395 matches
-
ceea ce cunoșteam noi, de tot ceea ce ne-am putea imagina. Deși pot vorbi despre asta, nu am cum să exprim în cuvinte profunzimea experiențelor pe care le-am trăit acolo. Pe mine, onest cum sunt, atâta corupție, pe față, mă înmărmurea. Era dictatură și nimeni dintre cei care trăiesc într-o democrație n-are cum să înțeleagă. Una peste alta, a fost o experiență fascinantă. De pildă, erau inspectorii autohtoni, veneau la hotel și ziceau pur și simplu, foarte deschis: „Vrem
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
a rămas în nesimțire pe parchetul bej, sângele său începând să se prelingă din rana de la tâmplă. Pieptul nu i se mișca, ochii nu-i tremurau în inconștiență, iar el stătea acolo, întins pe podea, adormit pe veci în mijlocul nostru. Înmărmurisem cu toții. Nerealizând ceea ce tocmai făcuse, sau nepăsându-i de sănătatea elevului său, dirigintele s-a uitat superior în jos la masa de carne care nu mai avea suflet zicând: Și niciodată, vierme, să nu mă mai întrebi ce fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
negocieri purtate cu Ministerul nu va conduce decât la moartea noastră. Curiozitatea oricui va păși de acum pe aleea din fața colegiului va fi tratată cu o moarte rapidă. Nu mai există steaguri albe! Nu se mișcau. Nici nu clipeau. Erau înmărmuriți că un puști, un adolescent, poate să zică așa ceva cu atâta convingere. Sau dacă preferați să stați și să împărtășiți soarta celui mai înalt în grad dintre voi... eu n-am nimic împotrivă, zisei cu prefăcută sete. Se uitară unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oră, și să mor. Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază din adins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci Și rânduri de vieți, Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț, {EminescuOpI 192} Un chip de-apururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zâne ce străbat Din timpurile vechi. Căci te iubeam cu ochi păgâni Și plini de suferinți, Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți. Azi nici măcar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de la graf și de prin târg. O ascunse într-o scorbură, acoperind-o cu mușchi și crengi. Tot timpul drumului au fost însoțiți de sunetele iarmarocului. Acum, însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
morții; înființează cantine pentru săraci, îmbărbătează pretutindeni populația. Și e întotdeauna îndrăzneț, spontan. Când află că se pregătește răpirea lui cu prilejul unei serbări și sechestrarea într-un fort, dă ordin șoferului să-l ducă la fort în mijlocul insurgenților, care înmărmuresc văzîndu-l și începe să glumească, ironic, chiar cu cel care trebuia să-l păzească într-o anumită celulă. Când se anunță greva generală a Uniunii Muncitorilor, Sidonio organizează o paradă a întregii garnizoane cu zi mai înainte, invitând lumea să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la graf și de prin târg. O ascunse într-o scorbură, acoperind-o cu mușchi și crengi. Tot timpul drumului au fost însoțiți de sunetele iarmarocului. Acum, însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aceeași planetă, în același secol, în aceeași generație, în aceeași țară, în același loc, sub același acoperământ, și totuși ne urâm, ori cel puțin ne suntem indiferenți, în loc să ne aruncăm unii în brațele altora, inteligenți și proști, buni și răi, înmărmuriți de spaima naturii infinite și ostile. În viață, de foarte puține ori știi mai dinainte ce ai să faci și ce ai să vorbești, și mai niciodată ce ai să simți și ce ai să gândești. Încolo, tot ce ai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apusul continentului, curgând liniștit spre răsărit. Apele se bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițând emoția de care era cuprinsă, și în lumina becurilor dinspre restaurant, lucind pieziș, îi văzui ochii înmărmuriți de spectacolul acela rar ce venea din măreția milioanelor de ani, la care nici nu gândise până atunci. Întoarse capul și-și chemă fiica spre a împărtăși alături bolțile acelui ceas. Soții Pavel rămaseră singuri: statutul bătrânilor. Ana cea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Cu