1,318 matches
-
Cristina Alexandrescu A fost coadă la Teatrul Nottara. Oamenii s-au îngrămădit să-i dea "autografe" actorului Mircea Diaconu pentru a candida ca independent pentru un loc în Parlamentul European. Din țară veneau colete cu semnături. De când PNL a decis să-l scoată pe liberal de pe lista pentru europarlamentare, Diaconu a dus
Vestea mult așteptată de români despre Mircea Diaconu. Ce spune Bogdan Chirieac by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/31403_a_32728]
-
mult mai tern și mai puțin dinamic, e adevărat - în destule romane ale tradiției moderniste. Deși vocile sunt diferite, „tehnic” vorbind, capitolele acestui roman „coral” - ce poarta numele naratorului personaj - sunt croite pe același calapod: un monolog în care se îngrămădesc sintetic dialoguri (redate cursiv), fapte, reflecții, menite a schița un portret. Trei dintre personaje au dreptul să intre de două ori în scenă pentru a-și rotunji poveștile (e vorba, în primul rând, de Odile și Robert Toscano, un fel
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
fiind cu atît mai mare cu cît poate tăia pîrtii de claritate într-un desiș de teme asfixiant de stufoase. În această privință, exegetul nu e atît un culegător de motive, cît un ordonator al lor, scopul nefiind de a îngrămădi detalii extravagante, ci de a le așeza în sertare taxonomice. În felul acesta babilonia devine armonie, iar rafturile de maculatură se preschimbă în pagini de catastif. Criteriul din care Andrei Oișteanu își face o busolă menită a-l orienta în
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
Postelnicu ne trimite din Bacău, unde locuiește în prezent, acest text căruia îi conferă o semnificație testamentară. Îl publicăm, adresându-i totodată stimatei prozatoare urările noastre de bine și de multă sănătate. (R.l.) Pe terezia activității mele literare s-a îngrămădit un timp ce nu credeam că îl voi ajunge vreodată. Iată am pășit în mileniul III și nu îmi pare greu. Curiozitatea de a percepe tot ce se întîmplă la ora asta în lume și chiar de a absorbi, cu
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
o alungi înapoi Ultima vizită Dumnezeule Am și uitat de tine Copila mea nebună De cînd mă cauți Și cum de m-ai găsit În ascunzișul meu de-aici De sub pădurea aceasta pe care Atunci cînd vin cartografii Mi-o îngrămădesc în suflet înapoi Ca din întîmplare făcîndu-mă Că trec pe acolo Fluierînd șmecherește Vino să-ți scutur bruma din păr Vino să-ți fac un ceai fierbinte Și-apoi să ieșim goi În ploaia acestei toamne Printre sînii tăi să
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
opus celor doi, căscat să-i înghită Râsetul spinilor limonii și movi - amestec de stele contrarii Toată această divină consolare nu face doi bani în ochii întunecatei Ananké... Fructele soarelui Trăim în oricare zi câte-o moarte Moartea cea mare îngrămădește hoituri pe țărm Un strat gros de zădărnicie stinge repede amăgirile Câinii dorm pe o parte și lepra îi năpădește în lumina vrăjită a soarelui corcodușe comune zac sub fereastra scundă, ca niște sfere împrăștiate în plan închis în butelii
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
cu cele mai mărunte accesorii. Curios, această impetuoasă clocotire de bunuri debusolează o ființă care ajunge să piardă tocmai simțul proprietății. Și așa noii veniți trăiesc aproape strâmtorați în noile lor locuințe, iar când vor să mobileze după gust propriu, îngrămădesc piese achiziționate pe la consignații, fără a mai putea să le și așeze la locuri, ,încercând o acomodare proprie într-un confort ce le rămânea străin, de care nu se pricepeau să se folosească și care nu le dădea satisfacții". întrețineau
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
urmă de patos ori de regrete. În ziua „accidentului”, femeia l-a încuiat în camera ei, i-a încolăcit gâtul și l-a dezbrăcat țipând „Karl, o Karl al meu !” - drept pentru care, incomodat și de „mormanul de așternuturi calde” îngrămădite înadins, el nu-și amintește să fi simțit „decât o cumplită nevoie de ajutor”... Această „modestă împreunare” este, după cum notează Milan Kundera în Testamentele trădate, pricina derizorie a tot ce va urma în roman: „E deprimant să descoperi că destinul
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
cu vilă cu piscină Bogdan Dinulescu este catalogat în materialul din evz.ro drept "un mic om de afaceri din Voluntari". În articol se arată că acesta deține "două autoturime de fițe parcate într-o curte mică, în care sunt îngrămădite o vilă și o piscină". Trăiește din închirierea unor terenuri pentru care s-a judecat un deceniu Bărbatul care l-a înfruntat pe Dan Voiculescu a povestit că a abandonat facultatea după un an și trăiește din închirierea unor terenuri
