2,611 matches
-
mașinile. Avusese deja două lecții care decurseseră mai mult decât satisfăcător. La finalul celei de-a doua ședințe, instructorul fusese atât de mulțumit încât își luase picioarele de pe pedale, lăsând-o să conducă singură pe Green Lanes. „Ai un talent înnăscut“, îi spusese el lui Carol și doar 80 la sută din compliment se datora dorinței lui de ajunge la locul unde creștea chestia. Geena și Carol discutaseră despre șofat tot drumul spre Harrow Road. Odată ajunse, vorbiseră puțin despre Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să rânjească de pe margine la un viol. Nu înțeleg homosexualitatea, nici măcar nu pot să mi-o imaginez în act. Cu privire la pecinginea „corectitudinii politice” m-am exprimat de nenumărate ori. Dar cred că e profund incorect să atribui acestui comportament sexual, înnăscut sau dobândit, conotații morale sau valorice. Pot exista homosexuali care să aibă ceva mai multă grijă de un copil decât heterosexualii care îl fac și pe urmă îl aruncă la ghenă. Pot exista homosexuali mult mai atenți și delicați față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe unii. Jerry vorbea, iar eu ascultam. Treptat, am aflat tot mai multe lucruri despre viața lui, În vreme el, cred că pot spune fără teama de a greși, afla tot mai puține despre a mea. Dată fiind sfiala mea Înnăscută, eram ca plastilina În mîna lui. Mă putea transforma În orice dorea și, În curînd, mi-a fost dureros de limpede că, atunci cînd mă privea, tot ce vedea era un animăluț simpatic, care se dă În stambă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
accidentul de mașină o prevestire sinistră a unui mariaj coșmaresc dintre sex și tehnologie? Ne va oferi oare tehnica modernă mijloace până acum de neînchipuit pentru sondarea propriilor noastre psihopatologii? Ne este oare de vreun folos această exhibare a perversității înnăscute? Există vreo logică deviantă care se manifestă mai pregnant decât aceea oferită de rațiune? De-a lungul romanului acestuia am folosit mașina nu doar ca imagine sexuală, ci și ca metaforă totală pentru viața omului în societatea de azi. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nu le mai păsa de statu quo, atâta vreme cât dădea glas frustrărilor lor. El a respins orice acuzație de extremism (și demagogie), afirmând că dacă putea cineva să dovedească acest lucru, era gata să părăsească politica. Vadim și-a dovedit abilitatea înnăscută de manipulator când a întrebat: «Ce înseamnă cu adevărat extremismul? Sunt doar vorbe împotriva mea. Arătați-mi o persoană de orice naționalitate pe care am lezat-o. Nu există nici una». PRM a mai primit un cadou neașteptat în preajma alegerilor, atunci când
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de serviciu care spălau salele de clasă dimineața, la prânz și seara. Că eram îndrăgit nu era de mirare; buna educație primită acasă (tatăl meu era și este geograf, mama era balerină, acum este coregrafă), sutele de cărți citite, curtoazia înnăscută, inteligența sclipitoare dată de Dumnezeu mă făceau special în sensul cel mai bun al cuvântului; deși aveam zece pe linie, nimeni nu era gelos pe mine, fiind clar că exact asta meritam. Eram invitat la toate aniversările colegilor, iar părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să pună capăt odată pentru totdeauna nesfîrșitului lanț de nefericiri. Însă fu numai un gînd trecător; o ispită alungată curînd, căci mai presus de orice pe lumea asta Iguana Oberlus era o ființă care se agățase de viață, un supraviețuitor Înnăscut pe care părea să-l Însuflețească un sentiment indestructibil de a-și lua revanșa, ca și cum În adîncul sufletului nu și-ar fi pierdut nici o clipă speranța că Într-o zi avea să reușească să se răzbune pe Dumnezeu și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peruan, avea să traverseze Anzii și să pătrundă pentru totdeauna În pădurile sălbătice ale Amazoniei. Avea să Învețe să trăiască acolo, la fel cum Învățase să trăiască pe o stîncă golașă, pentru că el, Oberlus, era Întîi de toate un supraviețuitor Înnăscut, un fetus care refuzase moartea pe vremea cînd de-abia respira, o neîmbînzită forță a naturii, În stare să-i Înfrunte și pe zeii din Olimp. În seara următoare, Insula Hood dispăruse cu totul În depărtare, iar marea, imensul ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
