258 matches
-
aidoma ei, doar că ea nu putea fi Priska, chiar dacă avea Înfățișarea ei, tot nu putea fi ea. În cuget i se redeșteptă amintirea chipului ei, a Priskăi, cu o patimă dureroasă, doar că acum avea chipul a două femei Îngemănate, În timp, de amintirea sa Într-unul singur, Într-o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două amintiri, din lutul a două făpturi, din care visul sorbise doar un suflet, pe al ei. Iar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
făcea o împletitură sufocantă prin care respirația se strecura ca un suspin de plâns. Toți ochii se mu-iase ușor . . . Armonia uneori se umfla ca de un ferment, creștea cum crește un aluat, și alteori se destrăma ca un putregai . Voci îngemănate succesiv, apoi întreite, începură a aclama osanale . . . Atunci, din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas porniră acorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai sonore . . . Erau fraze aprigi, care întrebau neantul. . . Acordurile se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aidoma ei, doar că ea nu putea fi Priska, chiar dacă avea Înfățișarea ei, tot nu putea fi ea. În cuget i se redeșteptă amintirea chipului ei, a Priskăi, cu o patimă dureroasă, doar că acum avea chipul a două femei Îngemănate, În timp, de amintirea sa Într‑unul singur, Într‑o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două amintiri, din lutul a două făpturi, din care visul sorbise doar un suflet, pe al ei. Iar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
urma... Cuvântul va depăna domol Povestea fără nume a Nunții Subterane Uimit, îți vei cuprinde supremele arcane Din culmi nebănuite și limpezi de simbol. Iar când, topit în apa adâncilor mistere, Zeiței chtoniene întreg te vei fi dat, Cu mâini îngemănate și gând cutremurat Îți voi aduce iarba culeasă în tăcere... PANTEISM Vom merge spre fierbintea, frenetica viață, Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt, Uitat să fie visul și zborul lui înalt, Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de cutremurați, de surparea năprasnică, a colegului nostru, în nenorocire și în Moarte, că nu mai reușeam să dăm drumul din gură, nici măcar la un singur cuvânt Fiecare în cugetul său, am înțeles că Viața cu Moartea una sunt, cum îngemănate sunt unghia și carnea, apa și setea, lumina și întunericul, sau cum să mai zic eu? însă toți ne-am înfiorat că din bezna cea grea, ne pândește bufnița primejdiei, cu ochii ei multvăzători în Necunoscut Cum am putut, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Înainta pe malul unei râpe adânci și Întunecate chiar și În timpul zilei iar În noaptea neagră părea o imensă pată de smoală. Nu se auzea decât fâșâitul roților și abia perceptibil zgomotul surd al motorului. În apropierea celor cinci tei Îngemănați, maiorul Roznoveanu ordonă scut: Patru! Adjutantul Ghiță Asoltanei opri motorul, cei doi Își făcură din cap un semn bine știut și după un minut scrutau Împrejurimile și adâncul râpii prin cele două camere video cu raze infraroșii. Vreme de două
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
venituri ținutului. Tatăl Atei plantase crotoni - odogaci - de jur împrejurul proprietății, și aceștia creșteau într-o luxură de culori vesele și strălucitoare. Alcătuiau un adevărat gard de flăcări în jurul proprietății. În fața casei era un mango, iar la marginea luminișului - doi copaci poinciana îngemănați, care prin strălucirea florilor stacojii se luau la întrecere cu aurul cocotierilor. Aici a trăit Strickland din roadele pământului, venind prea rar la Papeete. În apropiere era un pârâu în care se scălda, iar uneori mai avea și ce pescui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
inima la Dumnezeu, conservă încrederea că Neamul Românesc își va găsi făgașul, prin care să iasă din decădere, imitație și platitudine, îmbolnăvire, pe spirala stilizată a coloanei lui Brâncuși, a Monumentului Crucilor Înfrățite-Aiud, de unde s-a “liberat” cândva, a troițelor îngemănate suitor ale lui Ion Țuculescu, al zborului pe verticală al lui Henri Coandă și-ntr-o viteză tot a acestui deschizător român de drum comprimator de timp și a ajungerii spiritualmente ca România să se ofere de exemplu ziditor atâtor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
numai goală putea fi cu adevărat înțeleasă și descrisă. Și mereu rămânea o vreme doar în chiloți, albă ca laptele și linsă de briza din larg, și-atunci pubisul ei întindea mătasea albastră ce se cuta de desubt, între labiile îngemănate. Ar fi fost idealul de frumusețe a, practic, întregii umanități. Ar fi fost vândută și cumpărată, lângă șofran, scorțișoară și oricalc, în porturi îndepărtate. Cu picioarele ei groase, de zeiță ce susține un colț de templu, cu sânii ei uriași
