484 matches
-
perfect, ca la un semnal? Tot ceea ce făcuse acum mai făcuse și altă dată, cel puțin de două ori. Poate că asta era și problema: nu satisfăcuse apetitul colectiv insațiabil pentru noutate. Nimeni nu voia să-și aducă aminte de înflăcărări trecute. Devenise efigia unui deceniu apus. Acum trebuia să plătească pentru toate aplauzele de dinainte. Și asta era cruda ironie. La începuturile sale, pe când avea treizeci și ceva de ani, serile lui de scris nu erau pentru cineva anume. Reflecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răbdare ceea ce se întâmplă; acea virtute, care, în aceste timpuri, migrează de la măgar la noi oamenii. Măgarul suntem noi. Atunci când Michel Eyquem de Mon-taigne (1533-1592) invocă „adevărata măsură”, elogiază mă-garul vorbind despre modul de a conversa al omului: „În-căpățânarea și înflăcărarea într-o opinie este dovada cea mai sigură a prostiei. Există oare ceva mai sigur, mai disprețuit, mai iritabil, mai contemplativ, mai grav, mai serios decât măgarul?”. 3. Măgarul, exemplu pentru preot în căutarea obstinată a adevărului. Aici atingem pragul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
puteam reține vorbindu-i până când ar fi fost prea târziu să mai fugă. Am avut o conversație cam furtunoasă. Și apoi, de la începutul atacului, s-a similarizat la bordul navei lui Paleol. Secoh se întrerupse și ochii mai pierduseră din înflăcărare. Zise, îngândurat: - Enro este un om foarte abil. Recunoștea, n-avea încotro. Dar faptul în sine dădea măsura propriei abilități. Necapturarea lui Enro era o înfrângere majoră; și totuși, deja se adapta. - Atunci, zise Secoh, ești pentru mine, sau contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trimite mai mult ca sigur catalizatorul. — Ce este catalizatorul? Un specialist foarte imporant care intervine în cazurile indecise, atunci cînd alte tratamente nu au reușit. Catalizatorul produce o distrugere rapidă. De ce te împotrivești? — Pentru că mi-e teamă! strigă Lanark cu înflăcărare. Vrei să mă amestec în disperarea altcuiva, și eu urăsc disperarea! Vreau să fiu liber, și libertatea înseamnă să te eliberezi de alții! Ozenfant zîmbi și încuviință. — Un sentiment deosebit de dragonesc, spuse el. A sosit timpul să înveți un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani, frunze și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile îi căpătaseră o aromă plăcută. Pe față i se așterneau rînd pe rînd expresii de batjocură, înverșunare și înflăcărare, iar uneori își mișca imperativ un braț. Odată rosti cu un surîs sumbru: „Regret, doamnă, dar nu ați înțeles în ce situație vă aflați. Sînteți prizoniera mea“. Trecu ceva vreme pînă să-și dea seama că lăsase viroaga în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
controla nimeni, ar rămîne o mulțime de funcționari care vor dori s-o șteargă cît pot de repede. Sîntem atacați puternic și din afară și dinăuntru. — Am fost ales, deci, pentru că nimeni nu are încredere în nimeni, zise Lanark. O înflăcărare amețitoare îl cuprinse, dar se încruntă s-o ascundă. Se și văzu pe un postament sau pe un piedestal, poate, înfiorînd o întreagă adunare doar prin cîteva cuvinte simple, pline de forță, despre adevăr, justiție, și frăție. Cum voi ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
directorul executiv al Bazinului Provan va propune un vot de mulțumire. Toadi Monk, satrapul Troiei și Trebizondei, va transfera votul de mulțumire spre gazde. ORA 25. Plecarea delegaților. înainte de a citi toate acestea, Lanark fusese cuprins de o stare de înflăcărare fără direcție precisă. De cînd se trezise în plin soare în aeronava lui în acea dimineață, simțise că se apropie de miezul unui mare eveniment în care va rosti, în public, cuvîntul care va schimba lumea. Faptul că-l văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
public și a pune o vorbă bună pentru singurul popor pe care îl iubesc. Și acum, tu îmi spui că acel cuvînt va fi inutil! Că ai plănuit să fie inutil. Da, zise autorul dînd din cap aprobator și cu înflăcărare. Da, așa e. Lanark căscă gura la fața care dădea din cap prostește și brusc avu sentimentul că aparținea unei păpuși ventriloce. își ridică pumnul încleștat, dar nu se putu hotărî s-o lovească. Se învîrti și dădu un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
