908 matches
-
poți visa un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau un vis În vis, dar În nici un caz piatra aceea Îngustă și albă, arcadele, cetatea aceea durabilă. 15. Carul la care fuseseră Înhămați boii scîrțîia și se zgîlțîia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vîrtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca-n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și pînă și trăsura domnului subprefect lăsau urme adînci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
De cum trecu poarta, bargello veni pe lângă dânsul. - Știi, priorule? Mi-a venit o idee. Mă gândeam la grămada aceea de lemne făcută scrum și la celelalte, gata să fie folosite. Ai nevoie de o minte iscusită de tâmplar ca să te Înhami la o asemenea treabă. Cine știe ce căuta un negustor taman acolo, În mijloc. - Poate că nu era negustor, la urma urmei. Și cineva trebuie să-l fi ajutat. Dar sunt Încredințat că era singur În clipa când a murit. - Îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
obiceiul de a introduce femei În Priorat pe timp de noapte. După ce trecură prin claustru, se Îndreptă spre o arcadă laterală. Înăuntru, după cum Își amintea, era căruțul cu două roți, iar lângă el un cal. Trezi animalul, care se lăsă Înhămat fără să se Împotrivească prea tare. Își reluară drumul, Încă o dată pe sub privirile uimite și ironice ale soldaților. Femeia ședea pe capră lângă el, nemișcată. Un nou junghi Îl străpunse În ceafă. Ghearele vechiului său dușman se redeșteptaseră din pricina Încordării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în primul rând. Mă aflam la doi metri în spatele lui. Dar la primărie nu a venit. S-a întors încet la Castel. Deși ieșit la pensie de patru ani buni, se mai ducea din când în când la V. Gravul înhăma caii la ora zece fără zece. La zece fix, Destinat ieșea din Castel, se urca în trăsură și îi poruncea birjarului să mâne caii. Ajuns în oraș, mergea pe străzi, făcând mereu aceeași plimbare: strada Marville, Piața Prefecturii, aleea Baptiste-Villemaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
individual în spatele unor uși mult prea zăvorâte ale realității, un tip de realitate a cărei deformare conștient construită nu cred că trebuie să constituie un lucru firesc. Dimpotrivă. Căci, la o astfel de lucrătură deloc ortodoxă și migăloasă, nu se înhamă decât cei care au de ascuns ceva lui Dumnezeu și umanității în genere... Mai, 2013... Un alt timp, un altfel de lagăr existențial și un război diferit orchestrat de către cei implicați în susținerea lui atât sub raportul formei, cât și
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
fiară Fără vreun amendament Avionul tău de seară, Este de bombardament - Este ora cinci și zece: M-am uitat la termostat Fierbințeala lumii trece Dintr-un stat într-un alt stat Nici un lucru nu atârnă Până la pământ degeaba Când te-nhami să cari o bârnă, Nu mai cochetezi cu graba Nu mai da cu cai în mine Când asculți muzici de Bach, Calul de bătaie ține Cât remiza la un șah Nici un cal, nici altă piesă Nu vor fi căluți de
UN COMPAS de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364510_a_365839]
-
o mare enciclopedie a spiritualității românești. Iată că acum scriu despre volumul XLVII al acestei lucrări științifice ce, deja, a devenit o mare enciclopedie la care nici institutele de cercetări, cu sute de specialiști, nu s-au încumetat să se înhame. Scriind aceste rânduri mi-am adus aminte de ce spunea Emil Cioran în “Stilul ca aventură “: “ În viața spiritului vine o clipă când, erijându-se în principiu autonom, scriitura devine destin “. Destin a devenit această mare enciclopedie pentru Constantin Toni Dârțu
PERSONALITĂŢI DIN ROMÂNIA PROFUNDĂ ÎN ENCICLOPEDIA LUI CONSTANTIN TONI DÂRŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364589_a_365918]
-
unde, în timpul războiului din 1916-1918, mulți rucăreni au găsit adăpost în timpul refugiului lor în aceste locuri ospitaliere. O monografie care să se refere a trei sate nu este o lucrare ușor de făcut, dar rugat de oficialitățile locului m-am înhămat la această treabă. Și-am început cu strângerea materialului necesar. În 1986 lucrarea era gata. Mai aveam nevoie de ceva materiale illustrative de la Arhivele Naționale. În acest scop am solicitat de la Primăria Davidești o adresă din care să rezulte că
