410 matches
-
tuturor, nu? Un alt vacarm aprobator. —Bun, uite cum stă treaba. Sunteți cu toții niște oameni minunați. Mă întorc chiar acum la birou și primul cuplu care ajunge acolo cu chiria în avans pe trei luni, banii jos, primește apartamentul. Am înlemnit cu toții. Doar nu voia să spună...? Dar exact asta spunea: cuplul care avea să străbată înaintea tuturor contracandidaților o distanță de patruzeci și șapte de străzi până în centru, în cel mai scurt timp, primea apartamentul. Era ca un reality-show la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de păr de capră, să știi. Și chiar ea prepară vopseaua din plante de mare. Pot să îi zic să-ți facă unul, dacă vrei. Era o ofertă sau încerca într-un stil pervers să-mi saboteze întreaga imagine? Am înlemnit. —Sunt adorabile, am spus cu grijă, dar e mult prea cald ca să mă gândesc la pulovere în momentul ăsta. Poate la toamnă. „Asta dacă mai ești cu Tom până atunci“, mă gândeam eu, „care va fi oricum pierdut pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ar fi spus Barosanul, glasul lui Nicu Marinescu, glasul care propusese să-i imit pe actori, se auzi de astă dată parcă ceva mai imperativ ca adineauri: ― Don' profesor, spuneți-i lui Băjenaru să-i imite și pe "domnii profesori". Înlemnisem! Ce însemna asta? M-am întors către bănci, consternat. Din entuziasm și din simpatie pentru mine, colegul meu nu-și dăduse seama că-mi poate face cel mai mare rău. Cine știe ce complicații ar fi putut ieși de aci! Mi-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că durează notarea absenților. De data aceasta, Tânărul, surâzător ca de obicei, pusese absenții și se pregătea să-nceapă explicația noii lecții, când ușa se deschise încet și intră Chiorul cu gura plină, mestecând de zor. Profesorul îl văzu și înlemni de indignare: ― Hei, tinere, tinere, ia poftim încoace, dacă ești bun! Elevul înaintă cu pași rari și siguri spre catedră și se opri în fața profesorului, fără să spună nimic, însă continuând să mestece. ― Este nemaipomenit! izbucni Tânărul. După ce că vii târziu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Din prag"; iar eu l-am ironizat tot timpul din ochi, avînd-o complice pe Veturia, care, la un moment dat, fără nici o intenție, așa, ca să facă ceva, a luat unul din caietele mele de pe masă, l-a desfăcut și a înlemnit cu el în mână. În afară de mine, care-i urmăream mișcările, n-a mai observat-o nimeni. Vedeam că vrea neapărat să-mi vorbească, și asta cât mai curând. Am provocat prilejul și m-am adresat soră-mi: ― Nella, n-ai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o patrulă veni spre el, dar totul se rezumă la un semn energic de Îndepărtare. „La o parte!” strigă comandantul patrulei, iar pictorul Își luă șevaletul și se trase Într-un colț. Apoi iarăși nu se Întâmplă nimic. Deodată ienicerii Înlemniră, iar o suită bogat Împodobită trecu prin mijlocul pieții, intrând În palat. Era sultanul, Înconjurat de două sute de războinici. Douăzeci dintre ei intrară cu el, ceilalți se postară În dreptul porții, privind mulțimea. Alexandru se trase mai În spate, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vechi „diarist” s-au trezit imediat. Eram călare pe un subiect pe care nu-l văzusem până atunci. Pot afla și eu despre ce căpitan e vorba? Cum despre ce căpitan, s-au crucit pescarii, despre căpitanul Morovan, bineînțeles! Am Înlemnit. Firește. Cum de putusem să fiu atât de năuc! Omul de Încredere al lui Ștefan În materie de misiuni secrete și, pe cât posibil, primejdioase. Căpitanul Morovan nu plecase de capul lui, singur, să vadă dacă pe Marea Neagră plouă. Pe Marea Neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
