885 matches
-
Este interesantă viața acestei negustorese, care a avut fericirea, de a naște pe viitorul domn Mihai Viteazul, prin împreunarea cu vodă Pătrașcu. -Sunt aici! Camelia, muzeograf ordonat, știa fiecare document unde este pus. După ce i-a înmânat hîrtiile groase și îngălbenite de ani, s-a așezat pe un scaun în fața lui. Se uita la Andrei și se întreba, cum ar fi rezolvat el, problema ivită între ea și soțul ei? Și-a amintit, tot ce îi spusese despre căsnicie, atunci a
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
căldura! îi răspunse zâna. Chiar de mai apare și Soarele uneori, nu mai are puterea din vară. Și asta mă bucură nespus de mult, hohoti Toamna spre disperarea fetiței. Când apar eu, însoțită de frig și ploaie, frunzele copacilor se îngălbenesc și cad. Păsărelele și fluturii au plecat dar au înflorit crizantemele, s-au copt strugurii iar livezile sunt încărcate de fructe. Bunica ta abia așteaptă să vin, ca să-și umple cămara cu dulcețuri și magiun pentru voi, nepoții ei... Simți
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
piatră merită să fie iubit, ca și iarba pe care pășește, ca și păsările care zboară deasupra lui și uneori, în ceasurile de amiază, când ierburile parfumate le îmbată cu mirosul lor, cântă. Apoi, pe munte coboară toamna, iarba se îngălbenește, florile se scutură și în amurg, Sisif simte că îmbătrânește și devine melancolic. Își aduce aminte câte veri au trecut de când a suit prima oară acest munte. Atunci era foarte tânăr, nici nu simțea greutatea stâncii. Îl înfuria numai gândul
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
norul încărcat de istorie Răvașe pe norul de fum Pe primul scrie iluzie - nu ești Următorul e înflorit - nu ești de găsit Pe ultimul se înșira săruturi Și tot așa prin labirintul de cristal Mesajele pe nori apar, dispar Secolul îngălbenește sub hârtie de ziar Te plimbi copil desenând o minge în memorie Te odihnești moșneag savurând golul victoriei În poarta aducerilor aminte Eu caut pe firul Ariadnei Țesut din cuvinte Printre globulele tale îndrăgostite Sparte în cristale Iubirea, o filă
LABIRINTUL DE CRISTAL de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366184_a_367513]
-
să mă strige întunericul. Bacovia s-a simțit năruit de boală, nu de cea pe care corpul lui o făcea vizibilă, ci de cea interioară, care îi săpa zi de zi șanțuri adânci în existența sa: Amurgul galben m-a îngălbenit, și m-apasă, / Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg (Scântei galbene). În creația poetului galbenul este stânjenitoarea culoare a bolii, nu a luminii eminesciene, ci un semn al oboselii fizice pentru că această oboseală este un rezultat al
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
criminal-comunist, volume de poezie cu tiraje de zeci de mii de exemplare. Era posibil ca poezia să aibă la fel de mult public cât teoria lui Galois.Practic volumele nu erau citite decât de o mână de iubitori de poezie. Restul volumelor îngălbeneau în biblioteci sau mai târziu ajungeau la DCA. Cine pretinde mai mult de o mână de cititori avizați, interesați sau documentați pentru un anumit demers liric- trebuie întors la Heisod, spre o mai dreaptă meditare asupra rosturilor poeziei.În acest
AUTORITATEA VALORII CULTURALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351774_a_353103]
-
este destul de neplăcut ce mi s-a întâmplat: un accident destul de grav... chiar în ograda ta, pentru care te trag la răspundere! Naie a simțit că-l ia cu transpirație, deveni beat turtă, nu mai vedea nimic în fața ochilor. Se îngălbenea, se roșea ca racul și-n scurt timp fața lui căpătase culoarea pământului brun-roșcat. Îi tremurau maxilarele când se gândea că boierul o să-l pedepsească... tocmai acum când îi mergea destul de bine, dar salvarea îi veni odată cu apariția doftoroaiei Bușinca
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
proză scurtă și un album de artă. A făcut grafică de carte , la peste 25 de cărți. 43 de expoziții personale în țară și străinătate și peste 130 expoziții de grup. ,, sunt Dunărea ( de la Brăila) / cu lacrima albastră / și Bărăganul / îngălbenit de soare, /sunt vântul adiat / al florii din fereastră / balada pământului / cântată pe-nserare. Al-Chalabi Hedir ; Este o poetesă cu 3 publicații editoriale, dornică de a trăi veșnic până când îi va pieri curiozitatea de a decoji cuvinte...precum o spune
HAI HUI, PRINTRE CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351867_a_353196]
-
