428 matches
-
mă salveze. Nu sunt amantul ei, sunt cauza ei. Am avut până acum trei neveste și toate trei îmi voiau banii. Lívia nu vrea banii mei. Vrea să fie femeia care să mă recupereze, ceea ce eu găsesc foarte interesant și înfricoșător totodată. Poate de asta rezist atâta să mă însor cu ea, când n-am rezistat deloc să mă însor cu celelalte, chiar dacă știam că nu mă iubeau pentru burta mea. Locuim separat, dar ea îmi are grijă de casă și
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
ajuns a lupta cu armele adversarilor lor, a substitui un șir de abuzuri cu altul, ilustrînd contrariul propovăduirii cu ardentă încărcătură sufletească a lui Noica: "România nu se afla sub har, remarcă Sorin Lavric, iar legionarii, departe de a fi înfricoșător de buni, reușiseră în acele zile să fie înspăimîntător de răi. Spectrul acestor crime îi va urmări pe legionari de-a lungul întregii lor istorii, iar propaganda comunistă va ști să exploateze atît de bine faptele acestea, încît memoria românilor
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
de asemenea, un lucru primejdios, "ținînd seama că gorilele au o rezistență extraordinară și că rănile căpătate, dacă nu sînt mortale, le ațîță furia și le sporesc puterile". Tot astfel, "hipopotamii răniți devin foarte agresivi; ațîțați de furie și mugind înfricoșător, ei atacă cu o mare rapiditate și cu o forță de șoc redutabilă". Răzbunarea unor animale poate deveni fatală: Elefantul rănit, văzîndu-și agresorul fugind, scoase un strigăt furios și, înclinîndu-și capul, cu colții îndreptați spre pămînt, șarjă." Vînătorul plătește cu
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
spusese s-o sărute. Poate că de frică. Îi venea-n minte mereu și mereu mesajul teribil al femeii cu fluturele. Era o aleasă, nu se mai îndoia - dar pentru ce? Și de ce tocmai ea? Doamne, se gândea, dar este înfricoșător să fii ales, să simți degetul îngerului îndreptat ca un pumnal către tine. Să simți că ai părăsit obscuritatea libertății tale, că ești în lumină, că ești privit în fiecare clipă a vieții tale și că nimic nu-ți mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
am oprit la 5 și am deschis ușa de metal verde pe altă lume, și-am coborât pe scări, și fiecare palier, unele luminate și pline de o tăcere țiuitoare, altele scufundate în cea mai adâncă beznă, era straniu și înfricoșător de parcă-am fi coborât în infern... Urlam ca un animal și mă smuceam din mâna mamei, care țipa și ea încercînd să mă potolească, dar pulsam întreg, ca o inimă de pasăre și nu m-am potolit decât când m-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avea să fie montată mai târziu. Blocul i se păruse gigantic, nesfârșit de lung, întins de la castelul Miliției până la Aleea Circului, cu ganguri din loc în loc, sinistre și-ntunecoase, în care se deschideau scările. La-nceput totul i se păruse înfricoșător. O ținea minte pe mama lui, în prima seară, când acoperise geamul din camera dinspre moară cu hârtie albastră și stătea doar în furou pe patul fără nici un fel de așternut, în camera altfel complet goală, cu pereții nezugrăviți. Și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
coaja sticloasă a pielii lor se văzu șuvoiul de sânge coborând în vârtejuri micuțe spre stomacuri, între timp, cu un teu și-o găleată, îngrijitorul spăla, fluierând, podeaua. Când se plictisiră de purici, copiii merseră spre fundul menajeriei, unde răgeau înfricoșător marile feline. Cuștile lor erau atât de mici, încît abia aveau loc să se-nvîrtească-n ele. Animalele erau într-adevăr uriașe. Erau câțiva lei și leoaice, fiecare-n cușca lui, unii umblând ne-ncetat, într-un du-te vino așa de strâns
