681 matches
-
crezut că-ntr-un duel am fost cu ea , cu marea și cu ninșii munți, că am greșit când m-am luptat , și n-am căzut când am căzut. COBOARĂ-N MINE DEPĂRTAREA Pe legănări târziii de noapte , timpul mă-nfulecă de zor, cotoarele de mere coapte mă țin de mână-n zborul lor. Coboară-n mine depărtarea cu ochii ei amăgitori, mă minte că-mi aduce învierea, neantul ei îmi dă fiori. Sub depărtări țesute de vechime, făptura-mi freamătă
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
nu s-au văzut deloc în ultimul an de zile, dau buzna într-un apartament înghesuit, populat brusc până la refuz, la o oră fixată anume, ca să facă schimb de impresii, de bârfe, de glume mai reușite sau nu, în timp ce se înfulecă până la al cincilea fel de mâncare. Se lălăie colinde pe douăzeci de voci, se poartă discuții contradictorii în bisericuțe de câte două-trei sau patru persoane, în timp ce adevăratele colinde, cântate la televizor, aproape că nu se mai aud. Un episod marcant
CRĂCIUNUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341523_a_342852]
-
părere atâta timp cât suntem ași doar la consum și la șutit. “Nu pregetați”, ne îndemnau aleșii ce ni i-am dorit: “Luați - c-al vostru este totul - să nu mai știți ce e nevoia, căci voi trudit-ați zi și noapte înfulecând salam cu soia...” Iar oamenii i-au ascultat, și-așa dezastrul s-a pornit în codrii, fabrici, ceapeuri, până ce țara-a sărăcit. Atunci din hău au apărut miliardari de mucava, cu ifose de buni români și aere că-s cineva
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
să-și ia mâna, Să se căpătuiască. Și ei împart dreptatea?! Dar nu pentru căței! Că fermă ‘’Ia de-a gata’’ Cuprinde mulți purcei. Uită de unde pleacă, Nu stiu unde-or ajunge... Ei fără sat se-ndoapa, Uitând că se pot frige. Cand-nfuleca sarmale Pe groapă de jar plină, Chiar de-si trimit semnale, Aluneca-n latrina. Dar lor tot nu le pasă: Au cuțitul și pâinea; Se duc ținând de masă, Căci le-a pierit rușinea... Referință Bibliografica: ...AU CUȚITUL ȘI PÂINEA
...AU CUTITUL SI PAINEA ! ... de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341869_a_343198]
-
Aruncă niște resturi ale prânzului din tigaie peste gramada de buruieni. La fel de anevoios, cu plămânii șuierând a tuse, se-ntoarse boscorodind în bordei. Fu semnalul de năvală. Cioara, din departare, văzu prima mișcarea. Se repezi spre resturile auncate de moș, înfulecă bucata cea mare de mămăligă veche și dispăru dincolo de livadă. Nici gaița nu așteptă prea mult, se repezi, taman la timp, să înșface coaja veche și uscată, de pâine. Vrabiuțele, harnice, s-au repezit să ciugulescă cele mai mărunte fărâme
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
Ajutându-se cu colții îl prinse de cap și îl imobiliză. Urcă cu grijă pe punte, fiind atent să nu cadă din nou în mare și să nu-i scape valoroasa pradă. Se așeză pe burtă și începu să-l înfulece cu solzi cu tot. Niciodată nu mâncase ceva mai gustos. Nici măcar delicatesele pe care i-le dăduse răposata Babana nu puteau să-l egaleze. După ce îl termină simți că nu era încă satul, așa că se duse din nou la pescuit
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
de marginea tigăii, le desghioca cu grijă, conținutul lor alunecând pe fundalul negru al tigăii care încetul cu încetul devenea alb iar gălbenușurile păreau a deveni sori galbeni, vlăguiți, căzuți în zăpezile unei ierni atotputernice. Copii salivau iar moș Cioran înfuleca cu poftă sporită. * Nimeni nu va întâlni, niciodată, un băiat mai cumsecade decăt Titi “Lipiciuc”. Este singurul dintre copiii dimprejur, care niciodată nu i-a trântit în obraz expresia “băi țărane”; este cel datorită căruia Albert a descoperit mai devreme
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
poiană, într-un liniștit popas de munte. Voinicul nostru se trezi încă dis de dimineață, își spălă obrazul cu apă rece de la izvorul de alături, își făcu câteva cruci largi, așa cum învățase de la bunicii săi statornici în ale credinței pravoslavne. Înfulecă ceva în pripă de-ale gurii, bău apă din căușul palmelor, apoi porni liniștit la drum. La început pășea agale, fără grabă. Era hotărât să nu ia pământ prea mult. El și tot neamul lui erau oameni nevoiași, învățați cu
