917 matches
-
mai departe după minunata ei stea albastră de pe cer. Văzând-o astfel, într-o seară un băiețel din vecini care nu avea somn la ora aceea și stătea pe pragul casei sale, se înfățișă la gardul bunicilor Corinei și, văzînd-o îngândurată, i se adresă: - Ce faci, Corina? - Ce-ți pasă? Mă uit la cer... Tu de ce nu dormi la ora asta? - Dar ce găsești așa de interesant la cer? întrebă din nou băiatul. - Cum? Chiar nu vezi?... Steaua aceea albastră și
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
jurământ al vieții). La pagina 27, în ușa înaltă a unui altar de biserică, apare, în veșmintele preoțești albe, ca și încărunțirea celui ce le poartă, părintele Iustin Pârvu. Să fie simbolul poporului român, înțelept, răbdător, cumpătat, frumos, dar și îngândurat, în altarul jertfei istorice? Așadar, tot la nevoia de adevăr, de strajă care să apere adevărul, ne reîntoarcem. Într-o pagină de manuscris, Eminescu caligrafiază cuvintele: Ei slabi, eu tare / Ei mint - eu adevărul îl spun.” Pentru inspirația de a
CÂND STRAJA NU PIERE..., CRONICĂ DE PROF.DR.VALENTIN MARICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351756_a_353085]
-
lacrimi. Îl priveam uluit. Părea sincer. - Sunt nefericit, Vlad! Sunt supărat!... Nu-l mai văzusem de mai bine de douăzeci de ani, s-a mai îngrășat și are o ușoară chelie, iar ridurile de expresie i-au apărut pe chipul îngândurat. Învârtea mecanic paharul acela cu vin, fără să-și dea seama că putea oricând să verse conținutul pe masă. L-am privit compătimitor și m-am gândit că trebuie să fie ceva grav dacă un bărbat puternic și matur, în mijlocul
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
se repezi cu botul într-un mic troian de zăpadă din spatele closetului și-ncepu să-l scurme cu labele. - Stai, dobitocule, oprește-te! Câinele continua să-mprăștie zăpada cu labele în toate părțile. John se lăsă pe vine privindu-l îngândurat. Încă nu-nțelegea ce-avea să se-ntâmple. Cu aerul unui soldat care-a ieșit victorios pe câmpul de luptă, câinele se retrase. De sub zăpadă se contura forma unui corp omenesc. John întinse mâna. Simți cum un fior îl fulgeră
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > EXTAZ Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1217 din 01 mai 2014 Toate Articolele Autorului Omule! Treci prin fața casei Îmbrățișată de viță sălbatică La geam, o femeie-ngândurată Impletește în clipa extatică. Cum ai dat de urma ei?! Învăluită-n taină ca-ntr-o poezie După-amiaza coaptă-n soare Teama o topește în euforie. Prin cea dintâi privire, Asupra străinei, s-a trezit Spiritul curat! Pentru prima dată
EXTAZ de LIA RUSE în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350651_a_351980]
-
cât la gândul că am crezut în ea, că am investit încredere totală, sentimente, speranță... A apărut cu câteva minute înainte ca trenul să ajungă în gară, sosind dinspre Mangalia și a refuzat să dea vreo explicație. Era foarte sobră, îngândurată, cu gândurile numai de ea știute, foarte departe de animația de pe peron. Nu m-a lăsat să-mi iau rămas bun. A urcat în tren. Și trenul a plecat! Nu știam ce să cred și presupun că aveam o mutrișoară
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
Dar ... ajungem noi pe Tărâmul Făgăduinței și pe toți care au alte opinii decât cele ale lui Marx, Engels, Lenin și Stalin, inclusiv ale lui Fidel Castro le aplicăm corecțiile celor patru pereți cu ... fereastra spre cerul încătușat cu grati.( Îngândurat). Să nu credeți că sunt credincios. Să mă ferească ... Michiduță cel cu ... coadă de acest lucru. Eu sunt ateu. Cred în materialismul dialectic și în evoluția speciilor a lui Darwin. Biblia mea este Capitalul lui Marx. Iar Noul Testament îmi este
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
de credință, despre cum tânjesc să fiu. Mă gândesc că la fel ca mine, și cititorul trece prin aceleași lupte interioare și vreau să știe că nu este singurul. Vreau ca inima îndurerată a cititorului, sufletul mistuit de dor, mintea îngândurată să primească din Mâna Divină eliberare. Iar peste toate lucrurile, să nu uite că există Unul care veghează și care nu va îngădui nici o încercare peste puterea firească a fiecăruia de a o suporta. - Ai putea să ne faci un