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făcuse roșu ca racul la față: " Cine ți-a spus să zici așa? De la cine ai învățat? Mă nenorociți, mă băgați în pușcărie !" Mama se repezise și ea să-l țină, să nu-l bată, ieșise ceva cu atât mai înfricoșător cu cât Mircea nu-nțelegea nimic. Ce spusese? Ce era rău în "pe-ne-le"? Măcar în cazul porcăriilor știa deja ce să spună și ce nu, dar acum? Nimeni nu-i explicase nimic, nici atunci și nici mai târziu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încremenind cu fața pe care se afla gravat portretul reginei Iuliana în sus, către vastul cer trandafiriu, așa încît femeia cu diademă pe frunte căpătă și ea o nuanță roză, ca de camee, statuia se-nsufleți neașteptat și, ai spune, înfricoșător, dacă pe chipul negrului nu s-ar fi citit, în loc de consternare și panică, doar un fel de amuzament tocit, înecat într-un plictis fără margini. Citaredul de piatră deschise ochii ca o păpușă mecanică (și ochii săi, care nu clipeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
casele lor, asudați de efort, ca să se vâre noaptea sub imensele pilote de puf din camera de culcare. Puțini plecau mai departe spre moară, unde ajungeai în amurg și de unde te întorceai acasă mult după miezul nopții, lucru nu tocmai înfricoșător, căci zăpada întinsă până la orizont lumina aproape ca ziua. Dar acasă încasai atunci o bătaie bună și erai trimis la culcare în staul, cu vitele, unde te perpeleai toată noaptea de frig și obidă. Ce-ar fi fost să nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spre apele negre, trecură un pod, se-nfundară, sub stele, într-o rețea de străduțe semănând cu labirinturile din laboratoarele de fiziologie, unde e testată memoria cobailor. Aici nu mai erau vitrine: te aflai încă o dată în vechiul și austerul, înfricoșător de tăcutul burg. O mare cupolă de aramă, slab luminată, se ridica spre nord peste acoperișuri. Maarten era neliniștit. Chiar dacă străzile nu erau prea luminate, ele ar fi trebuit să fie altfel. Ceva nu era-n regulă cu fațadele caselor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care le-a cunoscut Universul. Și chiar dacă nu ne dăm seama, Abația va juca un rol crucial. ― Cum anume? Dublând o spirală? Kasser preferă să tacă. Gândul care-i încolțea în minte era de-a dreptul teribil, mult prea înfricoșător pentru a și-l mărturisi chiar și sieși. Și, deocamdată, ideea aceea era la adăpost în mintea lui, ascunsă de puterea de pătrundere a unor oameni care nu-și băteau capul să se gândească la faptul că tot ceea ce sunt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului și Gâtul Iadului. Numele acestea îți dau fiori, dar acest labirint muntos nu este așa de înfricoșător precum pare ! Este liniștitor în zilele în care nu trec sute sau chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este obligatoriu să faci o plimbare cu vaporașul pe „Marea dintre munți”, adică Lacul Izvorul Muntelui, cunoscut de noi toți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului și Gâtul Iadului. Numele acestea îți dau fiori, dar acest labirint muntos nu este așa de înfricoșător precum pare ! Este liniștitor în zilele în care nu trec sute sau chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este obligatoriu să faci o plimbare cu vaporașul pe „Marea dintre munți”, adică Lacul Izvorul Muntelui, cunoscut de noi toți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Nu e nimic grav.» Pe de altă parte, șocul psihic nu a fost deloc neînsemnat. Senzația aceea ciudată pe care o simțisem la început înlăuntrul meu devenea din ce în ce mai îngrozitoare. Deși inhalam aer proaspăt, respirația îmi era din ce în ce mai greoaie. A fost înfricoșător. M-am liniștit după ce mi-am confirmat mie însumi că eram bine, că am fost salvat. În sfârșit, mă simțeam ușurat. Dar a durat ceva până atunci. Durerea de ochi și de cap a mai persistat o vreme. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Asahara se furișase în dojo, foarte zâmbitor, pentru a trage cu ochiul la bhakti (munca de slugi pe care o făceam). Când l-am văzut, m-am gândit: «Măi, ăsta e un om cu multe fețe.» Acum nu mai era înfricoșător deloc, strălucea și numai faptul că eram lângă el, îl priveam, mă extazia. La trei luni după ce am devenit membru, mi s-a permis să mă mut în sectă. Când am făcut „Yoga secretă» împreună cu Asahara Shōkō mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să nu am răbdare să aștept prea mult să ajung la subiect. În general mă abțin să deschid discuția, dar dacă nu pot, întreb. Pe cei care au comis infracțiuni deosebite sau care vor să moară neapărăt îi întreb. E înfricoșător să nu știi adevărul. Trebuie să aflăm cum s-a sinucis, cum avea de gând să se sinucidă (tatăl lui). În cazul criminalilor, trebuie să știu ce simt când omoară. În funcție de asta schimb și eu terapia. Murakami: Modul dumneavoastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
