410 matches
-
răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întâmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine, simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la alta, de cum începea să vorbească despre furtună și despre piloții care înfruntă furtunile. Orice urmă de ironie se topea atunci, ochii îi scânteiau, obrajii i se împurpurau și întreaga ei ființă se transfigura într-un mod care o făcea înfricoșător de frumoasă. Parcă înghițea un drog puternic și intra în transă. Am bănuit întâi că avusese un iubit pilot și că rămăsese cu această slăbiciune, dar m-am înșelat. Atracția pentru furtuni era veche, adâncă și nici Laura nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
murea și marea, murea lumina stelelor, murea totul; rămâneam eu și „ceilalți” care închideau ochii odată cu mine, mă pândeau cu pleoapele întredeschise și, dacă mă mișcam într-o parte, în aceeași fracțiune de secundă se mișcau și ei; caraghios și înfricoșător de prompți. Cât privește figura Bătrânului, ea devenea din ce în ce mai îndepărtată de realitate și mai aproape de vis, ca a unui zeu în care crezi fără să-i strângi mâna; care există tocmai fiindcă e invizibil și care a intrat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Bătrânului tremurau foarte rău. De aceea strângea cu toată, puterea cărțile. Se încleșta parcă de ele. Mi s-a făcut milă, dar tocmai atunci s-a văzut primul semn al incendiului. — Ei, am zis, ai pierdut. — Cine, eu? a râs înfricoșător Bătrânul. De abia acuma am câștigat. — Nu, ai pierdut, am zis din nou, cu ochii la fumul care pătrundea prin ușă. Și ai pierdut chiar ultima partidă. S-a uitat și el la fumul negru, amenințător, și a priceput. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
jocul gratuit al permutărilor), semiologul Eco se află În largul său, realizând performanțe inegalabile. Ingeniozitatea constă În a ști să găsești punctul de fugă necesar, adică schema cea mai plauzibilă a desfășurării narațiunii. Procesul devorării lucrurilor de către semne este mai Înfricoșător decât orice realitate. Jacopo Belbo, autorul diabolicei construcții, Înțelege prea târziu imposibilitatea opririi mașinăriei infernale și se autosacrifică orgolios În numele semiozei infinite. Oscilațiile Pendulului Înscriu cu sângele lui concluzia negativă a Căutării. Se pare că marele Plan trebuie căutat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
piele care, însă, nu i-au folosit prea mult, transpira din greu, sudoarea care i se prelingea pe frunte și obraji îi lăsase dâre subțiri și cenușii în vopseaua de pe față, știam că și eu arăt exact la fel, deloc înfricoșător, numai caraghios, și atunci, încet, ne-am târât mai departe prin lan, Puiu mi-a șoptit să mă uit cât mai avem până la mirador, iar eu i-am zis că nu mă uit, să se uite el, e rândul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mii de oameni. Ce-o Însemna asta? - Că suntem mulți și că se teme de noi. Am sărutat-o așa cum Îi plăcea, apoi m-am uitat iarăși la Marea și la Omăt. Deschideau când și când ochii și se uitau Înfricoșător dintr-o parte În alta, cu priviri goale, de parcă n-ar fi dorit să uite niciodată ce văzuseră În pântecul lui Nunatuk. Apoi, m-am Întins pe pământ și am tras o blană peste mine. I-am mai ascultat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Na! Na! (HAMALUL, CASIERUL și IOANA, înfricoșați, îl pândesc o vreme, apoi se apropie de el încercând să-l liniștească.) HAMALUL (Amețit de alcool.): Se duce dracului. Totul s-a scurs. N-o să mai rămână nimic. Brrr! IOANA (Naivă și înfricoșător de aeriană.): Tata a înnebunit. Ce rău îmi pare... HAMALUL: Domnule... V-ați prostit de tot? ȘEFUL GĂRII (Observându-i și reacționând și mai violent la vederea lor.): Afară, afară! Bestiilor! În genunchi! În genunchi! IOANA: Tata vrea să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i spuie dar, o mână nevăzută îi ținea limba în puterea ei. Lacrimile începură să-i curgă pe obraji, singure, fără să plângă. Doar, câte un tremur îi scutura umerii în răstimpuri... Primii bulgări de pământ rostogoliți peste raclă sunară înfricoșător...auzindu-i căzând, lui Iorgu îi veniră în minte cuvintele bunicului său, învățătorul: Atâta timp cât n-ai auzit acest sunet, nu crezi că cineva a murit. Dar, odată ce l-ai auzit, nu există pe lume un sunet mai înfricoșător...” Peste cimitir
