate pierdută, undeva, în trunchiul ancestral al facerii sale, motiv pentru care cu greu se mai poate înfiripa acum un elogiu al toleranței și bunei conviețuiri. Societatea constant traumatizată de azi e sclava narațiunilor defăimătoare despre propriul său tipar unic de a fi. De aceea, capacitatea de a privi distinct unul și același lucru de către două entități cultural-religioase
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1420969670.html [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
cerul străveziu Lumina s-o reverși în noi, șiroaie. Eu nu mai știu să mă întorc din drum, Și nici nu aș putea într-o aripă; Rămân în lumea mea și doar postum Aș vrea să știu că doru-ți se-nfiripă... versuri, Vio Petre Referință Bibliografică: Mi-e zborul prea târziu sau toamnă-i iar / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1717, Anul V, 13 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MI-E ZBORUL PREA TÂRZIU SAU TOAMNĂ-I IAR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 by http://confluente.ro/violetta_petre_1442157209.html [Corola-blog/BlogPost/384448_a_385777]
-
facă și ție altul la fel!”. Printre prunii lui Sive Ioani se întrevedea crucea bisericii. Acolo trebuia să ajungă. „Oh, ce slăbii! De ce mă mai ții, Doamne? Că bine mi-ar fi fost lângă Neculae al meu!” Pașii ei se înfiripau din ce în ce mai înceți, trăgănați ca o doină de demult, din fecioria ei. Aceeași jale, atemporală, contopită mereu cu plaiul Sălajului, contopită mereu cu pașii slabi ai cuiva, cu ținta ajungerii mereu mai departe. Dar acum, acum era mult mai greu cum
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 by http://confluente.ro/Slavomir_almajan_batrana_cu_botuta_slavomir_almajan_1345597891.html [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
Acasa > Poezie > Imagini > MUZĂ ÎMI ESTE DUREREA Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017 Toate Articolele Autorului Muză îmi este durerea, Nu voi pierde-a ei speranță, S-a înfiripat din ceață Plânsul, înnoind vederea... Și văd în inimă frumos Durerea florii ce moare Jertfind parfum, lină boare, Iar glasul i-l aud duios. Și văd iarba-ngenuncheată De pașii surzi, mult prea grăbiți S-audă copaci-nverziți Cântându-mi ca
MUZĂ ÎMI ESTE DUREREA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1488635374.html [Corola-blog/BlogPost/383600_a_384929]
-
de mână pe Robert cum face orice fată îndrăgostită, pornind spre sala ce curs. Manifestările Deei erau naturale, fără nicio falsitate, din instinct. Chiar dacă Robert nu i-a spus nimic despre o eventuală relație prietenească ce ar putea să se înfiripe între ei, ea știa că o place, așa cum îl plăcea și ea. Îl știa neangajat într-o prietenie cu vreo colegă sau o altă fată, așa cum era și ea. Dacă Andrada va ceda asediului fratelui său, timpul cel vor petrece
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1394123905.html [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
nu există În plânsul meu de cântec sunt singura solistă E marginea din viață, e buza spre-al meu hău În ochii minții mele e scris numele tău Cu raze de-ntuneric îmi amuțește frigul Pe limba lunii moarte se înfiripă timpul Mitologii ciudate-mi hrănesc copilăria Îmi amintesc, cu ciudă, cum aprindeau făclia De vise-mpotmolite-n al timpului culoar Când cerul plin de stele-mi părea un sanctuar Străin îmi părea totul, realități de humă Îmi rătăceau în gânduri, doar marea
IUBIREA NU EXISTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1426891042.html [Corola-blog/BlogPost/353440_a_354769]
-
hramul unui sfânt. Tot ce-ai în tine-mi aparține Și te devor în fiecare noapte, Că înfrunzești ca arborii în mine Și-n învierea dincolo de moarte. Te răstignesc în fiecare clipă, Te vând în fiecare toamnă. Când dragostea se înfiripă, Te mai sărut la fel ca pe-o icoană. ÎN SERILE CU AMINTIRI În serile cu amintiri În serile cu amintiri sterile, În sufletul meu, te caut printre file, Să-mi amăgesc momentele tristeții Cu bucuriile puține ale vieții. Tu
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gavril_moisa_femeia_sufletul_gavril_moisa_1390135054.html [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
Acasa > Impact > Scrieri > ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1201 din 15 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Epilog Între Dalia și Pavel s-a înfiripat de atunci o dragoste sinceră, tinerească, care a făcut-o pe fată să uite de episodul Neptun și de atracția ei față de Ștefan. De ceva vreme nu mai știa nimic despre el. Când încerca să-l sune, nu răspundea decât
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1397580204.html [Corola-blog/BlogPost/347820_a_349149]
-
