419 matches
-
Smail s-a supărat foarte tare. Scuză-mă că-ți spun chestiunile astea, eu am avut prea puțin de-a face cu ele. Thaw se uită la cele două fotografii. Privită din față, biserica arăta ca o cușcă de cîine înnegrită, cu un turnuleț turtit care nu depășea înălțimea caselor de pe ambele laturi. Interiorul era surprinzător de spațios și cu același plan ca biserica unde mergeau elevii de la școala lui. Un balcon o înconjura pe trei laturi, iar în a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rădăcini, de unde sicriele, deasupra țestelor, se zăreau luminând ca niște cutiuțe de cristal. Trei sute de morți, slăbiți de post îndelungat, dar însuflețiți de o mânie doar celor răposați cunoscută, își ciocneau acolo ciupercile livide ale țestelor și își foșneau veșmintele înnegrite, țineau cuvântări lungi și sălbatice și își holbau orbitele goale, pline de viermi, unii la alții. Și la-nceputul iernii, de ziua sfinților mucenici Mina, Ermoghen și Eugraf, pe la scăpătat, o oaste putredă, pleșuvă și rânjită și-a croit drum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mereu, fără zăbavă, în fiecare clipă a veșniciei. Patrafirul țesut cu fir de aur al popii ardea molcom ca jarul în soarele purpuriu, transparent, fără raze, al dimineții. Marele evangheliar cu scoarțe de piele întărită ca fierul, ferecate-n argint înnegrit era ținut de patru copii, deschis la fila în care fugarii din Eghipet, cu Moisi-n frunte, trec Marea Roșie între zidurile de apă. Popa ceti buchiile negre și roșii, psalmodnnd și cădelnițând, apoi făcu semn țăranilor să-l despoaie pe Vasili
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu un băiețel de mână, cu o sacoșă diformă din care se ivea emisfera unei verze, privind în jur ca să traverseze, pe undeva pe la Ziduri Moși. Avea înfățișarea amărâtă a infirmilor și cocoșaților. Pe pometele obrazului drept avea o vânătaie înnegrită. Am bătut în geamul tramvaiului care mă ducea spre Pantelimon, dar n-am reușit să-i prind privirea) și că, de-acum înainte, avea să orbecăiască prin tenebre, descărcată ca o armă cu care s-a tras, ignorată ca un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
însuși bunul Dumnezeu. Convoiul o luase pe Colentina până la Obor, pe Moșilor, străbătuse centrul orașului și în cinci ore ajunse pe aleile încărcate de locuri de veci ale cimitirului Bellu. Aici casele de piatră cu decorații de marmură și bronz înnegrit, cu statui și poze ovale, cu uși și geamuri zăbrelite, dădeau impresia unui oraș locuit de o altă specie, cu alte nevoi și altă anatomie. Chiparoși triști se desfoiau spre cer. Întortochindu-se printre morminte și cavouri, dricul ajunse în fața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că ochii le erau înălțați către văzduhuri. Slujba a fost lungă și plicticoasă, după care (căci se lăsase bine întunericul, în adâncul căruia iradia numai templul, ca un cristal trandafiriu) sicriul a fost coborât pe treptele cavoului. Ușa de fier înnegrit, foarte grea, bine unsă, lăsa să se vadă o încăpere goală și un șir de trepte de piatră ducând spre un subsol. Groparii duceau cu grijă coșciugul pe umeri, și în urma lor coborau rudele. Maria crezu că nu va mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gâtul rănit, pierzîndu-și amândoi pantofii, înapoi prin sala sculpturii enigmatice, prin melcul umed și prin viaductul care, la capătul multor ore, își recapătă dalele dulci de coral, zidurile de cărămidă, șemineele și scuipătorile de alamă, trofeele de vânătoare și tablourile înnegrite, pătrunzând în cele din urmă din nou în uriașa și cețoasa sală a statuilor. O străbătu iarăși diametral, oprindu-se de mai multe ori ca să înnopteze, lungită pe podeaua lustruită, trecu pe lângă mormântul de cuarț din centru, unde larva se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
De-asta m-a și atras figura ta în local, la "Gorgonzola"!... Într-un cuvânt, ruinele ce ni s-au arătat atunci erau ca resturile jalnice, cariate și rupte, ale unei foste superbe danturi, din care doar dinți strâmbi și-nnegriți se mai iveau într-un zâmbet duhnind respingător. Un imens portic de piatră, în ogivă, rămăsese ca prin miracol în picioare, la intrarea în zona dărâmăturilor și mai înalt decât ele. Și pe creasta lui, cu nenumărate blocuri căzute, creștea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de la circ, Katarina, mereu cu puiul ei de panteră albă în brațe, și în minte începuseră să mi se-nvîr-tească iarăși obsedantele silabe NO-TO-KO... TO-KO-NO... NO-KO-TO..., când am ajuns în piața Rosetti, cu statuia pașoptistului adâncit în fotoliul său de bronz înnegrit. Un Maxi-taxi cu luminile aprinse staționa, fără șofer și călători, în apropiere, acostat lângă piedestalul statuii ca o șalupă la țărmul stâncos al unei mici insule. Prăbușit în șezut lângă statuie, cu spatele sprijinit de placa de bronz fixată pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
