1,283 matches
-
pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna. Eduard călărea alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să ... Citește mai mult Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic.Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului.Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
fără veste, ațipesc cu gândul la frumusețea pădurii. Într-un târziu, când soarele scăpăta pe cer, m-am trezit odihnit și plin de viață; aerul se răcorise, la orizont o mare roșie indica că în curând, va începe să se însereze. Fără grabă, dar cu regret pentru locul ce-mi oferise o binecuvântată odihnă, am pornit spre cabană. Mergeam alene prin iarba înaltă, deodată aud voci, care se certau, era un glas de femeie care plângea și un glas de bărbat
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
său, fiul unor securiști, dar care învăța conștiincios și lua pe merit notele. Un alt student primise nota opt, doi obținuseră note de șase iar restul grupei picase. Urma proba orală. Examenul dura foarte mult, aproape o zi întreagă. Se înserase atunci când veni rândul lui Alexandru să tragă biletele. Nu existau subiecte pe care să nu le fi parcurs. Ca urmare obținu zece și la cele două subiecte de pe bilet - unul de teorie și o problemă. - E băiatul primarului, dar nu
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
lucrat. Ori de câte ori îl veți vedea, să-l încurajați. Sprijinul moral e important în asemenea situații. -Vă mulțumesc domnule doctor! -Stați liniștită, vă fac iubitul bine. -Nu este iubitul meu, este o cunoștință. Nu are pe nimeni altcineva. Începuse să se însereze când a ajuns acasă. Era obosită. -Vrei să mănânci? Mama era lângă ea și o privea cu drag. Copiii sunt în camera lor, au mâncat de seară. Mâna mamei o mângâia pe păr. Am înțeles de la Maria că ai dus
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
semnate de artistul reșițean Doru Văsiuț, dintr-o serie de lucrări inspirate de poezia lui Mihai Eminescu „unde tema Izvorului apare ca un Eden obsesiv, purtând nostalgia anilor copilăriei fericite la țară, în preajma codrului” (Doru Văsiuț). Acum,pe pagina noastră înserăm laudatio pentru al patrulea laureat. Ana și Mihai Iacob, distinși cu Premiul „ Eminescu, ziaristul ” 2014 Mihai Costin : - E firesc să-i cunosc. Cunosc familia Iacob, pe doamna Ana și domnul Mihai, de peste 10 ani și e firesc să vorbesc despre
Prezentarea Premiilor „ Eminescu, ziaristul ” 2014 ( IV ) [Corola-blog/BlogPost/93428_a_94720]
-
MAMEI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017 Toate Articolele Autorului DE ZIUA MAMEI Azi am cules cu frații mei Un buchețel de ghiocei Din crâng, din margine de sat Și ne-am întors pe înserat. Cu ochii peste poartă sta Mămuca, și ne aștepta: - Unde ați fost? M-am speriat! Și prin livadă v-am strigat! - Mămucă, mâine-i ziua ta, Iar asta-i ce-ți putem noi da: Un buchețel și un sărut! ... Am
DE ZIUA MAMEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383192_a_384521]
-
PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului se pregătesc fuioarele acasă prin hornuri risipite peste sat din lemnele aprinse vor să iasă spre ceruri la moment de înserat când se așterne-n suflete odihna din bucuria trudei adunate iară căldura împlinește tihna și ochii pleacă primii înspre noapte doar visele hoinare ce colindă prin somnurile line de copii creează irizări ca de oglindă spre iarna care-ncepe-a
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
va arăta cașcavalul, i-am lăsat posibilitatea să revină: sunt, într-un fel, Salvatorul Stațiunii, e vremea să-mi acord un premiu. O vacanță cu Caravella. O săptămână petrecută într-un sat din vale! Să plecăm cu o trăsură, pe înserat - când mai toată lumea e la promenadă, pe Strada Mare -, să ne oprim la Cazinou pentru două, trei jocuri, să bem șampanie; să-i tai colții Magistratului din prima zi! Noua lui domnie va fi una vulnerabilă, voi avea grijă... § Funcționezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ar fi putut să-i cuprindă pe toți în întunecimea sa, cu atât mai mult cu cât era și o, mă rog, domnișoară cu ei (am numit-o pe Cosetteî, băgară de seamă doar într-un