puteam reține vorbindu-i până când ar fi fost prea târziu să mai fugă. Am avut o conversație cam furtunoasă. Și apoi, de la începutul atacului, s-a similarizat la bordul navei lui Paleol. Secoh se întrerupse și ochii mai pierduseră din înflăcărare. Zise, îngândurat: - Enro este un om foarte abil. Recunoștea, n-avea încotro. Dar faptul în sine dădea măsura propriei abilități. Necapturarea lui Enro era o înfrângere majoră; și totuși, deja se adapta. - Atunci, zise Secoh, ești pentru mine, sau contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
SÎNT CU CINCI LA SUTĂ MAI VITEAZĂ DECÎT AR TREBUI SĂ FIU. NU CRED. BRAVURA E CHESTIE DE ÎMPREJURĂRI. ȘI UN LAȘ DEVINE LEU DACĂ E STIMULAT CORESPUNZĂTOR. ÎN CIUDA VOINȚEI LUI, GLASUL ÎI DEVENI TOT MAI PUTERNIC. O PARTE DIN ÎNFLĂCĂRAREA CONVINGERILOR LUI, PRECUM ȘI TEMERILE LUI SUMBRE, I-L FĂCURĂ MAI PROFUND: \ VOI, ACEȘTIA, ÎI REPEZI EL, NU PĂREȚI SĂ FIȚI CONȘTIENȚI DE CEEA CE SE ÎNTÎMPLĂ. NU E VORBA DE CAPRICIUL AIURIT AL VREUNUI CONDUCĂTOR PLICTISIT. ÎMPĂRĂTEASA ESTE O PERSONALITATE MATURĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care-l aflu, de cum mă întorc, este că Prințul Del Curtin, care a fost întotdeauna literalmente mîna ta dreaptă, a fost izgonit din palat. De ce? Cuvintele lui părură s-o trezească dintr-un somn abisal. Răspunse cu o undă de înflăcărare în glas: ― Vărul meu a avut îndrăzneala să-mi critice un plan și să-i se împotrivească. Nu vreau să fiu sîcîită nici măcar de cei pe care-i iubesc. Hedrock spuse: ― Cum adică, el să te fi sîcîit? Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nimeni umblând pe-acolo și, când nu mai am nimic de făcut, zic și eu că e plictisitor să nu te înșeli niciodată; apoi mă analizez, simțind în gură gustul sălciu al tuturor prostiilor în care m-am avântat cu înflăcărare. Și pe urmă nu țin să mă căiesc, să fiu iertat. Pentru atât de puțin n-aș sta aici la pândă. Și spun asta fiindcă m-am debarasat de modestie ca de o cămașă de forță în cimitirul de marmură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Tarrou: Ăsta o să crape așa îmbrăcat cum îl vezi. N-o să mai fie nevoie să i se facă toaleta. O să se ducă de-a dreptul. Se repeta de asemenea și predica lui Paneloux, dar cu următorul comentariu: "Înțeleg această plăcută înflăcărare. La începutul și sfârșitul unui flagel s-a făcut întotdeauna puțină retorică. La început, obiceiul nu este încă pierdut și, când se sfârșește, de fapt se reia. În clipa nenorocirii te obișnuiești cu adevărul, cu tăcerea adică. Să așteptăm". Tarrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Imposibilitatea misiunii trebuie să le fi dat energie, fiindcă curând au suplimentat bubuiturile și bufniturile cu un imn. Câțiva trecători de pe trotoare s-au oprit uluiți, Însă mulți alții au aplaudat și s-au alăturat duetului, declamând versurile cu o Înflăcărare crescândă: Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya cu cotul, Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă, În principal fiindcă atenția Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În față din cauza opririi bruște și apoi au verificat amândouă deodată sicriul din spate. Era intact. Într-o clipă proprietarul obiectelor căzute a sărit din taxi, Încă zâmbind și cântând, cu fața pe jumătate galbenă, pe jumătate roșie strălucind de Înflăcărare. S-a uitat În urmă de parcă și-ar fi cerut scuze de la șoferii din spate pentru că-i făcuse să se oprească. Abia atunci a observat că mașina care venea În urma lor nu era una obișnuită, ci un dric verde-salvie, simbolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
situație fără ieșire fiindcă ai refuzat să-i accepți ajutorul . ă Nu voi accepta nimic niciodată de la acel om. ă Se poate spune că sentimentele dumitale pentru el sunt nefirești. ă Vă spun eu ce este nefiresc! strigă Virginki cu înflăcărare. Un tată care fură de la fiul său toată speranța, toată posibilitate la fericire. Porfiri ridică din sprâncene pentru a întreba cum era posibil așa ceva. ă Era vorba - de - o fată, spuse Virginski cu tărie. ă Ah. ă Pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Petrovici. Ține minte că este doar un copil. Salitov slobozi o privire de insultă uimită. Nu avem ce cîștiga dacă îl speriem, adăugă el. Salitov scutură din cap a nerăbdător. ă Ați pomenit de un premiu, spuse portarul, cu o înflăcărare deplasată în ochi. ă Pentru Dmitri, da, insistă