1,931 matches
-
tocmai vorbeam cu ministrul la celălalt aparat". A urmat un moment de pauză reciprocă, "acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de secundă cînd în membrana sensibilă începuse să vibreze respirația greoaie, strangulată a prințului, îl vedea aievea înroșindu-se, cu ochii placizi, ieșiți din orbite împăienjenindu-se, în acea clipă interveni "Excelență, aș dori să vă fac o vizită cît se poate de scurtă și de confidențială". La capătul celălalt al firului, Basarab Cantacuzino cîntărea lucrurile îndelung, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prezentase în felul său. Cu un aer distrat, poate numai toropit de căldură, Șerban Pangratty intrase în birou învîrtind pe deget ochelarii săi de automobilist cu sticle fumurii. În jurul ochilor avea o dungă circulară lăsată de cauciucul garniturii, pielea se înroșise de la strînsoare. Ori transpirase. "Bonjour, domnule Mihail, cum îți merge?" Sigur că nu îl interesa cum, îi merge, dar Pangratty știa să-și ascundă emoția, neliniștea în cele mai neașteptate chipuri. Fără să aștepte nici măcar răspunsul protocolar, prințul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
inima - dupa vorba venerabilului sau maestru Hiro Tavaeárii - „să i se umple de seninătate“. Două pirogi apărură dinspre Punta Rofau, îndreptându-se către Punta Matira, iar profilurile lor se conturară pe discul luminos al soarelui, care atingea linia orizontului și înroșea norii, si, cu toate că cei opt bărbați vâsleau din greu, o făceau într-o liniște absolută, ca și cum ceea ce urmăreau n-ar fi fost să învingă în această cursă improvizată, ci s-o ducă la capat atât de discret, încât nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
obosite. Cum mirosea cotletele de vită de azi, cum voma câte puțin din pateurile cu crab din ziua precedentă. Ciclul nu i-a mai venit de aproape o săptămână. E sindromul clădirii nesănătoase, i-a spus domnișoara Hapciu. Cu nasul înroșit de la atâta șters, deja îndoit într-o parte, pleoștit peste obraz. Trecându-și degetele peste balustradă și peste spătarele sculptate ale scaunelor, Lady Zdreanță ne-a arătat praful. — Uite, i-a spus diamantului baban din palmă, și a adăugat: Packer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cu cât îi dureau mai mult să se atingă pe pielea crăpată sau să se întindă pe salteaua rece, scăldată în sudoare, cu atât mai luminos trebuia să-și închipuie viitorul. Fețele îi dureau de la atâta zâmbit. Îi ardea pielea înroșită de mângâieri. Cu cât maratonul dura mai mult, cu atât recompensa trebuia să crească la proporții tot mai incredibile. Apoi, în cât timp îi ia unui doctor să-ți spună că boala ta e mortală sau unui judecător să pronunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și tu un tătic care să te ajute! spuse deodată Ema. Luana încremeni. Avu, pentru o secundă, în fața ochilor chipul frumos al bărbatului din poza pe care i-o arătase bunica. "Ăsta e tatăl tău", îi spusese și Luana se înroșise de mândrie. Nu văzuse nimic mai atrăgător. Avea ochii mari și negri ca ai ei, trupul zvelt, elegant în hainele impecabile. Realiză, pentru prima oară, cât de mult îi lipsea prezența acestui părinte. Descoperirea unei astfel de neîmpliniri îi aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
e al meu. Nu mă ridic nici moartă, spuse Luana hotărâtă. Întărâtat, fără să mai aștepte ca fetele să se miște, bărbatul prinse de unul din capetele covorului și începu să-l târâie. Acesta se urnea cu greu, omul se înroșea la față din pricina efortului, copilele urlau îngrozite, cu călcâiele proptite în dușumea. Rămas fără vlagă, bărbatul se îndreptă de spate și se repezi spre ele. Plecați de aici, imediat! Ema începu să plângă și se ridică. Dacă nu te așezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească, Gheorghița Vrăjitoru îi ordonă, scurt, să înceteze. Luana înghiți în sec dar peste cinci minute tuși iar. Profesoara se răsti enervată: Încetează! Fetei i se înroșiră obrajii, scoase batista și își ascunse fața în ea. Senzația puternică de tuse o sufoca, nu putea să respire. Tuși. Femeia sări de la catedră și-o lovi peste obraz. Mai fă asta o singură dată și te dau afară. Ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lungeau gâturile spre caietul fetei, ghiontindu-se. Starea de acalmie dispăruse. Băiatul își lărgi gulerul cămășii și începu să-și miște capul în toate direcțiile, atrăgând privirile dirigintelui. Când realiză că obraznica din banca a treia îi face portretul, se înroși de indignare. Ancorat, cu cruzime, în fața a treizeci și șase de "spectatori", George Bană făcea fețe-fețe. În sfârșit, Luana termină desenul. Colega din spate i-l smulse de pe bancă și privindu-l rămase mută de uimire. Asemănarea era izbitoare. Foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de familie bună și să-l vadă în fruntea clanului doctoricesc. Luana îl privi pe Renar cum stă țeapăn înfipt în scaun și ridică ceașca până sub nas, cu două degete lucind de curățenie. Sorbea fără zgomot, din vârful buzelor, înroșindu-se sub privirea ei critică. "E clar, gândi fata. E o boală de familie. Dacă voi continua să mi-l imaginez pe străbunicul, întors asudat și mort de foame de la câmp, mâncând, astfel, din strachina cu borș, voi izbucni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bănci și ateriză lângă ea. O privi cu o uitătură dementă. Ce-ai spus? Luana se pierdu. Uitându-se în ochii lui, înțelese că situația îi scapă de sub control. Totuși răspunse: Ești nebun? Ce-i cu tine? Văzu ochii turbați înroșindu-se și mâinile lungi repezindu-se spre gâtul ei. În clipa aceea, Narcis Sava apăru între ei și-l prinse de mâini. Seneg tremura, congestionat. Luana se îndepărtă în timp ce "nebunul" încerca s-o lovească cu picioarele. Ieși din clasă uluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-o doară: Luana, vreau o relație împlinită cu tine. Știi ce înseamnă asta? Fără să-și ia buzele de pe ochii lui, ea răspunse cu mândrie: Știu. El o îndepărtă și-o privi suspect. Ai mai făcut asta? Fata se înroși și-l lovi cu delicatețe peste gură. Cum poți crede așa ceva? Ernest o strânse în brațe cu putere. Ești o minune, știi? Luana râse și-l îndepărtă. Lasă-mă. Vreau să-ți privesc ochii. Și în vreme ce ea se cufunda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tipografie? Putem lua, apoi, o cameră la hotel, bem ceva, ne simțim bine și ne întoarcem cu trenul de seară. Atentă la ceea ce făcea, Luana nu realiză sensul cuvintelor. Îl puse să repete și bărbatul repetă cu seninătate. Ea se înroși și începu să urle. Îl făcu în fel și chip, ridicând caietul de pe care copia să i-l izbească în cap. Gheorghe Ereș se simți teribil de ofensat. Timp de o săptămână o șicană și-i întoarse toate jignirile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
descopere că are probleme psihice. I se strânse inima. Și-l imagină lângă frumoasele orașului, vorbindu-le cu vocea lui caldă, bărbătească, fericindu-le cu privirea blândă și pe ele cu ochii topiți de drag și de păcătoase gânduri. Se înroși de ciudă. Un sentiment dureros de gelozie îi înfierbântă mințile și sări de pe scaun. Mergem? Se despărțiră la poartă. Luana îl privea încremenită, cu inima strigând "Oprește-l!", în timp ce vocea conștiinței o înăbușea cu dureroase mustrări. Ștefan, urcat în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
arhitecta șefă a orașului, însoțită de un slujbaș al primăriei. Primise reclamații de la ceilalți ocupanți ai casei și venise să vadă despre ce este vorba. Probabil că se așteptase la cine știe ce palat deoarece, văzând cămăruța îngustă, rămase în loc, prostită. Se înroși, asigură femeile că-și pot vedea de treabă și plecă iute, fără să privească în urmă. Muncitorii și-au terminat lucrul liniștiți iar după ce au intrat în posesia banilor au dat bir cu fugiții, jurând că nu vor mai călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o licărire de gelozie? În clipa aceea, hotărât să-și ceară scuze și să fie iertat, în birou intră Subțirelu. Bâlbâi tot felul de justificări și-i întinse fetei o floare, sperând că astfel își va șterge păcatele. Luana se înroși de nervi. Îi ceru să părăsească încăperea, până nu face un gest necugetat. Întorcând capul, când la unul, când la altul, ca la o partidă de tenis, Cordel ameți. Începu să urle isterică, luând apărarea bărbatului, învinuind-o pe fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care le scria pe tablă În propoziții scurte, din care, În afară de Adam, nici unul nu izbutea să priceapă ceva. S-ar fi zis că nu-i pasă că erau mai toți pe jumătate adormiți ori că Își aruncau pe fereastră privirile Înroșite