499 matches
-
o seară magică Surda de lumină Nemișcata de muzică Plină de pacea trăirilor intense Micșorata de suflete imense Aruncați cortina peste noi Ne-am îmbrățișat Și suntem goi! Citește mai mult CaldCalzi și cuibăritiDe sufleteStăm înrudițiPrin cărțiUmblăm înnebunițiPrivind pe geam înmărmuriți întinși în patGoi și uluițiAruncați cortina peste noiE o seară magicăSurdă de luminăNemișcată de muzicăPlină de pacea trăirilor intenseMicșorată de suflete imenseAruncați cortina peste noiNe-am îmbrățișatși suntem goi!... XXXI. RĂBDARE ACTIVĂ, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr.
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
pentru jivine, nu pentru lumea bună. Bătrânii stau pe bănci în cârjă rezimați Cu ochii albi pierduți într-un adânc de craniu, În rugăciuni găsindu-și mereu o alinare Că vântul le aduce alt timp și... mult mai straniu. Rămân înmărmuriți; nu au nici un răspuns; Mai rabdă și de foame, mai tremură de frig Acum, când vremea, aproape, le apune Iar eu, prin versuri, la cine să mai strig ? Prin hainele cârpite se văd trupuri bolnave, Natura tot inspiră durere și
PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379734_a_381063]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului Emanuela a rămas înmărmurită. Un miraj, un spectacol celest deosebit, i se desfășura în fața ochilor. Nu mai văzuse așa ceva niciodată. Era ceva de nedescris! Soarele-nroșise cerul spre apus, de parcă un pictor neglijent își împrăștiase culorile purpurii... Privea, cu respirația tăiată, dorindu-și ca
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
excită vierii sau berbecii să le recolteze sămânța. - Nu mă interesează aceste amănunte din viața ta. Mie îmi placi așa cum ești. Acum te las, dar încă nu am încheiat discuția cu tine. Să nu uiți acest lucru. Săndica a rămas înmărmurită auzind aceste amenințări. Nu știa deocamdată cum va proceda cu el. Va vedea când se va întoarce de la munte. După plecarea lui Viorel își continuă treburile casnice. Nu-I venea să creadă ce se întâmpla cu viața sa. Regretă faptul
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
ea și privind-o în ochi, îi spuse cu răceală: - Nu zău, vorbiți serios doamnă? Ieri, când m-ați văzut în fața Liceului de Marină îi spuneați prietenei dumneavoastră că vă port ghinion, fiindcă v-am ieșit în cale. Femeia rămase înmărmurită, la aceasta nu se aștepta. - Nu ... nu-i adevărat ... eu nu ... n-am spus ... așa ceva. - Ba da doamnă, ați spus, v-am auzit cu urechile mele, îi spuse sarcastic, ce spuneți? Ce vă port eu doamnă atunci când vă ies în
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
ai lumina ce-ți arde acum pe față?... XXXI. INVAZIA MAIMUȚELOR, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1524 din 04 martie 2015. Au început turbate să atace Copacul falnic, neînfrânt prin vremuri, Se cațără sălbatic și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră strajă. Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și își arogă drepturi
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
te semnezi citeț și cu ținută, Te va privi cu jale Dumnezeu, El te-a zidit ca om, te-ai vrut maimuță! Citește mai mult Au început turbate să ataceCopacul falnic, neînfrânt prin vremuri,Se cațără sălbatic și buimaceDe stai înmărmurit și te cutremuri.Acest copac este credința noastrăși veac de veac ne-a stat și stă de pază,E calea spre Lumina cea firească,În drumul mântuirii - aspră strajă.Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și își arogă drepturi,În
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
un neiubitor al trecutului, spune că "ruinele pustii / Înfrică bătrânețea și sperie copii" el rezumă, de fapt, una din cele mai complete "definiții" ale hieroglifei eminesciene: "... Ruina sură e-un vis încremenit, E-un basm făcut piatră, e-un veac înmărmurit Ce secoli mai durează și ne aduce-aminte De oameni mai puternici, de vremi mai mari, mai sfinte." Temporalitatea mitică, față de care contemporaneitatea e în decădere, stă în ideea eminesciană a unei geneze a poporului roman. Căutând clipa când încă era
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Dacă pe o treaptă anterioară, a timpului istoric, praful putea fi citit ca o "hieroglifă a unui alt timp" de către magul inițiat, acum panorama e încremenită: "Ruina sură e-un vis încremenit E-un basmu făcut peatră, e-un veac înmărmurit" Viziunile poetului sunt anterioare, nimeni nu este supraviețuitor, sunt imagini ale unui deșert care s-ar putea oglindi pe sine: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade Târând cu sine timpul cu miile
