811 matches
-
să-I audă glasul. De conștiință nu poți scăpa nici în cea mai cruntă abrutizare. E pârâșul care se ține de tine, urmărindu-te acolo unde nimeni nu te poate urmări, adică pretutindeni, e nedreptățitul care nu tace, urlând sau îngăimând cu glas stins după dreptatea sa. Dacă aceste "mustrări", "pâre" ale conștiinței nu sunt luate în seamă, sancțiunile ei pot fi unele din cele mai cutremurătoare: dezechilibrul minții (mai ușor sau mai pronunțat), schizofrenia, paranoia, nebunia acută și, în final
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
tata face o asemenea risipă, înseamnă că a vândut ceva din cereale. Când m-am uitat în căruță erau mai mult de jumătate dintre saci vânduți. Cum am fost martor la discuția dintre părinți cu o noapte în urmă, am îngăimat și eu o întrebare nevinovată: - Ai vândut bine tăticule? - Cât să-i plătim lui Beleaua am luat, dar ne mai trebuiesc și pentru alte cheltuieli. Poate vând și restul. - Tată, te rog, mă lași și pe mine să mă dau
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
Lasă angajamentele, Fănele! Sunt sătulă de asigurări de felul ăsta. Voi, bărbații, ... nu aveți limită la o adică și nici rușine în aproape toate situațiile, l-a întrerupt femeia privindu-l cu superioritate și reproș. - ...Cum ziceți dumneavoastră, doamnă, a îngăimat el privindu-i picioarele zvelte și drepte, goale până cu mult mai sus de genunchi... - Dar, te simt nerăbdător. Normal! Te privește direct. Află, dragul meu, ca nu s-a făcut liniște. Ai depus o declarație în care omul tău
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
uitat atent în toate părțile, a prins-o de încheietura mâinii și i-a spus aproape poruncitor: - În separeul 4 nu este nimeni. Vino peste cinci minute acolo să discutăm. Să nu știe nici cerul, nici pământul... - Da... bine, a îngăimat Mariana cu voce stinsă, speriată și a intrat în sală. L-a căutat cu privirea pe ospătarul care o înlocuise. L-a rugat să mai rămână o jumătate de oră. - Știe șeful de treaba asta, nu-ți fă probleme, a
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
bătut mai rău ca pe un deținut, aducându-l apoi în aceeași celulă. Colegii lui. Acum se aflau împreună și victima și călăul. Cu același regim de detenție. Fostul torționar nu mai avea nici măcar puterea să se apere și doar îngăima șoptit: - Iartă-mă. Iartă-mă. Deținutul care era pe moarte i-a spus cu seninătate și cu convingere: - Te iert. Te iert din toată inima mea pentru că ai primit ordin să mă bați și nu ai făcut-o de la dumneata
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 12 de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355802_a_357131]
-
progresiv. Fără să-și impună, expresia feței se racorda la intensitatea vocii. A continuat, imperativ: Pleci imediat în teren. Cu toți oamenii. Nu mai are nimeni liber. Câți taximetriști ai antrenat în acțiuni? - Am luat legătura cu vreo treizeci..., a îngăimat polițistul care nu mai știa ce să creadă... "Domne, ăsta vorbește serios ori ce dracu’ are azi? După ce că trebuie să mă ocup de treaba aia... Nu! Ceva nasol s-a întâmplat. Nu mi-a vorbit niciodată în halul ăsta... Scrie
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
comun. - Mitică, tot ai luat tu apă destulă. Mâine aș vrea să mergem în alte stațiuni, a șoptit ea de parcă vorbea amintirilor. - Cum crezi. Poate ar fi bine să vedem și alte locuri... Ce traseu propui? - Uite... Călimănești, Cozia..., a îngăimat ea cu gândul dus departe. - Da, mă gândeam eu că la Cozia vrei sa ajungi, a privit-o el cu înțelegere. Cred că mănăstirea te cheamă... - Nu mănăstirea, cât Domnul... Vreau să aprind lumânări și să mă rog... Știi că
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
respirația lui fierbinte în ceafă și a întrebat șoptit: - E bun? - Nu știu, Olguța, până nu-l văd pe... - Pune-mi-l tu, dragule, l-a întrerupt ea fără să se întoarcă. - Bine... dar ce-ți veni? Intră cineva..., a îngăimat Valentin îmbrățișând-o cu privirea. - Sssst! Nu vorbi, ca să auzim, a șoptit Olga și s-a răsucit încet către el cu buzele pregătite pentru sărut. A primit-o cu brațele deschise și a sărutat-o lung și apăsat, pătruns de
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
incomoda vizibil prezența și atitudinea lor total neprietenoasă. L-a rugat să-i îndepărteze, să poată vorbi liber și sincer despre afaceri. - Tu sincer la mine?! a replicat arabul ridicând din sprâncene. - Da, am venit singur, fără gânduri ascunse, a îngăimat Fănel, ușor intimidat de atitudinea sfidătoare a interlocutorului. - Tu nu fost sincer la mine și eu nu pot crede că tu este cinstit. - Nu am venit ca polițist. Am venit ca prieten... - Tu nu prieten la mine. Tu luat banii
