296 matches
-
fost modificate legile privitoare la omor, la mâncare și la emigrare. Acum tu crezi că vor urma aventuri, senzații. Povestioare revoluționare de groază. Dar în asemenea cazuri nu se întâmplă așa ceva. Tot ce se întâmplă e rușinos. Adél alerga. Mă înghiontea. Striga să mă grăbesc. Niciodată n-am văzut-o atât de agitată. Mi-am împachetat toată averea personală într-o valijoară și am alergat la gară ca să prind trenul de seară. Nu l-am prins. Se auzeau apropiindu-se mulțimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
tot mai păstra ceva afecțiune pentru sistemul solar. Îi atrase atenția un zgomot și plecă de la fereastră și constată că sclavele de pe puntea inferioară trebăluiau în sufragerie. Le privi gânditor, observând că aceea care era tânără și frumoasă era mereu înghiontită de celelalte femei. În jur de 19 ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul - putea să afirme că această fată aștepta ocazia să se răzbune pe torționarele ei. Gosseyn deduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Rareș! striga de undeva Felicia, cu lacrimi în glas. Dar primii din mulțime treceau deja prin dreptul tampoanelor ruginite. Sporovăind, mulțimea o cotea pe strada Avram Iancu, pe care o ocupa dintr-un gard într-altul. Din mers cineva îl înghionti pe Rareș în umăr și în clipa următoare altcineva din urmă îl călcă apăsat pe toc, lăsându-l cu călcâiul scos afară din pantof. Șontâcăind, Rareș își târși pantoful către marginea străzii și, lângă gard, se aplecă să-și dezlege
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
altcineva din urmă îl călcă apăsat pe toc, lăsându-l cu călcâiul scos afară din pantof. Șontâcăind, Rareș își târși pantoful către marginea străzii și, lângă gard, se aplecă să-și dezlege șiretul. Dar chiar și acolo dădeau peste el înghiontindu-l cu câte un genunchi în spinare... Indolența, spunea tata șezând la masă. Dezinteresul! Disprețul pentru semenii noștri, asta e meteahna care o să ne ducă la pierzanie! Dacă nici la un biet concurs școlar nu ești în stare să duci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lui tanti Ani, trântindu-le cu atâta putere de pământ, de s-au făcut țăndări, iar așchiile au zburat prin aer, risipindu-se în toate direcțiile, pe asfalt, între timp oamenii se împingeau spre ușa de la intrare, cineva m-a înghiontit de-am căzut pe jos, palmele mi s-au mânjit de noroi, aveam o stinghie chiar sub nas, scria pe ea, cu litere mari și negre, CUBA, am zărit-o doar o secundă, apoi cineva i-a dat un șut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cad din nou, apoi am reușit să scap cumva din aglomerație, atunci deja toată lumea urla foarte tare, m-am aplecat și am ridicat șurubul, era plin de noroi, l-am șters de pantaloni. Lumea-și făcea loc cu coatele, se înghiontea sălbatic, unii au început să se și bată, așa că nu m-am mai dus înapoi, am rămas în mijlocul străzii, uitându-mă doar la ce se întâmplă. Nu i-am văzut nicăieri nici pe muncitorul de la uzină, nici pe tanti Ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
soțul ei legitim, care e șomer. Rezolv careul de cuvinte încrucișate. Mă joc cu jocurile electronice și pocherele mecanice. Mă simt ca un robot care luptă împotriva unui alt robot, pentru o sumă de bani. Suntem amândoi niște automate. Ții, înghiontești, răsucești, lovești, dublezi, câștigi, pierzi. Azi automatele le fac pe toate - Prizefinder, Holdamatic, Autonudge. Mașinile îmi provoacă greață, indiferent dacă pierd sau câștig. Și o gaură dacă ar fi în perete, cred că mi-aș băga banii în ea. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și din centru, unde Martin începuse să-și adune câteva piese mici - iar calul, un nebun util pe pătratul negru... O, Doamne, mi-am spus eu, totul se transformă într-una din partidele alea. Pe parcursul a trei mutări am fost înghiontit pe o poziție de inerție complicată, cu piesele înghesuite și adunate, prost orientate, întoarse împotriva lor însele. Va fi nevoie de cel puțin doi timpi să mă pot elibera câtuși de puțin și mi s-a părut că nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