o mișcare arcuită, a frecat un băț de chibrit de peretele de cărămidă roșie și, chiar când era pe punctul să-și aprindă țigara, vocea dematerializată a lui Rachel, dintr-o altă cameră, a spus: —Joey, stinge-o. A înmărmurit de uimire, cu bățul de chibrit aprins în mână și a mormăit, cu țigara în gură: — Nu știam că ai ajuns acasă deja. Oh, sunt acasă și încă cum. Stinge-o, Joey. Acum. — La naiba, a zis, stingând chibritul chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cavernos. Plângea caterinca-fanfară O arie tristă, uitată... Și stam împietrit... și de veacuri, Cetatea părea blesemată. Finis Cadavrul impozant pe catafalcul falnic, Sub gaza de argint visa în vasta gală... Iar sânul ei pierdut în mortuara gală - Pe veci oprit, înmărmurise falnic. Pustiu... Departe, în cetate viața tropota... O, simțurile-mi toate se enervau fantastic... Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat. Plumb de iarnă Iarna, de-o vreme, mă duce regretul Prin crânguri
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
lansat o săgeată mare și incomodă. A nimerit pușca chiar în locul unde o strângea mâna inamicului său. Un țipăt de durere și arma a căzut pe podea. Tot așa și Osul, care s-a spart, cu rezultate care i-au înmărmurit și pe Vultur-în-Zbor, și pe alter ego-ul lui. Abia după ce s-a terminat totul Virgil Jones i-a descifrat lui Vultur-în-Zbor înțelesul secret al numelui. Era un cifru a cărui cheie stătea în sunetul numelui său secret: Os, un os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lucru la fel de ciudat - complet ignorat. Ca și când n-ar fi trebuit să fie acolo, iar toți cei prezenți și-ar fi dorit într-adevăr să nu fie. De îndată ce mă vor cunoaște, nu vor mai fi ostili, se liniști el. în fața tăcerii înmărmurite din Elbaroom era, probabil, un gând cam prea optimist. Gălăgia renăscu în bar la fel de brusc pe cum dispăruse și, odată cu asta, fiecare pereche de ochi se îndepărtă de nou-veniți. Era o schimbare înspăimântătoare. Cei doi puteau la fel de bine nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
jumătate eliberat. Să vedem Însă cum reușim să vă deposedăm, asta-i cuvântul potrivit, de răul care sălășluiește În afara dumneavoastră...” De jos, gemetele se Întețiră... Apoi o cămașă de noapte se Înălță, fâlfâind din brațe, de sub scaunul său. Noimann privea Înmărmurit la această apariție. Chiar și ginecologul, Încruntându-și sprâncenele stufoase, privi nedumerit În jur, uitând pentru o clipă de sulul de tifon, acoperit cu inscripții ciudate, pe care Îl ținea În mâini. „A sosit clipa”, exclamă el, pornind În urma arătării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
altfel, inginerul părea destul de binedispus. Nici un semn de nervozitate nu se putea citi pe chipul lui masiv, cioplit parcă din stâncă... „Mă și mir”, replică el, adresându-se pictorului, „că, venind vorba de mine, ați pomenit de suflet...” Bikinski rămase Înmărmurit pe moment. „Mărturisesc”, continuă inginerul, profitând de momentul de slăbiciune al pictorului, „că am rămas În sinea mea profund mirat de faptul că, atunci când ați vorbit despre Judecata de Apoi, mi-ați acordat, ca să zic așa, șansa de a participa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pieptul Înainte și s-a Îndreptat către perdeluță. „Ia să vedem, domnule, ce avem noi aicea?” a zis el, prefăcându-se a fi la fel de curios ca și ceilalți. „Ia uite, domnule!” și a tras scurt cârpa deoparte. Oamenii au rămas Înmărmuriți de frumusețea și strălucirea picturii. Asemenea bogăție Îi lăsa cu gurile căscate. Mie Îmi era rușine de-mi venea să intru În pământ. Fostul brigadier Gogoașă a luat primul cuvântul, căci până atunci pe prispa lui fusese cea mai vestită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O oră, și să mor. Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea tîmpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci Și rînduri de vieți, Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț, Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zîne ce străbat Din timpurile vechi. Căci te iubeam cu ochi pagini Și plini de suferinți, Ce mi-i lașară din bătrîni Părinții din părinți. Azi nici macar
