465 matches
-
ai greșit, și eu te-am iertat. Nici măcar nu se uită la mine. Nu-mi dă nici măcar o șansă. Mașina argintie oprește lângă bordură și el deschide portiera. Mă străbate un atac de panică. — Jack, eu nu sunt așa, spun Înnebunită. Nu sunt așa. Trebuie să mă crezi. Nu de-asta te-am Întrebat despre Scoția ! Nu am avut nici cea mai mică intenție... de a-ți vinde secretul ! Lacrimile Încep să-mi șiroiască pe obraji și mi le șterg dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
totuși va veni, pentru un restaurant e prea târziu la oară asta, aproape miezul nopții, În barurile și cluburile pe care eu le cunosc nu mè pot duce cu o femeie că ea, la café internet, printre toți amicii mei înnebuniți dupè calculatoare, ei nu discutè despre nimic altceva decât cum sè între pe servere interzise, cum sè le-o tragè bèieților indieni, ia sè-l zvânturèm pe èla din sistem cè prea face pe nebunu! Atunci acasè la mine! Nu! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de război. ― Nu-l ascultați! E doar o diversiune. Aduceți trăsura! Repede! urlă Malet. Apoi scoase pistolul și trase în direcția ministrului de război, care continua să-i ordone să se predea. Se auzi un țipăt scurt, urmat de urletele înnebunite ale mulțimii. Caii de la trăsura prințului, prinsă la mijlocul adunăturii de oameni, săreau pe loc, nechezau întruna. În acel moment, generalul evadat simți un pistol la tâmplă. Și soldatul din spatele lui Savary, care se străduia să-i lege acestuia mâinile, simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cornute!) și veninoase. Așadar, bunicii de la Chiștelnița, ca să-și apere sărăcia-glia și nevoile și neamul..., prinseseră de șfichiurile harapnicelor curnuți; loveau numai În cai; și numai la părțile sensibile - asta sigur am citit-o. Dar nu În Creangă. Firește, caii, Înnebuniți, au luat-o la sănătoasa: peste-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată / Iar În urmă se Întinde falnic armia, În fine, română, doar se chema, cu acte, Popescu. - L-a rușinat pe Grecotei, vaaai, dar cum l-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și Vermaji, dar era imposibil ca vreunul dintre ei să vorbească, dat fiind că erau atât de mulți oameni cu ei care să-i întrerupă. Fragmente și bucăți de informații strigate, distorsionate și incoerente, ajungeau până la Sampath, a cărui minte înnebunită nu ar fi reușit să le înțeleagă semnificația nici măcar dacă i-ar fi fost spuse direct. Cât de mult ura să fie întrerupt când intenționa să facă ceva atât de interesant ca demult uitatul conținut al cutiei sale de tinichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aceeași concluzie, s-ar fi perpelit cel puțin șase luni de zile. Da, exact așa i-am spus. Prietena ei a ridicat din umeri. În esență, ce altceva ar mai fi fost de adăugat? Ideea este că eu nu eram înnebunită să fac un copil, așa că șansele să iubesc un copil care nici nu e al meu ar fi fost foarte scăzute... —Hei, nu băga mâna în foc, a mustrat-o Susan. Să știi că poate să fie o experiență fantastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mecanic prinse viață, tuși de trei ori, se zgâlțâi dintr-o parte într-alta și amuți. Ochii i se umplură de bucurie când înțelese că era pe drumul cel bun. Răsuci cheia cu o mână, în timp ce cu cealaltă învârtea volanul înnebunit, dar cu același rezultat: tuse, zgâlțâială și tăcere. încercă cu cheia și cu maneta în același timp. Nimic. Cheia și pedala. Nimic. Cheia și pedala din dreapta, și motorul urlă accelerat peste măsură, dar continuă așa, și când, foarte încet, slăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spus domnul Sanowsky, arătând cu o mișcare din cap către fiul său. „Așa-i la noi. Nici nu împlinesc bine șaisprezece ani și încep să alerge de colo-colo pe roți. E înnebunit după mașina lui și zău dacă are de ce. Înnebunit poți să fii doar după femei, dar și atunci, numai câtă vreme își desfac picioarele. Asta e, ce să-i faci.” A izbucnit într-un râs lăbărțat. Tata mi-a trimis o privire care voia să spună: „Sper că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
