2,826 matches
-
ai grijă de ea cum s-ar fi cuvenit, ce să-i faci, acuma se pare că totul s-a sfîrșit din punctul ăsta de vedere, îi aruncă Părințelul o privire pe furiș, dar Roja n-o poate observa fiind îngenuncheat. Am încercat să-i explic, că nu era chiar așa un capăt de țară, că s-au mai demolat și alte biserici, iar unele s-au mutat dintr-un loc în altul pe butuci, trailere, în schimb a ta o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îmi spunea Părințele, nu mi-a picat tocmai bine. — Ei, și atunci de ce ai vrea să mai stai alături de o femeie din asta care mereu te-a dus de nas? Ai dreptate, zice Părințelul, și aproape că simte nevoia să îngenuncheze și el, ei, hai nu fii patetic, spune Roja, dă dovadă de puțină coloană vertebrală. — Ce-i așa de greu de înțeles? O să iasă o harababură pe care nimeni n-o s-o descîlcească, un popă disident care aduna oameni la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
10 — Vasăzică, ai cam încurcat-o, nu-i așa, trișor bătrân ce ești! zise Georgie. Aș fi fost în stare să plâng, într-atât mă simțeam de descătușat. O iubeam atât de mult în clipa aceea încât aproape că am îngenuncheat și am cerut-o de soție atunci, pe loc. I-am sărutat mâinile cu umilință. — Da, am încurcat-o, am răspuns, dar nu-i așa că tu o să fii bună cu mine? Și ai să mă cruți? — Eu te iubesc, Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la spital. Apoi adăugă vorbind rar: A fost totuși și o mare ușurare. — Și nu te-ai gândit măcar să-i ceri să-și țină gura? Presupun că n-ai putut. — Presupui corect, răspunse Georgie. Dacă tu mă vezi pe mine îngenunchind în fața ei după aceea și implorând-o să nu spună nimic, înseamnă că mă cunoști mai bine decât mă cunosc eu. Pur și simplu nu te înțeleg, am spus. Știai cât de important era pentru mine să nu se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pată mare roșie s-a întins pe covorul alb pufos. — Ei, drăcie! am exclamat. — Nu-i nimic, iubitule, o să iasă, spuse Antonia. Sări în picioare și dispăru printr-o ușiță în baia alăturată. Peste o clipă reveni cu un lighean, îngenunche la picioarele mele și șterse cu apă din abundență pata de pe covor. Pata își pierdu din intensitate, devenind roz. — Și dacă n-o să iasă o să punem un covoraș peste ea, adăugă Palmer. Îți interzic categoric să te necăjești din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fusesem îndrăgostit. Parcă trăirea mea actuală și cele din trecut nu aveau nimic în comun. Și totuși nu mă puteam gândi la nici un alt termen, dacă nu acela de dragoste, pe care l-aș fi putut asocia sentimentului care mă îngenunchease astfel. Nu puteam să mă întorc cu mintea la planurile mele înaripate și la deznodământul lor catastrofal fără a fi cuprins de o durere sfâșietoare. Dăinuia încă, pentru a mă chinui, ceva din visul de a avea o întâlnire măreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
luat cartea de telefon, am format numărul spitalului Charing Cross și am explicat că cineva luase din greșeală prea multe somnifere. Mi s-a promis că va veni imediat o ambulanță. În zona aceea asemenea lucruri se întâmplau zilnic. Am îngenuncheat lângă Georgie. M-am întrebat dacă ar fi bine să mai încerc să o trezesc dar am renunțat. Mi se părea că i-aș putea face rău dacă aș atinge-o; starea în care se afla parcă impunea un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bine cunoscut și care acum stătea întins aproape de mine nu simțeam nici o tresărire de interes pasional. Dimpotrivă, trăsăturile ei alterate și străine îmi produceau repulsie. Parcă murise cu adevărat. Când mi-a trecut asta prin minte, mi-a venit să îngenunchez lângă pat, să-mi ascund fața în așternuturi și să jelesc ca la o înmormântare. Dar am rămas pe loc, cu același zâmbet șters pe față. M-am întrebat dacă, în caz că aș întinde mâna să-i mângâi ușor mâinile, gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
