271 matches
-
a mai fost cel pe care îl cunoscusem, un băiat tăcut, închis în el, care simțea uneori o atracție bizară pentru probe excentrice de curaj. Se întoarse răvășit de la Elektrokonzern. Cravata îi atârna strâmb sub gulerul descheiat, părul îi era înfoiat în creștet, iar în spate avea un fel de „codiță de rață“, fuma, țigara îi atârna în colțul gurii, se rezemă de tocul ușii, spunând că ar fi „proletar și lumpen“, iar zâmbetul îi deveni batjocoritor când tata sau mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Street, care știa că are să Îl servească pe credit, iar acesta Îi făcuse un costum de seară În douăzeci și patru de ore, la vreme pentru Soțul ideal de la Haymarket. Făcuse treabă bună și Jane spusese că arăta foarte chipeș În timp ce Îi Înfoia cravata albă și Îl conducea până la ușa locuinței, cu un sărut. Dar nu toți cei din staluri erau Îmbrăcați de seară - zări un bărbat cu un costum Norfolk cafeniu, care tocmai se așeza. Era George Bernard Shaw, care tocmai Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca sa ciocnim de sărbători, fată dragă. Treceam pe lângă hambar să mă uit la cloșcă. Era permanent pe coș, acoperind ouăle. Nici nu cobora să mănânce ori să bea apă. Dacă trecea altă pasăre pe aproape, cârâia la ea și se înfoia, alungând-o. Nici pe mine, prietena ei, nu mă lăsa să mă apropii prea mult. Uneori o vedeam cum întoarce ouăle cu ciocul. Am gândit că le așeza să aibă toate aceeași căldură pe toate părțile. Și avea mare grijă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Scooter: — Da, dar pe dumnealui nu l-ai aruncat. — El e special. — Îți plac personajele lui Dieterling? — Și ce dacă-mi plac? Întrebam și eu așa. Și pe Bud White unde Îl plasezi În Înlănțuirea asta de evenimente? Inez Își Înfoie pernele. — A omorît un om pentru mine. A omorît un om pentru el. — Oricum ar fi, acel puto de animal e mort. Polițistul White a trecut și el pe aici ca să mă salute. M-a avertizat asupra ta și asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la modă și se întreba dacă poate să facă rost de ele la timp. Se îngrijora că husa de pe canapea trebuie să fie perfect aranjată, să nu arate de parcă tocmai șezuse cineva pe ea și voia ca pernițele să fie înfoiate, dar nu foarte. Oare talentul menajerei în materie de călcat se va ridica la înălțimea așteptărilor ei în ceea ce privește apretatul șervețelelor de cocteil? Vârfurile apretate ale șervețelelor de cocteil sunt criteriul după care sunt judecate gazdele din New York, susținea ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aer. ZÎmbi cu blîndețe, dar aproape distant, ca un stăpîn care Își amintește În treacăt zilele fericite petrecute alături de răposatul său animal de companie. Luă un pumn de țărînă și Îl aruncă pe sicriu, apoi Își trecu mîna prin părul Înfoiat cu föhnul, lăsîndu-și cîteva fire de nisip În buclele argintii. Reverendul Davis trebuia să Înceapă serviciul funerar, dar aștepta să se apropie un grup de Întîrziați care tocmai intrase pe poarta cimitirului. În frunte era David Hennessy, care saluta dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Am expediat-o Împreună, deci parțial e a mea. — Păstreaz-o. Frank n-o să se supere. Nu știam că voi doi sînteți... Nu sîntem. Nu te mai excita cu gîndul la asta. Acum sîntem buni prieteni. Mă ajută să aranjez patul, Înfoie pernele și Îndesă marginile așternutului, netezindu-i colțurile ca la spital. Îmi era ușor să mi-o imaginez Întinsă În Întuneric, Înainte de venirea mea, cu cartea poștală În mînă, gîndindu-se la vacanța ei cu Frank. După cum spusese Bobby Crawford - poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fusese turbată, dacă fusese ruptă de foame, dacă fusese înnebunită de detunăturile petardelor sau o apucaseră pretimpuriu convulsiile intrării în călduri a felinelor: miorlăia dușmănos, zgâria cu gheare de oțel, încercând să muște parașutele cele mai de aproape de mamele și înfoindu-și a semn de mare spaimă, blana ei bătucită de scaieți, la vederea leșurilor de porci târâte și răsturnate brutal în văpăile alimentate cu sarcini de paie. Unul dintre rândașii de la ferma de porcine, care trebăluia pe lângă animalele înjunghiate, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