Presa "băsistă" face apologia omului care l-a sfidat pe Voiculescu by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/40793_a_42118]
-
banale - ieșiri în cluburi, viață de noapte, mici împăcări și mari supărări. Totul pe fondul unei obsesii naratoriale pentru citat și intertextualitate. Pesemne că vor fi existând scriitori (printre care și Zaza Burciuladze) ferm convinși că dacă într-un text îngrămădești referințe și citate, într-un mod cât mai aleatoriu cu putință, se cheamă că ai făcut literatură. Și încă una de bună calitate. Ei bine, nu. Nu e de ajuns să citezi la tot pasul din Biblie și să îmbini
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
Lavinia Braniște *** De când cu moda asta maxi-taxi Mă-ngrămădesc ziua între corpuri de oameni Și-n timp ce ei sunt ocupați Să privească prin parbriz Lumea în care mașina se aruncă înainte cu capul, Eu îmi lipesc brațul de câte un trup Și de la umăr până la cot Pielea mea
Debutul și urmarea by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/10263_a_11588]
-
unui șaman. Contează mai puțin ce inflexiuni și ce momente de scădere are această voce, trecem cu vederea unele prețiozități. Sunt texte de neocolit, misogine și lubrice, amintind de Marțial și de Arghezi. Simpla citare devine savuroasă: ,oricâte saltele-ai îngrămădi impozant pe divan,/nesățioasă Atthis, iubirea nu va fi mai gingașă,/nici mai duioasă atingerea amanților tăi,/purecii, doar, adăpost mai bogat vor găsi" sau ,cu Eros să mă-ntrec în zaruri nu mi-am propus, Rhodope;/el te va
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
rătăcit poteca ce-o-ntâlnise? Găsi-voi oare motivarea, Ce aripi îmi creștea în suflet, Când, obosit de-atâta umblet, Îmi combătea inadecvarea? E tânără, e zveltă, e vioaie, E tot în cântecul ce-l fredonez! Doar anii s-au îngrămădit burghez, În prisma timpului, pe-o foaie... Dedicată d-lui Vlaston Ștefan Ascultând Enrique Chia - Un motivo https://www.youtube.com/watch?v=LjKCW2M8ses 04.11.2015 Referință Bibliografică: Motivare... / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1769, Anul
MOTIVARE... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384709_a_386038]
-
de lacrimi, deopotrivă cu adevărata emoție, de unde nenumărate malantandu-uri.). Deci, malgré-moi, în timp ce îmi defilează pe dinainte palmierii luxurianți și arhitectura elegantă a imobilelor de pe Promenade des Anglais, cu multitudinea de storuri albastre, galbene sau portocalii, triumfătoare stindarde ale vacanței și, îngrămădită între ele, câte o vilă surprinzătoare semănînd cu un cuglof proaspăt pudrat cu zahăr farin, buzele murmură mecanic pe harfa răsturnată.... Lucrurile însă nu se opresc aici. îmi amintesc o noapte de vară - tot vară - (aveam tot vreo 12 ani
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
pădurii până dincolo de moarte și dincolo, spre-altfel de răsărituri. „Eu o să fiu departe pe unde începutul un altuia e vamă...” așa-mi grăia Fetița cu Chibrituri care doar mie-mi spuse cum o cheamă. *** În alb ca o mireasă... Se-ngrămădea tot satul cu flori și cu săruturi, dar mie Sfânta Vineri, care venise din țara noastră veche, se-apropie șoptindu-mi la ureche, așa ca o fântână cu luna prinsă-n ciuturi: „Nu plânge, pentr-o vreme cu mine-o
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
ei, zi de zi, puii nu voiau nicicum să asculte și să învețe. Le plăcea comfortul și căldura cuibului. Vara nu le plăcea să zboare prin arșiță așa că se adăposteau la umbra frunzelor. Iar în zilele reci și ploioase se îngrămădeau zgribuliți în cuib. Până într-o zi când mama obosise și își pierduse răbdarea să tot vorbească cu ei și să-i trimită la muncă. Așa că se hotărâse să îngrijească mai departe de hrana zilnică așa cum o făcuse și până
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
pornesc într-un zbor lin, să coboare spre îmbrățișarea tandră a pământului, ca o pereche de balerini angajați într-un vals interpretat de orchestra Operei din Viena în concertul susținut în prima zi a fiecărui an. Stolurile de porumbei se îngrămădesc la picioarele vizitatorilor ce-și deschid pungile cu grăunțe cumpărate de la chioșcurile specializate și foșnetul aripilor lor mereu în mișcare simbolizează viața plină de neprevăzut, de situații instantanee, când trebuie să te ridici mereu de la pământ, indiferent care ți-a