speriat ca și fata. Căci lăsând la o parte ciudățenia apariției acestui alcov intim într-un spital și puternica frumusețe brunetă care-l ocupa, pe fereastra cu perdele spumoase trase-n părți se vedea o piață înconjurată de clădiri vechi, înnegrite, și-avînd în mijloc un monument ecvestru pe care-l știam bine din enciclopedia pe care-o citeam - chiar o citeam, nu o răsfoiam - și-o răsciteam încă de la șapte ani: era statuia lui Simon Bolivar din centrul orașului Montevideo... Ajungeam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
volți în țeasta mea fragilă, care se descuama straturi-straturi de calcar vechi. Când m-au mutat din nou în salon își mai veni-n fire, mai ata că acum îi puteam zâmbi fără efort. Tot căuta să-și ascundă miirile înnegrite și înțepate, ca de mecanic auto, pe care le văzusem de la-nceput și despre starea groaznică a cărora nu vroia să-mi spună nimic: curățase chiuveta sau desfundase sifonul de sub ea, nu mai știa prea bine... Doar când m-am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
menghină, de fapt o mașină de făcut arcuri. Nu e pentru dumneavoastră, doamnă, treaba asta", îi spusese sfios mecanicul de la atelierul care dăduse anunțul, dar mama insistase și acum încerca să lucreze acasă, în bucătărie, încurcată în spirele de sârmă înnegrită, plângând și văitîndu-se de mâini, pe când arcurile ieșeau strâmbe și-ncălecate, sau deșirate, oricum recalcitrante, lovind-o peste degete și sfîșiindu-i dosul palmelor. Pornită, bormașină urla de scula blocul în picioare. Dintr-un fel de martiraj amestecat cu durere și ură
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vară adâncă și leneșă, cu miros de cărămidă încinsă de la clădirea morii de vizavi și cu nori în dezvoltare încremenită, orbitor de albi în adâncimea cerului. Deasupra aragazului, în aerisirea cu grilaj, neagră de ulei ars, era cuibul, și el înnegrit, al viespilor, pe care insectele în puternice platoșe galbene roiau, amestecîndu-și picioarele și antenele. Dar zumzetul lor abia dacă se distingea de huruitul monoton al sitelor electrice din clădirea prăfuită a morii. Când ieșeam pe balcon - balustrada lui, plină de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de serviciu mergeai des acolo ca să uzi buretele de la tablă. Intrai întîi într-un fel de holișor doar cu o chiuvetă veche, vopsită-n verde. Deasupra avea și o oglindă, dar prea sus ca să te vezi în ea și, oricum, înnegrită și ciobită ca vai de ea. Apoi era sala cu cabinele de veceu. În fiecare era un scaun de porțelan fără capac, și mai tot timpul pluteau în apă, pe fundul closetelor, rahați dezgustători. Asta fiindcă apa nu prea curgea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe Eminescu, un chioșc care ținea deschis până târziu. Trecuse de ghețărie, de frizerie și de școala veche. De-a lungul străzii patriarhale, cu salcâmi, se-nșirau construcții ireale: case vechi de-un secol, dărăpănate, cu tencuiala stacojie, azurie, portocalie, înnegrită însă și prăfoasă, cu gemulețe sticlind în amurg ca niște ochi de păsări, cu turnulețe și cupole caraghioase de tablă deasupra cărora, ca ornament, vedeai cîte-o măciucă plină de țepi sau cîte-un înger de ipsos, cu aripile-ntinse. Pe la jumătatea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de jegul incredibil al câtorva țărănci care vindeau prune uscate și leuștean veșted, și ieșiseră pe șina tramvaiului 1. În stânga, în depărtare, se ridicau turlele bisericii Sf. Dumitru, iar înainte aveau o fabrică de mase plastice, fațadă jalnică de geamuri înnegrite și sparte. Mortăciuni hidoase zăceau pe marginea străzii. Lăturile întregii piețe de legume erau vărsate aici la canal. Aici erau spălați cu furtunul peștii și racii, încă vii, de la hala de-alături. Herman ura hala, în interiorul împuțit al căreia își