NU STIU CATA NEVOIE ARE POEZIA DE MINE; STIU CATA NEVOIE AM EU DE EA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350804_a_352133]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > RĂMAS BUN LA PAHAR Autor: Sandu Baciu Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plecate-n inimi albe gânduri stau La loc lăsat, îngândurat, De toți cei care au plecat În lume un noroc să poarte. Pierdut în zbor de visător Și dornic de iubire Un biet pahar se simte gol În valuri de citire. Rămasul bun de pâine rea Trecutului de gust îi
RAMAS BUN LA PAHAR de SANDU BACIU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350918_a_352247]
-
sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu. Oricât de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre părintele Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351457_a_352786]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DRUMUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 666 din 27 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului drumul Drum de iarnă înghețat sub cer trist, îngândurat și-aruncat sub coviltire fără dor , fără simțire fără chip de lecuire, te afunzi tăcut sub roate în noroaie și păcate. Drum de iarnă amorțit, ger din biciul împletit, ger din suflet neiubit și de nimeni alintat, drum în iarnă
DRUMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346539_a_347868]
-
sufletul plin de suspine. Iubirea de nu vrei să-mi dai Am s-o trăiesc din depărtare, Cu gând născut din colț de rai Am să-ndulcesc lacrimi amare. Când te aștept îndurerată, Te simt privind printre ruine Și invoc îngândurată Iubirea mea ce nu mai vine. Referință Bibliografică: invocare / Mihaela Mihăilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 348, Anul I, 14 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihaela Mihăilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
INVOCARE de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351124_a_352453]
-
DOUĂ LUMÂNĂRI... Autor: Mihaela Mihăilă Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Două lumânări își topeau lacrimile de ceară pe masuța din camera unde trebuia să pună moșul cadourile sub brăduț. Lumina lor încălzea chipul îngândurat si totodată senin al unei femei trecută de vârsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă și pe la căsuța ei. Era seara de Ajun. Privind lumânările, parcă a fost vrăjită și, în acel
DOUĂ LUMÂNĂRI... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351125_a_352454]
-
Una dintre ele spunea că ar fi ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți, cealaltă își plângea picăturile de ceară pierdute, fiindu-i frică de finalul inevitabil ,când se va fi terminat de ars. Îngândurate, amândouă lumânările își topeau trupurile de ceară ,sacrificându-se pentru a face un pic de lumină în camera ființei ce nu își găsea liniștea . Plecase demult cu gândul undeva departe, într-un loc unde ar fi vrut să fi trăit
DOUĂ LUMÂNĂRI... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351125_a_352454]
-
pentru tine... VI. DOUĂ LUMÂNĂRI..., de Mihaela Mihăilă, publicat în Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011. Două lumânări își topeau lacrimile de ceară pe măsuța din camera unde trebuia să pună mosul cadourile sub brăduț. Lumină lor încălzea chipul îngândurat și totodată senin al unei femei trecută de varsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă și pe la căsuța ei. Era seară de Ajun. Privind lumânările, parcă a fost vrăjita și, în acel
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
Una dintre ele spunea că ar fi ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți, cealaltă își plângea picăturile de ceară pierdute, fiindu-i frică de finalul inevitabil ,când se va fi terminat de ars. Îngândurate, amândouă lumânările își topeau trupurile de ceară ,sacrificându-se pentru a face un pic de lumină în camera ființei ce nu își găsea ... Citește mai mult Două lumânări își topeau lacrimile de ceară pe măsuța din camera unde trebuia să
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
pentru a face un pic de lumină în camera ființei ce nu își găsea ... Citește mai mult Două lumânări își topeau lacrimile de ceară pe măsuța din camera unde trebuia să pună mosul cadourile sub brăduț. Lumină lor încălzea chipul îngândurat și totodată senin al unei femei trecută de varsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă și pe la căsuța ei. Era seară de Ajun. Privind lumânările, parcă a fost vrăjita și, în acel
