689 matches
-
îmi mângâiați mâna cu experiență de ucigaș și murmurați: asta a fost ceva. Și ca să îmi fiți pe plac, mă puneți din nou în lanț, pentru că aveți chef să călătoriți, până când eu pe o rază de un metru adâncime am înfulecat tot. EA: Ar fi o plăcere să pot privi un câine care stă atârnat de lanțul său, pentru că și-a mâncat solul de sub el, care îl lăsa să latre, să cerșească și să facă pe el. EL: Dar ca și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
istorisește-mi o frumoasă poveste de seară despre tine și despre mine. EA: Sunetele astrale sunt nevinovate. Omul care asudă arată o vină reactivă sub plapuma fierbinte de puf, al cărei puf vine de la gâștele pe care el le-a înfulecat în întregime. E plăcut și este o vacanță fierbinte. Eu nu sunt un om care să fie format pentru a fi apăsat de răspunderi. Nu fac nimic. Vacile mele mug furioase nemulse în grajd, legătura mea telefonică aparține din fericire
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în treacăt) COMPOZITORUL: Războiul crește ... sub acoperământul de sunete al cărnii un război frumos și proaspăt care gospodărește cu adevărat efectul ciupește cu adevărat de coapsă mâinile unite se întind cu adevărat înapoi acum avem cu adevărat dreptul să ne înfulecăm părul pestriț PIANISTA (îl ia pe compozitor de mână și face de acum încolo cercurile împreună cu el): Cântecul e cântec Muzica, muzică de păpuși Sincronizarea un măgar Păpușa proastă nu vrea să înfulece jumătate din măgar Vita rătăcește pur și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
acum avem cu adevărat dreptul să ne înfulecăm părul pestriț PIANISTA (îl ia pe compozitor de mână și face de acum încolo cercurile împreună cu el): Cântecul e cântec Muzica, muzică de păpuși Sincronizarea un măgar Păpușa proastă nu vrea să înfulece jumătate din măgar Vita rătăcește pur și simplu la marginea pădurii Și paște pielea timpanelor Lărgind locul lovirii COMPOZITORUL (către ea): Ce putem noi face Să dăm foc la coadă Să dăm foc la șnaps pe moțul cozii Măgarul cântă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
e intrarea la vite Păpușa noastră moartă și veselă Materialul pestriț din mase PIANISTA (face mișcări de dans cu compozitorul): Șuvițe roșii sărbătorești tăiate ca la nebuni luminații difuze smoc vopsit strălucitor un punct de vedere drapat grinzi grele pentru înfulecat dar delectarea psihică duce dorul la așa ceva... să fie reținut îndelung COMPOZITORUL (o împinge brusc pe pianistă departe de el): Sincronizarea presei muzicale Măgarul strivit Ne căcăm prin piele Urinări sincronizate Catâr nu măgar Ieftin spunem noi Și totul fără
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Pe de altă parte ce vreți voi Din punctul culminant scâncește încăpățânarea ca o lehamite Ca atunci când e gata se scâncește, nu Râsul, Gândul, Boarfele Cu un strigăt înstrăinat de carne toate se întorc la loc Măgarul se sincronizează și înfulecă, moare Cu încetul se termină, în sfârșit. IDIOTUL (sare în sus): Nu are voie să fie gata. Multă muzica de tonomat toată ziua. Toată muzică într-o zi întreagă. Ziua nu are voie să fie gata. PIANISTA (îl așază la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Și atunci este în sfârșit totul ca tot lichidat. Atunci se scurge din fiecare un "Vreau la orizontală"... până în canalizare. COMPOZITORUL: Și cine ce ar mai putea să vrea într-o cocină umplută până la refuz cu porci, în care porcii înfulecă până la refuz alți porci. ȚĂRANUL: Dar asta-i o artă cu totul specială să lași porcii să crească. Porcii au o creștere scurt lungă într-o cocină plină cu mâncare și porcii bine hrăniți poți să fie conduși în orice
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca în primul rând să se poată simți bine. Să ne amintim, te rog, draga mea, sau oricum ne amintim, sau vei fi amintit de amintire: Ne oprim, pentru un exemplu: Păpușa muzicii îngropată Și catârul măgar binecuvântat Totul se înfulecă pe sine din același furaj de înfulecat Totul ca și deja aruncatul viitor zar Nu: Cădere PIANISTA: Da, suntem pierduți pentru tot și toate care nu știu că în sine sunt deja putrede. Chiar și eu îmi schimb vocea mea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
simți bine. Să ne amintim, te rog, draga mea, sau oricum ne amintim, sau vei fi amintit de amintire: Ne oprim, pentru un exemplu: Păpușa muzicii îngropată Și catârul măgar binecuvântat Totul se înfulecă pe sine din același furaj de înfulecat Totul ca și deja aruncatul viitor zar Nu: Cădere PIANISTA: Da, suntem pierduți pentru tot și toate care nu știu că în sine sunt deja putrede. Chiar și eu îmi schimb vocea mea idioată (își preschimbă vocea): în unele zile