de nesomn spre pajiștile presărate cu grămăzi de gunoaie arse pe jumătate, ca niște urme de vărsat, prin care răscoleau capre costelive, dând la iveală pungile de plastic rămase În cenușă. CETĂȚEAN. REPUBLICĂ. PREȘEDINTE. REVOLUȚIE. IMPERIA LIȘTI OCCIDENTALI. Eu sunt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mă duc, mă sfârșesc, mă pierd... Adevărul rănește. Sună-mă! A făcut cale-ntoarsă Încetișor prin clădirea alăturată. De astă dată era ceva mai multă lume, funcționari Îmbrăcați strict, cu teancuri de hârtii, traversând holul fără grabă. O priveau cu ochi Înroșiți de somn. Unele femei purtau jilbab. Acoperite din cap până la mijloc cu șaluri, nu li vedea decât chipul, calm, pudrat. Margaret și-a dat seama că singurul sunet venea de la pantofii ei de sport; sunetul căpăta ecou prin spațiul acela
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar fi sărit la bătaie, i-a trecut lui prin minte. Asta dacă n-ar fi avut cumva vreo armă, ceea ce părea puțin probabil. — Mă numesc Adam de Willigen, a spus el. Sunt și eu prieten cu Margaret. S-a Înroșit tot și a simțit că spune o minciună. — Ce fel de nume mai e și ăsta? Ți l ai luat singur! — Nu, nicidecum, a replicat Adam. Expresia lui Din Începuse să-l calce pe nervi. Avea Înfățișarea cuiva prea sigur
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o ferici de-a binelea. Mulțumită, întinse mâna către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă că femeia din fața ei, care aștepta să-i fie adusă tava cu mâncare, dădea semne de enervare evidente. Se înroșise, porii mari, saturați de cremă și pudră luceau, gura i se schimonosise. Ei, nu, rosti, pornită din senin, păi așa nu mai merge, dragă. Nici alaltăieri nu am putut să mănânc nimic, dar nimic era o varză împuțită de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum cade capacul WC-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei, neagră de murdărie și cu mulți dinți lipsă, se studie în oglindă. Apa o înviorase, își frecase obrajii cu prosopul până se înroșiseră. Veni către ei pășind puțin cam nesigură, având o eleganță a mișcării desăvârșită. Își legase părul lung, drept, cu o șuviță din propriul păr, la spate. Vineri la ora șase avem meditație, Evelina. Da, vineri la șase, repetă ea. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mult, amețitor, pământul fugea de sub picioare, obosi căutând și privi speriată înainte. Nu parcursese decât un sfert din cameră și oamenii se fâțâiau de colo, acolo, parcă-i râdeau în nas, deși știa bine că este invizibilă, simți cum se înroșește de încordare, parcursese toată încăperea, deschise o ușă, apoi alta, era întuneric dar nu destul de întuneric ca să nu vadă rochița de barchet albastru cu bleu aruncată pe speteaza unui scaun, căută cu privirea patul era gol, se întoarse, deschise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câteva zeci de minute sau ore până când se restaura starea de calm când se putea din nou concentra asupra temelor sale. În cele din urmă, încordarea dintre tată și fiică deveni maximă, Carmina răspundea reproșurilor cu vocea ridicată, tatăl se înroșea, se înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine. Dar el gesticula și vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
proaspătă absolventă a facultății de filologie, repartizată acolo în orașul lor. Era lenoasă ca o pisică, avea o carne foarte albă, pufoasă, abundentă, vorbea puțin și rar, graseia, de cele mai multe ori se înflăcăra și se emoționa, fața toată i se înroșea, urechile îi deveneau stacojii. Era foarte inimoasă și se integrase trup și suflet în atmosfera casei profesorilor Alexe. Ceea ce părea mai frapant era faptul că își însușise cu o repeziciune de-a dreptul fantastică ideile lui Alexe, nu se abătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oră. Și atunci care ar mai fi gustul deplasării? Trebuie să încerc, se ambiționă ea. Trebuie? Întrebă el și-și tamponă buzele cu șervetul și ceva din tonul lui spunea că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Fana se înroși și se sprijini de speteaza înaltă. I se părea că Dimitrie și Carmina se comportau nefiresc. Privirea ei oscila de la unul la altul. Pândea un semn, o ocheadă, ceva. N-am știut că vii la masă, spuse Fana către Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]