amigdalele inflamate, nu te cred, scroafă ce ești, ai fost să te fuți, ai fost să îți primești pula pe care eu nu ți-am putut-o da, eu îl privesc uluită, cum îi voi putea dovedi că se înșală. Înnebunită, murmur, toată ziua am fost la serviciu, nu am nici un chef să mă culc cu cineva, el strigă, mincinoaso, am văzut cât erai de disperată azi-dimineață, nu îți pasă că asta mă îmbolnăvește, important este să îți primești tu pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
muie Rapid!, după care se vor pișa, scuipând prin colțurile infernului. De asta e bine să te pregătești pentru iad încă de pe pământ. Nu trebuie să spui niciodată deschis ce-ți face plăcere. Din contră, arată-le tuturor cât de înnebunit ești după ceea ce, de fapt, îți face greață. Talpa-Iadului stă la pândă, e cu pleoapa pe tine, sigur bagă la cap ce spui tu. De-aia m-am făcut profesor, ca să nu fiu nevoit să le învăț engleza pe drăcoaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
facă el cu prizonierii!? Abia dacă îi mai rămâne o țigară lui. Aerul e tot mai tare și respirația îl face vizibil ca o locomotivă: a naibii treabă!. Auzul îi țiuie de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și guzganii aleargă înnebuniți. Explozii firave îl caută la rădăcina bolovanilor mai răsăriți. Inima lui Leonard se zbate entuziasmată. Peste ea, în buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sincer”? se burzului aia mică din spatele reportofonului. „Arpacaș sincer” înseamnă arpacaș fără nimic: fără sare, zahăr, bulion, osânză. Doar boabe fierte, o dată pe zi, o lămuri Coposu, care acum chiar râdea. Păi bine, domnule senator, își ieși din fire ziarista - înnebunită că mii de femei pierduseră un bărbat bine, iar fostul bărbat bine se distra amintindu-și cum bolșevicii ăia cretini îl înfometaseră atâta amar de vreme - și dumneavoastră găsiți că asta e de râs?! Coposu care, vorba lui Jerry Springer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De nicăieri și de nicicând..., din beciul erelor..., în nici o limbă și ardeau pieziș, pizmaș, înfricoșat, prin aer... Orgiastic! Ca tăciunii! Sporindu-și mânioase amplitudinea, către registrul nechezatului înnebunit, săgnit, copleșitor, al cailor stârpiți și ciopârțiți, în bătălia de la Zama: Vreau Po-ti-rul! Vrei, pe aia... zice calm Bursucul. Întâi și-ntâi, că nu e deloc al tău, se bagă pe fir Iepurele, bățos, cu perdaf și cu osârdie contabilicească
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și va pârjoli pajiștile, florile și verdeața câmpului, soiurile ierburilor celor cu sămânță și pomii roditori...! Pe Avocat, îl chinuie din rărunchi apăsarea, viermuirea brutală, căznită, a morților înnebuniți și năvăliți ca viespile la stupină, tăbărâți pe spinarea Poetului, care continuă să-l apere, ca o pavăză, cu întregul lui trup. Apoi, Stăpânul va înnegri Soarele și va înghiți Luna! Va scufunda munții cu stâncile și uscatul în mare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a lui de om cu nervii exasperați. Dar chiar de n-ar fi fost ieri decât o viziune, mâine scena poate să devie realitate. De ce s-ar expune el, om bătrân și cu mintea sănătoasă, să fie măcelărit de țăranii înnebuniți? Ba chiar trebuie să profite până ce mai e posibilă salvarea. ― Acuma, coniță, să mai aveți și dumneavoastră nițică răbdare! reluă Platamonu. Ați făcut foarte bine c-ați venit, să vadă oamenii că nu vă lepădați de moșie, cum ziceau dânșii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cap, fiindcă știam că liliecii se agață în păr și nu-i mai poți desprinde. Ne treceau pe lângă urechi largile lor aripi de piele, în curând colcăiau prin aerul clasei, ticsit de ei. Noi alergam dintr-un colț în altul, înnebunite. Profilați pe lună, veneau cîrduri-cîrduri, le vedeam bine siluetele diabolice, cu aripi dințate și urechi de șobolani. Deodată Garoafa avu o idee care ne salvă: să facem focul. Țipând și ferindu-ne, am cules repede de pe jos caiete murdare, bucăți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dată sânii, cu o mână sinceri și înfometată, s-a adunat întreagă într-un singur fior înghețat. S-a destins apoi și și-a descheiat pieptarul, cu tot ce mai rămăsese spaimă și voluptate în priviri. Mi i-a dat înnebunită, înfricoșată, așteptând parcă un trăsnet care să ne năruie pe amândoi. Niciodată n-am văzut sâni mai frumoși, la nici o statuie din lume, căci paloarea aceea întunecată a trupului Maitreyiei se îmbujorase acum sub cea dintâi dezvelire, și frumusețea perfectă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