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
un ritual. Nu plec decât după aceea în oraș. Prânz: la restaurantul iranian, undeva de la stația de metrou Obor, pe Calea Moșilor ... și, la dreapta! Cina: sus, la mall-ul din Militari, la un restaurant sirian. Suntem gurmanzi amândoi. Nu înfulecăm, degustăm! E ca un act de adorație al mâncării. Nu scoatem sunete...ca motanii sau ca cei excitați...dar știm că celălalt te lasă să mănânci în liniște sau chiar să-i guști din farfurie. Pentru că am ajuns târziu la
IUBIRILE NOPŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344280_a_345609]
-
politica nu este circ, iar justiția nu-i contorsionistă angajată la negru în circul politic. O Românie alcătuită din oameni, nu din funcții: “Dacă sistemul economic actual, îți oferă o prostituată, personalismul îți propune o nevastă drăgăstoasă; în loc de un hamburger, înfulecat la volanul mașinii, o friptură într-o grădină de vară, la un pahar de vorbă; în loc de mall-ul impersonal, magazinul din colț unde vânzătorul îți spune pe nume; în loc de o filozofie abstractă, un om întreg care-ți vorbește; în loc de revoluții
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
ca pentru sine, făcându-i semn tinerei chelnerițe să facă socoteala. Aceasta avea deja întocmită nota de plată pe care i-o puse elegant în față pe o tăviță. Cei patru se uitară unii la alții. Mai puțin Firfirică. Tocmai înfuleca un cabanos și ,în același timp, își umplea paharul. 6-Negocieri --Ce faci, mă, Dane? Acesta e protocol la tine? îl admonestă Buhăianu. Nici măcar nu am început discuțiile și tu te retragi din negocieri? --M-ați înțeles greșit. Am spus că achit
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
îl las cu roșiile pe vrej! --Ce-ai rămas Zamfirescule, așa? îl întrebă Buhăianu. Spune, bă, care-i afacerea? La urma urmei și noi ne grăbim, că și noi avem probleme, chestii. --Afacerea? se trezi din visare Zamfirescu. Îi privi cum înfulecau lacom cărneturile de pe platouri și cum gâlgâiau pahar după pahar. Rămase uluit: ce stomacuri au ăștia? Cu ei să pun de-o afacere? Chiar, ce afacere? Ce tâmpit am fost!.. Dar bețivii ăștia trebui să afle (și să-l admire
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
vină la masa lui. O întrebă dacă îi poate oferi ceva, iar ea ceru repede o porție de mici, temându-se ca nu cumva el să se răzgândească. - Îți plac micii, constată el, râzând de pofta cu care o vedea înfulecând. - O cunoști pe asistentă, întrebă Vasilica cu gura plină, fără a se opri din mestecat, ridicând doar pentru câteva secunde privirea de pe cartonul ondulat? - I-am adus un pachet de la sora ei, era în drumul meu. - Unde mergi? - În capitală
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
slăvesc în El - ceea ce nu am izbutit - cumplit să visez - dimpreună cu Adevărul - în mine *** SĂ MÂNCĂM DIN NOI ÎNȘINE de ce să ne tot mâncăm numai unii pe alții - în lumea asta atât de înghesuită și strâmtă? - de ce să nu înfulecăm - cu nădejde și poftă mistică - din noi înșine? atâta grăsime de lene avem în suflete - atâta carne de voință nevoită - în toți mușchii conștiinței - încât ne-ar mai ajunge de hrană - pentru încă o viață dar Dumnezeu ne așteaptă deocamdată
DOR DE STINGERE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344166_a_345495]
-
aduse strachina cu ciorbă de pasăre și pâinea de casă și le așeză pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina smălțuită din lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? o întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
dureros al acestei perechi, aparent fericită. Olguța răbufni: --Vezi, Costi, noi nu avem timp de făcut copii. Dacă-n fiecare seară...Hai, Dane, du-te și adu-i la masă! Mototolea, înfometat, abia aștepta invitația, că nu se sclifosi și înfulecă tot ce i se puse-n față. În felul ăsta amână pentru mai târziu chestia aia cu apa și covrigul. Olguța a îmbrățișat fetița: --Ce frumoasă este! Seamănă cu tine, Dane. Așa fată vreau și eu, dar...noi n-avem
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
