338 matches
-
fereasta veche apare-ades, ades, Un înger, o femee cu chip așa ales! Dar cine-i ea? Ce vine, ce caută-n castel Când marea își răstoarnă sufletul ei rebel Și printre stânci de piatră se scutură de spume Și mișcă-nfuriată a valurilor lume... (Un chip s-arată-n castel) Și-n noaptea, care urlă cu surda ei ureche, {EminescuOpIV 306} Privește ca o lună din zidurile veche? E ca și când răsare în jur întunecată De-a murilor colosuri, prin care se arată Zugrăvind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
numai ei îi răspundea la comenzi; a venit cu opinteli, cu staționări nejustificate, destul de repede. Am urcat la ultimul nivel. - Până aici ați plătit! Ne spuse ascensorul, după ce a oprit... culmea, destul de lin, având mișcarea asemănătoare cu a unui asteroid înfuriat, aterizând pe o planetă necunoscută. Ne-a abandonat într-un hol întunecos. Giulia, și mai ales Edy, înfrigurați se grăbeau nejustificat... cunoșteau zona. Îi văd că ies afară pe o ușă camuflată de-un intrând. Am rămas o clipă în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
desena cercuri pe nisip, încercând să dovedească o teoremă. Un soldat roman l-a văzut pe bătrânul zdrențăros de 75 de ani și i-a poruncit să-l urmeze. Arhimede a refuzat, deoarece nu-și terminase încă demonstrația matematică. Soldatul înfuriat l-a înjunghiat și astfel a pierit cea mai luminată minte a lumii antice, măcelărită fără motiv de romani. Uciderea lui Arhimede a fost una dintre cele mai mari „contribuții“ aduse de romani în domeniul matematicii. Epoca romană a durat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
atacul de atunci de la mănăstire în seama partizanilor, deși n-a fost decât o bandă de tâlhari care, în vremurile nesigure de atunci, credeau că la mănăstire se află comori ascunse, au dat foc la plecare și au ucis călugării, înfuriați că nu găsiseră nimic, firește autoritățile nu i-au pedepsit, au lansat numai zvonul că fuseseră partizanii și oamenii așa au crezut, s-a reluat cu greu viața de obște aici, dacă autoritățile civile și militare nu i-au pedepsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Au contactat-o pe mamă pentru a-i cere declarații - inspectorul ridică vocea și se Întunecă și mai tare - Înainte ca noi să apucăm să Îi spunem nenorocitei ăleia că fi-su e mort! Insch izbi ziarul de masă. Murmure Înfuriate se auziră din public. — Vă puteți aștepta cu toții să primiți zilele astea o vizită de la Standarde Profesionale. Dar credeți-mă, spuse Insch rar și apăsat, vânătoarea asta de vrăjitoare va fi floare la ureche În comparație cu a mea. Și când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un zâmbet nonșalant pe buze. Vrei să m-ajuți s-o scutur? Întrebă el făcându-i cu ochiul, În vocea lui se simțea distinct un accent de Glasgow. Doctoru’ mi-a zis să nu ridic chestii grele... Ea Îl privi Înfuriată și Îi spuse fără ocolișuri ce putea să facă cu oferta lui. Logan păși Între ei Înainte ca Watson să Îi demonstreze de ce era supranumită „Rupe-Coaie“. Ziaristul făcu Încă o dată cu ochiul, mai zăbovi puțin cu spatele la cei doi și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ocolim Grădiștea pe partea dinspre casele rudarilor. O cocoașă de câteva sute de metri Între fluviu și oraș, Grădiștea e acel tampon pus de natură chiar contra ei pentru a garanta liniștea slătinenilor; la rădăcina abruptă, Înspre partea unde apele Înfuriate bat din când În când pentru a avertiza că aici Oltul devine aproape un mare fluviu, s-au aciuat acei țigani blonzi ce se ocupă cu prelucrarea lemnului moale, de prin jurul apelor. Li se mai spune lingurari; sunt albi, destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu cunoaște industria mai bine decât el. I-am dat câteva detalii despre profilul lui și i-am spus câte ceva din lucrurile pe care i le-a spus lui Lincoln mai devreme. Reacția lui a fost ciudată, ca să nu zic înfuriată. Cam la fel la azi-dimineață, continuă ea privind spre Sachs. Nu a vrut să mă ajute la început. Dar apoi s-a calmat și mi-a spus că descrierea se potrivește cu Weir. - De ce? întrebă Sachs. - Păi au cam aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unui conflict iminent - dar când nu se auzeau? În Armenia, situația era tensionată, iar În Newfoundland era criză. Japonezii le luaseră chinezilor portul Arthur și chinezii capturaseră câțiva soldați japonezi, Îi ciopârțiseră și trăseseră hălcile În țeapă, după care japonezii, Înfuriați, se răzbunaseră masacrând cinci mii de chinezi. Ce oribilitate... dar atât de Îndepărtată, că era greu să-ți mai stârnească vreun sentiment. Coloana „Poliției“ conținea articole infinit mai banale, dar de un mult mai ridicat interes uman. La tribunalul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