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
rupi pantalonii? l-a întrebat Anca surprinsă să-l vadă în așa situație. Ai mers pe stradă în halul ăsta? - Riscurile meseriei, ca să fac? Nici nu m-am uitat. N-am observat că sunt rupți. Mă doare puțin genunchiul, a îngăimat privindu-și înciudat pantalonii. E puțin, se pot stopa la orice croitor sau îi arunc, a continuat el liniștit. Merg să mă spăl... Când a ieșit din baie, Anca îl aștepta cu două cutiuțe de unguent, o sticlă cu spirt
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
un tovarăș poet pe nume Dan Fruntelata în redacție la celebra revista ”Luceafărul”, când mi-a zis: -“Cum ba? Tarhon te cheamă? Păi cu numele asta în veci n-am să te public...” Era de față Laurențiu Ulici care a îngăimat ceva neinteligibil și a ieșit. Așadar, am scris mult, am publicat puțin. Sper să recuperez acum, spre bătrânețe... Acum fiind și editor, copatron și director de grup de presă și de editură de când, în urmă cu doi ani, împreună cu publicistul
INTERVIU CU MAESTRUL RIMEI, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354935_a_356264]
-
culoare albastră și un fel de trident de metal asemănător cu cel a lui Neptun, regele mării... - Where’s the snake? Unde-i șarpele? mă întreabă cu o voce gurutală à la Silvester Stalone. Din cauza cănțănitului de dinți nu putea îngaimă nici macar două cuvinte. Îi arăt totuși cu degetul direcția în care văzusem șarpele! Ciudată doamnă-amazoană o ia cu pas sigur înspre locul indicat de mine. Fără teama! Aud doar niște murmure care îi ieșeau din gură... de parcă ar fi chemat
M-A VIZITAT UN ŞARPE DE 20 DE MII DE DOLARI ! de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/355271_a_356600]
-
nu se poate! Nu el a fost. - Te rog să te liniștești și să‑l privești cu atenție. - Ce să privesc? Nu este el și gata! Acela era scund, avea chelie și era urât. Înfiorător. Acesta... acesta... nu știu cine este, a îngăimat Iuliana învinsă de o teamă nelămurită ce se stabilise în subconștientul său, dar și de lacrimile ce au început să‑i curgă din ce în ce mai mult, fără să le poată opri. Octav i‑a căutat cu privirea pe George Hanganu și pe
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
mi-a adresat-o direct, domnul deputat Grigore s-a oprit brusc, și-a umflat obrajii roșii de efort ori de prea multă slană cu palincă și m-a pironit cu o privire ascuțită și amenințătoare. - Mie, nici atât, Doamne ferește, am îngăimat eu trăgând cu coada ochiului la „gorila” ce mi se păruse că face doi pași spre mine. Totuși, când vor fi discutate măsurile anticriză, domnule deputat?, am prins eu curaj după ce ”gorila” nu m-a mai băgat în seamă. - Apăi
CU GÂNDUL LA ZIUA DE MÂINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356963_a_358292]
-
Trenul pornește. - Ia uite, dragă, era să rămână în metrou copilul ăsta, comentează pentru sine, cu voce scăzută, femeia corpolentă, pe care o suspectez că le-ar fi mamă celor doi. Haide, mă, du-te și tu după ală!, mai îngaimă ea și apoi, la fel de subit cum se deșteptase, rămâne să picotească la loc. Văzând toate acestea, încep să mă foiesc pe scaun. Fără nici o explicație. Așa, pur și simplu. Parcă mi-e și puțin frică. Mă simt singură. O mai
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
nu mi-o spui pe șleau: „Ia, de mâine, să nu mai îndrăznești a-mi bate la ușă; fă bine și târâie-ți scheletul pe la alte case, că eu loc de tine nu mai am!”. Cu colțurile gurii căzute, Lică îngăimă cu dezamăgire: - Stai, măi... Tu o să fii mereu bine-venit în casa noastră. - Aha! Casa noastră! Nici nu ți-ai adus maimuța-n casă și mă și dai afară! Deja ai făcut-o stăpână pe averea ta. Și de ce-o să
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
iarba ofilită. Când așteptarea se preschimbă-n frică Și inima se ține-abia de-un fir, Când sufletul e frunza care pică, Iubirea-i veștejitul trandafir. Când așteptarea se preschimbă-n spaimă Și sufletul se-ascunde-n colț de umbră, Când dorurile frânte-abia îngaimă, Iubirea-n ea se-nchide și e sumbră. Când așteptarea se preschimbă-n geamăt Și inima se face iarăși mică, Când sufletul întreg e numai freamăt, Iubirea nu mai știe ce să zică. Când așteptarea se preschimbă-n lacrimi Și