subliniind: Iar pravila zice așa: făgăduiala spiritului este aidoma cu noima miezului individualității luate, sporită cu iuțeala de deplasare a razei de Lună, rază curată ce se înmulțește prin sine însăși. Profesorul încremeni de uimire față de cele auzite. Apoi, se înfoie de entuziasm și își ridică amândouă brațele către streașine de frunzișuri, pe unde săgetau zborurile multicolore de păsări cu falnice penaje. Gata să se prosterne dinaintea Vânătorului O'Piatră, Profesorul glăsui: O!... limbă magică, aurită fii de gloria științei! Vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe pânze cetluite pe cadre de frunze de aur, repetatele strângeri de mână și surâsurile pentru dichisit fizionomii se opriră numai când Greierele-dregător începu să-și declame discursul glorificator. Cuvântul său, strălucitoare salbă de metafore atingând sfera desfătărilor intelectuale, se înfoia în murmurul ghitarelor, pe care greierii țanțoși le ciupeau cu detașare și prestanță de consacrați. Discursul se prelungi atât de mult, încât bidiviii-cosași, desfăcându-și hamurile lor de piele pe furiș, abandonară tiptil ceremonia și o tuliră spre piețele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atunci când Marius se ridică brusc în picioare și face câțiva pași până la prima treaptă a scării ce duce către peluză. Fâlfâind alene din aripi, un porumbel poposește în apropierea lui, pe balustrada de piatră ce înconjoară terasa. Mișcându-și coada înfoiată de sus în jos, pornește liniștit să-și curețe penele cu ciocul mic și subțire. Marius înregistrează absent apariția păsării, apoi revine din nou la masă, se așează în fotoliu, stinge țigara și soarbe ultima picătură de cafea. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mă plimbam seara pe străzi, pe ferestre, nu cu altă intenție decât aceea de a surprinde poveștile caselor spuse în lumina palidă a unui bec. Colo un tablou, mai încolo o bibliotecă veche și un lampadar, o perdea care se înfoia lăsând să se vadă un colț de masă cu o ceașcă de cafea și un ziar împăturit, și, din când în când, mustăți de pisoi, ițite, curios, printre jardiniere cu mușcate. Taormina nu are, însă, decât uși închise. Apoi am
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
El îmi zîmbește a amabilitate. Răspund pervers: Totuși românii... or fi ei, dar nici chiar așa! Pun radioul în funcțiune în drum de la reședință spre ambasadă. Ritmul este jos pălăria. Dar cuvintele? Aud: ama me, mata me, agaligala. Orchestra se înfoaie și toboșește grozav. Cîntărețul iar țipă: ama me, mata me, agaligala. Din nou intră orchestra pe fir. O țin băieții așa un sfert de oră. I-aș îndeplini cîntărețului dorința a doua cu mare bucurie. Adică aia cu mata me
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
inteligentă execută un adevărat balet și când sar, și când mă plimb dezinvolt pe muchea gardului, chiar când pândesc o vrabie, pregătindu-mi saltul, mereu cu arma - colții - și radarul - mustățile, ochii și urechile - ațintite pe ea. Sau când mă Înfoi, spre a băga În sperieți ditamai dulăul senatorial - chiar așa - care nu mi-a uitat gheruța trasă peste bot. Dar inteligent sunt de fapt eu; recunosc cu toată modestia. Păi eu am cel puțin 32 de grame de creier, și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aducă 258, provocând în felul acesta noua realitate a somniei. Visul lui Eminescu este un vis stăpânit cu luciditate: Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,/ Când a nopții întunerec înstelatul rege maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, [...]// Mergi tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,/ Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,/ Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos 259. Mai mult, poetul se obiectivează într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Iași cu colegii bucureșteni poartă avertizarea " Strict secret! De importanță deosebită!" parcă soarta nației era primejduită de un schimb de idei (patriotice) pe care o societate normală le-ar privi și tolera cu înțelepciune. Iar mecanismul represiv începea să se înfoaie și să se tot înfoaie, făcându-și de lucru spre a-și da importanță. Sute de pagini de "Note" descriu o "supraveghere operativă" în care armate de filatori profesioniști urmăreau zi și noapte niște adolescenți ce le ofereau, ades, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