opusă, unde erau depuși morții ce nu îi ridicase până acum nimeni, oameni veniți din tot orașul, și unde am evitat să mă uit. Mai erau destui care nu-i găseau pe ai lor nicăieri și se îmbulzeau, tot mai înnebuniți, îmbrâncind, orbi și tremurânzi, și tot întorcându-se spre locul unde căzuse bomba, foarte aproape de unde mă oprisem eu : acolo, pe pământul scurmat, negru de sânge și cu urme albicioase de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sparge plictiseala, bolundeii trag de zăbrele și rîd. Măăă, n-auzi? Petculeee! zbiară sora enervată. Apoi, de undeva din salonul nostru, se aude pierit o voce: Daaaa. Mă Petculeee, dar-ar dracii În capu’ tău! se aude femeia de afară, Înnebunită. Daaa, vine iar răspunsul stins, de undeva din salon, ăștia din fereastră Încep să rîdă și mai tare, deși sînt un pic confuzi, pentru că nu Înțeleg de unde vine vocea, se animă și trag de gratiile de fier. Măăî Petcule, unde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să vedem. Tom o luă de mână și alergară împreună de-a lungul bazinului. O mică mulțime se adunase în jurul Pârâului lui Lud. Tom, făcându-și drum în față, văzu următoarea scenă bizară: Emmanuel Scarlett-Taylor, cu hainele ude leoarcă, țopăia înnebunit și neputincios în interiorul îngrăditurii ce înconjura izvorul. Se întâmplase un lucru simplu. Emma, tulburat de amintirea câinelui său, simțise o dorință subită de a se apropia de mica fântână și a constata cât e de fierbinte apa. A fost ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vrei? Nu-i vorba de asta. Nu mă vrei. Ai să vii la Belmont să-i faci o vizită? — Nu văd de ce-ar trebui. Crezi că trebuie? — Cum dorești. Mă rog, asta-i! Când vine domnișoara? — Mâine. Toată lumea-i înnebunită s-o vadă. — Dar de unde se știe? — Se știe. Toți mor de curiozitate să-i vadă nepoata. Vor să râdă. De ce să râdă? — Lumea întotdeauna râde. Și voi două ce-o să faceți? Nu știu. Sper să ne distrăm. — Pentru unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simplu considera că sunt bună la filozofie. Și eu... Și tu? Mă rog, îl cunoști pe John Robert sau îl cunoșteai... Crezi că tu nu faci parte pentru George din problema Rozanov? Sper că nu. Când am văzut cât de înnebunit era George, am renunțat la Rozanov. Și ai renunțat la filozofie pentru ca George să nu-și dea seama că tu erai în stare să te afirmi și el nu? Nu spune așa ceva! Asta s-a întâmplat în urmă cu secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lături, dar nu fugi. Dimpotrivă, veni direct spre Alex, îi dădu ocol, apoi se repezi spre zidul garajului, izbind din fugă una dintre pubele și răsturnând-o. Vulpea se opri și începu să scotocească printre gunoaiele împrăștiate pe jos. Alex, înnebunită, alergă la următoarea pubelă, smuci capacul și începu să bombardeze vulpea cu gunoaiele dinăuntru. În același timp strigă, cu glas tare de astă-dată: „Oh, încetează, încetează, pleacă!“. Vulpea, cu labele-i negre îngropate între resturi și lături, o privi fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avu impresia că Pearl, răspunse: „Da?“ și după ce el răspunse: „Aici e Tom“, îi trânti telefonul. În cursul zilei de miercuri, Tom nu se gândise serios să încerce să o vadă pe Hattie, pentru că într-un colțișor al minții lui înnebunite știa că-i promisese lui John Robert să n-o facă; și, în orice caz, se temea ca nu cumva să afle John Robert. Era înspăimântat de represaliile acestuia. Joi, însă, era mult mai puțin convins că promisese ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atmosferă domestică - Chipul tău îmi surâde prin aburul unui ceai / Printre abscise și coordonate - nu reușește să îmblânzească universul rece care o absoarbe, iubirea însăși având aici o configurație sui-generis, fiind armonia jocului de sfere / Ce cad într-o spirală-nnebunită. Contemplarea sacerdotală, lucidă, echilibrată a existenței, cuprinzând panoramic lumea palpabilă, contemporană, dar și pe cea a imaginației care a pornit din ea și s a întors la obârșie, în care asumarea destinului se face calm, fiindcă e un adevăr de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]