O ISTORIOARĂ CU SCHEPSIS DESPRE MONOGRAFIA UNOR SATE DIN ARGEŞ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361527_a_362856]
-
va fi deplină... Zâmbind mulțumită, așeză scaunul, perna de burete, se urcă în căruță, trase de hățuri și conduse calul cu căruța astfel încât să o tragă la portiță. - Domnul tăticu, este gata? Permiteți să raportez: Provocare-am acceptat/ calul este înhămat,/ furcă, coasă am luat, / în căruță am urcat.../ și n-am timp de așteptat! Părinții Emanuelei au făcut ochii mari, amuțind. Nu le venea să-și creadă ochilor. La orice s-ar fi așteptat, dar la asta, nu. Tatăl Emanuelei
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
construit bordeiul, ne-a instalat patul și cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor în septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești prin curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului și al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica cățelușa, era prima care
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
în caz de ploaie. O asemenea ploaie m-a mai prins o singură dată când eram singur la vie. Nu o aduse-se încă pe bunica să stea cu mine. Când mama a văzut că se pregătește de ploaie, a înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
aceasta nu mi-a adus decât bătaie de cap. În afara unui eveniment pe care l-am descris mai sus, nu m-a bucurat deloc, a fost o decepție. Îmi pare bine că unii mai au noroc ori curaj să se înhame la așa un travaliu, să vedem ce ne va aduce viitorul. - Ce ne puteți relata despre publicația pe Internet, LARG? - Am predat editura publicației LARG de o vreme și nu regret aceasta. Este mai bine așa, fiindcă mă pot dedica
DESPRE JURNALISMUL DE CALITATE CA DEMERS CULTURAL, ÎNTR-UN DIALOG CU LUCIAN HETCO, EDITOR ŞI REDACTOR ŞEF AL REVISTEI „AGERO de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360795_a_362124]
-
dotă, odată cu intrarea lor în G.A.C. De la comuna noastră - Pecineaga - până la lacul Tatlageac era o distanță cam de șapte - opt kilometri pe care pescarul nostru o parcurgea de câte ori mergea la pescuit, pe drum de țară, cu cotiga la care înhăma măgărușul, singurul său mijloc de transport. Era un om sărac, care nu prea avea pământ să-l cultive, ca să-i ocupe timpul. Comuna - după documentele existente - ar data de prin 1857, când a sosit prima migrație de țărani din Crimeea
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
din fericire) o perioadă atât de lungă de timp. Lucrarea lui Daniel Ioniță ar fi trebuit să fie, mai degrabă, operă unei instituții culturale. Instituție care fie că nu există încă, fie că există, dar nu se deranjează să se înhame la un astfel de proiect. Fatalmente, am spus, lucrarea este incompletă - o mărturisește chiar autorul -, iar motivul (întemeiat) sunt determinările obiective (de timp și editoriale). Este incompletă și „din fericire” pentru că poezia română care s-a scris între 1821-1960 (dar
INSULA CUVINTELOR DE-ACASĂ de LUCIAN VASILESCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363178_a_364507]
-
Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1022 din 18 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Marea, sfâșierea întunericului la țărm, valuri uriașe...vapoare așteptând plecarea și tu locuind în golful unui gând. Nervii-ți silabisesc tăcerea și ploaia, topesc arama pe frunze. Înhămat la trăsurile toamnei îmi bate vântul prin vise, aud voci galbene în pădurile mării, mi se lovesc obsesiile cu fruntea de lut. În depărtare bat clopotele nopții-n surdină enigmele vieții locuiesc în chirie, cu aripi înflorite din semințe de
PĂDURILE MĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363215_a_364544]
-
Părăianu DECEMBRIE Cerul s-a pudrat cu cenușă; A crăpat scoarța pe trunchiuri, Multe tăiate zac după ușă - Medicament pentru junghiuri. Sus pe deal, la Cuculie, s-a așternut zăpada pe ciulini; pentru copii - nespusă bucurie - la săniuțe și-au înhămat doi câini. Aleargă, se-mbulzesc râzând ... Pe derdeluș s-a adunat armată ... Abia găsindu-și câte unul rând Să coboare la vale în brațe c-o fată. Seara, la ferestre, în ramuri de brad, Lângă cadouri, sclipind de beteală, Numeroase
POEZII DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363251_a_364580]
-