doi îndrăgostiți au impresia că s-au mai întâlnit și că sunt legați unul de altul prin fire misterioase? În această lume murdară, aspiram la dragostea Ei, numai la dragostea Ei. Putea oare să mă obsedeze altcineva? Dar râsul sec, înfricoșător al bătrânului, acel râs sinistru rupsese legăturile care ne uneau. Toată noaptea m-au obsedat aceste gânduri. Am vrut să merg de mai multe ori să privesc prin lucarnă, dar mă temeam să nu aud din nou râsul bătrânului. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spre mine și am îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-o parte: încovoiat, cu un fular legat la gât, apăru unchiul meu, tatăl acestei stricate. Avu un râs uscat, înfricoșător, de ți se zbârlea părul pe cap. Râdea fără să ne privească, dar atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ. Dacă aș fi avut putere, i-aș fi dat o palmă zdravănă cadavrului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
materializase în cercul restrâns al vieții mele. M-am sculat să aprind lampa; silueta se topi și dispăru ca și cum nici n-ar fi fost. M-am examinat în oglindă, dar nu am recunoscut fața care îmi apăru. Era incredibil și înfricoșător: imaginea mea era acum mai viguroasă decât mine, în timp ce eu nu mai aveam decât consistența unei imagini reflectate de oglindă. Nu puteam să stau singur cu ea în aceeași încăpere. Și totuși, nu îndrăzneam să fug de teamă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Spune-i că eu sunt mort de foarte multă vreme, i-am răspuns. - Mama a spus că dacă n-ar fi avortat, toată casa ne-ar fi rămas nouă. Am izbucnit în râs fără sa vreau, era un râs uscat, înfricoșător, un râs care-ți zbârlea părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam nici măcar sunetul vocii. Copilului i se făcu frică și fugi. Acum înțelegeam plăcerea cu care măcelarul își ștergea cuțitul cu mâner de os de ciozvârtele de oaie, plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Undeva departe a Început un război, el se teme și Își Închipuie războiul anglo-franco-israelian. E o negură mare, este și lumina unui fulger, care stăruie ca un astru nevăzut, ascuns de marginea dantelată a unui nor negru cu un contur Înfricoșător și el vede un om care aleargă spre un gard cu gura căscată și ochii măriți de spaimă. Această imagine i se pare că scoate un sunet prelung: Uuuuuuuuuuuuuuuuu! și stă cu mâinile peste urechi și clipește repede și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lucrează nebunesc de multe ore. Plâng pentru că nu-și mai amintesc ce făceau, cine erau înainte de a avea copii și nu au nici o idee ce vor face și cine vor fi, odată ce copiii vor fi crescut. E al dracului de înfricoșător! — Îmi doresc să fi fost o prietenă mai bună și să te fi ajutat cumva, am zis amărâtă. Tally își suflă nasul fără grație. — Într-un fel, m-ai ajutat. O să te simți foarte jignită, dar, la dracu’! Obișnuiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
eram obișnuită. Și-a închis haina și și-a pus mănușile. Apoi a ezitat, uitându-se la mine din cap până în picioare. —Trebuie să fii foarte puternică, a spus, psihic, vreau să spun. A tremurat. Mi s-a părut chiar înfricoșător. La Nathan mă refer. Era ceva foarte în neregulă cu el, știi? A fost vina lui Clifford. Probabil deja știi asta. Clifford a profitat de el foarte urât. Nu mai voiam să aud asta. Și ăsta e bărbatul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Papa și Preda Brâncoveanu, Io Constantin Șerban Vodă, Io Constantin Vodă Brâncoveanu, Matei Cantacuzinul, doamna Maria Brâncoveanca și Io Ștefan Vodă cu doamna lui, Păuna. Venise și arhimandritul Ioan, starețul de la Hurezi, să facă sfânta liturghie. Cine țipase atât de înfricoșător, de s-au pornit zăvozii mânăstirii să latre, acum când somnul e mai adânc și când prima geană de lumină n-a prins să stingă stelele? Oamenii care veniseră din depărtări și care stătuseră cu lumânări aprinse până spre miezul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]