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai adăugă el, și, după o vreme murmură transfigurat: Steaua Vasilicăi nu mai strălucește... nu mai este!... si, o lacrimă îi brăzdă obrazul, fără să plângă... S-a stins!... Cerul este o taină...!” îi șopti o voce dinlăuntrul lui. Este înfricoșător să dezlegi taina... Unii se înfricossează s-o afle, alții îi caută înțelesul... Ei nu știu că, taina odată explicată, își pierde rostul de taină și starea de a mai fi taină... Ca și o povestire povestită mereu, și niciodată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în urechi, să-mi spună: ”Omule, scoală omule... ea este aici!..” Gândul îl purtă la cimitir, în urmă cu doi ani, în ziua aceea din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel, cum primii bulgări de pământ rostogoliți peste raclă sunară înfricoșător... Bătrânului Iorgu, în răstmpuri, câte un tremur îi scutira umerii... Auzindu-i căzând peste sicriu, îi veniră în minte cuvintele bunicului său, învățătorul... ”...odată ce l¬ai auzit, nu exisă pe lume un sunet mai înfricoșător!”. Gândurile lui erau un amestec
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
condescendență, dar mă tratează cu un fel de complicitate aproape senzuală. — Hai cu mine În birou, Îmi spune Jean-Claude. Aș vrea să-ți cer o părere. În birou domnește aceeași organizare minuțioasă din vino- tecă, ceea ce găsesc va fi puțin Înfricoșător. Ne așezăm pe fotolii În fața focului și Jean-Claude Îmi Întinde o hârtie. — Ce e asta ? Întreb eu, surpinsă de titlul textului, care anunță depunerea candidaturii lui Jean- Claude la o Înaltă funcție poli- tică. — Vreau să-mi spui ce părere
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care mi-a inspirat adolescența. Traversând lacul, nici măcar nu-mi mai e frică de lupii de ale căror urlete răsună pădurea. Sunt un punct negru în zăpadă, pierdut undeva departe, în nordul canadian, dar stelele sunt atât de aproape. Ceva înfricoșător, cu miros de migdale Mă lăfăi într-un pat imens în faimosul le Château Frontenac. Am venit cu Jean-Claude la Québec peste weekend pentru un cocktail oferit de prim-ministrul Canadei oamenilor de afaceri. — Ești gata, mon amour ? se interesă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și condescendență, dar mă tratează cu un fel de complicitate aproape senzuală. — Hai cu mine în birou, îmi spune Jean-Claude. Aș vrea să-ți cer o părere. În birou domnește aceeași organizare minuțioasă din vinotecă, ceea ce găsesc va fi puțin înfricoșător. Ne așezăm pe fotolii în fața focului și Jean-Claude îmi întinde o hârtie. — Ce e asta ? întreb eu, surpinsă de titlul textului, care anunță depunerea candidaturii lui Jean- Claude la o înaltă funcție politică. — Vreau să-mi spui ce părere ai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
preț; se apropia, repede, ziua de pe urmă. MÎine. Pe un ceasornic al existenței, Thomas trecuse de ora prînzului, ornicul se putea opri Înainte de miezul nopții, mîine devenea un nonsens dacă mureai În somn. Murind conștient, fie și În chinuri, era Înfricoșător; sfîrșind subit era imoral, un fel de sustragere, În ultima clipă, de la pedeapsă. Aceasta avea să se Împlinească și dacă vocea Antoniei ar fi atins frecvența celestă ce putea face pămîntul să intre În rezonanță, vibrînd pînă avea să tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pași. Se gândea deja că după următorii trei va fi pe trotuarul celălalt, dar nu a mai apucat să-i facă... Câteva secvențe de secundă, în spatele pleoapelor sale larg deschise, s-a derulat un film năucitor de rapid și de înfricoșător. În spatele autoturismului, care oprise brusc prin folosirea brutală a sistemului de frânare, și-a făcut apariția o camionetă de transport marfă de culoare albă. Venea în mare viteză. Șoferul a intenționat să depășească, dar în acel moment a făcut explozie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acest nuc m-a vegheat dintotdeauna, la ora la care deschideam ochii el se afla deja acolo, așteptîndu-mă, a făcut parte din primul meu sistem de repere. a fost un nuc cu care am dialogat întrucît mi se părea oarecum înfricoșător. era atît de rămuros și de contorsionat încît niciodată nu am reușit, de fapt, să mă urc măcar pînă la jumătatea lui. subconștientul meu a înregistrat cu siguranță acest fapt ca pe un eșec. alți copii din cartier, mai dibaci