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se mișcă spectre ale sinistrelor tehnologii și vise scoase la mezat. Sistemele de arme termonucleare și reclamele la băuturi nealcoolice coexistă întrun tărâm supraluminat dominat de publicitate și pseudo-evenimente, de știință și pornografie. Viețile noastre sunt dominate de marile laitmotive îngemănate ale secolului XX - sexul și paranoia. Tot mai mult, felul nostru de a înțelege trecutul, prezentul și viitorul este forțat să se revizuiască. Așa cum trecutul - în termeni sociali și psihologici - a devenit o victimă colaterală a bombei de la Hiroshima și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
hârtiile doveditoare. Acum, căutau; dar, unde să se găsească, atâtea locuri de ospătari și de menegeri, pe aceste locuri? Cu fiecare zi, care trecea, în sufletele lor, și nu doar în ale lor, durerea, mânia și disperarea, se adunau. Creșteau,îngemănate, cum crește o drojdie, din care urmează să se facă pâine. În sufletele lor, dospea, lent, drojdia unui nevăzut, dar, deosebit de periculos, război. Un imens război rece, dintre săracii secătuiți de vlagă și dintre bogătanii-hoți; dintre guvernanții epocii și acoliții
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
magazine, dar oboseala lui își afla răsplata în acel ceas de singurătate care dă atâta preț fericirii cuplului. Problema spațiului vital rămânea, totuși, problema cea mai importanta a acestei familii, proaspăt întemeiată, căci în jurul ei timpul și spațiul, într-o îngemănată mișcare, se micșorau văzând cu ochii. Nașterea copiilor, noua meserie a lui Jonas, locuința strâmtă precum și venitul lui modest, care făcea cu neputință cumpărarea unui apartament mai mare, nu lăsau decât un câmp restrâns îndoitei activități a Louisei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pentru el cea dintâi și de ce anume. Pe măsură ce Înaintez În vârstă observ, că diferența vădită și profundă dintre atitudinile noastre față de natură - mai cu seamă În privința formei copacului - avea o identitate stranie În scop, un fel de sistem de rădăcini Îngemănate, un tipar paradoxal, plin de Întretăieri. Tatăl meu făcea parte dintr-o generație de oameni ale căror vieți fuseseră marcate fără drept de apel de războiul din 1914-1918. Era convențional și, În toate situațiile, extrem de atent să nu jignească moravurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
creatorul amintirii. Amândoi erau înalți și sobri. Purtau mantii negre și coliere de smarald. Dar asemănarea cu Deggle se sfârșea aici. îChiar și așa, ea și-a atins scopul: Vultur-în-Zbor a fost enervat la culme de spectacolul celor doi Deggle îngemănați din fața lui și a uitat de Prepelicar și de propriile-i puteri suficient de mult timp ca să-i permită dimensiunii să se „fixeze“ ferm, ca cimentul. Cei doi abisinieni se numeau Khallit și Mallit. Erau prinși într-o dispută eternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul său cu brațe din lemn moale și privi spre fereastră. Crestele salcâmilor Înfloriți răspândeau un parfum ireal, care-l Îmbăta. Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea deloc. Se transformase Într-un zumzet blând, care-l Împresura somnolent, ca o șoaptă prelungă. Plutea undeva Între reverie și somn, când simți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trăirea superlativă, uneori cu voluptate chiar, a singurătății, încât, traducându-se în artă, POEZIA E HAOSUL CONDAMNAT LA VISARE. Liantul celor două universuri în care trăiește poetul este arta, a cărei autoritate vine din contopirea cu divinitatea, împreună fiind două îngemănate lumi / una a închipuirii lui Dumnezeu și alta / a închipuirii tale. Preocuparea pentru procesul de creație, pentru statutul artei și al artistului creator în societate este o constantă în volum, fiindcă, pentru Daniel Corbu, actul creației este garanția existenței, după cum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se diminua treptat. Din primele poeme cuprinse în carte, se desprinde o perspectivă nostalgică, estompată vag, în mod deliberat, intertextual, prin ironie / autoironie - ehe, unde ne sunt cărăbușii -, dar și resemnarea - asta e -, două dintre manifestările sinelui, care traversează continuu, îngemănate, scrisul lui Liviu Ioan Stoiciu. Ca și alți poeți de orientare postmodernistă, reliefând, paradoxal, frumosul escamotat în pântecul diform al realității, prin urâtul omniprezent, eul liric își trădează, printr-un imaginar hiperbolic, lăuntrul dionisiac, al cărui organ este ochiul-larvă-de-foc alnebuniei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