amestecat de artiști, diplomați, mafioți cu ștaif și moștenitori bogați, în care se învârte ea, e convins că e impostoare, fără a uita să precizeze cu oarecare admirație că e „o impostoare autentică”. Între ea și vecinul ei, scriitorul, se înfiripă o amiciție amoroasă de care Fred nu uită nici după 15 ani de la plecarea lui Holly din New York. Când cineva îi arată o fotografie în care ar putea fi ea, călătoarea, lui nu-i rămîne decît o nostalgie sălbatică și
Truman Capote: Mic dejun la Tiffany. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/truman-capote-mic-dejun-la-tiffany-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339485_a_340814]
-
În fiecare moleculă din noi tremura glasul ei! Dar glasul i se face tot mai rece și pleacă tot mai departe. Nu e haină pentru el să îl încălzească. Mereu și mereu, unele și aceleași cântece ale Laurei Stoica, altele nemaiînfiripându-se în veci, vor rămâne reci, reci, căci nu le mai cânta decât aparatele, pe când gură de aur ce le dădea viața nu mai are o oricât de firava flacăra de viață aici! Trist și numai trist! Aurel V. ZGHERAN
LAURA STOICA. TRIST ŞI NUMAI TRIST...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1398320117.html [Corola-blog/BlogPost/347938_a_349267]
-
care vestesc bucuria nașterii Mântuitorului. Colindele lui Hruscă refac liniștea și echilibrul sufletesc, facându-ne mai buni, mai iubitori, mai iertatori”, spun organizatorii evenimentului. De partea cealaltă, Ștefan Hrușcă vorbește despre concertele sale de sărbători ca despre o minune ce se înfiripă între el, pe scenă, și publicul venit să-l asculte cu drag. Concertul de Crăciun nu este un concert oarecare. Este o legătură sufletească și spirituală care se naște prin colind între mine si public, deoarece colindul este un cântec
Dascălul de colinde cântă la Sibiu by http://www.zilesinopti.ro/articole/4278/dascalul-de-colinde-canta-la-sibiu [Corola-blog/BlogPost/98409_a_99701]
-
de aceste vorbe, ce dorea Ovidiu și mai ales ce-mi doream eu cu adevărat, erau doar câteva întrebări inofensive printre multe altele care îmi treceau prin cap și care mă nelinișteau, dându-mi impresia că mă grăbesc. Simultan, se înfiripase un alt gând timid, care mă împingea să cochetez cu ideea că a ceda primului imbold poate fi, uneori, regretabil. Se părea că, între dorință și realitate se înălțase fără voia mea un zid invizibil construit de soartă, așa la
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1486466484.html [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
drum al inimii- Cea mai frumoasă zi atunci va fi, În care vor cânta toți îngerii Și gâzele plăpânde s-or îndrăgosti. Nestăvilita vrere nu mă înspăimântă- Am aruncat din pene puful slab, Și-acum, rotindu-mă-n văzduh, se înfiripă Dezinteresul de-a iubi tot ce e drag; Și într-o zi am s-o ascult pe ea, Mai înalt decât atâtea sfaturi câte sunt, Am să găsesc un drum spre dragoste, Acea statornică lumină pe pământ. Și timpul se
UN DRUM AL INIMII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1464262325.html [Corola-blog/BlogPost/378966_a_380295]
-
de către Alexandru Ioan Cuza. În timp ce Basarabia se afla sub stăpânirea Imperiului Țarist, în anul 1864 țarul Alexandru al II-lea al Rusiei a acceptat construirea unei mânăstiri la Chițcani ca urmare a cererii ieromonahului Teofan Cristea. Treptat aici s-a înfiripat un complex monahal foarte puternic alcătuit din patru lăcașuri: Catedrala „Înălțarea Domnului” (de vară), Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (de iarnă), Biserica „Sfântul Nicolae,” Biserica „Înălțarea Crucii”, trapeză, chilii, o clopotniță, cea mai înaltă din Moldova, cu o înălțime de 60
REPUBLICA MOLDOVA ŞI TRANSNISTRIA II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/elena_trifan_1495049509.html [Corola-blog/BlogPost/354555_a_355884]
-
Ema invitată de Naranbaatar, dansă cu acesta un blues romantic și simți mâinile reci, cu degete lungi și subțiri ale tânărului, cuprinzând pe ale sale, mici și moi, ca niște pernițe pufoase... dar și inima sa, în care dragostea se înfiripa fierbinte. Studenții ar fi dansat toată noaptea, dacă nu ar fi existat programul impus de regimul socialist, de a finaliza la orele zece-unsprezece orice activitate distractivă în localuri, restaurante, baruri și desigur că și la reuniunile studențești desfășurate în cadru
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1456858971.html [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
care secretele tuturor erau dezvăluite în totalitate. Spațiul atingea instantaneu coardele sensibile ale oricărei ființe omenești care-l pătrundea... în fiecare suflet prezent, înmugurea o stare unică, magică, care îmbia inexplicabil la confesiune. Și parcă, între toți cei prezenți se înfiripa o legătură tainică ... - Ce ghinion, că personalul de la bucătărie nu a reușit să sosească în tabără. Datorită accidentului de pe autostradă și furtunii trebuie să ne gătim singuri prânzul, spuse o fată, scundă și slăbuță. Suntem izolați aici și trebuie să