șansă să-l fac atent decât dacă-mi ridicam rochia și-i arătam țâțele, cineva m-a prins de talie și m-a strâns ușor. Asta îmi mai lipsea! Cineva care profita de o femeie singură la o vârstă respectabilă! Înfuriată, m-am întors cât de repede am putut în spațiul restrâns avut la dispoziție, gata să-l pocnesc pe cel care mă hărțuia sexual. Însă am dat cu nasul de pieptul cuiva. Era Adam cel frumos. Adam, care se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și pune-l într-un buzunar. O să-ți aducă noroc. O să aibă nevoie de mai mult decât unul din cristalele tale de rahat, i-a trântit-o Helen. —Helen, încetează, a apostrofat-o tăios mama. Ce-i? a sărit Helen înfuriată. — Chiar trebuie să fii așa de rea? a zis mama. N-am fost rea, s-a apărat Helen cu pasiune. Dar dacă Claire o să arate bine și-o să se poarte ca și cum totul e în regulă, atunci James o s-o vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
păr în cap și nu pare moș. —Kate nu arată ca un moș! am sărit eu înfierbântată. —Ba da, așa arată, a râs Helen. E cheală și grasă și n-are nici un dinte. —Taci din gură! i-am zis eu înfuriată. O să te audă. Copiii înțeleg lucrurile astea, să știi. E foarte frumoasă. —Nu te enerva, mi-a spus Helen cu blândețe. Nu înțeleg de ce ți-ai ieșit așa din pepeni. N-am zis nimic. Veștile astea mă șocaseră îngrozitor de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lăsa să ajung din nou să iau toată vina asupra mea. Știi, măcar o dată în viață mi-ar plăcea să nu mai fiu o zdreanță. —Păi, normal că tu-i crezi pe George și pe Judy, mi-a răspuns el înfuriat. Normal că vrei să crezi numai lucruri bune despre tine. Pur și simplul n-ai putut să accepți adevărul pe care ți l-am spus eu, nu?! —James, am zis străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Nu vreau decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
folos. Julie mi-a răspuns cu o voce care mi-a adus aminte de copilărie, vocea pe care sora mea mai mică o folosea când mă ruga s-o primesc la mine În pat atunci când prin podea se auzeau vocile Înfuriate ale părinților noștri: „Dar le-am spus tuturor că tu ești femeie de afaceri, Kath, și că vei putea să ne explici“. M-am pieptănat, m-am dat cu puțin ruj și am cotrobăit după un taior Armani În șifonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am lungit în pat, în rochia mea nouă și vesel colorată, învelindu-mă până la bărbie cu plapuma. Am închis ochii și m-am lăsat cuprinsă de muzică și de gândurile care mi se tot spărgeau în frunte, ca niște talazuri înfuriate. Dintr-odată m-am simțit obosită, mi-am simțit pleoapele grele. Nu mai voiam nimic, decât să pătrund în beznă. Pentru foarte mult timp. Nu mai voiam să-mi urmez gândurile. Erau viclene și in sistente, mă trăgeau tot mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tocmai vvvoiam să-ți spun ccă mă bate Anda la cap ccă vrea să vvină neapărat la mare de 1 Mai să te vadă, ccu o gașcă în-treagă. Mi-a făcut ccapu’ ca-lendar! — N-am chef de nimeni! strigă Eduard înfuriat. Ți-am zis să mi-o aduci pe Clara! Atât! Glasul lui Bobo se aude din ce în ce mai neclar și parcă străin. Eduard se străduiește să-l priceapă, dar unele cuvinte pur și sim plu îi scapă, nu le aude, ai zice