singură sunt în drept să mă ocup de ea. . ." Și a făcut mărturisirea secretului nașterei lui Mika-Le. Cu ce termeni. . . nu știu. . . " Foarte calm și foarte clar", spune Lina, care nu-și vine în fire. Și cum toți împrejur erau înlemniți și își pierduseră piuitul, Lenora, cea mai cu sânge rece, a sfătuit pe Mika-Le, cum era fiica unei mame fără avere, să muncească mai mult încă decât până atunci, ca să se susție singură. . . . Știi că Lenora când spune câte o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mulsă de țăranul Cătălin. Bucuros, nevoie mare, c-a scăpat de sărăcie Și gândind deja la brânza ce în putini o să fie, Mânecile suflecă și se apucă vârtos De umplut donița toată cu un lapte bun și gros. Dar, deodată înlemnește și constată cu obidă Că Joiana cea frumoasă, ce-l privea acum candidă, A vărsat donița-ntreagă este lapte peste tot! N-a rămas măcar o cană, nici cât să te lingi pe bot. Mânios, își puse vaca la arat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să fie încheierea iresponsabilității chefurilor din crame și a suferinței marilor iubiri. Între colegi domnea o veselie uscată. Ne distram cu „Aș mînca o portocală” care, în excursiile studențești, cutremurau de rîs toate compartimentele. Masca de acum părea să ne înlemnească însă tinerețea. Știam că ne vom despărți, unii, pentru totdeauna. Neam propus o întîlnire după zece, apoi după douăzeci de ani, dar cine mai putea să știe!... Ca timp, distanțele acestea păreau spăimîntătoare, marcînd un gol, o pierdere ireparabilă. Pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
LIMITE Un somn început și sfârșit o lunå plinå crescutå în noapte și un soare înflorind din påmânt un pahar cu apå și fårå apå un pas o frânturå de zbor o såmânțå încolțitå și un copac putrezit un nor înlemnit în seva cerului și o picåturå de ploaie sculptatå în aer Mereu acolo cum un gând fix de statuie acoperitå de licheni o pensulå înmuiatå în roșu spre pânzå niciodatå ajungând Și tu și eu douå palme împunse de cuiele
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1614]
-
ar fi întors, totuși, voiasă se rotească și să-l vadă pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o privire-flacără, grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-i strig, ca pe o înjurătură, celebrele cuvinte hipnotice. Să-l sfidez, să-l sperii, să văd ce face... Doamna repetă, nerăbdătoare, gestul de lehamite. Profesorul nu mai avu timp de eschivă, înlemni. Domnule Vancea, dumneata ai avut o soră foarte frumoasă. Știu, știu, vă scrieți rar, drumurile vi s-au despărțit. Familia s-a împotrivit căsătoriei, știu. L-a urmat totuși pe fanaticul acela, știu. Are două fete care au alte fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mergi până în spatele autobuzului și nu găsești nici un loc liber, trebuie să te duci înapoi în față, și toată lumea se uită insistent - foarte jenant. Îmi sună telefonul. O, nu. Urăsc să vorbesc din autobuz. Apare numărul lui Adam, și eu înlemnesc. Doamne, ce mă fac? Nu pot să-i răspund și să-i spun că sunt în 46A. Nu ar fi jenant? Pe de altă parte, nu pot lăsa telefonul să tot sune și să-i enervez la culme pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mei. Băiatul de serviciu a urcat și am încercat să-i explic ce s-a întâmplat. Am arătat spre televizor și am spus: „E o greșeală. Nu vreau să văd asta“. Băiatul s-a întors spre ecranul televizorului și am înlemnit amândoi de jenă, văzând două femei și un bărbat cum... ăă... în principiu, nu vreau să intru prea mult în detalii, dar nici unul nu purta haine și nu „jucau“ propriu-zis, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Băiatul nici n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aer stârnit de înaintarea hergheliei tulbura deja ninsoarea care cădea peste ei. Încă o clipă... Încă... Ultimul lucru pe care mai apucă să-l vadă călărețul fu profilul femeii suprapus peste cel al bărbatului. Efigia unei încrederi totale, mistuită fulgerător. Înlemni. Și calul înlemnise. Îi mângâie coama udă, urmărind atent norul stârnit de herghelie. Ar fi trebuit să se rostogolească mai departe. Aștepta să treacă. Dorea să se convingă că omul murise. Nu avea cum să fie altfel. Dar norul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înaintarea hergheliei tulbura deja ninsoarea care cădea peste ei. Încă o clipă... Încă... Ultimul lucru pe care mai apucă să-l vadă călărețul fu profilul femeii suprapus peste cel al bărbatului. Efigia unei încrederi totale, mistuită fulgerător. Înlemni. Și calul înlemnise. Îi mângâie coama udă, urmărind atent norul stârnit de herghelie. Ar fi trebuit să se rostogolească mai departe. Aștepta să treacă. Dorea să se convingă că omul murise. Nu avea cum să fie altfel. Dar norul nu trecea. Se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aproape o săptămână din București. Îi lăsase vorbă că are o treabă la una din moșii. Generalul regreta că nu-și putea vedea prietenul, dar, în același timp, aprecia singurătatea. Îl ajuta să-și savureze pe îndelete victoria. Un ospătar înlemnise aproape de masa lui într-o poziție de așteptare, cu sticla de Cotnar într-o mână. Îi făcu semn să se apropie și să-i umple paharul. Ospătarul se execută imediat, turnând încet vinul și răsucind apoi cu îndemânare gâtul sticlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