ORA NOUĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369828_a_371157]
-
fiind spuse, cei doi au pornit către apartamentul Emanuelei. Ajunși în fața ușii, în timp ce Costel apăsa soneria, Ioana și-a luat o mină supărată iar ochii îi jucau în lacrimi... - Săr’mâna, doamnî! zise Costel de cum deschise ușa Emanuela. - Săr’mâna...! îngăimă printre lacrimi și Ioana. - Bună seara! le răspunse Emanuela, punând accentul pe „seara”. Ce are „această mamă”, Costel? I-o fi fost cumva dor de fetiță? întrebă Emanuela, vizibil supărată pe cea care, într-un joc al prefăcătoriei, încerca să
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
A început să plângă și i-a spus bătrânului: -Te rog să îți revii, fii puternic, nu vreau să mori, ești singura mea legătură de familie cu tata, înțelegi! Așa cum ești, puțin cicălitor, să știi că te iubesc, a mai îngăimat băiatul. Bătrânul l-a auzit ca prin vis și a zâmbit. Bulgărele de ghiață din sufletul lui Paul se topise. După ce medicul de la ambulanță l-a restabilit, unchiul a trebuit să se odihnească. Atunci când s-a trezit i-a mulțumit
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
pot, tăticule! Cred că am să mor! Iubitul meu a fost ucis în luptă sau poate-i prizonier. Mă îngrozește numai gândul la ce chinuri și cazne va fi supus. Ceilalți stăteau deoparte, cu capul plecat, rușinați. Căpitanul Zefir a îngăimat spăsit: - Iertare, Majestate! Ne-am luptat vitejește, dar ne-a copleșit numărul lor. Împăratul căută să-și încurajeze fata: - Liniștește-te, draga mea! Bine că ați scăpat măcar voi. Mă bucur că înțeleptul căpitan a știut să se descurce și
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
fără premiu? Ea nu spuse nimic. Un plâns ușor începu să-i cuprindă corpul. Apoi trupul i se zgudui din ce în ce mai tare, transformându-se treptat într-un urlet. Speriat de întorsătura lucrurilor,secretarul se topi în întuneric. -A fugit,a fugiiit! îngăimă pontatoarea,oprindu-se din plâns. În interior,lăutarul își încinse strunele cu sârba ce părea să fie pe placul tuturor din moment ce colbul se ridicase în toata sala. ------------------------- Gheorghe Andrei NEAGU Focșani, septembrie 2016 Referință Bibliografică: Gheorghe Andrei NEAGU - BALUL TINERETULUI
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea trufia omului ce face parte din clasa selectă a societății. Mircea o sprijini de braț și o îndemnă să pășească mai departe. Ajunsă în fața ultimei trepte îngăimă un bună ziua abia șoptit. Atât Veronica cât și Ștefan, părinții lui Mircea au reținut cu satisfacție încurcătura în care se găsea musafira fiului lor. - Poftește Săndica. Așa parcă te numești după câte ne-a spus fiul nostru. Intră, noi nu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
pe verticala împrejmuirii betonate. - Mamă, ce ai? zise băiatul sărind din apă peste inelul de beton. Ea nu-i răspunse. Geamătul îi devenise tot mai rar, tot mai slab, iar mișcările trupului tot mai lente. - Mamă, ai reușit, ai reușit!, îngăimă el buimăcit în fața trupului din ce în ce mai nemișcat. Ea nu-i răspunse. Gemetele îi încetaseră, iar nemișcarea se instală sinistru peste trupul în agonie. - Mamă, ai reușit!, continuă să repete copilul îndreptându-și cu teamă brațele spre trupul nemișcat. Apoi glasul îi
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
vroia în ruptul capului să o piardă . Dar ea întoarce capul în cealaltă parte ... Și gestul ei îi umple sufletul de deznădejde.... Urcă treptele și sărută obrajii prezentatoarei focoase și plină de paiete . Ridică premiul ,dar nu reușește decât să îngaime un simplu „ mulțumesc ” . Blitzuri strălucitoare nu contenesc să fulgere din toate colțurile . „ Cine-i actorul ăsta frumușel ? Cu siguranță , va avea o carieră îndelungată ! ” se aud din ce în ce mai multe voci. - Premiul acesta nu l-aș fi putut obține fără sprijinul unei
VIAȚA LA PLUS INFINIT ( 15) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370108_a_371437]
-
larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul e mort, visul e deschis Către viață, moarte, aer, catifea. Plouă la sud, fulgeră norii, Peste noi țipă cocorii de spaimă - Numai un puț numără călătorii Și rugăciuni adânci singur îngaimă. Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937 Referință Bibliografică: Voiaj / Ion Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1698, Anul V, 25 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VOIAJ de ION PENA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/370164_a_371493]