avertizarea " Strict secret! De importanță deosebită!" parcă soarta nației era primejduită de un schimb de idei (patriotice) pe care o societate normală le-ar privi și tolera cu înțelepciune. Iar mecanismul represiv începea să se înfoaie și să se tot înfoaie, făcându-și de lucru spre a-și da importanță. Sute de pagini de "Note" descriu o "supraveghere operativă" în care armate de filatori profesioniști urmăreau zi și noapte niște adolescenți ce le ofereau, ades, doar prilejul unor relatări ("strict secret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
apare ca întemeiată la o cercetare mai atentă, petiționarii figurând cu partituri consistente în distribuțiile unor spectacole ca "O noapte furtunoasă", "Romanțioșii", "Azilul de noapte", "Avarul", "Noaptea regilor", "Cercul de cretă" ș.m.a. Ei, și? Înjurătura rămâne! Calomnia crește și se înfoaie conform ariei: Și tot suflă și tot suflă / Răscolește, răscolește / Și la om pe negândite / Prin ureche se strecoară / Și în creier se înfige..." Rezultatul? N-o fi fost Maican chiar îngeraș, dar... "Și la urmă, vai, bârfitul / E ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o lasă mai moale: Las’ că-ți spun io, Relule. Numai stați cuminți, tu și văr-tu, și lăsați-mă pe mine să-l prostesc. Știu io mai bine. Și mai dă-l În gâtu’ mă-sii de boșorog! se Înfoie Laur peste cana de cafea pe care-o ține la nas cu amândouă mâinile. Adulmecă și pândește și deja a prins curaj: Îți spun io, vere, io știu mai bine. Îl știam pe Laur mai mult În preajma lui tac-su
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-l operezi de hernie și să-l faci bine fără să simtă, ca mare doctor ce-ar fi ieșit din tine dacă te-ar fi ținut tac-tu-n facultate, și râd ca un prostovan ce sunt și mă Înfoi la el, fript de indignare: da’ cu văru’ Laur ce ai? Ie neamu’ meu și sângele meu, părințele, vă iau gâtu’ la toți pentru el. — Uh, sfinte Dumnezeule, m-am Închinat de-o mie de ori că m-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de dincolo. De atâta grabă, o fi uitat să i se mai scoale, dar de mâine i-o eliberăm În sfârșit pe Steluța și poate s-o deguste În tihnă și pe Îndelete. De când sunteți aici? Nu așa demult, se Înfoaie părințelul. Nu-i dă mâna să intre În detalii, după ce ăsta și-a dat În petic joia trecută cu hotelul și bordelul și miliția, dar uite că vameșul insistă: — Și de unde ziceți că sunteți de loc? Laur și Andrei Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În pădurile tropicale din Indonezia, Noua Guinee, Nord Estul Australiei. În perioada Împerecherii, mascul dă un adevărat spectacol, de o complexitate uimitoare, În care adoptă cele mai uluitoare poziții pentru a-și pune În evidență strălucirea penelor pe care le Înfoaie și le mișcă pentru a atrage femela. Papagalii sunt de o mare diversitate și frumusețe. Papagalii Ara cu cioc puternic, Încovoiat și mobil, picioare lungi (80 cm) terminate cu gheare, penaj strălucitor roșu-verzui adaptat la paleta florală multicoloră a pădurii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nemulțumiți de embargoul impus asupra vinurilor moldovenești și, ca să-și înece amarul, au comandat mii și mii de CD-uri de-ale lui Pavel Stratan cu melodia „Eu beu” și l-au pus pe Vasile Mangu să facă exerciții de „înfoaie șlangul”(furtunul), ca atunci când la șefi le va trece supărarea pe Republica Moldova, să nu dea greș. La fel ca la toate războaiele din lume, și la acesta, al vinului, au trebuit găsite motive, reale sau imaginare, fiindcă în fața opiniei publice
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de și le putea înfrâna. Și ce-ai de gând să faci cu el? — Așteaptă și ai să vezi. — Foarte bine, îmi cunosc locul. La sugestia mea, Titus și-a clătit părul cu apă rece. Uscat și pieptănat, s-a înfoiat, o masă compactă de cârcei spiralați roșu-castanii, iar înfățișarea lui se îmbunătățise simțitor. Seara își îmbrăcase cămașa curată, dar fără butoni. Gilbert i-a spălat pe ascuns maioul cu Universitatea Leeds. Am luat cina, Titus și cu mine, la lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
multe ori dilematic piesele abrupte, alea care scot la luptă toate celulele fanilor. Dar au rezistat. Rezultatul este vizibil azi. Și-au îmbogățit identitatea, nu mai sunt reductibili la mesajul muscular. Și, mai mult, acum își pot permite să-și înfoaie bicepșii fără teamă că are să li se ignore delicatețea. Acum câteva zile am ascultat, în concert, Folclor. Luna Amară, eu și un The End excelent Alexandru Vakulovski Pe băieții de la Luna Amară i-am cunoscut acum mulți ani, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]