1,738 matches
-
jumătate dintre oameni sunt Arioi. La bord, toată lumea i se supune lui Miti Matái. — Când navigam, sublinie Tapú Tetuanúi. Dar atâta vreme cât Roonuí-Roonuí nu hotărăște plecarea, el este cel care decide. Răsuflă adânc. Nu mi-ar plăcea să asist la o înfruntare între ei. Se respectă prea mult ca să se-nfrunte, remarcă Chimé din Farepíti. —Știu, dar mă tem că Roonuí-Roonuí va refuza să se-ntoarcă cu mâinile goale. A venit după prințesa Anuanúa și n-o să se-ntoarcă fără ea, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putea oricând să părăsești insula, îi aminti celălalt. În acest caz, au să fie mulți care o s-o părăsească, interveni Miti Matái, cu calmul lui dintotdeauna. Ceea ce mă îngrijorează pe mine este că povestea asta ar putea degeneră într-o înfruntare între două tabere. —Și care ar fi soluția, după părerea ta? întreba Roonuí-Roonuí. S-o omorâm pe Anuanúa? Care dintre noi ar îndrăzni să-și păteze mâinile cu sânge nobil? Știți ce pedeapsă le rezervă zeii celor care comit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înainteze încă vreo câțiva metri peste trunchiurile de copaci pe care le puseseră pe nisip, si nu încăpea îndoială că erau niște nave puternice și rezistente, ale căror prove ascuțite ar fi constituit niște berbeci foarte eficienți în cazul unei înfruntări pe mare. Pe cea mai înaltă culme a insulei se zăreau clar două santinele care scrutau fără încetare orizontul, iar Tapú Tetuanúi se întreba ce s-ar întâmpla dacă ar bănui măcar că se întâmplă ceva suspect pe insulița aceea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întoarcă pe toate părțile dorind să regăsească tiparul și, dintr-odată, conștientă de importanța momentului ar sălta pieptul ceva mai înainte și și-ar concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar lăsa năpădite de mirosul ascuțit de șoricioaică bătrână, dar ar reuși să treacă peste amănunt, fără ca neplăcerea să-i fie observată, ar continua să surâdă, să aplece fruntea în semn de înțelegere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tăiată, fără să-și mai poată controla vorbele, urările de fericire adresate logodnicilor. Carmina înțelese că prietena ei era geloasă. Nu înțelegea ce anume o îndreptățea să procedeze astfel, să stea contractată, gata de atac, ca și cum era vorba de-o înfruntare pe viață și pe moarte. Își aminti de după amiezile lor liniștite, când ieșea împreună cu Fana în oraș, de sentimentul ei confortabil, când se simțea ținta privirilor, mica victorie feminină de a se ști mai atractivă decât cealaltă. Suntem niște hiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era tot mai sacadată și mai greu de stăpânit. Tăcerea asta jenată, iată un lucru cu care un regizor de film are Întotdeauna de furcă. Când se hotărî să Îi lase singuri, Violeta era Întinsă pe mochetă, epuizată de o Înfruntare care durase prea mult pentru o puștoaică de clasa a Xl-a, fie ea la mate-fizică, și pivot În echipa de baschet a liceului. 6. Își spunea că nu se mai Întorcea demult acasă, ci doar Într-un loc cunoscut, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de seamă salutul amical al unui fost elev. Acesta a pus umbrela sa enormă întru apărarea celui atacat furibund de stropi și fulgi. Paraschiv observa că ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și semnînd cu Habsburgii Pacea de la Sătmar. Împăratul a recunoscut meritele generalului În Încetarea rebeliunii, i-a acordat rangul de conte, dăruindu-i totodată domeniul regal din Ardud și imensele moșii ale lui Rákóczi. Norocoasă răsplată, după atîția ani de Înfruntări necruțătoare și după mai multe incursiuni ale curuților conduși de el pînă sub zidurile Vienei, cînd răzvrătiții devastaseră totul În cale. Oscilațiile În opțiunile politice și religioase aveau o oarecare vechime În familia Károlyi, răsplătite Însă de Habsburgi ori de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a frumosului absolut (de altfel, mulți dintre maeștrii de go intrau în ierarhia călugărilor budiști, asumându-și nume de clerici). Oglindă transfiguratoare a realității, jocul însuși trebuie să rămână fidel calității umane ultime, care normează comportamentul perfect în societate. Astfel, înfruntarea este pusă la punct cu precizia unui act deopotrivă moral și artistic. Întocmai lui Joseph Knecht, magister ludi al inegalabilului dans intelectual din Das Glasperlenspiel al lui Hermann Hesse, maestrul de go percepe simultan curgerea sufletului și armonia muzicală. Mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