privea nimic, mergea ghidată parcă de un simț misterios. S-a oprit la fel de brusc în fața altei vitrine și, făcând mișcări fine și de neîn țeles cu bărbia și degetele, a așteptat să se apropie din nou copiii. Care nu se-nghionteau, nu râdeau, nu se uitau pe pereți, cum fac de obicei micuții aduși cu japca-n muzee, ci se târau fascinați, ca niște cap tivi, pe urmele ghidei și o-nconjurau în tăcere. Nici eu n-am mai văzut nimic
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un prior al Florenței! Bărbatul nu părea prea impresionat. — E doar baba Martina. E nebună, să nu o bagi În seamă. Și-a pierdut amândoi copiii la Campaldino. Dante rămase nemișcat pentru Încă o clipă, În timp ce mulțimea reîncepuse să Îl Înghiontească În mișcarea ei frenetică. Acea referire la mozaicar trebuie că fusese o Întâmplare. Ori poate că unul dintre polițai povestise ce văzuse În biserică, iar zvonul se Împrăștiase. Ridică din umeri și purcese grabnic la drum spre mânăstire. Se blestema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
singur spre claustrul din partea stângă a edificiului. Marele spațiu pătrat, Înconjurat de porticuri, fusese lăsat deschis pentru cetățeni cu prilejul zilei de audiențe și dădea pe dinafară de bărbați și femei care se Înghesuiau așteptând cine știe ce. Poetul Își făcu loc Înghiontind Înspre trepte, Încercând să Își salveze veșmintele și să blestemând rânduielile justiției care Îi interziceau să alunge și să risipească toată gloata aceea. Trecu printr-un salt de prima treaptă, Înțesată de cârpele mizerabile pe care vânzătorii Își expuneau mărfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mi se îngreuneze. Cu bâzâitul blând al motorului și cu pătura moale, de cașmir, așezată pe mine, n-a mai durat mult până când am început să moțăi. Următorul lucru de care am fost conștientă a fost faptul că Randall mă înghiontea ca să mă trezească. — Cred că suntem pe punctul să aterizăm, mi-a spus el, frecându-mi blând încheietura cu degetele. Mi-am mișcat degetele de la picioare. Mă dureau. Avusesem parte de un somn așa de profund și de luxos, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în jurul meu nu-i decît o mare dezordine, parcă intrase dracu’ în toată cireada, țipau de mama focului luînd-o la goană care pe unde putea, spărseseră cîteva breșe în cordoanele forțelor de ordine, vaiete, scîncete, gemete, aveai impresia că se înghiontesc unii pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci am început să strig și eu cît m-au ținut plămînii, unde fugiți nemernicilor? Acum e momentul, jos Tiranul, treziți-vă blegilor, dar ei nimic, se dispersau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prăbușit fulgerător, lovită de infarct, și a crăpat. Tomas a aruncat poșeta cât colo și a fugit ca de dracu’. A lăsat în urmă un set de amprente unsuroase pe geanta cu pricina și, pe deasupra, niscai martori oculari. Blanchard îl înghionti pe individ. — Habla ingles, Tomas? Dos Santos clătină din cap cum că nu. Blanchard clătină din cap cu tristețe. — E ca și mort. Pentru mexicani, omorul din culpă înseamnă camera de gazare. Amărâtul ăsta-i la șase săptămâni distanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ani de zile, iar Horrall a interzis meciurile ilegale, așa că nu cred că-i vorba despre asta. Tata e pe felie cu ovreiașul și el zice că ar încerca cu Joe Louis dacă ar fi alb. Apoi Tom Joslin mă înghionti. — Ăștia despre tine vorbesc, Bleichert. M-am uitat spre Vogel, care era la câțiva metri mai încolo și vorbea cu un alt polițist. — Care-i treaba, Tommy? Joslin îmi zâmbi. — Îl știi pe Lee Blanchard? — Ba bine că nu. — Ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la un trotilat care se bălăbănea pe picioare vizavi de intersecția dintre 3rd Street și Hill, când am primit prin stație anunțul care mi-a schimbat viața pentru totdeauna. — 11-A-23, sună la secție. Repet: 11-A-23, sună la secție. Sidwell mă înghionti: — Suntem apelați, Bucky. — Confirmă. — Centralista zicea să sunăm la secție. Am virat la stânga și am parcat, apoi i-am făcut semn către cabina telefonică a poliției, de pe colț. — Folosește cheița de lângă cătușe. Sidwell se execută și după câteva minute se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mână de portiera mașinii. Părul arămiu, cu o tunsoare paj, îi cădea pe umeri și pe gâtul zvelt. Linia jachetei sport și a fustei de lână îmi spuneau că-i subțire din cap până-n picioare. Blanchard mă văzu și-o înghionti. Ea se întoarse, suflând o trombă de fum. De aproape mi s-a arătat un chip cu trăsături puternice și drăguțe, dar disproporționate: o frunte înaltă, ce-i făcea coafura să pară nepotrivită, nasul cârn, buzele pline și ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