tulbure aceste amintiri, pe care le descopăr din nou, de fiecare dată când ploaia bate în geamuri cu picuri grei... Visez fără să dorm... citesc scrisorile părinților dragi, pe care le-am păstrat cu sfințenie ani de zile...; plicurile au îngălbenit în fața timpului grăbit...iar cuvintele sfioase joacă prin fața privirii înecate în lacrimi... Cum au mai trecut anii...! Nici nu știu dacă este adevărată această ”numărătoare a timpului...” Cum să fi trecut atâta amar de ani, când eu simt de parcă ar
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
frunze ude, toamnă, iată, a venit, cerul plânge, e cernit și-o tristețe mă cuprinde. Brumă este peste tot, iarbă nu mai este deasa, oile se-ntorc acasă, tânără să fiu, nu pot. Sunt la fel precum natură, frunzele se-ngălbenesc, cu ele mă potrivesc, căci anii s-au dus de-a dura... Iarnă vieții sigur vine, nu pot, Doamne, s-o opresc, noaptea mă tot perpelesc, nădejdea mare-i la Tine! Titina Nica Țene , Referință Bibliografica: Meditație, poezie de Titina
MEDITAŢIE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352389_a_353718]
-
mai degrabă, între aceste două tărâmuri, apare mai ales înconjurată de noapte: „Femeia mă caută cu sânii dăruiți vântului / se bucură de foamea mea telurică./ De dragostea ei tăinuită de întuneric / sângeră aprins frigul însingurării,/ ca un copac cu frunze îngălbenite de schim- bare.// În ochiul cerului devin mai palid / nimeni nu știe că noaptea se plimbă pe ape/ cu un coș de stele, pâine și vin de ambrozie./ Mă voi duce să cinstesc destinul/ iar partea netrăită încă / să o
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
clopotul lunii peste idealurile noastre degeaba strângem agavele speranței nălucile noastre alunecă prin gânduri iar iubirile odată și odată tot se închid într-un sicriu pridvoarele devin cruci peste pământul plin de vânătăi și noi devenim cuvinte în niște pagini îngălbenite dintr-o carte uitată pe noptiera timpului. sâmbătă, 10 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: așchii de amintiri ca izvoarele / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 680, Anul II, 10 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu
AŞCHII DE AMINTIRI CA IZVOARELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351296_a_352625]
-
am descoperit cu stupoare că străzile nu mai erau așa de nehotărâte în privința adunătorilor zilnici de urme nu făceau nimic rău decât să cosmetizeze bunul simț al asfaltului îngropat în nesimțirea umblatului de sus în jos și până în măduva vitrinelor îngălbenite-n termopane care străjuiau crizele automobilelor cu noaptea încă rotunjită pe capote dar nu ăsta era lucrul cel mai ieșit din comun în toată această agitație de hurducăiți din toate încheieturile ci noile personaje proaspăt apărute în peisajul inutilizabil până
PĂDUREA MEA DE LUNĂ PLINĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351070_a_352399]
-
și le promiteam: când ies la pensie, vă copiez pe niște DVD-uri. Bine, mai am eu și alte planuri pentru “când ies la pensie”, printre altele să scanez cele câteva mii de poze aciuate prin toate cotloanele, care se îngălbenesc pe zi ce trece, de ciudă că nu sunt băgate în seamă. Acum vreo lună de zile îmi spune un coleg de birou: - Nea' Dane, mai ai camera aia? - Da, dar e invalidă, îi atârnă LCD-ul într-un fir
DORINŢE AMÂNATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352189_a_353518]
-
cumpărat un prim aparat foto digital. Altă tehnologie, altă viață! Deja am în computer (și în acel hard de un terra) vreo 40.000 poze care nu trebuiesc duse la developat, care nu ocupă loc în sertar, care nu se îngălbenesc. Probabil că 30.000 din ele sunt bune de aruncat. Când o să ies la pensie... După cum știi, de câțiva ani am început ca, la paginile de jurnal scrise în urma călătoriilor, să adaug pe agonia.ro fotografii care să ilustreze textul
DORINŢE AMÂNATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352189_a_353518]
-
de bine structurat gramatical ori altfel, am purtat-o ani de-a rândul acolo unde m-au purtat valurile vieții, chiar și dincolo de fruntariile țării care ne-a zămislit: în buzunare, la piept, în cărți sau în acte trebuincioase. E îngălbenită de vreme, ruptă pe la colțuri, împăturită și zimțuită la margini, citită și răscitită pe „fâșii”, iată de ce m-am gândit s-o încredințez paginii virtuale, un fel de sipet modern și inedit, cu bătaie în timp pentru cunoașterea gândurilor unei
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
cetitului. Desigur, ispitit el este să adauge-n raft și vreo cărțulie personalizată cu numele său, adesea o carte moartă, o mortăciune jilavă dovedind deontologic lipsă de caracter și comportament ecologic ca virgulă om, carte ilizibilă și necitită ce va îngălbeni la domiciliu sau pe la amici și cel mult în depozitul legal, iară nu în focarul canonic, de să-și dea filologii masteratele sau doctoratele pe unele aspecte de la dânsa dintr-însa. Ci numele lui fiind astfel o inexistență fără folos