provoace. Unii fac asta, știi, ca apoi să-și plângă de milă și să dea la o parte, imediat ce ripostez. Dar ăsta era serios, deși zâmbea tot timpul - de parcă am fi Împărțit cine știe ce secret murdar. Poruncindu-i oaspetelui său să Îngenuncheze, Dora Îi dăduse buzele cu un ruj mov, apoi Îi spusese să se târască până la oglindă. Când vizitatorul Încercase să riposteze, Dora Îi apăsase spatele cu piciorul, cu grijă dar cu fermitate, Înștiințându-l că nu-i va da drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și pe urmă îl linge de pe coaiele-mi gingașe până când acestea redevin curate ca ale unui bebeluș. Replica ei favorită din întreaga proză engleză este o capodoperă: — Fute-mă-n pizdă, Futangiule, până leșin. Când mă bășesc în cadă, ea îngenunchează goală pe dușumeaua de gresie, se apleacă și sărută bulele de pârț. Îmi stă înfiptă-n pulă în timp ce mă cac, vârându-mi în gură un sfârc cât o pricomigdală, gângurindu-mi între timp la ureche cele mai cumplite măscări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi petrec ore-n șir în beci, testând rezistența căciulițelor? Ce rost are să trăiesc terorizat de gândul sifilisului? Ce rost are să fug acasă cu ochișorii injectați, să mă și imaginez orb pentru totdeauna, când peste o jumătate de ceas Bubbles îngenunchează ca s-o ia la cioc! Acasă - la mămicuța mea! La prăjiturica mea și la păhăruțul meu cu lăptic, acasă la pătucul meu curat! Oi, civilizația asta, cu nemulțumirile ei! Ba-ba-lu, vorbește-mi, spune-mi, povestește-mi cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca în visele mele? Și povestește-mi și de părul ei de-acolo, de jos. Povestește-mi tot ce se poate povesti despre floci, despre mirosul lor, nu-mi pasă dacă am mai auzit deja toate astea. Și chiar a îngenuncheat, pe bune, nu mănânci căcat? S-a lăsat chiar în genunchi? Și povestește-mi despre dinți, care-i treaba cu ei? Și o suge sau suflă-n ea sau, cumva, face și una, și alta? O, Doamne, ai terminat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
umărul lui Myatt. Ezitarea lui Îl enervă pe evreu. — Se vede pe ea că nu Îi este bine, insistă el. Doctorul oftă: — Bine, vin. Dădea impresia că-și adună curajul pentru un calvar. Dar teama păru să-l părăsească imediat ce Îngenunche lângă fată. Era delicat cu ea, deși cu acea impersonală și experimentată delicatețe a doctorilor. Puse mâna pentru a-i simți bătăile inimii, apoi Îi ridică pleoapele. Fata Își reveni la un fel de trezie confuză. Avea impresia că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ceva ce putea să compătimească. Putea fi blândă și calină cu eșecul, alinându-l cu scurte uguituri, atâta vreme cât, până la urmă, tehnică dădea rezultate. Un bărbat slab rămânea uneori cu impresia că domnișoara Warren era prietena lui cea mai bună. Ea Îngenunche și-l bătu pe dr. Czinner pe genunchi, punându-și În rânjet toată amabilitatea de care era capabilă. În chestia asta suntem Împreună, doctore. Nu Înțelegeți lucrul acesta? De fapt, noi vă putem ajuta. Opinia publică este numele de botez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mea e mai mare. Cărțile romano-catolice sunt... cum să spun eu?... prea exclusiv religioase. Vreau ca a mea să se potrivească tuturor circumstanțelor vieții de fiecare zi. Jucați crichet? Întrebarea Îl luă prin surprindere pe doctorul Czinner. În mintea lui, Îngenunchease iarăși În Întuneric, făcându-și spovedania. Nu, spuse el. Nu. — N-are importanță. O să Înțelegeți ce spun. Să presupunem că sunteți ultimul om care trebuie să intre pe teren. V-ați pus apărătorile. Opt porți au căzut. Trebuie făcute cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zăpadă deveni mai puțin sigură, până când smulse din mintea lui Myatt o urmă de perplexitate și regret: — N-am știut. N-am avut cum să bănuiesc. Era acum În compartiment atâta căldură Între ei că, fără să Închidă fereastra, el Îngenunche lângă pat și-i puse mâna pe față, pipăindu-i trăsăturile cu degete curioase. Se simți iar copleșit de gândul nou apărut: „Atât de dulce, atât de scumpă!“ Ea zăcea nemișcată, tresărind din când În când, În scurte puseuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
E mare păcat că nu-ți spun chestia asta Înainte de a muri, zise Alixe. Este un sfat atât de bun. Ce-o să fac cu toate lucrurile pe care le-am cumpărat, atunci când o să crăp? — Să ne rugăm, spuse preotul. Adunarea Îngenunche, ca un singur om, și se așternu liniștea. Pe neașteptate, din spatele nostru, am auzit ușa bisericii deschizându-se cu un scârțâit. Cine putea să Întârzie atât? M-am Întors ca să mă uit. Îmbrăcată În șifon negru, care plutea În urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