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se apropie împreună cu Banco, amândoi aflându-se după o bătălie împotriva rebelilor. Cele trei vrăjitoare îl salută pe Macbeth cu titlu de thane de Glemis, thane de Cawdor și Rege al Scoției. Macbeth este doar thane de Glemis; el rămâne înmărmurit și se întreabă de ce vrăjitoarele folosesc alte două titluri care nu-i aparțin. Macbeth și Banco sunt tulburați: Banco cere vrăjitoarelor să-i prezică viitorul. Răspunsul lor sună: “Vei fi inferior și totuși superior lui Macbeth, mai fericit decât el
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
chênes touffus " (Septemvrie/Septembre) (Miclău, 1978 : 373). L'épithète inédite " sferici " (" sphériques ") devient dans le texte cible, dans une manière inexplicable, " touffus ". " pe gânduri " (" pensive ") " distraite " (Legendă/Légende) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 79). L'adjectif " distraite " n'appartient pas au registre poétique. " -nmărmurit " (" pétrifié ") " consterné " (Stelelor/Aux étoiles) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 87). L'adjectif " consterné " n'appartient pas au registre poétique. " marginea subțire-a lunii " " la bordure mince de la lune " (Înfrigurare/Fièvre) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 95). Le nom " margine " (" contour ") est traduit par " bordure ", choix
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
zburau deja primele lopeți de pământ. Avea să se zbată cu atâta violență între mâinile care o țineau, să scoată strigăte atât de sfâșietoare, încât până și cortegiul funerar al rușilor din cimitirul acelui îndepărtat orășel siberian avea să rămână înmărmurit. Deși obișnuiți cu strălucirea tragică a funeraliilor din țara lor, cu lacrimile năvalnice și cu bocetele răscolitoare, oamenii aceia străteau încremeniți în fața frumuseții chinuite a tinerei franțuzoaice. Ea se zbătea deasupra gropii strigând în limba ei sonoră: „Aruncați-mă și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
el intrând. Charlotte a isistat. Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost pe cât de neverosimil, pe atât de logic. Șeful a scuipat așa un potop de înjurături, încât, chiar și după cele două luni petrecute în trenuri ticsite, a rămas înmărmurită. El continua să o apostrofeze, pe când ea înșfăca deja clanța de la ușă. Apoi, apropiindu-și brusc fața de a ei, i-a suflat: - Pot să te arestez și să te împușc, în curte, în spatele privatei. Ai înțeles, spioană murdară! La
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
val, E palida ruină din fruntea unui deal. Cu noaptea și cu somnul și visul zboară, trece, Și nu rămîne-n creieri nici suvenirea-i rece, Pe când ruina sură e-un vis încremenit, E-un basmu făcut piatră, e-un veac înmărmurit Ce secoli mai durează și ne aduce-aminte De oameni mai puternici, de vremi mai mari, mai sânte; E zdreanța cea de piatră unui trecut măreț Ce-atîrnă sus se pare de-a cerului nori creți, Pe când cu a ei poale încungiură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
său? Și cu toate astea voința sa cauzală s-a împlinit. [A C T U L V] [V e r s i u n e a A] FINELE: prin nebunia lui FINE: trecând dintr-o durere [vie] într-una din ce în ce mai înmărmurită. [MIRON-ȘTEFAN] Aș fi topit marmură... (invocă pe Satan) [UN GLAS] Ce cauți în pămînt? [MIRON-ȘTEFAN] Caut în pământ o idee pentru durerea mea neagră. 2258 Să scormolesc din pământ, cu unghiile, concepțiunea durerei mele, ideea disperărei mele.. 2254 ÎN ACTUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de copil căzute pe-o frunte pătată, două diafane ființe de înger sparte în stânca păcatului. 9 2258 timpul - o idee ce leagă fapt de fapt. 10 2258 unda ce-și mână trecutu-n viitor. 11 2255 trecutul - o feerie-nmărmurită, viitorul - umbră. trecutul - marmură, prezentul - Dumnezeu, viitorul - umbră. 12 2254 Negre idei, ca [a] unui ce se prăvale-ntr-o prăpastie pustie ca trecutul. 13 2254 Durerea-i o ruină. {EminescuOpVIII 256} 14 2258 O stea ce cade, o ură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
interlocutorul lui este dotat cu o formă de personalitate, mai precis de când ea emite ceva ce, teoretic, nu stă În firea unei simple mașini, adică să aibă o părere: „ELIZA: Te Înșeli. La această ultimă replică se holbează Robin Dempsey, Înmărmurit, de zece minute. La afișarea ei a simțit că i se face părul măciucă, deoarece e de o factură cu totul deosebită de tot ce a propus ELIZA până acum: nu e o cerere, nu e o Întrebare, nu e