viață pe tot cuprinsul muntelui. Și peste ceasuri, când mândrul soare și vânturile limpeziră hăul, cu-n stânjen se săltase Ceahlăul... Legenda Pietrelor Detunate (folclor) Oamenii de prin partea locului spun că Detunatele ar fi fost, la început, o stâncă îngemănată dar, într-o bună zi de vară, pe o arșiță înăbușitoare, s-a pornit din senin un potop ca la începuturile lumii, cu tunete și fulgere care mai de care mai înspăimântătoare. Și în toiul furtunii, cu o bubuitură asurzitoare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de-un cot. Pentru canonizare a rămas Isus crucificat modelul împărat. * * * Să te hrănești din propria rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și idei! Cât am învățat, nu a avut rost, dacă scriu despre umbra mea și despre mine îngemănate ca niște șerpi decolorați. Sunt simplă și fără relief, cui îi pasă de lumea mea aspră? Este bine că am tăcut atâția ani; mâinile de sticlă subțiri, s-ar fi spart sub condeiul prea lung și greu, înfricoșat din altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
semnături a lui Romeo Popescu: Noaptea de amor. Topica e foarte sănătoasă, Încă din start, provenind parcă din topinambur (nap porcesc): „Doar buzele noastre Îngemănate spintecau farmecul nopții”. Astfel spintecat, farmecul se ducea-ncotro vedea cu ochii, dar rămîneau buzele Îngemănate. Cei doi Îndrăgostiți plecau apoi În parc, că bătea vîntul, și se duceau la el acasă. Unde Începeau să Întreprindă niște lucruri care de obicei se petrec În stupi: „MÎinile Îmi alergau pe rotunjimile trupului ei, ca niște albine”. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Descrierea stemei Potrivit anexei nr. 1, stema comunei Copălău se compune dintr-un scut triunghiular verde cu marginile rotunjite. În interiorul scutului se află două căpățâni de usturoi din argint, drepte, cu mustățile în jos, dispuse față în față, cu cozile îngemănate, iar în colțuri trei frunze de stejar din aur, îndreptate spre inima scutului. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Căpățânile de usturoi simbolizează tradiționala plantă de cultură de pe teritoriul comunei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/264482_a_265811]
-
poeziei moderniste, el își declamă orgolios drepturile po(i)etice, preocupat a da seamă aici de propriile tribulații în căutarea identității de suprafață și de adâncime. Rezultatul constă într-o serie de egografii ale diferitelor vârste poetice și biografice, adesea îngemănate. Mai bine golan din Triunghiuri..., bunăoară, este și o solemnă questa identitară, și o complicată aventură a redescoperirii poemului perfect, pierdut odinioară, cu excepția unui distih splendid ("Și-a răstignit vecia în ochiul meu ateu/ Și-i singur, fără mine, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu rromii, iar 20,7 că au relații de colaborare). 5. CONCLUZII Înțelegând faptul că fenomenul identitar trebuie înțeles și analizat în mod unitar, în sensul că nu se poate face o distincție între diferitele tipuri de identitate, acestea fiind îngemănate și bazate pe aceleași elemente -, capitolul realizează o analiză teoretică și empirică a identității colective, culturale și etnice. Am argumentat faptul că, din perspectiva studiului de față ce se focalizează pe comunitatea rurală, am fost interesată de conceptul de identitate
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
gingașe, iar robia este plină de haz (o noțiune frecventă În versurile lui Conachi). Hazul este echivalent cu plăcutul, agreabilul. La săgeți, Amoriul n-are, așadar, „fieră”, ci „lumini de ochi și gene”, arcul este format din cele două sprîncene Îngemănate, În fine, scutul de apărare este constituit din „a firii rușinare”, iar lagărul lui este sînul etc. În Cine-i Amoriul este indicat tot sinul ca cetățuia În care locuiește zeul. Curios, Conachi, care Își construiește poezia pe un imens
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
devenit o cultură a morții. Ce Înțeleg prin „cultura a morții”? Pur și simplu asta. Nimeni și În special nici un american, nu ar nega că suntem cei mai lacomi consumatori din lume - uităm totuși că moartea și consumul sunt strâns Îngemănate. Termenul „consum” datează de la Începutul secolului al XIV-lea și are atât rădăcini engleze, cât și franceze. Inițial, a „consuma” Însemna a distruge, a prăda, a supune, a epuiza. Este un cuvânt mustind a violență și care, până În secolul XX
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]