murim? Ce anume determină destinul individului și al umanității? Cum se explică conștiința morală și existența normelor etice? Dincolo de interpretarea lumii și a oricărei psihologii, religiile vor să fie și o cale pentru viață. Ele propun o cale practică pentru înfruntarea vieții cotidiene a situațiilor-limită și astfel să se ajungă, plecând de la mizeria și suferința existenței, la eliberare și mântuire. Pentru orientarea într-un asemenea parcurs există anumite norme de comportament etic. Toate consideră omicidul, minciuna, furtul și abuzul sexualității o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ridiculizeze teodiceea în opera sa Candide sau despre optimism, publicată în 1759. Iar în 1791 Immanuel Kant avea să scrie o carte despre teodicee cu un titlu foarte rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii tăioase și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane dragi -, o astfel de teodicee nu poate ajuta cu nimic, nu reușește să consoleze cu adevărat pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
primatul ireprezentabilului care determină reprezentarea și, spre exemplu, conștientizarea. Activitatea curativă subordonează în mod constant progresul cognitiv destinului afectului și, revelând natura adevărată a oricărei intersubiectivități concrete, relația dintre analist și analizant se situează sau mai curând funcționează ca o înfruntare între niște forțe scufundate în ele însele și prada patosului propriu al fiecăreia dintre ele. Prin aceasta psihanaliza se disociază de științele umane și se opune reducției galileene, mai cu seamă reducției sale lingvistice, în măsura în care, în chiar inima nimicirii umanității
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
putea crede la prima vedere, opțiunea de supraviețuire a femeilor ca părinți singuri este către sfera publică. Așa se face că privatul - în cazul familiei monoparentale - se configurează ca privat deschis, adică receptiv la schimbările comunității, dispus spre colaborare, către înfruntarea eventualelor riscuri, ca parte inevitabilă a unei strategii de viață asumate. O astfel de privatitate este caracterizată de un echilibru fragil, în care nu numai dezvoltarea, dar chiar și supraviețuirea depind de sensibilitatea față de lumea din afară. De aici, eu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
deschisă, precizând: „societatea magică, tribală sau colectivistă va mai fi numită societate închisă, iar societatea în care indivizii se confruntă cu decizii personale, societate deschisă”. În societatea închisă, predomină legăturile de rudenie, conviețuire, participarea la eforturile comune și solidaritatea în înfruntarea unor primejdii, participarea la bucurii și necazuri comune. Relațiile dintre indivizi sunt directe, aceștia simt că aparțin aceleiași comunități, asemenea unei părți într-un organism, într-un întreg. Fundamentală este cooperarea, nimeni nu tinde să ia locul altuia. Într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ofere ocrotire. Sunt și cazuri în care femeile părinți singuri se reintegrează în familia de origine, căutând împreună cu copiii săi protecția tatălui-bunic. O ultimă variantă pe care o iau în discuție privește pur și simplu depășirea comportamentului etichetat drept dependent. Înfruntarea problemelor de viață, asumarea responsabilităților pot învăța treptat o persoană să aibă încredere în resursele personale și încet-încet să devină autonomă. În extrema cealaltă, se poate supralicita spre statutul „de trei ori femeie”70. Statutul de mamă căsătorită este construit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
conflictelor de interese. Această accepțiune se poate recunoaște în cadrul comunităților, vizând măsura în care sunt valorizate legăturile dintre indivizi. Cu cât este mai mare comunitatea, cu atât șansele unor negocieri centrate pe cooperare, și nu pe persuasiune sunt mai reduse, înfruntările de interese putând să fie mai tensionate sau să presupună chiar înfruntări sângeroase, războaie. Millet arată că termenul politică se referă la „relațiile structurate prin intermediul puterii, aranjamente prin care o persoană sau un grup este controlat(ă) de alte persoane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în care sunt valorizate legăturile dintre indivizi. Cu cât este mai mare comunitatea, cu atât șansele unor negocieri centrate pe cooperare, și nu pe persuasiune sunt mai reduse, înfruntările de interese putând să fie mai tensionate sau să presupună chiar înfruntări sângeroase, războaie. Millet arată că termenul politică se referă la „relațiile structurate prin intermediul puterii, aranjamente prin care o persoană sau un grup este controlat(ă) de alte persoane sau grupuri” (1970, pp. 23-25). În abordarea comunitariană, recunoscându-se că relațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
