1,889 matches
-
trebuie să iasă din scenă, așa zice aici. — Ce-ați spune, dom’Roja, întreabă Gulie, dacă într-o bună zi s-ar afla că Tiranul a mierlit avînd în buzunar o copie a Proclamației? — Pe care se pregătea s-o înfunde pe gît știa el cui, în cazul în care situația s-a fi schimbat în avantajul său, completează Dendé. — Cu alte cuvinte cei pe care-i hrănise la sîn atîta amar de ani, încurajați de tot felul de voci dubioase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ceva nu merge cum trebuie între noi? zise Angelina. — Nu e mare scofală, dacă vă gîndiți că aproape în fiecare zi eu vă aduc corespondența, zise Poștașul. — Să fie totul chiar așa bătător la ochi? întrebă Angelina simțind că o înfundă plînsul, ducînd o palmă la frunte, începînd să-și maseze tîmplele. — E clar că Părințelul nu s-a schimbat cu nimic de cînd îl știu, zise Poștașul înghițind în sec, corectați-mă dacă greșesc, adăugă, mutîndu-și stînjenit privirea în altă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lua niciodată mai mult de cinci minute. Cînd era gata mai privea o dată la cele două teancuri, dorind parcă să se asigure că făcuse totul ca la carte. După aceea, pe cel mai subțire îl lua cu grijă și îl înfunda într unul din compartimentele genții căreia imediat îi încuia și cele două catarame. Abia după aceea se ocupa și de teancul mai voluminos, pe care înainte de a-l lega cu un șiret pe care îl avea de fiecare dată la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în direcția Unității, au luat-o și ei la picior într-acolo ca nu cumva să se piardă de gașcă. înainte să iasă din ascunzătoare își mai verifică o dată arma de la piept și încărcătoarele de rezervă pe care le avea înfundate în buzunarele pantalonilor. Totul era la locul său. Cu un ochi privi înspre gardul cimitirului, iar cu celălalt la cele două cadavre ale dictatorilor, înfășurate în foi de cort, lăsate de izbeliște pe acel teren viran din marginea Bucureștiului, la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
stelele de pe cer, Kawabata cel care i-a ascultat atâtea povești ca să mai uite de frig, foame și singurătate, Kawabata, cel care așteaptă ca o stea căzătoare să-l termine pe Ben, a ajuns o umbră. Ochii lui asiatici sunt Înfundați În orbite și-i dau chipului o expresie de sălbăticiune. Zce pe mormanul de cârpe, tușind și oftând, iar atunci când vrea să se ridice, efortul Îi face foarte mult rău. Cojile de ceapă Înmuiate În ceai sunt singurul medicament pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ales să trăiască până la sfârșitul zilelor. Antoniu deschide ușa și Încremenește În pragul ei: pe patul sărăcăcios În care doarme singur de atâta timp, bătrânul Kawabata, tovarășul lui de mizerie, fugarul Întors la vatră, respiră greu și fixează cu ochii Înfundați În orbite, tavanul. Deschizând ușa, odată cu Antoniu, În Încăpere a intrat și un val de lumină de ora patru după-amiază, la care Kawabata nu reacționează: nu Întoarce capul În direcția ușii, și nu rostește nici un cuvânt. Privește mai departe tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o parte cu mâinile ei străvezii, viitorul, ca pe o perdea care obstrucționează vederea. Nu există oglinzi, deci nu ai cum să-ți vezi chipul. Și apoi, la ce bun? Ce folos să vezi obraji veștejiți de sărăcie și ochi Înfundați În orbite? Din când În când, societatea, alege cu parșivenie exemplare umane, pe care le examinează cu mijloacele tehnicii de ocrotire, după care le lasă să fugă În lumea largă, arătându-și indignarea sinceră. Alteori societatea le poruncește acestor triste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sertarul noptierei de lângă pat - Își căuta probabil țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat de cretă care zgârie tabla, apoi scotoci În spatele draperiilor și, În final - stați - În final, după scaunul pe care Îmi pusesem hainele. Mai aveam puțin și-i șopteam prin ușile șifonierului că țigările mele Moslem erau pe masa din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Peters, Îi arătă nu fața hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă din gură. Dr. Czinner Își Înfundă ambele mâini În buzunarele balonzaidului său și se legănă pe călcâie Înainte și Înapoi. Astfel părea stăpân pe situație, dar nu era sigur cum anume să continue, pentru că mintea-i era Încă plină de fraze grandilocvente, de retorică socialistă. Semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi larmă și mișcare, vor sosi ofițerii de la vamă și vor fi postate santinele În fața postului de gardă, apoi trenul va pleca șuierând și apoi astăzi va mai fi un singur tren, un mic tren local spre Vinkovce. Ninici Își Înfundă mâinile adânc În buzunare. Apoi va avea destul timp pentru Încă o rakia și o partidă de cărți, dar nu mai avea bani. O vagă suspiciune că fusese trișat trecu din nou prin mintea lui Încăpățânată. — Ninici, Ninici! Se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu puteau Înțelege ce spune sau ce dorește. Îl imploră pe doctorul Czinner: — Spuneți-le că trebuie să prind neapărat trenul acesta! Cereți-le să-l anunțe pe prietenul meu. El nu o auzi. Rămase țeapăn lângă sobă, cu mâinile Înfundate În buzunare și răspunse la Întrebările ce i se puneau. Fata se Întoarse spre germanul din colț, care-și privea vârful pantofilor. — Spuneți-le că n-am făcut nimic, vă rog. El ridică ochii o clipă, uitându-se la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
copilului, cine știe. Și Helen zice: — Baia aia era de coșmar. Parcăm mașina după colț. Pe bancheta din spate, Mona mâzgălește ceva. Stridie vorbește la telefon. Apoi Helen așteaptă, în timp ce mă furișez, aplecat, înapoi spre casă. Mă strecor în spatele casei, înfundându-mi pantofii în peluza udă, până ajung sub fereastra camerei copilului, pe care mi-a arătat-o Helen. Fereastra e încă deschisă, cu perdelele atârnând un pic în afară. Perdele roz. Bucățile de hârtie sunt împrăștiate în noroi, și încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de acasă, cu restaurantul Sălcii. Doi erau morți deja spune asistenta șefă intrînd în urma lui în cabinet. Poveste veche, bombăne Runca, ștergîndu-și ochelarii -, dacă-i prinde viscolul, rămîn în mașină, lasă motorul să meargă, să aibă căldură, ei adorm, zăpada înfundă eșapamentul, gazele intră în mașină, îi asfixiază... I-ai transmis? ridică ochii miopi în direcția lui Radu, zîmbind. Ce, cui?! se miră acesta. Aurei. Ți-am strigat să-i transmiți sărutări de mîini. Am vorbit cu autogara. Cursa rapidă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
al fecundării, despre care a scris atîtea articole stînd nopțile aici, pe canapeaua din biroul său, act pe care îl blestema adesea pentru că se întîmplă doar altora, "pînă și animalelor, ori insectelor mie nu!", plîngînd de multe ori cu fruntea înfundată în perna mică, meschină aproape, făcută din cîrpe scărmănate, deși ar fi putut oricînd să aducă una mare și pufoasă de acasă, din dormitorul ei. S-a bucurat imens că bărbatul de alături știe să-i respecte momentul de acalmie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
flori ale Matildei nu mai sunt legate cu sfoară de clanța ușii (ca să zboare de pe suportul de fier forjat și să se facă țăndări), motocicleta lui Șchiopu Bărbosu nu mai are rezervorul de benzină burdușit cu frunze (ca să i se înfunde carburatorul și să nu pornească nici în ruptul capului), familia Ciocan nu mai calcă în căcățeii de pisică pe preș (renunțând să confiște mingi și să întrerupă meciuri memorabile pe aleea Băiuț), nea More își așteaptă liniștit corespondența (fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin prăvălie cu orele, pînă-i uita Dumnezeu. Ei numeau asta uitat prin cărți, dar era ceva care aducea mai degrabă cu excavarea sau mineritul. Am fost surprins că nu veneau cu lopeți. Săpau după comori cu mîinile goale, uneori se Înfundau În ele pînă la subraț și, cînd extrăgeau cine știe ce crîmpei de literatură dintr-un maldăr de maculatură, erau mai fericiți decît dacă ar fi intrat pur și simplu și l-ar fi cumpărat direct. Din punctul ăsta de vedere, cumpăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un neam. Se gîndi la Perry și la Vane: chiar dacă ar fi știut unde să-i găsească, nu le-ar fi putut cere un asemenea serviciu. CÎt despre Crooks, Boyle sau Curtis... Curtis ar fi fost În stare să-l Înfunde! Era un tip mărginit, ba chiar primitiv, și extrem de comod. Rowe Își alesese totdeauna prietenii printre oamenii lipsiți de complicații - simplitatea Îl atrăgea, ca un complement al propriilor sale Însușiri sufletești. Rămînea, așadar, numai Henry Wilcox: cu el, avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