Porfiri. ă Dați-mi-l mie, excelențele voastre, și voi avea grijă să îl primească. Nu are niciun rost ca excelențele voastre să mai aștepte. Ați putea sta aici toată ziua așteptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lase pe călugăr să i-o ia înainte. Nu mai rezista pălăvrăgelilor acestuia, însă Fratele Innochentie se opri și aștepta ca să-l ajungă. § Fratele Innochentie îl introdu-se într-o încăpere plină cu pelerini înstăriți. Cu toții păreau cuprinși de aceeași înflăcărare vorbăreață pe care Ulitin o observase la călugăr. Imediat ce intrară, toate fețele se întoarseră spre ei curioase, provocând o liniște momentană, înghițită rapid de zumzăitul oapeților. Ulitin se simțea copleșit în numele bătrânului călugăr pe moarte. Ăștia aștaptă un miracolo, gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pasaje biblice. Fiecare recita din scripturi, murmurele lor blânde coborându-se asupra celui pe moarte, asemeni unui ultim botez cu vorbe înaintea morții. ă Are momente de luciditate remarcabilă și perioade lungi când pare pierdut, explică Fratele Innochentie șoptind cu înflăcărare. Domnul Dumenzeu îl cheamă deja la El. Am reușit să îi spun despre dumneata. Că un magistrat important îl căută cu treburi oficiale. ă Eu nu sunt important, spuse Ulitin și roși. Acesta era ultimul lucru la care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nimeni umblând pe-acolo și, când nu mai am nimic de făcut, zic și eu că e plictisitor să nu te înșeli niciodată; apoi mă analizez, simțind în gură gustul sălciu al tuturor prostiilor în care m-am avântat cu înflăcărare. Și pe urmă nu țin să mă căiesc, să fiu iertat. Pentru atât de puțin n-aș sta aici la pândă. Și spun asta fiindcă m-am debarasat de modestie ca de o cămașă de forță în cimitirul de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
abține să nu-i surîd și eu. După ședință, lumea părăsește treptat camera, Încă discutînd, iar eu dau ocol mesei, strîngînd ceștile de cafea. — Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, domnule Harper, Îl aud pe Connor zicînd cu Înflăcărare. Dacă doriți cumva o transcriere a prezentării mele... — Nu cred că e nevoie, spune Jack pe tonul lui obișnuit, sobru și ușor caustic. Cred că, una peste alta, mi-am făcut o idee de ansamblu. O, Doamne. Connor ăsta chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
veritabil erou, cam de o sută de ori mai viteaz decât oricare om obișnuit. Un general din Wermacht, subțire ca o vergea de armă și un neamț bondoc, în civil, care-i ducea servieta, treceau prin fața noastră discutând cu reținută înflăcărare. — Howdy do, li se adresă prietenos maiorul Wirtanen. Cei doi au scos un fel de sforăit disprețuitor, au trecut mai departe. — Te vei oferi voluntar din prima zi a războiului să ajungi un om mort. Chiar dacă reușești să scapi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
scurte numai ca să te poată asculta în continuare. Cât era ziua de lungă nu făcea decât să debiteze tot ce spuneai cu o seară în urmă. — Hâm, am făcut eu. — Ai fost un far călăuzitor, domnule Campbell, zise Jones cu înflăcărare. Îți dai scama ce far ai fost în toți anii aceia negri? Nu, am zis eu. — Krapptauer sperase că vei deveni șeful Idealismului în Garda de Fier, spuse Jones. — Eu sunt capelanul Gărzii, interveni Keeley. — Ah, cine, cine, cine va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
spatele de stâlpul scării spiralate și sorbea dintr-un pahar de vin, calmă ca întotdeauna; Ben stătea foarte aproape, aproape lipit de ea. Se sprijinea cu o mână de balustrada de lângă ea, prinzând-o la mijloc. Vorbea repede și cu înflăcărare, aplecându-se, astfel că ochelarii îi alunecau pe nas și trebuia să-i împingă la loc cu degetul din când în când. Mi-am amintit că Helen îmi spusese că lui Ben i-a căzut cu tronc Hazel și, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eram destul de apropiați. Numai mie mi-a spus despre Philip. Într-un fel, ne-am plâns unul altuia pe umăr. — Ea despre faptul că Philip e violent, iar tu din cauza lui Hazel? — Tocmai asta e, nu înțelegi? zise Ben, cu înflăcărare. Totul a fost pentru Hazel. Totul. Aș fi putut s-o ajut să dea o probă pentru Casa păpușilor, aș fi putut să aranjez să ia sigur rolul. Dacă aș conduce teatrul Cross sau un teatru ca ăsta, aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]