492 matches
-
marcat, dar afacerile erau afaceri, mi-a spus, și, deși Marina îi plăcea „al naibii de mult“, nu voia să își asume nici un risc cu nebunul de bărbatu-său. Pe urmă, a adăugat ceva ce m-a ars ca dogoarea unui fier înroșit. — Nu te îngrijora, a spus el. Nu e vina ta. Dar era vina mea. Eu eram vinovat pentru toată porcăria asta și mă disprețuiam pentru nedreptatea pe care i-o făcusem inocentei Marina. Primul ei impuls fusese de a refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dar o luciditate suprafirească explodă chiar atunci în mintea lui, ca printr-un culoar alb și orb. Și, în miezul acelui culoar alb pe care tocmai înainta, văzu deodată capul marelui dragoman Dimitrie zburând într-o spumă de sânge... Lama înroșită, umedă, caldă, iar și iar ridicată... Din nou amenințătoare... Pândind chiar deasupra capului său... Viziunea fu atât de reală, încât îi veni să țipe. Simți mirosul sângelui proaspăt care se scurgea în picături repezi pe tăișul iataganului. Auzi până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din ce În ce mai șterse; s-au pierdut Încolo, spre Răsărit. Oamenii vorbesc mereu de Nistru, Nistru. Nistru. Stau În calidor. Cu, la picioare, Osman. Aștept. Aștept să vină tata - mâne, dacă nu azi; aștept să se-ntoarcă mama - ostenită, colbăită, cu pleoapele Înroșite, respirând numai pe gură și În lături și târând basmaua. Știu de unde vine, știu ce-a făcut, doar adineauri am venit și eu, peste grădini, dar mă prefac că sunt de-o viață-ntreagă, cuminte, În calidor. Știu, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-și metoda pedagogică și cu câteva palme, că africanii din Mana se ard Întâi În talpă, călcând pe un fier Încins În foc, apoi pretind că au călcat pe-un șărpe - și fuga, să se ardă la arsură cu fierul Înroșit!; de astădată, de vindecare, cică - eu nu-mi aduceam aminte deloc, dar deloc ce și cum făcusem, ca să am arsură-n talpă, asta se face singură-singurică și după aceea se desface de față cu toată lumea, Însă prima oară, când cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-l urmeze. Hai! zise. Nu te teme... Nu sunt curist și nici n-am intenția să te fur. îi plăcu chipul acelui bărbat, obosit, marcat de ridurile unei vieți grele, aproape galben din cauza ceasurilor de muncă de noapte, cu pleoapele înroșite și o mustață căzută, pătată de nicotină. — Vino, insistă. Știu ce simți când ești singur într-un oraș ca ăsta. Eu am venit din Berberia acum cincisprezece ani cu mai puțin bagaj decât ai tu și o bucată de brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu se Întoarse. Baskerville. Fusese omorât fulgerător, Încă de la prima salvă. Vreme de trei zile, Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul Angliei. Care mă trase deoparte. Vă va aduce puțină consolare dacă vă voi spune că, la șase ore după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gol, dureros, care se deschisese înăuntrul meu. Îmi cobor ochii și îi văd tălpile apropiindu-se, tălpi delicate, de femeie, îmi ridică fața înspre el, înmoaie pensula în apă și o șterge pe pulover, pătându-i albul cu o amintire înroșită, deja simt fiorii de-a lungul cefei, îmi alunecă pe obraji, coboară încercuindu-mi sfârcurile amețitor, colorându-mi goliciunea în vârtejuri transparente, din ce în ce mai repede, întreg corpul meu nu este decât un cerc imens, ca atunci când arunci o piatră în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mai rămâne nici o urmă, toți le-au văzut, dar nu le-a văzut nimeni. Ca În povestea aceea cu pisica: unul a văzut-o cenușie, altul a văzut-o roșcată, altul neagră. Dar Închipuiți-vă un interogatoriu cu fierul Înroșit: ai văzut vreo pisică În timpul inițierii? Cum să nu, ferma unui templu, cu atâta amar de recolte ce trebuiau ferite de șoareci, era pesemne plină de pisici. Pe timpurile acelea, În Europa pisica nu era prea obișnuită ca animal domestic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