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la norii joși, la terasamentul de cale ferată, la femeile ciolănoase trecând pe bicicletele lor negre, numai să nu mai vadă fălcile negre și roz ale jigodiilor, Maarten se trezi într-un loc ciudat. Un castel de apă, din cărămidă înnegrită, se ridica trist dintr-un pâlc de case galbene. Un vechi depozit, cu un elevator abandonat în fața porții rulante. O fabrică părăsită, cu geamurile sparte lăsând să se vadă utilaje ciudate. Curți largi și tăcute, cu salcâmi prăfoși și vrafuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vom putea niciodată să vedem holistic - și nu într-o umilitoare succesiune - nici măcar propriul nostru corp, nici felul în care va arăta soarele mâine. Nici dacă frunza de arțar, îngălbenită de toamnă, va mai rămâne o zi pe creanga ei înnegrită. Lobii frontali ne sânt plini de linii punctate, duse în prelungirea fermelor contururi ale memoriei. Linii punctate ce asigură și înșală, linii ale dorinței, ale omenescului, linii nu ale lumii, ci ale noastre, prin care desenăm viitorul după chipul și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
auzi decât foarte slab sunetul propriei voci și nu-l recunoscu. Văzu că se găsea în fața trunchiului ars al copacului; trăsnetul îl carbonizase și îl despicase în două, până aproape de rădăcină. Din coroana sa bogată nu rămăseseră decât câteva cioturi înnegrite, iar de jur împrejur iarba dispăruse, lăsând locul unui disc negricios ce se întindea până la el. își aduse aminte atunci de fulgerul orbitor, simți din nou căldura și tremurul ce-i străbătuseră trupul, îi veni în minte senzația cumplită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
printre copaci pentru a urca apoi, traversând un câmp cultivat cu grâu încă verde, urmând o pantă domoală, în vârful căreia se zăreau ruinele unei vechi villa romana, înconjurată de o cunună de plopi. Cunoștea locul, căci printre zidurile acelea înnegrite și dărăpănate își așezase tabăra mingan-ul său în ziua în care părăsise Vesontio. — O să dispunem jumătate din oameni, adică primele jagun, în spatele copacilor, pe ambele laturi ale drumului. Să-și culce caii în iarbă și să nu facă zgomot. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vinea din piele, găurită și înnegrită de săgețile aprinse aruncate de adversari. Concentrându-și privirea asupra pământului nimănui, ce se întindea între acele cohorte dezordonate și bastioanele pline de apărători, Sebastianus putu vedea în mărăcinișuri zeci de trupuri, iar altele, înnegrite și umflate, într-un stadiu avansat de putrefacție, le văzu unele înfipte în parii ascuțiți de care era înțesată panta canalului mâlos. Pentru a trece de el, asediatorii, în încercarea de a construi căi pentru a ajunge la ziduri, aruncaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să mă uit la aceste „bufnituri“, care, de fapt, erau răni în sufletul mamei, iar în albumul amintirilor mele am și păstrat imaginea unui exemplar: o adâncitură cam cât buricul unui deget, pe care o descoperise mama în lemnul polisat, înnegrit, al comodei Biedermeier, încercuită de o fină linie fisurată. Își trecu mâna peste crăpătura aceea. Fața ei exprima supărare și vină. În capul ei propozițiile începeau atât de des cu: „hai să ne închipuim“ - și asta trebuia să facem, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cum e Six. Ferdinandstrasse se Întinde la sud de calea ferată. În fața casei cu numărul 16, căreia Îi lipseau toate geamurile și o bună parte din acoperiș, stătea de pază un polițist, un tânăr Anwärter din Orpo. Căpriorii și cărămizile Înnegrite ale bungalowlui spuneau povestea În mod elocvent. Am parcat Hanomagul și m-am Îndreptat spre poarta grădinii, unde mi-am fluturat legitimația În fața vajnicului apărător, un tinerel de vreo 20 de ani cu fața pătată. Se uită la ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
putut să fac identificarea decât după verighetele pe care le purtau. Am răsfoit prin dosar. Unghiul din care erau făcute pozele varia, dar subiectul rămânea același: două cadavre carbonizate, lipsite de păr precum faraonii egipteni, zăceau pe arcurile vizibile și Înnegrite ale ceva ce fusese cândva un pat, de parcă erau niște cârnăciori uitați prea mult pe grătar. — Frumos album. Ce făceau, erau În mijlocul unei bătăi cu pumnii? l-am Întrebat, observând felul În care fiecare cadavru avea pumnii ridicați, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Într-un butoi de bere. Cum mă holbam așa la el, capul păru să se Întoarcă, și mi-a trebuit un timp ca să-mi dau seama că era acoperit cu larve, o mască lucioasă de viermi care se hrăneau din fața Înnegrită. Am Înghițit cu dificultate de câteva ori. Acoperindu-mi din nou nasul și gura, am făcut un pas Înainte ca să mă uit mai bine, suficient de aproape Încât să pot auzi foșnetul ușor, ca o adiere de vânt prin frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]