587 matches
-
masă, atunci o lăsăm mai moale cu ,,iubirea creștinească” . în fond are și ,,iubirea” limitele ei ! Dar dincolo de ipocrizia cu ,,iubirea creștinească” , se mai pune problema pur și simplu al gradului de civilizație al unor oameni. Cum poți să te înjosești pe tine însuți ca și ființă umană ? Cum poți să locuiești în aceeași cameră cu un animal, să dormi în același pat în care vine și javra cu labele murdare după ce a fost ,,plimbat” prin toate gunoaiele din cartier ? Cum
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
armatei, de la războiul de independență din 1877-1878, până la participarea la al doilea război mondial (1941- 1945). A prezenta pe oștenii lui Ștefan ca pe niște telurici, ghiogari, cu coase și topoare, combătând armata de elită a turcilor, înseamnă să ne înjosim ca popor și să minimalizăm rolul marelui voievod și domn care a fost Ștefan cel Mare în luptele antiotomane purtate cu atât curaj și vitejie. Desigur, expresiile „oate de țărani”, „oameni luați de la plug sau aproape direct de la plug” nu
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Eminescu). De semnalat recenzia lui N.N. Crețu la Icoane de lemn, în care Tudor Arghezi este acuzat că „naufragiază în grosolană trivialitate”, la antipodul acestuia situându-se Mihail Sadoveanu, care „face parte dintre puținele excepții fericite care nu și-a înjosit talentul”. I.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288845_a_290174]
-
rareori de la regulile de bază ale jocului care predomina în societatea domnitorilor creștini ai secolului al XVIII-lea. A fost un joc fraudulos și viclean, dar erau câteva lucruri pe care nici un membru al societății aristocrate nu s-ar fi înjosit să le facă. Astfel, confruntat cu proximitatea Rusiei și a Franței ca o condiție a existenței politice a Germaniei, Bismarck a acceptat inevitabilitatea faptului și a încercat să îl întoarcă în avantajul Germaniei prin menținerea unor relații apropiate cu Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să o smulgă, a semănat alături de ea o bălărie, în cazul nostru, grandomania. Iubirea, blajină, nevinovată, jertfelnică, a fost umbrită și acoperită de crengile pline de spini, și de frunzele late și groase ale grandomaniei. M-am umilit, m-am înjosit, m-am desconsiderat pe mine și tot ce am avut mai de preț în sufletul meu, pentru ca să salvez familia. Dacă tot ce a fost mai înainte, am putut să iert și să uit, apoi atitudinea de piatră nesimțitoare, față de aceste
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
conduceau. Legionarii n-au fost naziști. Ei au fost o formație naționalistă cu profund caracter creștin. Ei voiau să ridice România la nivelul cultural, industrial și de civilizație la care se aflau atunci Germania și Japonia și nu căutau să înjosească sau să subjuge alte neamuri. Ei voiau ca cele mai oropsite clase sociale din România să fie ridicate la o viață demnă. Ei voiau să facă dreptate socială. . Să nu uităm că marea majoritate a legionarilor erau oameni cu studii
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
un fel de literatură de rahat cu care-i spoiesc pe fruntași politici sau administrativi care acceptă să plătească din gros (ori să-i pună pe alții să le suporte) hachițele imagistice. Textele cu pricina, clișee aplicate unor persoane publice înjosesc pe autorii, adulații și publicul cititor. Cine acceptă să fie "lins" astfel are nu numai fundul gros ci și obrazul iar cine concepe asemenea texte are grave 203 probleme de sănătate mintală, de morală și... de viaț ă. Jigodismul acceptat
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
un om, chiar dacă greșește public, greșeala lui nu-i răpește dreptul la respect, ca om. În astfel de situații, nu urâm omul, ci greșeala săvârșită de omul respectiv. „Copilul educat corespunzător va înțelege că, bătându-și joc de altul, se înjosește singur, deoarece în statutul propriei demnități se cuprinde și cerința de a respecta demnitatea celorlalți. Nu înjosindu-l pe altul te ridici pe tine, ci căutând să-l ridici, să-l ajuți, să-i arăți bunăvoință și respect” <footnote Anton
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
de situații, nu urâm omul, ci greșeala săvârșită de omul respectiv. „Copilul educat corespunzător va înțelege că, bătându-și joc de altul, se înjosește singur, deoarece în statutul propriei demnități se cuprinde și cerința de a respecta demnitatea celorlalți. Nu înjosindu-l pe altul te ridici pe tine, ci căutând să-l ridici, să-l ajuți, să-i arăți bunăvoință și respect” <footnote Anton Moisin, op. cit., p.55 102. footnote> Un alt aspect al educației corespunzătoare a copilului îl constituie educarea