încercat să interpretez în fel și chip inscripția aceea, numai că degetele cu unghii sângerii au rupt cu violență botnița Pepitei, iar ea se arătă gata de război. Dunga subțire de păr din mijlocul frunții i se zbârlise amenințător, buzele înroșite, tumefiate păreau că murmură un cântec de bătălie. Sabina se aruncă peste Leo și-și înfipse unghiile în pieptul lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta. În prima fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lângă ruinele vorbitorului verde-montan (care nu mai e cantină) unde savantul Gheorghe ne furișa fotografii de monede, arhiduci sau episcopi, portretele lui Mihai Viteazul la brâu cu căpățâna lui Osman-Pașa și Țepeș în valtrapuri orientale bătând nucile cu lancea-i înroșită și Doamne! cum le mai zicea Haralambie de rudele lui proto pentru care săpase curtea azilului până dăduse de clădirile astea cu tot cu doctori și asistente, și în cinstea căruia nu se dezvelise o plăcuță cu: aici a creat și recreat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să mă liniștesc în vagonul de metrou, să nu dau de bănuit. Nu mă fixa nimeni, era totul ok. Apoi s-a întâmplat ceva al naibii de ciudat. Oamenii de pe scaunele din jurul meu au început să se frece la ochi. Aveau cristalinul înroșit și păreau nedumeriți. Până la Televiziune, unde am coborât, toată lumea din vagon se ștergea la ochi cu batiste și șervețele. Scara rulantă m-a urcat la nivelul superior. De acolo am ieșit la suprafață șchiopătând ușor. Am prins un autobuz 301
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vin roșu, turnai în el o pungă de zahăr, amestecai bine și răsturnai amestecul într-o farfurie adâncă. Făceai apoi rost de o franzelă fierbinte și o rupeai în bucăți pe care le tăvăleai prin vinul îndulcit. Bulgării de pâine înroșită se băgau în gură cât timp încă fumegau, ca hălcile de carne smulse din trupul unui animal viu. Sfânta Împărtășanie a vampirilor! țipase tanti Cucu, scărpinându-se cu un deget pe sub cauciucul negru care îi acoperea ochiul lipsă. Împotriva ăstora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plebee ultra-rău famate, de mahala, de la periferia sud-vestică, dinspre Mimiu: Ce mama dracu'...? Ce s-a petrecut aicea? Domnu' Avocat, Dane, Boss! Voi sunteți, băă...?!? ASTAROTH Numele, prenumele, domiciliul, ce-ne-pe-ul, data și locu' nașterii, părinții voștri... Avocatul fixează distrat chelia înroșită și transpirată, precum și coala albă de hârtie, înfiptă în mașina electrică de scris, pe care nenea Sandu și le apăra cu admirabil stoicism, în fața asalturilor unui muscoi gras și verzuliu, în rut, deosebit de șiret și de tenace. De parcă nu ne-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acum era altceva: acum nu avea voie să se taie cu nici un preț. De aceea, ținând aparatul Gilette, cu mânerul alb-gălbui ca fildeșul, cu o stângăcie pedantă, își trecea lama peste obrazul săpunit hiperabundent, lăsând pârtii timide de piele ușor înroșită, pe care nu prea multele fire de păr secționate de la rădăcină iradiau, puncte minuscule, o culoare verzuie. Imediat, acele pârtii se umpleau de apa care șiroia din părul umed. Se privea în oglinda mâncată de umezeală de la baie, în care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și gura zâmbește amar, făcând niște cute care emană sentiment. Am mai văzut fotografii de-ale ei de când era doar o adolescentă. Toate mi s-au părut cu neputință de suportat, ca și când ai vrea să ții mâna pe un fier înroșit. Nici nu știa că exiști când și le-a făcut, iar faptul că ai pierdut momente atât de prețioase din viața ei că a risipit atâta emoție pentru altcineva decât pentru tine, chiar dacă pentru nimeni, este de neînțeles, de netrăit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în timp ce noi doi nu știam ce să facem cu mâinile și pe cine să privim. Chiar Lucien era puțin încurcat, deși la plecare, în mașină, a făcut haz nespus de acest accident. Numai doamna rămăsese cu același zâmbet pe buzele înroșite și aceeași timiditate caldă în ochi. Conversația n-a mai durat mult. Inginerul i-a arătat lui Lucien manuscrisele sanscrite din biblioteca unchiului său, fost prim-pandit al guvernului, apoi o serie de tablouri și cusături vechi. Eu mă apropiasem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