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
de obicei, crede orbește tot ce spune el. Hm!” Afară era cald pentru începutul lui septembrie și soarele abia asfințise. Câțiva copaci de pe aleea de la o scară la alta a blocului își lăsaseră deja câteva frunze pe caldarâm, deși nu îngălbeniseră. Anca s-a aplecat și a cules o frunză mare cât palma ei, ușor ofilită, cu marginile fin zimțate și cu pețiolul răsucit. A privit-o lung, întorcând-o pe o parte și pe alta, a mângâiat-o cu duioșie
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
pe Domnul cu neodihna în oase. Urcam pe-o scara împletită cu lumină tot mai sus Și tot mai departe Dumnezeu era, tot mai departe, Când soarele își pusese capul pe-o pernă de apus Îl mai căutam în gânduri îngălbenite din Carte. Paginile zilelor însorite le citeam una după alta De se făcuse anul cât Biblia de mare, Iar eu tot cu picioarele la spinare treceam balta Dintre El și mine obosit de căutări pe nesfărșita cărare. ...Și acum Te
ÎN CĂUTAREA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356779_a_358108]
-
e venit din Rai, Aruncat pe al nostru plai, De Arhanghelul Mihai. Iarna e foarte frumoasă, Dacă ai căldură-n casă, Și bucatele pe masă. Ai asigurată o pâine, Fără grija pentru mâine! --- FRUNZE OBOSITE Frunzele din plopul alb, Se îngălbenesc, e toamnă, S-au plictisit acolo sus, și cad, Le trecea vremea doamnă! Referință Bibliografică: Iarnă / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 488, Anul II, 02 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356842_a_358171]
-
am descoperit cu stupoare că străzile nu mai erau așa de nehotărâte în privința adunătorilor zilnici de urme nu făceau nimic rău decât să cosmetizeze bunul simț al asfaltului îngropat în nesimțirea umblatului de sus în jos și până în măduva vitrinelor îngălbenite-n termopane care străjuiau crizele automobilelor cu noaptea încă rotunjită pe capote dar nu ăsta era lucrul cel mai ieșit din comun în toată această agitație de hurducăiți din toate încheieturile ci noile personaje proaspăt apărute în peisajul inutilizabil ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
călcatului în serieam descoperit cu stupoare că străzile nu mai erau așa de nehotărâteîn privința adunătorilor zilnici de urmenu făceau nimic rău decât să cosmetizeze bunul simț al asfaltului îngropatîn nesimțirea umblatului de sus în jos și până în măduva vitrinelor îngălbenite-n termopanecare străjuiau crizele automobilelor cu noaptea încă rotunjită pe capotedar nu ăsta era lucrul cel mai ieșit din comun în toată această agitație de hurducăiți din toate încheieturileci noile personaje proaspăt apărute în peisajul inutilizabil ... XV. NICIODATĂ...ÎN FIECARE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
armoniilor celeste, peregrinează între renașterile aurorale și catharsisul crepuscular: „miroase a pământ / și a ploaie, / miroase a somn și a moarte. // și vreau să simt cum cresc / și răsar / în apus. / cum prind rădăcini / și îmbătrânesc. / și apoi să cad, / îngălbenită de fericire. / printre frunze. / sau cu frunze / și frunze”(Umbre destrămate). Pătrunzând semantica discursului liric percepem infiltrațiile transdiciplinarității. Spații opuse devin coerente în viziunea lirică a Casianei: „ și totuși, bucăți din / universul meu curbat / zac peste tot, de când / am plecat
CASIANA PATRICIA EKART JELMĂREAN SAU ZBOR CRISALIDIC DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356942_a_358271]
-
scrie poemul dragostei de viață. Am furat stele din gândul unui înger fără nume Le-am așezat cu măiestrie pe ogorul poeziei. Am așteptat cu dor, sub clar de lună nouă Recolta perenă de cuvinte ascunsă sub noianul De file îngălbenite-n durere. Privirea ta Privirea ta revarsă-n suflet fiori de lacrimi albastre, un tainic gând rătăcește printre amintiri roase de iluzii. Melancolice stele răspund neliniștitelor întrebări, netezindu-mi cărarea visului cu lumina dorului. Referință Bibliografică: Am furat stele / Elena
AM FURAT STELE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356711_a_358040]
-
stânga a culorii, Roșul alunecă pe trotuarul cu auzul ațintit spre trecătorii ce gândeau dormind cu capul pe pernă de aer, rotita, a zidului violet al cerului, mănuși pe degete ridicate incoștient să voteze ideea ce nu fusese rostita. Galbenul îngălbenise de atâta rugina în voci Pești fără bronhii înotau în apă țâșnită din roci, Totul era un amestec de șoapte și tăcere Încât frunzele răgușiseră în copcii rodind miere Și nimeni nu mai cunoștea culorile, doar cotul Își bătea palmă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]