care o coordonează impresia și visul. Ei, pe acești ochi ai impresiei îi activează actrița Elvira Deatcu, expunând privirii o lume spirituală a sa, la fel de frumoasă cum e ea. Suflet urât interiorizat într-un trup frumos ar semăna unui telegar înhămat la o șaretă de boier. Nu, în ce o privește pe actrița Elvira Deatcu, spiritul și trupul sunt una. Le caracterizează talentul, eleganța, noblețea, frumusețea umană și artistică! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Elvira Deatcu. Înălțimea
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
dotă, odată cu intrarea lor în G.A.C. De la comuna noastră - Pecineaga - până la lacul Tatlageac era o distanță cam de șapte - opt kilometri pe care pescarul nostru o parcurgea de câte ori mergea la pescuit, pe drum de țară, cu cotiga la care înhăma măgărușul, singurul său mijloc de transport. Era un om sărac, care nu prea avea pământ să-l cultive, ca să-i ocupe timpul. Comuna - după documentele existente - ar data de prin 1857, când a sosit prima migrație de țărani din Crimeea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
dotă, odată cu intrarea lor în G.A.C. De la comuna noastră - Pecineaga - până la lacul Tatlageac era o distanță cam de șapte - opt kilometri pe care pescarul nostru o parcurgea de câte ori mergea la pescuit, pe drum de țară, cu cotiga la care înhăma măgărușul, singurul său mijloc de transport. Era un om sărac, care nu prea avea pământ să-l cultive, ca să-i ocupe timpul. Comuna - după documentele existente - ar data de prin 1857, când a sosit prima migrație de țărani din Crimeea
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
Ștefan, care se rugau pentru; călăii) lor. Acest aspect universal al rugăciunii poate rămâne în rugăciunea privată a creștinului, dar numai cei credincioși pot fi obiectul rugăciunii publice, pentru a evita scandalul și pentru că, potrivit Apostolului, credincioșii nu pot fi înhămați împreună cu necredincioșii la un același car: „Căci ce legătură poate să fie între dreptate și fărădelege, sau ce comuniune între lumină și întuneric ?”. Rugăciunea pentru defuncți e posibilă în Biserică, fiindcă Iisus Hristos a biruit deja moartea prin moartea și
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
staroste al Breslei Țesătorilor - Thomas Siegel, împreună cu familia. Ei bine, așa cum era obiceiul locului, fiecare familie asigura, prin rotație, hrana apărătorilor Bastionului breslei. Și într-o dimineață, venise rândul familiei Siegel. Cahtarina, fiica starostelui (de-acum - bătrân și bolnav) se-nhămă la sania umplută ochi, iar verișoarele sale și frățiorul mai mic împingeau din spate. Ningea bogat, cu fulgi de poveste argintată. Sania era grea. Catharina înainta anevoie la deal, printre nămeții mari. Dintr-o crăpătură de nori, soarele îi lumina
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
pe Doamna voastră și că aici, lângă mine, îi aveți pe cei cărora trebuie să vă închinați și nu lor, păgânilor! Carul mergea alene, trebuind a-și face loc printre trupurile celor uciși. Bicele pocneau pe spinările acelora ce fuseseră înhămați, despicându-le pielea din care șuvițe de sânge se amestecau cu praful de pe corpurile lor. Doamna ceru să oprească. Șeful convoiului își privi stăpânul în ochi. Schender Pașa încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
că, într-un astfel de mers, nu vor mai ajunge la Dunăre nici într-o lună de zile. Așa că, pe ploaia aceasta torențială, făcu semn convoiului să oprească. Scoase de la jug robii sleiți de puteri și plini de nămolul drumului, înhămă șase cai, urcă prizonierii legați cu frânghii groase unul de celălalt în carele capturate, așeză ienicerii pentru paza și condusul căruțelor, și porni în galop spre Tulcea. Bogdan, mezinul în vârstă de cincisprezece ani, își apropie capul de pieptul mamei
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
dar..., dar... - Dar cine s-o facă, coane Costache? Doamna de fier și generalul trecut în rezervă? Nu sunt toți la fel? - Păi, cam așa este... Dar și doamna ta de fier este necesară. Ori ea ori alta, să se-nhame la treabă cinstită. Dacă mai este posibil... - Am auzit, coane Costache, că generalul ăla a cam luat vreo trei grade de ofițer după afacerea din Irak și imediat, în vreo doi ani numai, două sau trei stele de general... - Așa
URA ȘI MÂNIA DISTRUG ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367065_a_368394]