îndepărtate, dar cam din aceeași lume nesigură, răsucită în sine, semănînd în mintea lui Leonard Bîlbîie cu șarpele Uroboros care-și mușcă singur coada. Acest George Stan ar fi făcut, probabil, o carieră fulminantă în subordinea unchiului, fiind un copoi înnăscut, om de acțiune și plin de nerăbdare. Spre deosebire de mulți dintre funcționarii Serviciului, umbla înarmat și își făcuse un reflex de a se pipăi la piept, simțind prin stofa hainei oțelul rece al revolverului cu o expresie de mulțumire necunoscută, întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cred că îndrăgostirea asta a prințului l-a făcut să comită atîtea greșeli, să creadă că e mai bine să se amestece cu lumea, să renunțe la singurătate. Cînd a renunțat la singurătatea sa, oh, ce singurătate, domnule Popianu, princiară, înnăscută, nu dobîndită, cum este a noastră, prințul a devenit o jucărie a sorții o nefericită marionetă ale cărei sfori erau în mult prea multe mîini. Dar să lăsăm... ce-ai făcut dumneata a fost genial și atunci mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
eu? Știi bine că n-ai respectat regula de bază a întocmirii raportului, obiectivitatea, că ți-ai permis să influențezi decizia superioară. De ce, domnule Bîlbîie, de ce? Trebuie să existe un motiv temeinic pentru ceea ce ai făcut! Dumneata ești un inspector înnăscut, ai toate calitățile, cunoști e bine legile și regulile care funcționează în Serviciu și totuși ți-ai permis o încălcare evidentă a lor. De ce?" În timp ce vorbea Mihail, Bîlbîie a observat că șeful se străduiește să nu deschidă prea tare gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
folosise. Străbătând holul, către scara ce urca în sala de primire în care nu mai fusese de atîția ani, se socoti că s-a sălbăticit de tot, tot văzîndu-se cu aceiași oameni, jumătate țărani, jumătate târgoveți, înverșunîndu-se împotriva vicleniei lor înnăscute a ajuns să gîndească în niște cuvinte îngrozitoare. Noroc că nu și-a dat drumul, e drept că nici măcar n-a salutat-o pe KF., dar i-a sărutat mîna, simțind ca o arsură pe buze căldura pielii sale, strîngînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai ticăloși dintre oameni, cu toate că nu-i decît un animal." Basarab Cantacuzino își plimbă alene privirea iui grea, fără nici o sclipire, asta nu însemna deloc că mintea sa ar fi fost aidoma! "domnule dihrector, am aphreciat întotdeauna talentul dumnea voasthră înnăscut de, hm, să-i zicem, de a suphraviețui, de a depăși toate stăhrile phrimejdioase în care sînteți obligat să vă amestecați... S-ahr putea ca inteligentul dumneavoasthră instinct de consehrvahre să nu fie altceva decît, hm, să-i spunem un hrezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
urs, respirația grea ca a unei vite sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații de margine devenise altfel: amenințător, sumbru, abia controlîndu-și forța violentă care izvora din organismul său uriaș. Lîngă toate acestea să adăugăm viclenia, șiretenia înnăscută, calculul exact, machiavelic prin care îl împinsese cu spatele la zid. Într-adevăr, nu va putea ieși din casa lui Basarab Cantacuzino înainte de a fi luat o hotârîre și de a i-o fi spus-o destul de clar și de răspicat, încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sociale se subordonau unor forțe dure și oarbe, iar mai apoi legii, care este tot forță, doar că e mascată. Trag deci concluzia că după legea naturii, dreptul În forță...“ (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pofida modestiei Înnăscute, pe care i‑a remarcat‑o chiar Graves, cred că X (iar această prescurtare vexantă este doar semnul unei discreții exagerate) a fost conștient de importanța descoperirii sale. Dacă În cartea cu autor necunoscut găsise originea misterioasă a Conspirației, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o moralitate ireproșabilă. Depravații nu cred că ar exista oameni diferiți de ei, ci doar unii care știu să disimuleze. „Până când veți dovedi minciuna calomniei, va curge, suflețelul meu, multă apă pe Sena.“ Biografii vor afirma că era un intrigant Înnăscut pentru care ticluirea scrisorilor anonime devenise un hobby Încă din timpul liceului, pe care le adresa profesorilor, colegilor și chiar sieși. Ajuns În acea funcție Își va aminti de efectele nefaste ale jocului său juvenil. Având la dispoziție bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