au acoperit. Lumina dimineții care pătrunde prin stratul de petale e roz. Trandafirie. Peste Helen, Mona și Stridie, care dorm. În josul străzii, un cuplu în vârstă lucrează la răzoarele de flori de lângă casă. Bătrânul umple o stropitoare la cișmea. Bătrâna îngenunchează ca să plivească. Îmi deschid pagerul, care începe să sune imediat. Helen se trezește, tresărind. Nu recunosc numărul de telefon de pe pager. Helen se ridică în capul oaselor, privindu-mă. Se uită la ceasul minuscul și strălucitor de la încheietură. Pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că Allah îi pedepsește pe cei care consumă carne de porc îmbolnăvindu-i de cancer, făcuse tot ce îi stătea în puteri pentru a-i da femeii indicațiile cele mai obscure și mai încâlcite. Întorcând spatele locului în care băcanul îngenunchease pentru a pune etichetele cu prețul pe niște conserve cu pastă de tomate, grăunciorul îi revenise subit în minte, astfel că înțepeni de groază la gândul că prelungirea aceea înfiorătoare ar putea ieși dintr-odată din strânsoarea blugilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în fața unei lovituri sau insulte, fie ea reală sau imaginată. Vocea îi răbufni din nou: — Mă analizezi, băiete, nu-i așa? Mă transformi în ceva ce nu sunt. Un personaj amuzant, o ciudățenie, o figură! Cu fața la mine, se ghemui și îngenunche pe jumătate în spațiul strâmt dintre scaune. Mă privi intens, ca și cum ar fi încercat să se hotărască într-o anume privință, după care, aparent satisfăcut, se îndreptă din nou. Se așeză în fața mea, reluând povestirea pe același ton rapid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu țintă precisă. Simțeam că, forțându-mă pe mine, își forța propriile limite. Nu încă, spuse el, sărutându-mă cu blândețe, limba lui strecurându-se în gura mea cu ușurința unei acadele. Lasă-mă pe mine să fac asta. Și îngenunche la rândul său în fața mea. Mă sărută peste haine, plimbându-și limba peste cusături, nasturi și fermoare. Eram incredibil de excitat, năpădit de dorință. Dar când ajunse la penisul meu, în loc să lingă, să sărute sau să sugă, mușcă. Mușcase tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-te peste umăr, John. O vezi? — Ce e, doctore? — E un vagin, John. Ți-a crescut un vagin. Reacția lui Bull fu extremă, mult mai intensă decât și-ar fi imaginat conștiinciosul și preocupatul Alan Margoulies. Bărbatul uriaș și blond îngenunchease pe covor, gemând. O bolboroseală tânguitoare curgea nestăvilit din colțurile gurii sale nu lipsite de senzualitate. Își întinse apoi spre oglindă piciorul condamnat, de parcă ar fi făcut o fandare. Alan era suficient de detașat de situație ca să poată observa cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de bucătărie și de ușa de la intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră, în dungi, se adunase la spate, iar chiloții albi de bumbac îi atârnau peste fund. Mâna fină și mângâietoare a lui Alan descrisese un arc deasupra lui. Îngenunchease ca și cum ar fi mângâiat o pisică. În partea cea mai de jos a arcului desenat de palma lui Alan, aceasta atinsese spatele lui Bull. Tânărul devenise rigid, dar nici nu se opusese și nici nu țipase... Vai, câtă cruzime în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mare și mai lipicios decât celălalt. Urmase un cor de „nu!“. Naomi se ridicase și pornise clătinându-se prin bucătăria mică spre toaletă. Își alese una dintre boxele miniaturale, ale căror uși ar fi ajuns cam la gâtul unui vițel, îngenunche și vărsă recunoscătoare oul, napolitanele, cerealele Special K și ceaiul în toaleta minusculă. Rămase acolo o vreme, privind la amestecul acela ca și cum, înainte de a-l încredința rețelei de canalizare recent privatizate, stomacul și glandele ei salivare voiau să creeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un fel de masturbare verbală. Era dus cu gândul atât de departe că nici măcar nu se mai gândise să-l întrebe pe director cine îi va lua locul la Get Out!. Pe un câmp din apropiere de Wincanton, Alan Margoulies îngenunchease într-un cort. Era un cort vechi, de armată, care cântărea cam cincizeci de kilograme. Prelate mari, maro, de pânză cerată se întindeau deasupra capetelor celor treizeci de practicieni îngrămădiți înăuntru. Pe câmp mai erau trei corturi, exact la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]