izbutit de minune. D-na Sen îmi căuta ochii, și eu nu mi-i feream. Mă minunau privirile ei drepte, scrutătoare, încercînd parcă să pătrundă în adevăratul meu suflet; fața căpătase o concentrare ciudată, cu un zâmbet batjocoritor înverșunîndu-i buzele înroșite, ca totdeauna, de pan. Mă servea tăcută, politicoasă, și apoi se așeza iarăși cu coatele pe masă și mă privea. Se întreba, poate, cum am izbutit s-o înșel atâta vreme, cum am păcălit-o cu puritatea și respectul meu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pălăria, ce rău îi pare că, plecând astfel, adaugă la toate o ultimă impolitețe : să plece fără a-și lua rămas-bun de la doamna, de la domnișoara ! Domnul Profesor va transmite, desigur, va transmite, bineînțeles, târziu, cu picioarele istovite și albul ochilor înroșit, va începe acel interminabil rechizitoriu-interogatoriu din care Sophie se va strecura, va fugi, păstrând doar o ciudă, o nemulțumire enigmatică în ochii ei tot foarte albaștri, sub genele lungi, neîntoarse. Pași ușori, scârțâitul scării de lemn, uși care se închid
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sluji ca sprijin decât mânerul ușii, aflat însă mai jos decât balustrada platformei pe care se afla acum. Să se sprijine măcar cu un singur picior de balustradă părea cu neputință: era foarte înclinată, alunecoasă și încinsă ca un fier înroșit. Tom începu să cugete: „Dac-aș avea ceva la mine, orice de care să mă pot rezema, deși nu văd nici ce, nici cum. N-aș izbuti să-mi mențin echilibrul și să mă ridic pe balustradă astfel încât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i plecase patul din centru. Se îndreptă spre fereastră, examină mânerele și de astă-dată își îngădui să le atingă. Ce straniu, când se uitase la aceste mânere, cu puțin înainte, fața universului fusese cu totul alta. Arsura ca de fier înroșit îi frigea din nou inima cu atingerea celei mai cumplite spaime pe care o simțise vreodată în viața lui: spaimă de viitor, spaimă de continuarea existenței lui. Luă de pe masă unul dintre caietele de notițe ale filozofului. Își spuse: „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așezat și el într-un colț. Nu voia să intre în vorbă cu nimeni. Dorea să și adune gândurile răvășite. A privit lung la bastonul dăruit de sora din spital. Era un lucru frumos. Pe mâner era înscris cu fierul înroșit: „martie 1943”. „Așa ai să-ți aduci aminte de mine Toadere” - i-a spus sora când i l-a dat. „Îmi aduceam aminte și fără 86 asta” - a răspuns Toaibă încurcat... Tot sora i-a așezat merindele în sac. La
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că el ambiționa să lase în urma lui numai lucruri foarte frumoase, care să-i poarte numele și dincolo de timpul când el nu va mai fi. Pe fundalul clar-obscur hașurat de jerbele de scântei țâșnite din loviturile ciocanului pe fierul înroșit, Biscornet părea un vrăjitor, care preface în chip miraculos bucățile de metal inert, lipsite de expresivitate, în obiecte strălucitoare, aproape însuflețite. Dorința de a progresa în meseria lui era perfect justificată în gândirea tânărului. Dar, pentru a fi recunoscut ca
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
râs ascuțit, isteric: - Ăsta e cal de regiment, nu de curse . Nu isprăvi cuvântul și țipă cu toată gura. Printr-o mișcare brutală, neprecugetată, Lică o plesnise peste mâini cu cravașa. Dunga albă lăsată de curea se desena pe brațul înroșit. " Tot era să plec așa și așa!" se gândi Lică sumar. Dar de ce tăcea muierea? Mușcîndu-și buzele înroșite, Ada de usturime abia își ținea lacrimile. Dunga loviturii, acum învinețită, bobotea, și mina avea un tremur tetanic. - Ceva... să nu mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gura. Printr-o mișcare brutală, neprecugetată, Lică o plesnise peste mâini cu cravașa. Dunga albă lăsată de curea se desena pe brațul înroșit. " Tot era să plec așa și așa!" se gândi Lică sumar. Dar de ce tăcea muierea? Mușcîndu-și buzele înroșite, Ada de usturime abia își ținea lacrimile. Dunga loviturii, acum învinețită, bobotea, și mina avea un tremur tetanic. - Ceva... să nu mai usture . . . zise Ada cu un gemet, cu gemetul unui câine biciuit. Lică își aminti de mica farmacie instalată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gândeam decât cum să scap. Aerul mirosea a frunză de nuc și a fân uscat, cerul nu mai era spălăcit ca în lunile cu călduri mari, căpătase o anumită gravitate în care se presimțea toamna, deși pădurile nu erau, încă, înroșite. Mă prefăceam mai departe că învățam, ca să nu dau de bănuit, dar, culcat în iarbă, îmi băteam capul cu alte griji. La început, mi-a trecut prin minte ideea neroadă de a-mi tăia un deget, pentru a fi dus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]