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
Ne privește direct cum plămădim castelele din suflet, și felul în care deschidem culoarele spre camerele cele mai luminate, mobilate cu gândurile și sentimentele trăite, spre care să ne îndreptăm atunci când ne e dor. Număra anii. Erau mulți și se îngrămădiseră într-o carte pe care acum o răsfoia cu melancolie. Avea o familie frumoasă. Gândul unei cariere profesionale se risipise odată cu frunzele toamnei. Sentimental, avea mereu motive să se îndrăgostească. Pe fondul muzical al unei vieți insipide, găsea culoarea care
LINIȘTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382346_a_383675]
-
intrat în gară acceleratul menționat mai sus și de aici a început nebunia! Cineva, care cred că fost interesat, parcă la comandă, a început să strige „Teroriștii! Au sosit teroriștii, cu acceleratul de București!” și auzind asta, toți s-au îngrămădit să părăsească incinta gării, inclusiv cei ce coborau din accelerat, fiind toți speriați și agitați. Mai târziu, mi-am pus întrebarea de ce erau elevii Institutului de Marină din Constanța înarmați până în dinți și postați în jurul gării, întrebare la care nu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
pios, ca o pasăre, am simțit un cântec înjunghiat în care sclipesc pumnalele, inefabila târfă, moartea, chicotea în prejma mea,revăd și astăzi întunecatul decor, tot pământul era împânzit de semnele ei, asta e istoria omului, mi-am zis, praful îngrămădit de un mic vânt care se întețește, dincolo de pulbere nimic, a luptat la cotul donului și a fost învins, ara, semăna, culegea și ne hrănea precum o rândunică puii, și s-a dus...curge viața pe un blând povârniș semănând
POEMUL DESPĂRŢIRII DE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382653_a_383982]
-
aprovizionat cum ar fi trebuit marea armată otomană și în consecință fanariotul Hangerli și-a pierdut capul, să fie un țap ispășitor. Așa e scris ,dar, de multe ori, adevărul e ascuns printre rânduri. Nici o pagubă-n domnitori fanarioți, se îngrămădeau pe capete la picioarele sultanului, căruia toate îi mergeau din plin, acum dându-i mână liberă și lui Pazvante să jefuiască Țara Românească și-n folosul lui. Astfel, în 1800 pazvangiii jefuiesc, omoară și dau foc Craiovei, din care mai
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
și venele sunt goale în interior. Lava din afară, în schimb, s-a întărit la contactul cu aerul, formând o crustă, în timp ce masa fierbinte din interior a curs mai departe, revărsându-se în mare. Pe alocuri, unde magma s-a îngrămădit formând bule supradimensionale, coaja a crăpat, permițând luminii solare să pătrundă în profunzime. Așa au apărut acele mirabile săli subterane naturale, construcții perfecte din care nu arareori își înalță vârful câte un smochin temerar. Cele mai luxoase locuințe ale insulei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
mai ales cele pe care slugile lor năimite le săvârșesc în aceste zile tragice, îngrozitoare, în aceste zile de Crăciun însângerat. Și totuși, primul liber și fericit. O fericire prea scump plătită. Pentru ei care huzureau în nemăsurate bogății și îngrămădeau aurul și veniturile țării cu chin agonisite de popor în conturile secrete ale băncilor străine, în timp ce copiii noștri nu aveau alimente, nu aveau medicamente, nu aveau cărți și nici chiar cerneală. Tremurau de frig și învățau până la epuizare poezii despre
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
pregătesc în sesiune acasă și să mă deplasez la Timișoara doar în zilele când erau programate colocviile și examenele. Ieșisem, așadar, în curtea interioară a clădirii de pe Doja, al cărei mic perimetru era populat de mai mulți studenți la Filo, îngrămădiți pe câteva băncuțe și încercând, cu notițele luate la curs ținute pe genunchi, să mai îngrașe porcul în ajun, cum se zicea în argoul studențesc. Deși mă grăbeam să plec la gară, nu mă putusem sustrage obligației de a le
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LILIACUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului LILIACUL Îmbrăcat în violet, Cu buchet lângă buchet, Liliacu-i fericit, Știți de ce? A înflorit! Floricelele, grămadă, Se îngrămădesc să vadă Cine vine și se miră, Cine stă și le admiră. Iar parfumul dus de-o pală Cheamă gâzele năvală La polen și la nectar, Fără bani, fără cântar. Liliacu-i fericit! Știți de ce? A înflorit! Bucuros le dă la
LILIACUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383237_a_384566]