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
nu-i ofere, Misterul unei dragosti în fier zace din ere; Da, totul simte, totul stăpân îți e, total! Nu-i murul orb, te teme că-ntruna te privește: Materia, chiar ea, c-o vorbă s-a străpuns... N-o înjosi la cazne, punând-o neghiobește! Ades, în ins umbra-ți cu-n zeu șade ascuns; Și ca un pui de ochi sub pleoape ca sub vetre, Vechi spirit pur dospește sub scoarța unor pietre 1072. În cadrul ritualurilor exoterice sau esoterice
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rupte și mai grosolane, sînt pedepsiți cu cea mai mare severitate pentru cele mai mărunte gesturi, nefiindu-le menționate interdicția și pedepsele alocate, sînt tunși în formele cele mai umilitoare, desfigurîndu-li-se înfățișarea într-o batjocură fățișă, sînt îmbrînciți, loviți, înjurați, înjosiți prin diferite procedee, obligați să tacă sau să adopte un respect forțat, să ia diverse poziții umilitoare (să se tîrască pe burtă, să stea drepți sau crăcănați la percheziții, să fie controlați și în fund, chipurile, pentru a verifica dacă
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
partea rea a vieții de grup. B.N., de 18 ani, arestat pentru furt, mărturisește 88: "Cînd am intrat în cameră, prima oară au venit șmecherii și plantoanele să mă vadă. M-au luat la întrebări și au încercat să mă înjosească (să îl supună perversiunilor sexuale n.n.). N-am vrut și au zis că mă bat. Am țipat, am ieșit la raport și i-am spus comandantului. M-a mutat la o altă cameră. Acolo alți doi țigani tîrgovișteni au încercat
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
le distrugem stima de sine. Vrem ca ei să fie responsabili, Așa că le luăm orice responsabilitate. Vrem ca ei să fie o parte a comunității, Așa că îi izolăm de comunitate. Vrem ca ei să gîndească pozitiv și constructiv, Așa că îi înjosim și îi facem nefolositori. Vrem ca ei să nu fie violenți, Așa că îi punem acolo unde sînt înconjurați de violență. Vrem ca ei să fie oameni blînzi și iubitori, Așa că îi supunem urii și cruzimii. Vrem ca ei să nu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și Gage II, conchide Damasio, este cauzată de pierderea conștiinței etice a obligativității sociale. Ca victimă a agnoziei, Gage a devenit lipsit de respect, provocând neajunsuri semenilor săi, care, obligați să se apere, îl atacă. Gage jignește, umilește și-și înjosește semenii inconștient. În anul 2007 apar critici caustice referitoare la cazul Phineas Gage, ca fiind o grotescă invenție. Acumularea datelor despre cazuri cu anatomo-histologie asemănătoare celei a lui Phineas Gage, dar și datorită articolului lui Ratiu și Talos în 2004
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoană condamnatului"19 * Închisoarea ca loc de executare a pedepsei este în același timp și loc de observare a indivizilor pedepsiți, în două sensuri: de supraveghere dar și de cunoaștere a fiecărui deținut în parte, a comportării, a inclinațiilor profunde
by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
care strânge bani din arenda podului, din vânzarea de lemne sau pur și simplu din cămată"61, o femeie extraodinară "prima și ultima din categoria ei morală în toată literatura română care e privită cu simpatie, fără prejudecata că banul înjosește pe om sau tezaurizarea înseamnă avariție patologică"62. Peste un sfert de secol, satul urmașilor ardeleni ai lui Slavici, Rebreanu și Agârbiceanu va fi cu desăvârșire altul, cu atât mai mult satul dunărean al lui Preda aflat în stadiul precapitalist
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
schilodește, frecvent o artificializează ilar prin hiperbat. La nivel lexical, prozatorul schimonosește vocabulele, creând adeseori pe această cale altele, lansează calambururi, inventează porecle, aplică epitete și calificative bufe. Amestecând reprezentările și limbajele, în spirit demitizant, el orientează scripticul, literaturizează oralitatea, înjosește sublimul, proiectează prozaicul în metafizic, reduce, când vrea, toate câte există, văzute și nevăzute, la un numitor comun, derizoriu. În ordinea conținutului, o caracteristică generală a prozei lui G. e aceea de a nu zugrăvi un mediu doar în sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