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
clătinând încet din cap. Părul ei roșu, aflat acum în bătaia soarelui, a devenit dintr-odată auriu. Misty era foarte frumoasă, vulnerabilă și atrăgătoare. O judecasem greșit. Mi-era clar că și Mike gândea același lucru. O privea atât de înmărmurit încât îmi era frică să mă mișc de teamă să nu destram privirea aceea care se țesea între ei. Dar stați! Misty voia să mai spună ceva! —Mike, când o să le spui să-ți pună bromură în ceai? Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să se odihnească, bodogăni Pravilă, că are destulă vreme mâine să se tot supere și să se amărască! Copacii din parcul conacului închideau ca un zid negru zarea din curte spre Ruginoasa. De-abia în uliță Leonte Bumbu văzu și înmărmuri cu mâna la falcă: ― Aoleu, mamă, mamă! La răsărit, pe cer, atârna o uriașă perdea de flăcări. Cu toate că satul se afla la peste trei kilometri, vâlvătaia părea atât de aproape, ca și când ar fi fost la marginea Amarei. Cerul era curat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cum îți permiți să te amesteci dumneata în... ― Mă numesc Titu Herdelea și sunt... ― Nu vreau să știu nimic! continuă Tănăsescu cu pumnii strânși. Imediat să părăsești primăria, altfel te arestez și te pun între baionete!... Imediat!... Imediat! Prefectul Baloleanu înmărmuri. Energia maiorului cu țăranii nu-i displăcea, deoarece îl scutea pe dânsul de-a fi energic și de-a se încărca cu eventuale răspunderi. Orice ar interveni ulterior, el se poate spăla pe mâini. Dar incidentul cu un ziarist bucureștean
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că, dacă aș fi fost indian, aș fi avut alte șanse etc. Aceasta a nedumerit-o iarăși, și eu i-am pus marea întrebare: de ce nu putem fi noi căsătoriți? De ce nu e îngăduită unirea noastră? Ea m-a privit înmărmurind și a cercetat cu ochii în toate părțile, să vadă dacă nu m-a auzit cineva. A început a spune că așa e hotărât de soartă sau de Dumnezeu (eu o întrebasem dacă Dumnezeu a hotărât astfel sau prejudecățile, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rabd imaginea unei posibile și eventuale despărțiri de Maitreyi. Ni s-a părut la amândoi că auzim pași în dreptul ferestrei și am tăcut, stingând lampa. Dar apoi pașii s-au îndreptat spre verandă și am auzit ciocănituri în ușa coridorului. Înmărmuriserăm amândoi de spaimă. Ciocăniturile au încetat câteva minute, ca să revină la fereastra mea, oblonită. Am înțeles atunci că c Khokha, întors probabil târziu de la un cinematograf de cartier, și m-am prefăcut că întîrzii să-i deschid, ca să-i dau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Grâul era deja de seceră când, într-o dimineață, dinspre soare-răsare au apărut coloane de militari ruși mărșăluind prin lanurile de grâu și păpușoi cu distanțe mari între ele. Lăsau în urmă șosele adevărate. Sătenii ieșeau în drum și priveau înmărmuriți la coloanele rusești înciubotate care nu se abăteau de la azimut nici cu o iotă... Dacă un lan de grâu sau de porumb se nimerea în lungul direcției de mers a coloanelor, dispăreau transformate în pleavă amestecată cu țărână... Așa au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dat din mână a lehamite și a făcut stângamprejur, îndreptându-se spre poartă. Când a ajuns dincolo, s-a oprit brusc, privind insistent în țărâna drumului... Uite aici urme de potcoave de cal! Hadarag s-a apropiat și a privit înmărmurit la urma de potcoavă. Rusul a revenit cu întrebarea: Ei! Ce ai de spus? Este urmă de cal potcovit ori ba? Prins la înghesuială, Hadarag a tușit cu chip să-și dreagă glasul. A înghițit în sec, căutând un răspuns
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a răpit Duhul și m-a luat, mergeam amărît și mînios, și mîna Domnului apăsa tare peste mine. 15. Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la rîul Chebar în locul unde se aflau, și am rămas acolo înmărmurit în mijlocul lor șapte zile. 16. După șapte zile, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 17. "Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Cînd vei auzi un cuvînt, care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]