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Ghinionul: Excitanta subterană a norocului. Sărmanul ghinion pitic, sărmanul ghinion pitic și umplut cu moarte. Acolo stă ghinionul în tic-tac... în mișcarea tic-tăitoare a gheretei de pază, a uniformei comune, a luminii de lună plină aprinsă, a chiflei cu cârnat, înfulecată la repezeală, berea rasă, toate-s gătate, gata, gata. Acolo stă nenorocul închis, închis, închis și Plictiseala îl atacă ca o femeie ordinară... ia spuneți-mi... Suptul, gaura de serviciu pentru.... Eh... iubirea puturoasă, de fapt totul (arată spre Mariedl
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ei. Peste pârleaz și pe lângă cârciuma societății omenești. Și, apoi tocmai sfârcul asociației înfrațirii, tovărășești, sula frăției întărâtării târtiței omenești de fiecare zi de la ușa cârciumii. Preadevremele blestem al verdelui din om, ghinionul ca un pârț de câine care îl înfulecă pe tată. Ha, ha, ia te uită, mai vine un tată, se spunea printre cei de-ai casei. Hai, intră! Oamenii beu, dau pe gât politica federală, he, he. Tot ce-i brav în mine la roșu. Leșul meu verzuliu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
învingă sigur. FRATELE LUI MARIEDL: Să sperăm că totul o să fie la fel de excitant și după ce poporul va fi învins. DOIȘPE Toți dorm în afară de Marie MARIEDL: Psst. Frica de durere doarme fără suflare ca un porc prost oxigenat. În coteț se înfulecă sânge mort de-abinelea și vita se zvârcolește pierdută în mormanul de gunoi. Durerii îi merge bine, nu mă mai supără. Când iese din casă durerea, atunci plăcerile au și ele o căscioară. Durerea este însă unică, pentru că ea trebuie să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ci un rit propițiator cu rezonanțe lucrative. Nu se face altă conversație decât cea despre calitatea alimentelor și activităților prospere. Egisto face figură de "rudă săracă" și ceilalți nu se abțin să n-o spună: "Uitați-vă la Egisto cum înfulecă...ei! Egisto, nu mănânci tu așa curcă în orice zi!" La sfârșitul mesei, acesta își ia revanșa în momentul când trebuie să aducă desertul "panetone". În loc să scoată dintr-o cutie gigantică desertul care trebuie să încoroneze masa, el flutură o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nimic bun, și departe de a le oferi mâncare oaspeților îi devorează cruzi "și-i înșfăcă și, ca pe niște țânci, îi trânti jos, de li se scurse creierul, stropind pământul. Namila îi sfârtecă apoi în bucăți, își pregăti ospățul, înfulecându-i cu lăcomia unui leu crescut în munți. Mâncă de-a valma mațele și carnea și ciolanele" (9.289-293)78*. Această scenă se repetă dimineața și seara următoare. De asemenea oaspetele e cel care oferă vinul și nu invers. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dintre ei. Este vorba despre un sacrilegiu viclean. În fața acestei impunități proclamate (nepoinon) Ulise va măcelări "fără contra-partidă" pretendenții, refuzând compensarea oferită de Eurimah; nici vorbă de despăgubiri ulterioare. Acest masacru este comparat cu un ospăț: "ei tot râdeau și înfulecau, căci tăiaseră multe vite, dar nici o cină nu le putea fi mai cumplită decât cina ce avea să le gătească zeița cu viteazul nostru, pentru că ei cei dintâi se porniseră la fărădelegi" (20.390-394)91*. În această răsturnare de situație
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de a repeta fără încetare aceeeși experiență legată de piele, de a hăcui animalul pentru a înțelege misterul pielii, linie de unire între interior și exterior ("îl dobora cu îndemânare și privea mulțumit cum dulăii săi îl sfârtecau și-l înfulecau cu lăcomie, strânși roată în jurul pielii lui fumegânde")410*. Tot astfel e "necăjit că nu poate să-i ia și pielea"411* castorului cu botul negru (încă o figură paternă?) La fel el este frapat de spectacolul pielii albe a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
trăsnet”, „cui”, „nit”, „bolț”, „zăvor”, „pivot”, „legătură (de vreascuri)”, „cupon, bucată (de stofă)”, „înghițire pe nerăsuflate (a mâncării)”, „a goni”, „a fugi mâncând pământul”, „(despre cai) a sări într-o parte”, „a fixa (cu un bulon etc.)”, „a zăvorî”, „a înfuleca”, „a dezerta dintr-un partid”, „(ca un) glonț”, „(ca o) săgeată”. Bark înseamnă, printre altele, „scoarță”, „coajă (de copac)”, „a tăbăci”, „a scoate coaja/scoarța (unui copac)”, „(fam.) a jupui (pielea)” și are omonimul bark - „a lătra”, „(fig.) a se