au dat funcții în stat, li s-a dat din nou o oarecare putere. Iar astăzi, acei comuniști și urmașii lor amenință să redevină ce au fost odată. Atunci, pentru România nu va mai exista cale de întoarcere! Ne vom înfunda în anonimat și nimeni nu va mai dori să știe de noi. Probabil că nici nu vom mai exista. România se va rupe între Ungaria și Rusia, care amenință să redevină o mare putere. Să fi fost oare sacrificiul copiilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nou pe prosop. Valul era la șaptezeci de metri de plajă. Aurel apucă colțurile de jos ale prosopului cu degetele de la picioare. Își puse geanta de plajă sub cap și colțurile de sus ale prosopului și le prinse la subsuori. Înfundă căștile walkmanului adânc în urechi, își puse ochelarii de soare, deschise cartea la pagina 231 și continuă să citească. Valul se sparse la treizeci și șase de centimetri de picioarele lui Aurel. Forța, suflul spargerii îl ridică pe acesta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care chinuiau un pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
citeam un Dashiell Hamett, mi-am adus aminte de ceva. M-am ridicat ușor din pat și am scos din buzunarul pardesiului o cutiuță dreptunghiulară cu un buton roșu la mijoc. Am apăsat pe buton. S-au auzit niște explozii înfundate în apropierea nu chiar imediată. Erau apartamentele celorlalți trei Popescu, în care depusesem niște cantități nu tocmai neglijabile de C4, un exploziv plastic. Nu degeaba făcusem armata la geniști. Ieșisem locotenent. M-am întors în pat și am citit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
metru nouăzeci. Mușchi. Creier. Buze subțiri, surâs robotic, privire inteligentă, ultravioletă. Știa, îmi era clar. Știa ce făcusem cu cadavrul, știa unde este arma, știa ce gândesc și de ce, știa ce marcă de cafea prefer și ce țigări fumez. Voi înfunda pușcăria, mă gândii. Ce-mi trebuia să-mi omor gagica tocmai în Suedia? Ne așezarăm, aprinserăm țigări, îi oferii un whisky, pe care, spre mirarea - mai exact: stupoarea - mea, îl acceptă. Scoase dintr-un buzunar niște hârtii ce conțineau declarația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
al lui Jojo, cămașa de mătase cu inițialele lui, și să ne întoarcem în oraș cât mai repede, încercând să găsim o altă soluție ca să scăpăm de el. Degeaba îmi spuneam că scăpasem întotdeauna din toate buclucurile în care mă înfundasem, din încurcături, ca și din nenorociri. Trecutul e ca un limbric tot mai lung, pe care-l port în mine, răsucit; nu-și pierde inelele, oricâte eforturi aș face să-mi golesc intestinele în toate closetele europene sau turcești, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așteptând să primească un răspuns mut, de parcă fiecare constatare parțială ar interesa-o numai pentru o recunoaștere spațială mai vastă. Se oprește asupra unor detalii neglijabile, ușoare defecte stilistice, de exemplu mărul lui Adam proeminent, sau modul de a-ți înfunda capul în umeri, folosindu-le pentru a stabili o margine de detașare, de rezervă critică sau încredere, jucăușă; apoi, amănuntul descoperit incidental e valorificat peste măsură, de pildă forma bărbiei tale sau un semn special pe umăr; și din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu sunt pâinea Vieții...”, nu-l umflăm pe sus și-l închidem repejor la doi, la paranoici? Nu ia și câteva pe spinare dacă nu se lasă? Nu-l înfundăm cu Prozac și-i aplicăm dușuri reci, să uite de suferința lumii? Dacă-ți zice unul că poate face minuni, nu-l bagi în cămașă de forță? Și dacă povestește că e cel care-a cioplit crucea, știa de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]