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se înfig violent în mal cu mugete asurzitoare. Rafalele puternice smulg eșarfa albă de la gâtul Smarandei, făcând-o să zboare în sus și jos ca o pasăre rănită peste viroagele înguste și grohotișul peretelui abrupt de piatră către spumele valurilor înfuriate. Cuvintele ei se pierd, luate de vânt și duse departe, prinse în vârtejul amețitor al curenților marini. Privește, pentru o secundă, cerul care anunță furtună puternică și când întoarce capul nu o mai vede. Disperat, aleargă către marginea falezei, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe jumătate afară și trage, dar o denivelare a șoselei deviază rafala. Gloanțele împroașcă scântei pe caldarâm chiar în fața mașinii urmăritorilor. Șoferul acesteia ezită, ceea ce face să piardă câțiva metri, dar revine în forță năpustindu-se înainte ca un berbec înfuriat. Așa n-o mai scoatem la capăt, strigă Manfred înghesuindu-se să intre înăuntru. Trebuie să terminăm cu ăștia. O scurtă pauză urmează vorbelor lui, ca imediat oglinda laterală stânga să zboare în bucăți în timp ce geamul din spate explodează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ajuta să presimtă o primejdie iminentă. Nu este timpul pentru acțiuni pripite sau prost gândite. Minutele așteptării încordate se scurg greoi, însoțite de palpitațiile date de certitudinea că undeva, în apropiere, se află un pericol la fel de mortal precum o viperă înfuriată. Mirosul cadavrelor intrate în putrefacție, emană parcă din fiecare cărămidă a ruinelor din jur. În fața lor, turnul zvelt și prelung al clopotniței se ridică asemeni unui uriaș deget către cer. Bâzâitul unui avion care survolează orașul la joasă înălțime face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Intră și el în unul dintre ele, plasat exact la câțiva metri de hăul abrupt. Un foc plăpând încălzește ușor aerul glacial dinăuntru. Ajunsă în culmea dezlănțuirii, furtuna urlă cu toata furia. Șuieratul vântului printre brazi pare respirația unui dragon înfuriat. Lovită cu sălbăticie, mica construcție de beton și lemn trosnește din toate încheieturile încât pare că acuși se va frânge iar bucățile vor fi luate pe sus și aruncate în prăpastie. Istovit de luptă, în scurt timp, neașteptat, Marius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sânge. Linia albă a nemților are un moment de ezitare. Mulți se culcă la pământ. Von Streinitz vede imediat de unde vine pericolul. Evaluează atent distanța și fără să țină seama de gloanțele care îi șuieră pe la urechi ca niște viespi înfuriate se apropie în fugă. Trage siguranța grenadei prinsă la centură și o aruncă spre grupul partizanilor. Se trântește la pământ, acoperindu-și casca cu mâinile. Vuietul exploziei plutește o clipă pe deasupra văii ca apoi totul să devină tăcere. Doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
infernal pe piatra peronului. În picioare, sfidând tirul sporadic dinspre clădire, Marius se întoarce către soldații din jur: Pe ei, băieți! O mitralieră instalată pe acoperiș începe să toace mărunt, în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână se încrucișează în văzduh, aruncate de o parte și alta. Bubuiturile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care i se ghiceau subțiri prin acel joc prea liber al pantalonilor. "Urăști șefii? zise tinerelul, și își înfipse privirea în ochii celuilalt. Păi și eu sânt șef! Mă urăști și pe mine?" "Ei, nu pe dumneavoastră...'', bolborosi paingul deodată înfuriat. "Păi așa ai zis: șefii. Unde ți-e logica? Vrei și tu să spui ceva, dar nici tu nu știi ce spui, continuă tinerelul, și-și flutură degetele la tîmplă: trebuie să fie așa, în capul tău, o completă bulibășeală
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fost numit a și anunțat că o să reactualizeze toate dosarele." " Da, zic, și ce e sistemul ăsta să mă anunțe astfel, ca și când n-ași fi într-o universitate, ci într-o instituție de delincvenți minori... Și chiar și acolo..." Și, înfuriată, rupsei afișul și îl călcai în picioare. Da, zise și colega mea, l-a pus aici să-l citească toți, ca și când te cheamă la el la interogatoriu... Vrea să bage groaza în noi..." Mă dusei... Mă întîmpină un individ galben
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-a obrăznicit de tot; nici nu mai vorbesc cu el, însă îl țin din scurt și, zău, dacă n-ar fi mama, de mult i-aș fi arătat ușa. Se înțelege că mama plânge tot timpul; soră-mea e înfuriată foc, dar le-am spus la amândouă, în cele din urmă, că sunt stăpân pe soarta mea și vreau ca în casă să mi se dea... ascultare. În orice caz, toate acestea i le-am trântit în față soră-mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]