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
tot atîtea campionate interne, a jucat semifinala cu Middlesbrough, a pătruns în Ligă și a făcut instrucție cu Dinamo Kiev. În sus-amintitul răstimp, patronul și-a eliminat dușmanii, a făcut case la Vadu Roșca, a investit masiv în echipă, a înfulecat brînză cu ceapă la Maglavit, a întreprins călătorii confesionale la Muntele Athos, și-a mai trecut niște zerouri la avere și a cumpărat un palat somptuos în zonă rezidențială. Un palmares impresionant, obținut în timp record. Filantrop, enoriaș smerit, ctitor
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mai prejos. Imagini cu un Puskas încă în putere, revenit în Ungaria undeva în anii ’80. Unul dintre primele drumuri, după 25 de ani de absență din țară, l a făcut la un restaurant budapestan de pe malul Dunării, unde a înfulecat cu poftă gulaș, găluști cu prune și a dat peste cap mai multe pahare rubinii de Tokay. „Am ce mînca, am ce îmbrăca, am unde locui“, spunea Puskas, burta apreciabilă trădîndu-i talentele de viveur. în fine, o întîmplare petrecută acum
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
diferențe fizice: cel slab, intelectualul, modula și dezvolta cuvintele savant-fruste, „venind din măruntaie“, ale celui gras. Iar grasul, artistul, își începea frazele cu „pe mine mă doare-n cot de istoria oficială“ și se pornea să explice că „ trebuie să înfuleci arhivele pe nemestecate“. Ceea ce m-a atras spre cercul lor au fost cuvintele unei femei. Înaltă, osoasă, cu profil masculin (mi-am amintit de jurnalista literară care jucase tipul ăsta parizian ultima oară), era, în seara aceea, funcționară la Cultură
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un ton certăreț, ursuz și persiflant: — Bine, bine, numai că pe mine mă doare-n cot de toată istoria asta oficială, de Stalin, de Jukov și de toată trăncăneala. Eu deschid o arhivă ca pe o cutie de conserve, o înfulec și o scuip, exact cum e, pe ecran... Și-a dat probabil seama că după ce o „înfulecase“ nu mai putea s-o scuipe exact cum era, așa că se grăbi să corecteze imaginea printr-o intonație mai agresivă: — Doar n-o să
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
toată istoria asta oficială, de Stalin, de Jukov și de toată trăncăneala. Eu deschid o arhivă ca pe o cutie de conserve, o înfulec și o scuip, exact cum e, pe ecran... Și-a dat probabil seama că după ce o „înfulecase“ nu mai putea s-o scuipe exact cum era, așa că se grăbi să corecteze imaginea printr-o intonație mai agresivă: — Doar n-o să ne îndrugi vechile baliverne cu cele douăzeci de milioane de ruși uciși în război! Intelectualul cu părul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cer, din iad sau din mormânt, să ne arunce resturi ca la fiare. În bezna nopții ne visăm strigoi cum ne-nfruptăm din hoit fierbinte. În bezna nopții ne visăm strigoi și numai moartea rupe hălci din noi, ea singură înfulecă morminte". Iată un aspect al foamei, cum a văzut înfometatul Radu Gyr acest fenomen al foamei cu care ne-au pedepsit. Cine? Tot oamenii acestui neam, domnule! Este admisibil oare să existe în rândul unor oameni fiare ca acestea care
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de plumb. Ascundeau, în spatele lor, soarele ale cărui raze luminau cu putere vestul Europei. Filtrau din radierea progresului care încerca să răzbată anevoie până în cele mai îndepărtate colțuri. În clarobscurul în care se scufundau meleagurile noastre, ignoranța continua să prospere. Înfuleca pe nemestecate din sufletele și mințile oamenilor simpli de prin aceste locuri. Să nu facem totuși greșeala de a reduce apaticele domnii fanariote numai la căpușarea și parazitarea țărilor române de feluriți venetici împotriva cărora s-a ridicat Tudor Vladimirescu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în apărarea granițelor, România lui Carol al II lea a cedat, sub presiunea Germaniei naziste și Uniunii Sovietice. În acea vară infernală, prea ușor, am încuviințat răstignirea țării noastre. Am acceptat ca bucăți din trupul ei să fie sfârtecat și înfulecat de vecini hulpavi. Sub lupă, observăm că nu a fost nimic onorabil în acest gest, ci totul s-a limitat la ceva instinctual. Statul a reușit să se salveze, iar, odată cu acesta, națiunii române să i se asigure condițiile necesare
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]