605 matches
-
astfel încât termenul „experiență“ să poată fi utilizat în maniera unui concept sau a unei categorii, prin epurare metodologică și utilizare univocă. Această dezambiguizare artificială, chiar dacă necesară în anumite situații, presupune uciderea termenului prin anularea ori suspendarea semnificațiilor lui vii, dinamice, înnoitoare și imprevizibile prin nuanțele și reflexiile oferite de așezarea termenului în contexte diferite. 4. Locul comun: imposibilitatea traducerii perfecte atunci când se au în vedere tradiții, spații și limbi diferite este de mult cunoscută și teoretizată; prin urmare, neadecvarea ce survine
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
al unei urcări și/sau coborâri, nu este, de fapt, ceea ce a fost re prezentat, întrucât el scapă eminamente nu doar reprezentării, ci, mai ales, așezării în serie, concatenării de vreun fel sau altul. Mai mult, fiecare treaptă, prin privirea înnoitoare a Unului, devine, în manieră fractală, echivalentă primeia și, în ultimă instanță, ierarhia se va „resorbi“ în totalitate prin această re-centrare adecvată a privirii către care călăuzesc, în moduri diferite, religiile. Cele două „locuri“ - centrul (dacă este vorba despre repre
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
separării (și numirii) individualului, precum și posibilitatea existenței unui continuum spațio-temporal, care să garanteze continuitatea la nivelul identității în spațiu și timp. Altfel spus, spațiul și timpul, ca alveolă a fiecărei instanțe, aduc cu ele o întreagă lume. Din această perspectivă înnoitoare, nu există memorie și nu există istorie reală, ci doar memoria și istoria fiecărei „instanțe“ ce survine inevitabil cu lumea ei. Trecerea de la o instanță la alta este, de aceea, imperceptibilă pentru noi, fiindcă schimbăm în fiecare clipă un infinit
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
obiect“ asemenea tuturor celorlalte. Eșecul de a păstra relația sub forma evanescentă a legăturii instantanee, spontane, vii și unice în fiecare instanță a ei naște formele memoriei „salvate“ în și sub diferite chipuri. Dorința de a păstra contactul și privirea înnoitoare ajunge să dea întruchipări Unului și legăturii cu acesta. întruchipările, ca „externalizări“ ale relației, au miza de a conserva și de a da sens mai departe legăturii pentru cel care a trăit experiența Unului și dorește să o păstreze, în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca un interpret.“ Multitudinea perspectivelor presupune, în viziunea lui Eliade, inclusiv integrarea unor dimensiuni culturale care nu țin neapărat de registrul academic. O atenție privilegiată este acordată, de exemplu, fenomenului artistic. Hermeneutul va găsi moduri noi de expresie pentru mesaje înnoitoare, dezvăluite prin reinterpretarea acelorași conținuturi, contexte și situații oferite de cercetările monospecializate ale fenomenului religios: „Să ne reamintim efectul pe care l-a avut prima expoziție de pictură japoneză asupra impresioniștilor francezi, influența picturii africane asupra lui Picasso, sau consecințele
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în contextul academic și culturalactual. Mai precis, am ales formula „hermeneutică creatoare“ pentru a descrie cadrul și intențiile propriului demers, dar și pentru a preciza și indica, prin exercițiul propriu, elementele care pot constitui puncte de plecare pentru această viziune înnoitoare cu privire la miza cercetării fenomenului religios, metodele de cercetare presupuse de noul demers și modurile de expresie adecvate pentru transmiterea eficientă și fără îngrădiri a mesajului. Voi sintetiza în cele ce urmează aspectele definitorii ale acestei metodologii, așa cum se pot descifra
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
receptivității cognitive și categoriile spontaneității plăsmuitoare. [...] Categoriile receptivității aparțin în grad intens conștiinței, prin ele se constituie cunoașterea. [...] Dimpotrivă, categoriile spontaneității aparțin inconștientului abisal: de acolo ele determină stilul plăsmuirilor spirituale.“ Gestul creator este singurul care poate oferi o sinteză înnoitoare, fără a reproduce (și plagia) conținuturile deja existente. El implică, pe de o parte, valorificarea tuturor acumu lărilor anterioare, iar, pe de altă parte, unirea tuturor registrelor ființei în concentrarea care naște noua privire, ca ori zont nou de înțelegere
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în sine și este imuabil, precum natura și rațiunea"80. Dumnezeu însuși nu poate schimba acest lucru. Și chiar dacă Dumnezeu nu ar exista - ipoteză de-a dreptul absurdă - dreptul natural tot ar fi fost ceea ce este. Din perspectivă teologică, caracterul înnoitor al teoriei lui Grotius în raport cu teoriile medievale consta în negarea principiului scolastic privind corespondența dintre revelație și rațiune, consecința directă fiind ideea că rațiunea umană și rațiunea divină nu mai comunică. Autorii scolastici considerau că cerințele legii naturale erau precepte
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