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În 1935, În toiul boom-ului constructiv, s-au eliberat 2.473 de autorizații de construcție (Anuarul statistic al Bucureștiului, 1931-1936; „Note” În Urbanismul, 5-7, 1940, p. 129. De exemplu: „Avem părți din centru și din periferiile capitalei unde rămîi Înmărmurit cînd vezi că acolo trăiesc oameni și te mustră conștiința că nu-ți faci datoria față de semenii tăi. O morală ciudată care ne face să ne fie milă de punga proprietarului și să fim nepăsători față de viața chiriașului său care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să Înceapă travaliul, și pe urmă epidurala și aromaterapia... — E vorba de naștere! strigă Noura, apucîndu-se cu mîinile de păr. E vorba de nașterea unui copil, și nu de a comanda din nu știu ce meniu de la room-service! Se lasă o tăcere Înmărmurită. — Îmi cer scuze, spune puțin mai calmă. Nu... știu ce m-a apucat. Haideți să luăm o scurtă pauză. Vă rog să vă serviți cu băuturi. Iese din cameră, și În urma ei izbucnește un vacarm surd de glasuri. — Măi să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dea realitate unui vis:/ un exorcism capabil să-mi aducă în brațe vaporoasa ta nălucă.// Cuvintele - ce sunt și cui slujesc:/ urechii surde, ochilor sau minții?// Cumplit și tandru, magic lămurit / se târâie sub bolta suferindă / destinul meu - acest poem înmărmurit / de haruri, incapabil să surprindă / prezența Ta imaginară din oglindă” - Poemul exorcist, text final al celor trei volume din ediția Opere, publicate cu un an înainte de eliberarea definitivă de iluzia trupului). Mistrețul cu colți de argint - balada sinuciderii prin descoperirea
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
sau cea lui Dasgupta, Îngrijită prin sprijinul aceluiași maharajah din Kassimbazar; bibliotecile lui Tucci sau cele de la München, Berlin și Londra. Dar, intrând În marea bibliotecă din strada S., pe care o evaluează la treizeci de mii de volume, rămâne Înmărmurit: „Rareori am Întâlnit Într-o colecție particulară cărți atât de prețioase și Într-un număr atât de mare”. Zerlendi fusese nu doar un medic bibliofil, ci un pasionat de istorie, teozofie, indianistică. Amestec confortabil, căci suntem În 1934, la București
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
că „nu este posibil să întâlnim o personalitate diferențiată în straturile inferioare ale debilității mintale” (K. Schneider). Încercând să stabilească o tipologie caracterologică a debililor mintali, K. Schneider izolează următoarele tipuri: pasivul indolent, desfrânatul leneș, încăpățânatul amorțit, recalcitrantul descreierat, eternul înmărmurit, vicleanul încăpățânat, perfidul viclean, inoportunul nevinovat, lăudărosul fanfaron, ofensatul cronic, insultătorul agresiv. Recunoaștem cu ușurință în tipurile de mai sus nota preocupărilor de „psiho-caracterologie morală” ale lui K. Schneider, pe care o găsim și în clasificarea pe care acesta o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ajuns la noi decât doi sau unul. Cu toții am sărit în ajutorul lor, căutând să le alinăm durerea. Dar... sufletele le vor fi mereu în doliu, căci valurile Nistrului au înghițit pe mulți din cei scumpi lor. și noi rămânem înmărmuriți, când vedem jalea de pe fețele lor, când vedem că ochii le sunt în lacrimi, când vedem că viața le este pustiită și când auzim din gura lor chinurile ce le îndură în lumea nouă. Acum Nistrul se dezgheață și pribegii
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
aminte?”. În acest moment, ea deschide ochii, zâmbește drăgăstos și fericită: „Ce bine că te văd, Mihai. Doar pe tine te iubesc. Numai la tine mă gândesc”. Pleci fericit spre casă. Amnezia a luat sfârșit. Pe stradă, însă, te oprești înmărmurit și, amintindu-ți scena de la spital, spui: „Stai, dom’le, că pe mine nu mă cheamă Mihai”. 4) În cascadă. În acest caz, avem două finaluri succesive, care se potențează reciproc. Condiția este să nu fie prea alăturate ca semnificație
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
AM SPUS EU SĂ NU MAI JOCI? NU ȚI-AM SPUS? Se apucă acum de-a binelea de rochie. Luă tivul În mâini și din gâtul ei Începură să iasă văicăreli arhaice din Orientul Apropiat: ― ULIULIULIULIULIULIU! ULIULIULIULIULIULIU! Bunicul meu privi Înmărmurit cum soția lui cea pudică Își făcea zdrențe Îmbrăcămintea sub ochii lui poalele rochiei, talia, pieptul, gulerul. Cu o ultimă sfâșiere, rochia se despică În două și Desdemona se Întinse pe linoleum, arătându-și lenjeria ei jalnică: sutienul cu balene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]