DESTINE INTERSECTATE PARTEA I de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1463837374.html [Corola-blog/BlogPost/385036_a_386365]
-
bărbații comunității au ieșit din case și au făcut cerc în jurul lui, la o distanță respectuoasă. Până și liota de prichindei, încremenise într-o tăcere plină de admirație, cu ochii mari și gurile cascate. Discuțiile pe tema mașinii s-au înfiripat timid, dar - cum românul e priceput la automobile, fotbal și politică - opiniile, sfaturile și povestirile cu subiect auto - și-au dat drumul ștergând diferențele clasiale dintre interlocutori. Primei întrebări - aflată pe buzele întregii aseistențe - i-a dat glas un strungar
RENAULT-UL, VEDETA COMUNITĂŢII de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1438573666.html [Corola-blog/BlogPost/374044_a_375373]
-
zbor Peste albastre zări Și când coboară noaptea, Iar Glavaciocul lin șoptește, Când curge pe sub rămuriș de sălcii Pe care și vântul ațipește, Atuncea, eu, Mă las ușor în zbor, Plutind pe-un nor de-argint. În suflet speranța se-nfiripă Iar inima-mi tresare Fericită... Ce zi senină și frumoasă! Privește, codrul, înverzește, Sub raza soarelui arzând, Din cele patru zări îndepărtate, Zvâcnește iarăși Primăvara pe pământ. Referință Bibliografică: Satul meu, Purani / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SATUL MEU, PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 by http://confluente.ro/Satul_meu_purani_floarea_carbune_1359994022.html [Corola-blog/BlogPost/351739_a_353068]
-
Acasa > Literatura > Proza > ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Epilog Între Dalia și Pavel s-a înfiripat de atunci o dragoste sinceră, tinerească, care a făcut-o pe fată să uite de episodul Neptun și de atracția ei față de Ștefan. De ceva vreme nu mai știa nimic despre el. Când încerca să-l sune, nu răspundea decât
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1497171298.html [Corola-blog/BlogPost/376861_a_378190]
-
cum îi spuneau sătenii, a sosit Ramona cu treburi și președintele a și întâmpinat-o cu vestea că Săndica nu mai este tehniciană, ci proaspătă inginer zootehnic. Vizibil Ramona și-a manifestat bucuria față de președinte, însă în sufletul său se înfiripă teama concurenței. Știa că Săndica, fiind necăsătorită și cu nuri, avea trecere printre bărbații din conducerea colectivei, așa că putea oricând, la o adică, să-i ia locul la conducerea fermei zootehnice. Când s-a întâlnit cu Viorel, prima veste pe
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392551058.html [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
Știai prea bine, tu, cât te iubesc Și cum format-am o echipă. Două decenii, azi, se împlinesc De când plecat-ai într-o clipă. Eu, fără tine-ncet mă veștejesc Și inima-n zadar îmi țipă, Când visul chipu-ți înfiripă Prin zeci de-oglinzi atâta de firesc. Două decenii, azi, se împlinesc... Referință Bibliografică: Rondel comemorativ / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2218, Anul VII, 26 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate
RONDEL COMEMORATIV de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/marian_malciu_1485383596.html [Corola-blog/BlogPost/377311_a_378640]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cerne cerul peste lume, albul iernilor de ceară Și-am uitat de vara noastră și de-albastra primăvară; E pădurea sihăstrită, fără verdele din seve Și suspină fantomatic într-un cântec allabreve. Negre gânduri se-nfiripă într-un ram uitat, pe-o rână Vântul, rătăcind bezmetic, simfonia morții-ngână; Trec prin mine albe vise, îmbrăcându-mi aripi frânte Toamna și-a luat vacanță și nu-s vremuri să mă-ncânte. Parcă a-mpietrit lumina, într-un
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/violetta_petre_1447918058.html [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > IUBIRILE UNUI PESCAR - POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Șase Aventuri în Delta Dunării Bucuria omului e omul. Între oameni se înfiripă prietenia, care umple cel mai întins deșert al sufletului nostru. (Jacques Benigne Bossuet) Până la sosirea unei noi femei în viața mea, ca să uit de toate necazurile și frământările, i-am propus unui amic - coleg de muncă, să dăm o fugă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423060484.html [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
pleacă, vreme vine și un dacă urlă-n mine, Ca un câine ce-amiroase într-un mâine iz de oase. Vreme tristă, vreme rece, ce insistă ca să plece Dintr-o țâră de lumină, care dâră-o să devină. Vreme-nstare să-nfiripe vieți în care sunt doar clipe Ce ne-apasă pân’se curmă și nu lasă nicio urmă. Încă Încă mai sper că n-am să plec învins de acest efemer în care-s nins. Încă visez să urc pe înălțimi
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1430921593.html [Corola-blog/BlogPost/344063_a_345392]