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o vorbă? E în stare să iubească pe bătrânul Pascalopol și să-l treacă cu vederea pe el? O undă de mânie trecu prin el și toate știrile rele despre Otilia se adunară peste capul lui într-un stol negru, înfricoșător. Nu, nu. Otilia se purtase cu el ca o soră. Nu putea să-l urască. Poate că a supărat-o prin gestul lui. Nu se cădea să-i scrie în chipul acela, care dovedea că pătrunsese în odaia ei (imprudență
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă fraților! Apucară să intre toți patru în păduricea pitică și se opriră osteniți. Nu se mai zărea nimic, nici înainte, nici înapoi. Crengile subțiri ale copacilor se loveau unele de altele, spărgîndu-și coaja de gheață. În câmpie, crivățul fluiera înfricoșător. - S-au dus dracului instrumenturile! oftă Neacșu, care simțea cum i se îngreuiază armonica, pe care se așezase un strat gros de zăpadă. - Ptiu! Cine ne puse să plecăm, nene Mitică? zise Dumitru. Nu ne era nouă bine la căldurică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Față de Rusia, al cărei mesianism a fost totdeauna o soteriologie universală, profetismul național al culturilor mici nu depășește semnificația unui moment istoric. Ce posibilități de mesianism există în România, când nu ne-am proiectat niciodată un destin monumental? Nu este înfricoșător cazul lui Eminescu, care în loc să se atașeze de un viitor al României a proiectat mărimile neamului în obscuritatea sinistră a trecutului nostru? România n- a avut gânditori mesianici; căci toți vizionarii ei n-au depășit o profeție locală și mărginirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
săngerănd și se părea că aude în fundal o chitară ce îi cănta durerea căci el nu putea țipa. Părăsi lumea aceasta încercănd să se agațe de amintirile cu Cristina și a scurtei sale vieți. Procesul văzut din cameră era înfricoșător. Se dorise a fi un somn liniștitor de după-amiază. Nimic nociv! Ca observator nu puteai decăt să te găndesti la simetria întămplarilor. Procesul avea loc tot într-un pat și tot cu acordul mai mult sau mai puțin al lui
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
manteion decât cu „adâncă amărăciune”; glasul Îi răgușește 3, trupul și sufletul i se umplu de un „duh mut și rău” („allalou kai kakou pneumatos”)4, iese, În sfârșit, din sanctuar „cu totul răvășită” (ektarachtheisa), slobozind un țipăt „ciudat și Înfricoșător”, se aruncă la pământ fără cunoștință, punându-i pe fugă pe toți cei din jur. Moare la câteva zile după aceea. Este o moarte datorată, fără Îndoială, unei dereglări survenite În starea de entuziasm, unui exces de pneuma. Acel pathos
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
edificiului (ca și la biserici), de ținuta obligatorie (ei, roba nu seamănă întrutotul cu sutana) și mai ales calitatea și profesionalismul oamenilor. Dacă despre oameni avem de spus și bune și rele (ca pretutindeni) sediul tribunalului mi s-a părut înfricoșător prin răceala betoanelor și placajelor, prin prezența polițiștilor și a sistemului de supraveghere și prin tăcerea moartă a ambientului ! Și câți oameni trec pe aici, TOȚI, dar absolut toți suferă ! Ar fi de întrebat: din cauza cui, cât, ce efect ? Cum
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
jurnalul intim rămâne, totuși, o terapeutică - cel puțin În măsura În care, obligând la autoanaliză și introspecție, ar trebui să Îndepărteze de act, și nu să-l amplifice. Din acest punct de vedere, jurnalele sinucigașilor au ceva pe cât de inautentic, pe atât de Înfricoșător. Ele ar trebui să sfârșească prin salvarea personajului care se confesează, dar eșuează prin distrugerea acestuia. Definit, de obicei, din perspectiva efectului (dispariția fizică a individului), el ignoră componenta socială a actului. Chiar dacă, În urmă cu un secol, Émile Durkheim
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
-și vor frământa mintea, să afle măcar pentru liniștea proprie, la ce ar putea folosi o masă omogenă de conștiințe, fără repere, fără trecut sau viitor național, sau mai bine zis cui i-ar folosi asta? Răspunsul e pe cât de înfricoșător, pe atât de real. Ca o consecință în lumea reală, imediată, a disoluției eu-lui, este scoaterea omului din matca lui, de om liber, și așezarea într-o nouă ordine. Scoaterea din libertate, înseamnă înlocuirea realității cunoscute lui, cu o iluzie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]