idee domniile voastre, aflați că numai doi spanioli au izbutit să treacă pe malul celălalt la căderea nopții. Diego Alatriste a fost unul din ei, și pentru că toată ziua comandase trupa - Întrucât căpitanul adevărat a fost rapid mătrășit chiar de la prima Înfruntare, cu două palme de oțel ieșindu-i dintre omoplați -, a rămas cu porecla, deși niciodată nu s-a bucurat de gradul ăsta În armată. Căpitan pentru o zi al unei trupe condamnate la moarte care a dat În primire vânzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Așa că vom fi generoși: câte-o palmă de fiecare din acești hidalgi ce se scapă-n nădragi. Astea erau cuvinte grele, drept care străinii țineau acum morțiș să-și ia spadele și să iasă; iar căpitanul și amicii, incapabili să evite Înfruntarea, le cereau Înțelegere pentru starea alcoolică a poetului, și să-și ia tălpășița, fiindcă nu era nici o scofală În a te bate cu un om beat, nici Înjosire În a te retrage cu prudență ca să ocolești rele mai mari. — Bella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Fapt e că din când În când clipea des nedezlipindu-și ochii de pe căpitan, parcă uluit că mai trăiește. Și chiar că avea de ce să se mire, ereticul. În pofida Începutului, repetă. Căpitanul nu știu ce să spună. La urma urmei, și În ciuda deznodământului Înfruntării, el și colegu-i de breaslă Încercaseră să-i asasineze pe acei tineri domni Smith sau cum naiba s-or fi numind. Ca să umple cu ceva stingheritoarea pauză, privi Împrejur și văzu strălucind pe jos spada englezului. Așa că o luă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ferm decis să-și ferească invitații Întâmplători de alte riscuri. — În câteva ore se va afla de venirea acestor domni, și tot Madridul va Înnebuni subit, suspină contele. Ei Îmi cer pe cuvânt de gentilom să nu pomenim nimic de Înfruntarea cu tine și cu partenerul tău, nici de faptul că i-ai ajutat să se refugieze aici... Treaba e foarte delicată, Alatriste. Și În joc e mult mai mult decât capul tău. Oficial, călătoria trebuie să ia sfârșit cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
plece Învăluiți În capele lor, Înconjurați de oamenii contelui, Înarmați și ei până În dinți. Afară așteptau alți servitori cu facle și halebarde, și nu lipsea decât o darabană pentru ca totul să semene cu rondul nocturn al unor soldați În preajma unei Înfruntări decisive. Iată omul, rosti Guadalmedina, ironic, arătând spre căpitan. Englezii fuseseră bine Îngrijiți și Își reveniseră după călătoria și atacul nocturn. Hainele lor erau periate și rezonabil de curate, iar cel mai tânăr avea o amplă legătură În jurul gâtului, susținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
avea o amplă legătură În jurul gâtului, susținându-i brațul cu rana de la subsuoară. Celălalt englez, cel identificat ca fiind Buckingham de către Álvaro de la Marca, recăpătase o aroganță pe care Alatriste nu-și amintea s-o fi văzut la el În timpul Înfruntării de pe drumeag. La vremea aceea, George Villiers, marchiz de Buckingham, era deja mare amiral al Angliei și exercita o puternică influență asupra regelui Iacob I. Arătos, ambițios, inteligent, romantic și aventurier, era pe punctul de a primi titlul ducal sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ai regelui Spaniei, ar fi Însemnat sfârșitul vechii dușmănii dintre cele două națiuni. Domniile voastre să nu uite că abia trecuseră treizeci de ani de la Invincibila Armadă; știți dumneavoastră, salve de tun, abordaje, valuri Înfuriate și totul ducându-se dracului, cu Înfruntarea fatală dintre bunul nostru rege Filip al II-lea și harpia aia roșcată de Elisabeta a Angliei, protectoarea protestanților, a tuturor porcilor de câine și a piraților, mai cunoscută sub numele de Regina Fecioară, de să te crucești nu alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sosirea pe neaștepate și fără invitație a moștenitorului coroanei britanice le-a făcut aceeași plăcere ca un foc de pistol Între sprâncene. S-au respectat formele, desigur, și totul n-a fost decât sărbătoriri, manifestări de simpatie și firitiseli. Despre Înfruntarea din fundătură, nici un cuvințel. Amănuntele le-a aflat Diego Alatriste când contele de Guadalmedina s-a Întors acasă dis-de-dimineață, Încântat de lumina bună În care se pusese escortându-i pe cei doi tineri și primind mulțumirile lor și ale ambasadorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]