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
Una dintre ele spunea că ar fi ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți, cealaltă își plângea picăturile de ceară pierdute, fiindu-i frică de finalul inevitabil ,când se va fi terminat de ars. Îngândurate, amândouă lumânările își topeau trupurile de ceară ,sacrificându-se pentru a face un pic de lumină în camera ființei ce nu își găsea ... VII. INVOCARE, de Mihaela Mihăilă, publicat în Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011. Voi capătă puteri
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
sufletul plin de suspine. Iubirea de nu vrei să-mi dai Am s-o trăiesc din depărtare, Cu gând născut din colț de răi Am să-ndulcesc lacrimi amare. Când te aștept îndurerata, Te simt privind printre ruine Și invoc îngândurata Iubirea mea ce nu mai vine. Citește mai mult Voi capătă puteri de zmeuIubindu-te din depărtareși-am să te chem în visul meuCerându-i timpului favoare.Tot ce mă ține la pământ,Am să arunc din amintireși-am să renasc dintr-
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
care-ți scriuși sufletul plin de suspine.Iubirea de nu vrei să-mi daiAm s-o trăiesc din depărtare,Cu gând născut din colț de raiAm să-ndulcesc lacrimi amare. Când te aștept îndurerata,Te simt privind printre ruineși invoc îngândurata Iubirea mea ce nu mai vine.... VIII. NU TE ȘTIAM..., de Mihaela Mihăilă, publicat în Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011. Nu te știam , nu m-ai știut Până ce pragul mi-ai trecut Și mi-ai adus parfum de
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
facultății la care predam, pe lângă etnologie și folclor, antropologie culturală și ... mitologie. În mijlocul de transport în care mă aflam, se apropie de mine un bătrânel uscățiv, înalt și aplecat de umeri. Își apropie gura de urechea mea șoptindu-mi: Păreți îngândurat însă, după cum observ eu, gândurile vă plac. M-am întors spre el nedumerit de îndrăzneala cu care îmi pusese întrebarea și, forțat să zâmbesc, i-am răspuns scurt: Da, impresiile sunt plăcute, întorcându-mi apoi capul și privind înainte pe
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
de câini de pripas rostogoleau câte o cutie de conserve ori resturi alimentare adunate din piața de alături ori se alergau pentru cine știe ce pricină numai de ei știută. Fără să-i bage în seamă, Fănel mergea fără grabă, abătut și îngândurat. De când se întorsese de la Constanța, seară de seară, bătea drumul ăsta trăgând parcă de timp, să ajungă cât mai târziu acasă. Atmosfera de familie încă nu se detensionase. Chiar dacă admitea uneori faptul că este primul vinovat, nu încerca ori nu
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
de atunci, privesc lucrurile mult mai detașat și cu alți ochi. La fel ca spectatorul aflat pe țărmul unei mări dezlănțuite și care încearcă să afle ce vrea ea să ne transmită nouă, oamenilor și nu reușește. Și pleacă acasă îngândurat și mulțumit că a asistat la un grandios dar neputincios sau neînțeles protest al naturii. Dar dacă același spectator s-ar fi aflat în mijlocul mării pe o ambarcațiune nu prea solidă, înfruntând exact aceeași furtună, ar fi crezut că i-
I AM LOOKING FOR A JOB de ION UNTARU în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356028_a_357357]
-
impun un punct de vedere „caustic-criticastru” ! Comentîndu-l pe fostul meu vecin din Cîmpina, pe care l-am pomenit în romanul „Parfumul păpușilor de porțelan”, pentru că venea din cînd în cînd pe la mine și fuman amîndoi așezați pe prispa casei , privind îngîndurați eternitatea risipită în norii duioși de fum, Constantin Trandafir, scriitor el însuși, nu se poate desprinde de poezia gîndirii și subliniază, deschizînd alte drumuri, mai metaforice: „...dar cu anticipări ale esteticii urîtului și ale grotescului în literatură...” De ce mi-a
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
creștetul meu O piatră pusă aici de Dumnezeu Să amintesc oamenilor că lumea are un capăt. Unii urcă râzând Mă calcă în picioare Mă lovesc fără să știe că eu sunt obrazul Domnului Care-i așteaptă Ații sunt triști și îngândurați Nu simt că au în mine un prieten Mă privesc șters sunt doar undeva în gândurile lor învălmășite Un bolovan oarecare. Unii urcă pur și simplu fără să mă vadă E doar o piatră spun unii și atunci o lacrimă
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]