urmă de picior, nici o crenguța franța, nici un rahat în desiș. Nimic! Viața noastră depinde de astă. Îi privi cu atenție. Gândiți-vă bine dacă n-ați lăsat ceva care ne poate da de gol, fiindcă sălbaticii ăștia sunt niște vânători înnăscuți, obișnuiți să ia urma prăzii. În noaptea aceea, nimeni nu dormi în insulița, în parte datorită tensiunii la gândul că dușmanul se apropie, dar și pentru că încercau să-și amintească ce făcuseră în timpul de când sosiseră acolo. Din fericire, polinezienilor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Luana nu-și mai amintea de unde-l învățase și căruia îi dădea o interpretare unică, din ce în ce mai reușită o dată cu maturizarea vocii. Așa cum stăpânea mișcările dansului, atunci când cânta avea grijă ca vocea să n-o ia razna și ondula sunetele cu talentul înnăscut. Moldoveancă get-beget, fetița cânta cam așa: "Pi o mari-nspumatîtîtî Vaporiu se scufunda. Coana Chirița spărietî Strâgaaa cât o țânea gugura: Vai, vai, vai ci durieri, Iotiti, bre, vaporiu cum chieri Șî marinarii cum plânji: Îh! Îh! Cum plânji cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca să reziști tirului ei verbal. Victor era conciliant și aprecia capacitatea fetei de a înghiți observațiile pe care i le făcea vizavi de voce. Uneori o lua razna și cânta fals. Victor se strâmba oripilat. Încearcă să controlezi sunetele. Talentul înnăscut nu e suficient. Concentrează-te asupra fiecărei note. Cânta cu ușurință, ca și cum ar fi alunecat pe gheață. După câteva vocalize putea cânta oricât. Îi plăcea ceea ce făcea, nu avea în repertoriu melodii care nu-i ajungeau la suflet. Trăia fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împreună, îi vorbise întruna. Ea căutase zadarnic, în semiîntunericul din cameră, să-i mai zărească o dată chipul. Acea frumusețe care, preț de o clipă, cât fusese lumina aprinsă, îi tăiase suflarea. O zăpăcea apropierea lui. Îl dorea, cu slăbiciunea femeiască înnăscută, ori cu trăirile pornite din recunoștință sau din dragoste... nu mai știa. Sări din pat plină de sentimente contradictorii iar bărbatul simți tot zbuciumul sufletului ei chinuit. O înțelegea atât de bine! Îi cunoștea simțămintele și pornirile, ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bine. Pentru ea, ceea ce făcea, locul în care ajunsese era un vis din care se temea să se trezească. Deși acum se afla în stadiul de copil care învață să meargă, voia mai mult, era conștientă că, prin natura talentelor înnăscute, a studiului neobosit și receptivității la tot ceea ce se întâmpla în jur, poate depăși orice limită dar nu era convinsă că avea voie să se întindă mai mult decât îi era plapuma. Ceața deasă, în care se zbătuse ani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe unul era obligată să-l păstreze și pe celălalt să-l lepede. Acesta era momentul atacurilor lui Dede Voicu. Avea un renume bine înrădăcinat că nu dă doi bani pe inteligența femeilor și că le prețuiește doar pentru calitățile înnăscute și deci gratuite din așternut. Lipsit de frumusețe și de orice șarm, Luana îl reducea la statutul lui de bărbat urât ori de câte ori intra în biroul ei, cu sau fără motiv. Veni, într-o zi, la Bariu pentru o precizare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-un orfelinat. Drama și-o surdiniza destul de abil. Se confesa cu pauze, luînd din cînd în cînd cîte o boabă de strugure. Țin minte că m-am întrebat cine-o fi învățat-o să scoată sîmburii din gură. Politețea înnăscută nu-i o vorbă goală, deci. La pian învățase să cînte în cercul de muzică de la Casa pionierilor. Era impecabil îmbrăcată în pan-tailleur. Colierul, pe care l-am crezut moștenire de familie, se asorta cu gîtul prelung. "Sînt batjocorită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
țării ordonă înființarea unui Minister al grâului, subordonat direct Primarului din Zagna, nimeni altul decât Căpcăunu, cel mai mare dictator al matematicii de pretutindeni, cel mai vajnic diriguitor al resurselor naturii, cel mai priceput ordonator al creditului agricol, cel mai înnăscut de a fi profesor și diavol al elevilor din toate timpurile pentru că, după cum aveam să aflăm mai târziu, fusese profesorul Satelitului, iar atunci când bătrânul Președinte îl numise Primar în cea mai catastrofală vară a abundenței, întrebându-l: ce mai faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
simți că cerul e altfel. Cineva l-a străpuns și vrea să ne contacteze. Bănuiala avea să-i fie în curând confirmată. Un suflu nou bântuia prin oraș. S-or fi apucat să muncească brăilenii, te pomenești! Nici vorbă. Spiritul înnăscut de afaceriști, transmis de fanarioți și evrei, îi făcu pe brăileni beneficiarii unei slujbe inedite, pe care au cizelat-o din mers, devenind în scurt timp brokeri în toată puterea cuvântului. Vindeau imagini imortalizate pe DVD-uri cu străzi, case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]