niște vietăți caraghioase și fără minte (...). Așadar citește-l pe Leopardi, dar citește-i și recitește-i și pe Homer, pe Dante, pe Ariosto.43 O reacție justificată la felul în care un public mediu, cu veleități literare, utiliza, banaliza, înjosea versurile poetului, transformându-le în oglindă propriilor trăiri meschine. Comentariile corozive la adresa celor care imitau în scrieri de calitate îndoielnică opera și gândirea poetului sunt, pe de o parte, rodul observării tendințelor din literatura epocii, pe de altă parte, fructul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aproape toți au pretins că au fost gratificați cu viziunea sa sau că au primit instrucțiuni aparte. Cei aleși formează comunitatea fraților eliberați de sub orice tutelă, singura biserică autentică trăind "într-o stare de bucurie perpetuă, fără ca vreodată să se înjosească să muncească cu mîinile lor" (N. Cohn, op. cit., pag. 48). Așteptarea "Revoluției" Tema milenarismului desacralizat a dat naștere unei ideologii comune tuturor revoluțiilor. Descoperirea Lumii Noi a constituit pentru Occident un șoc cultural generator de numeroase speranțe care pînă atunci
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
se făcuse propunerea. Domnule căpitan, nu credeți că, acceptând, v-ați fi transformat în unealtă de lovire în propriul neam și că ați fi abdicat astfel de la un act de mărturisire împotriva fărădelegii? Nu socotiți că această suferință nu vă înjosește, ci din contră, vă cinstește? Vă onorează, înscriindu-vă între adevărații luptători pentru salvarea întregii lumi, nu numai a neamului nostru, dar și a dumneavoastră personal. Cu ăștia toți care sunt aici? Cu nenorociții ăștia? De ce-i desconsiderați! Poate că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pare rău că mi te-ai adresat, fiindcă sunt pus în situația să te înfrunt. Era mai bine dacă nu-ți luai această răspundere în fața propriilor dumitale vrăjmași, ai neamului și ai lui Dumnezeu. Căci nu te onorează, ci te înjosește, și încă veșnic, dacă nu te pocăiești. Ne cunoaștem prea bine ca să fie nevoie să-ți spun mai multe. Plec mâhnit din această cameră și te rog, chiar te sfătuiesc, dacă mai ai un dram de conștiință și bun simț
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sălile grandioase și grădinile rafinate din cen- tru, lăsând frâu liber unei noi generații de muzicieni, unor tineri care deschideau un nou capitol al scenelor și mai ales începeau să schimbe mentalitățile conservatoare ale oame- nilor, ale căror priviri acuzau înjosind chiar acest drum al trubadurilor de crâșme. Până când marii patroni ai localurilor scumpe să se dez- meticească, micile restaurante de cartier au profitat din plin de această schimbare de generații, lansând vedete în toate colțurile capitalei, Cristian Vasile, cu un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
am plonjat de la Capul Shruff, de pe „muntele“ meu, la vremea fluxului cu valuri înalte, și am reușit să ies cu bine din mare, deși plăcerea înotului mi-a fost adumbrită de oarecare temeri. Oricum, n-am de gând să mă înjosesc în fața mușteriilor de la „Leul Negru“, ducându-mă la „scăldătoarea pentru doamne“. Astăzi întreg cerul este acoperit de o ușoară peliculă de ceață, iar marea are o înfățișare argintie, înșelător docilă, de parcă undele compacte și-au pus în gând să lipăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este aceea că partenerii, cel puțin așa se presupune, trebuie să-și povestească unul altuia totul. „El e!“ Fără îndoială, discutaseră astăzi despre mine. Detestam ideea că, în toți acești ani, pălăvrăgiseră probabil despre mine, mă îndepărtaseră din preocupările lor, înjosiseră totul, rumegându-l ca pe un soi de dumicat matrimonial, digestibil. „Admiratorul tău din tinerețe s-a descurcat destul de bine în viață!“ Fitch îi spunea „Mary“. Mă rog, și ăsta era numele ei. Dar numele cel adevărat era Hartley. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai trebui unul - o nouă lege - nu neapărat În sens religios ori juridic, cât În acela moral, al unei moralități extinse la nivelul biosferei, care să scutească animalul de această soartă. Trebuie să Înțelegem să folosim animalul, nu să-l Înjosim. Unde se află frontiera, e o chestiune În veșnică evoluție, presupun În defavoarea Înjosirii. Un suveran Înțelept - considerând omul ceea ce-i place să fie, adică suveranul Naturii - este acela care-și slujește supușii, nu acela care-i asuprește. Superioritatea - căci asta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]