eu aproape înecat de tăria băuturii. “Nu ți-am spus să nu-mi mai zici Agneta, pe mine mă cheamă Piri, bagă la cap odată!” Doamnee, mă gândii eu, ne îmbătăm, dacă nu ne-am îmbătat deja... Și începurăm să înfulecăm pe tăcute, ne era foame întadevăr, nu mâncasem toată ziua... Nu știu cât a durat masa, probabil că am mâncat pe săturate că ne-am trezit a doua zi în acel baldachin îmbrățișați amândoi... Așa am petrecut toată vara aceea și toamna
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
mai aduce aminte nimic din noaptea în care ai avut grijă să-i torni o licoare magică în cupă. - Ai încredere în mine, în curând, ambele regate vor fi la picioarele tale. - Până atunci, poate că mă lași să-i înfulec pe cei trei flăcăi de pe insula pedepselor, mi-e dor de carne fragedă! - Cu ei am alt plan! Ar face orice să reintre în grațiile lui Triton și să se întoarcă în mare. Căluții de mare așteptară nemișcați până ce Coral
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
un pahar de pălincă. Așa se obișnuiește în Ardeal, ca nu cumva musafirii să creadă că în sticlă e ceva periculos. Ceilalți doi, au ciocnit prietenos, dar numai au gustat. Căpitanul era obișnuit cu whisky. Dar, pită cu ceapă au înfulecat cu poftă. -Măi, Emile, tu n-ai auzit ce-a spus profesorul ăla al vostru, Hâncu, ce periculoasă-i slănina? Măcar, e de mangaliță? Am văzut o reclamă a unui SRL la prietenii mei din Ciuc, cum că asta n-
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
repede veseliei generale. A suflat lumânarea cum i-a cerut mămica apoi a primit prima porție de care, însă, nu s-a atins. A așteptat să vadă ce fac ceilalți copii care veseli dădeau din coadă și se repezeau să înfulece deîndată ce primeau farfuria sub nas. După ce și-a făcut curaj a înmuiat lingurița în cremă și a dus-o la gură. Porția a dispărut cât ai clipii, iar ochi rugători spre mămica cereau „repetir”. Nu știu dacă a căpătat
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374295_a_375624]
-
de pescuit și un țigan necunoscut. Am montat eu fixa, am lansat și, de acum așteptam să tragă monstrul. Mi se făcuse foame după atâtea ore de când nu mâncasem, așa că mi-am scos pachetul cu mâncare și am început să înfulec. Amândoi pescarii de lângă mine mi-au spus că nu au prins nimic și că în acea zi nu vrea să tragă. La um moment dat țiganul prinde un chefal de vreo șapte sute de grame și speranțele noastre cresc, crezând că
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
A doua zi, la fel de punctual, împăratul trecu pe holuri, se strădui să nu bage de seamă faptul că gărzile elvețiene fuseseră dublate, intră în triclinium și nici măcar nu se mai miră de faptul că Ludovic stătea tot pe fotoliu și înfuleca niște stridii. Regele se prefăcu a fi foarte încântat că-l revede pe pri- etenul său țarul Alexandru și îi arătă cu mâna scaunul pe care să se așeze. Alexandru surâse subțire și-i spuse regelui: - Luică, ești incorigibil și
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
altele sclipitoare erau cocoțate pe ciupercuțele roșii, iar în centrul tuturor acelor minunății, se ridica un palat umbrit de frunzele cărnoase ale unui brusture pufos. Ah, acela putea fi chiar paradisul melcilor! Se repezi pe urmele broscoiului, strigându-i să înfulece orice gâză care îi ieșea în cale. Chiar în acel moment, se auzi un fâlfâit prelung, iar cele zece piste de aterizase fură acoperite de niște umbre uriașe. Aeroportul prinse a fremăta, în timp ce Limax își văzu broscoiul ridicat în aer
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
stomacului și așa își aduse aminte că astăzi nu a mâncat decât pizza de la prânz, pe care de fapt a împărțit-o în trei, cu Luminița și David. Doar nu era ea să mănânce și ei să se uite cum înfulecă de zor. Se gândi să meargă să încălzească mâncarea, dar poate că sosește și Radu și vor servi cina împreună. Merse de se uită în dulapul cu provizii, să vadă dacă are vreo sticlă cu vin. Poate că Radu va
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374961_a_376290]
-
aduse strachina cu ciorbă de pasăre și pâinea de casă și le așeză pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina smălțuită din lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? o întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]