minunați pantofi de lac, două catarame năstrușnice, niște picioare cambrate, galbenul unor ciorapi de mătase bine întinși până sub genunchi și, ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față, cum nu mai văzuse el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă de la primul urlet al stăpânului. Culoarul era slab luminat, dar, oricum, valetul nu avea nevoie de prea multă lumină ca să înțeleagă de ce fusese scos pe ușa dormitorului exemplarul de la picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru cei care-și dădeau, chiar atunci, viața pentru el... Fără conștiință... Un iresponsabil!... Un aventurier!... Se teme doar că Europa ar putea afla despre marea lui înfrângere... Nici măcar nu o recunoaște... Dă vina pe clima rusească... pe iarnă... Marchizul înlemni deodată, de parcă ar fi fost lovit în moalele capului. ― Ce spun? Ce spun? Ah, ce spun?... Nu, nu cred că am putut... Dumnezeule!... (Privi înspăimântat ochiul lui Dante Negro.) Ce-am spus? Dante Negro așeză o mână pe umărul marchizului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
eu cu Îndrăzneală. Dar mi s-a părut că eram destul de În siguranță, având În vedere că mergeam pe Camden High Street, Într-o sâmbătă după-masă, Îndreptându-ne către zona aglomerată, iar prin apropiere nu era nici o ganteră. Naomi a Înlemnit locului și se uită țintă la mine. — Eu n-am nici un amestec În asta, bine? Am auzit că v-a prins, pe tine și pe Derek, În vestiarul bărbaților, am plusat eu, gândind că și-așa nu aveam nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
amănunt. Discuția ne făcea atâta plăcere, încât curând am simțit o încordare în trup. În clipa aceea s-a întâmplat. Lea, care se trăsese deoparte, puțin mai la stânga, sub un copac, a scos deodată un țipăt. Ca toți ceilalți, am înlemnit de spaimă și noi, iar când ne-am uitat într-acolo, am descoperit-o cocoțată în vârful copacului. Dedesubt se aflau o grămadă de vaci care mugeau pașnic și n-o luau deloc în seamă. De o creangă subțire părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe mama. N-am găsit nici o replică. Am rămas cu gura căscată și cu ochii Țint\ pe Midori. — Știi ce ne-a zis tata, mie și surorii mele, când a murit mama? „Mai bine mureați voi două decât ea.“ Am înlemnit când l-am auzit. N-am fost capabile să scoatem o vorbă. Oricât ți-ar fi de greu, nu se spune așa ceva, nu? Bine, să zicem că a murit femeia pe care o iubise, partenera lui de viață. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
audiența la Iolescu din după-amiaza aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul nostru bej care posedase trupurile a mii de alți nebuni iar Zornescu se scărpină după ceafă: ia papucii ăia de pluș și când vă strig intrați fffrumos. Și noi înlemniți în fața mahonului cu clănțău argintiu apoi respecte, dle doctor! și ia așezați-vă acolo!, cu Iolescu la capătul celălalt al curcubeului persan sorbind o țigară - adică tot timpul acordat - și mi-am strigat dreptul de tinerețe și sănătate mentală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
E Năică...! L-a prins Criminalul! L-a linșat! Fugi, Dănuțule! Aleargă! Zboară! Repede...!! urlă și Fratele. Ca întotdeauna, în menghina angoasei, spațiul se comprimă, timpul se dilată și, din patru-cinci salturi, pașnicul triumvirat se-mbulzește dezordonat afară, în bătătură, înlemnind în ușa deschisă a bucătăriei. Scena smintită, care li se înfățișează la lumina unui bec halogen de stâlp, bate lejer Coșmarele lui Goya, spre exemplu și constituie ea însăși un pretext întemeiat, pentru o criză comițială subită! Corpul lui Nae
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]