seca la inimă, așa că mi-am imaginat că ar fi luat-o pe cărări greșite. Știi, ca o ștoarfă. Era reconfortant, dar mă simțeam de parcă mi-aș fi bătut joc de ea. — Uite ce e. Îmi pare rău. Lee mă înghionti ușor. — Să nu-ți pară. Ai dreptate. M-am lăsat de box și am intrat în poliție fiindcă Benny Siegel m-a strâns cu ușa. Mi-a răscumpărat contractul, mi-a pus pe liber managerul și mi-a promis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ușoare, aproape vindecate de bici pe spinare și umeri. Urme de frânghie pe ambele glezne. Soră, dă-mi un dilatator și un tampon. Millard se întoarse și-i întinse lui Sears o bucată de hârtie. El o citi și-l înghionti pe Lee. Între timp doctorul și sora întorseseră pe partea cealaltă jumătatea inferioară a trupului și-i răscrăcăraseră picioarele. Mi se întoarse stomacul pe dos. Lee exclamă: — Bingo! Citi cu atenție o hârtie venită prin telex, în timp ce doctorul îndruga ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de metal, pe care o trântea cu putere în masă de fiecare dată când trecea prin dreptul Roșcatului. „Trosc!“ se auzi de mai multe ori în difuzor. Roșcatul Manley, cu brațele încrucișate pe piept, tresărea la fiecare lovitură. Lee mă înghionti. — Russ are o singură regulă - fără lovituri la corp. Dar uite cum... M-am desprins de lângă Lee și m-am uitat atent prin geamul-oglindă. Sears izbea cu bâta în masă, la câțiva centimetri de Manley, iar vocea lui câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
împuns-o tare cu degetul în umărul învelit în mătase verde. — Ești lesbi? Madeleine reveni la accentul graseiat al tatălui ei. — Hai să zicem că o iau de unde mi se oferă, flăcăule. Am zâmbit, apoi am mângâiat locul unde o înghiontisem puțin mai devreme. Vrei să zici că singura ta legătură cu Linda Martin și Betty Short sunt câteva conversații fără importanță de acum două luni. Așa-i? — Da. Exact asta-ți spun. — Atunci de ce-ai șters-o așa repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se rupe-n paișpe. Ce-are de-a face cu faptul c-o înșeli pe nevastă-ta? Dulange scoase limba și o flutură ca o reptilă. — O fac în stil franțuzesc. Lu’ nevastă-mea nu-i place așa. Russ mă înghionti. — Domnule caporal, de ce ai mers în permisie în Los Angeles? Ce anume căutai? — Pizdă. O sticlă de Johnnie Walker Red Label. Distracție. — Ai fi putut să găsești toate astea dincolo de râu, în Manhattan. — Soare. Vedete de cinema. Palmieri. Russ râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
soldați și jazz de la tonomat. Madeleine stătea la bar și sorbea dintr-o băutură. M-am uitat în jur și am văzut că-i singura femeie din local și că deja se află în centrul atenției - soldații și marinarii se înghionteau și își transmiteau unul altuia vestea cea bună, făcând semn spre silueta îmbrăcată în negru și șușotind pe seama ei. În fundul sălii am găsit un separeu vărgat, plin cu marinari adunați în jurul unei carafe. A fost de ajuns să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de fiecare dată îngânând o nouă melodie, cu palma bătându-se peste șold ca să țină ritmul. - Sigur, zicea și mama, dar cumva mai puțin impresionată. Au învățat să cânte de la mamele și de la bunicile lor. Rahela zâmbea răutăcios și o înghiontea pe Lea: - Păcat că bunicile lor nu știau și să gătească, nu? Lea zicea cu compătimire: - Când o să fie rândul Dinei să intre în cortul de mireasă, o să le arăt eu cum se pregătește o masă de nuntă, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uit la el. Poate că se uita pofticios. Poate că se gândea că făcând această afacere absurdă - dând o operă de artă pe un fleac - eu îi devin îndatorată cu o parte a corpului meu. Dar când Meryt m-a înghiontit să răspund, am văzut doar blândețe pe chipul tâmplarului. - Adu cutia la poarta grădinii lui Nakht-re, scrib la preoții lui Amon-Ra, a zis Meryt. Adu-o mâine. Și i-a înmânat scarabeul. - Mâine dimineață, a zis ea. Și am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]