va lua însă ca model liric din pricini pe care le va explica mai târziu. Învățase din Jocul secund tehnica poetică, dar nu „vederea” (viziunea) lirică. Îi rămâne recunoscător pentru că îi atrăsese atenția asupra faptului că esențial și cu adevărat înnoitor, modern în poezia lui Eminescu nu este Luceafărul, ci Odă în metru antic. O idee asumată de S. în teoria lui despre al patrulea tip de poezie, acela pentru care optează în cele din urmă. Este vorba de tipul „metalingvistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Conferința pe țară a scriitorilor din 22-24 ianuarie 1962 (4/1962) și a angajamentului lansat de Uniunea Scriitorilor, în care se scrie: „Partidul ne-a deschis drumul larg spre cunoașterea vieții poporului, spre adevărul și frumusețea celei mai înaintate și înnoitoare arte - arta realismului socialist” (6/1962). Bascularea conceptelor, întrezărită la un moment dat, devine din nou imposibilă, diferențierea între „amici” și „inamici” fiind greu de făcut, deoarece „frontul” luptei duse cu dogmatismul, pentru care G.l. continuă să fie arena principală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
românesc, încît a generat în timp atitudini, mai atenuate sau mai tranșante, în legătură cu oportunitatea unora dintre ele. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, determinarea elementelor înnoitoare și evaluarea lor asigură multe dintre reperele ce conduc la aprecieri legate de raportul dintre vechi și nou, dintre elementul autohton și cel receptat, prin care se caracterizează atît discursul individual, cît și tipurile discursive, limbajele sau stilurile funcționale. La
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de limba populară sau de la fazele anterioare ale limbii scrise, poate reactiva elemente din stadiile lingvistice vechi, poate propune elemente sau modele din alte limbi etc. Ca atare, voința normatoare are, în linii mari, două laturi, una regulatoare și una înnoitoare. În acest mod, se poate afirma că evoluția limbii literare este susținută de factori obiectivi (reprezentați de limba vorbită), dar se structurează sub supravegherea și cu aportul factorilor subiectivi. Normarea limbii și, îndeosebi, funcționarea normei lingvistice transformă aici o relație
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
debutat cu un val de încercări de înfăptuire a unor reforme în cadrul sistemului socialist, în mișcarea comunistă și muncitorească internațională. Acest lucru s-a observat mult mai pregnant în Cehoslovacia, unde partidul comunist a fost cuprins de curente de gândire înnoitoare inițiind o mișcare reformistă. 2. Fostul lider cehoslovac A. Novotnîi a fost înlocuit cu Alexander Dubcek, care s-a pronunțat hotărât pentru reforme în cadrul sistemului socialist și s-a situat în fruntea proceselor înnoitoare cunoscute și sub denumirea de ,,Primăvara
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
fost cuprins de curente de gândire înnoitoare inițiind o mișcare reformistă. 2. Fostul lider cehoslovac A. Novotnîi a fost înlocuit cu Alexander Dubcek, care s-a pronunțat hotărât pentru reforme în cadrul sistemului socialist și s-a situat în fruntea proceselor înnoitoare cunoscute și sub denumirea de ,,Primăvara de la Praga". Se aveau în vedere acțiuni pentru înlăturarea unor fenomene negative din trecut, pentru dezvoltarea democrației socialiste, se preconiza după expresia din presa timpului "un socialism cu față umană". În cadrul acestor reforme, se
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
România, Bulgaria, R.D.G., URSS și Polonia). În Cehoslovacia, tendința spre reforme s-a manifestat, treptat, în anii dinainte de 1968, luând amploare îndeosebi în a doua parte a anului; Partidul Comunist cehoslovac fusese cuprins, în acel an, de curente de gândire înnoitoare, fiind inițiate de către PC, aflat la conducerea țării, după instaurarea influenței sovietice în anul 1948, o mișcare reformistă care a determinat diverse reacții, în special negative, mai ales în cadrul țărilor aliate ale URSS. Astfel, după unele presiuni exercitate de URSS
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Astfel, după unele presiuni exercitate de URSS, Alexander Dubcek l-a înlocuit la conducerea țării pe Antonin Novotny, omul URSS; A. Dubcek se pronunța hotărât pentru reforme în cadrul sistemului socialist, inspirându-se din democrația vestică, situându-se în fruntea tendințelor înnoitoare, denumite " Primăvara de la Praga". Pornindu-se de la semnalele transmise, în special de presa cehă și slovacă, dar și din alte state socialiste se aveau în vedere acțiuni menite să înlăture unele fenomene negative din trecut, pentru dezvoltarea democrației socialiste și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
încă din anii debutului literar, două dintre înzestrările sale: instinctul teatral și vocația tragicului. Că acestea vor fi turnate neașteptat în materia epicului, asta e altă problemă. Ambele rămân sursele cele mai bogate ale literaturii sale, factorii săi cei mai înnoitori, forțele care vor pune în funcțiune toate resurse imaginative ale scriitorului. Capitolul 7 Slavici cel vajnic 7.1. Cei trei I. Slavici Critica literară a identificat în principal existența a două perioade în creația literară a lui Ioan Slavici. Cea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar În plină desfășurare, al cărei program este, evident, incompatibil cu al constructivismului integralist, dar care e repudiat În primul rînd cu argumentul necorespondenței cu actualitatea. Căci, după ce i se minimalizează forța Înnoitoare („suprarealismul nu cuprinde nici un aport propriu”) și după ce este redus, În fapt, la un soi de epigonism („realizările de artă suprarealiste se reduc la o neschimbată repetare a cercetărilor dadaiste”, „Suprarealismul e Însă [ca dinamică] inferior dadaismului. Suprarealismul e În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de sus, drumul lui Ilarie Voronca spre o definiție a poeziei descoperă cîteva momente relativ individualizate, prin raportarea la istoria Însăși a mișcării românești de avangardă. La 75 H.P., foarte tînărul poet aflat În faza primelor, entuziasmante revelații ale ideilor Înnoitoare, se aliniază, Încă impersonal, la programul constructivist schițat de Contimporanul, nu fără a reține Însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, În negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o paradoxală monotonie. Experiența „constructivistă” din Invitație la bal nu e Însă dintre cele peste care se poate trece cu ușurință. Ea contează deopotrivă În demersul mai general avangardist al momentului de reformare a limbajului liric românesc prin elemente cert Înnoitoare, ca și În evoluția propriei personalității a poetului, ca Încercare (și reușită) de autodepășire, În sensul abandonării epigonismului simbolist, al concentrării și rafinării expresiei. În ciuda distanțelor pe care le ia față de universul Restriștilor, această carte conservă totuși date esențiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În frunte un stigmat, la dreapta echinoxul” - sună, emblematic, primul vers al cărții, numind cele două mari deschideri ale viziunii: spre o subiectivitate puternic marcată de sentimentul vulnerabilității sale, dar, nu mai puțin, către orizontul eliberator al unei lumi promițător Înnoitoare, gata să-și dezvăluie „miracolele” prin actul simili-magic al rostirii poetice. Tema profundă - și care unifică subteran fluxul aparent atît de despletit al discursului - am identificat-o tocmai În acest dialog sui generis Între poem și univers, În permanentă punere
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
contact insolit, pe fundalul unei ancestrale anxietăți”. Opera poetică a lui Ilarie Voronca și cîștigă, și pierde, cum am văzut, de pe urma acestei indecizii. În ambele situații, ea rămîne Însă expresivă ca document al unei epoci dintre cele mai deschise metamorfozelor Înnoitoare, din istoria poeziei românești, și al unei sensibilități ce le-a Înregistrat cu o rară acuitate, participînd fără rezerve la spectaculoasa lor desfășurare. Versurile, proza poetică, publicistica militantului avangardist certifică, la o lectură oricît de exigentă, rezistența multora dintre paginile
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai de seamă reprezentanți ai perioadei de tranziție au fost Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale și Umberto Saba. Se auzeau însă și vocile noi, puternice, ale lui Salvatore Quasimodo, Alfonso Gatto, Libero de Libero și Mario Luzi, care aduceau un suflul înnoitor și o percepție diferită asupra tradiției literare. Astfel, tradiția nu este numai o grațioasa inerție a timpului, ci o ierarhie de valori întrutotul aplicabile, atât de bine stabilită încât își însușește noile limbaje ce converg în ea afirmă Alfonso Gatto
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
decadentism. Informația este bogată, criticul se mișcă printre sursele franceze cu ușurință și le citează abundent. Argumentele nu pot fi, totuși, altele decât ale simboliștilor combatanți din jurul lui 1886. Autorul devine inventiv doar când trebuie să afirme caracterul național și înnoitor al curentului și să sublinieze poziția ideologică a acestuia în disputa cu „naționalismul demagog” și cu „țărănismul sectar”. Sprijinindu-se pe ideile filosofice ale lui Henri Bergson și Alfred Fouillée, el susține ideea fluidității vieții sufletești, care are nevoie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
să-și înființeze noi colegii în care tinerii adolescenți primesc o instrucție destinată nu formării teologice, ci pregătirii pentru viața laică. În sfirșit, umaniștii cuceresc numeroase Universități (Viena, Cracovia, Florența, Alcala de Henares) unde înlocuiesc învățămîntul scolastic cu ideile lor înnoitoare. Acolo unde tradiția rezistă, umaniștii preferă să evite obstacolul creînd instituții paralele după modelul Colegiului celor Trei Limbi din Louvain sau al Colegiului regal de la Paris. Cu toate că este o mișcare europeană, umanismului nu este totuși omogen. Pretențiile umaniștilor la universalitate
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]