târziu că afară se înserase și „roiuri de țânțari cu trompele însetate de sânge”, cum bine spunea cineva, soseau din înflăcărarea asfințitului să-i necăjească. Deci, cum dormim? - glăsui spătarul Vulture, abandonând gâlceava existenței sau nonexistenței sufletului la pești și consacrându-se cu totul problemei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dintr-odată. Se produsese o minune. Eternul miracol al vieții pe care-l reprezintă apa, acolo, în cel mai îndepărtat colț al Saharei unde, probabil, nimeni nu pusese piciorul de sute de ani. Se rugară o zi întreagă și, pe înserat, sacrificară ultimul miel. Au mâncat până n-au mai putut, au dansat, au cântat și au stropit totul cu apă din puțul Ajamuk. În zorii zilei următoare umplură un burduf cu apă, ca să ude mormântul celui ce-și dăduse viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
șapte ostatici asudați, dintre care unul venise cu motocicleta, se înghesuiau în fundul cortului mare din păr de cămilă. Cele două femei se îngrijiră să ia apa care mai rămăsese în mașini, precum și toate proviziile disponibile, iar când începu să se însereze, toate animalele erau încărcate și gata de drum. Gacel se așeză pe vine în fața motociclistului, un austriac taciturn care vorbea prost franceza, dar părea că o înțelege la perfecție, și arătă cu degetul spre el: — Te vei întoarce pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
întinse mâna și sună dintr-un clopoțel de argint aflat pe tava de ceai; când apăru nepoata sa, îi spuse: — Caută-l pe Sakib și spune-i să-i adune pe toți membrii Sfatului bătrânilor. Să încerce să vină pe înserat, deoarece trebuie să luăm o hotărâre foarte importantă. Amed Habaja se făcu dintr-odată palid și întrebă cu glas tremurând: — Ce ai de gând să faci? — N-ai auzit? Să cer părerea Sfatului bătrânilor. — În legătură cu ce? Nu pot să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și nu-ți amintești, dar, de câte ori vorbea, spunea ceva care să-ți fie de folos în viitor. Cel mai mic dintre frații Sayah făcu un semn ușor cu capul spre întinderea de nisip. — Se mișcă - spuse. — Era de așteptat. — Pe înserat or să ajungă la stâncile alea. — „Noaptea este prietena bună a tuaregilor, care-și înfig stelele în vârful sulițelor, pentru ca ele să le lumineze calea“ - spuse Gacel, evocând un vechi proverb din deșert. Dar ei pot să vadă noaptea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
avem să organizăm o ambuscadă împotriva unui grup de străini îngroziți? — Când vrei s-o facem? — La ceasul înserării. Adu-ți aminte de proverbul: „Cine se înfruntă cu un «francez» dimineața, are toate șansele să piardă. Cine-l înfruntă pe înserat, are multe posibilități să-l învingă“. — De ce? — Pentru că în deșert, majoritatea europenilor folosesc ochelari de soare, dar și-așa în timpul zilei lumina îi orbește și-i deranjează. Apoi, pe înserat, și-i scot, doar că se obișnuiesc mai greu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dimineața, are toate șansele să piardă. Cine-l înfruntă pe înserat, are multe posibilități să-l învingă“. — De ce? — Pentru că în deșert, majoritatea europenilor folosesc ochelari de soare, dar și-așa în timpul zilei lumina îi orbește și-i deranjează. Apoi, pe înserat, și-i scot, doar că se obișnuiesc mai greu cu întunericul, deoarece au ochii înroșiți și iritați. Și asta îi face vulnerabili? — Foarte vulnerabili, pentru că, de obicei, atunci vântul suflă cu mai multă putere, zburătăcind nisipul și orbindu-i; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
blestemată zi de tristă amintire. Aceea era deci, în mod sigur, întinderea pietroasă ce se afla între puțul tuaregilor în care vărsase un bidon de ulei la prima oră a dimineții și marele puț din oaza Sidi-Kaufa, unde sosiseră pe înserat. Era așadar un drum pe care-l mai străbătuse. Un loc cunoscut. Și urmele celor două vehicule ce se vedeau asemenea unui drum lat îi indicau, fără îndoială, în ce direcție se află exact oaza Sidi-Kaufa. Acolo, spre nord-est, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acoperișul gudronat, erau chiar câte cinci. De altfel, urmând soarele de pe cer, noaptea se suiau în pod, iar ziua se refugiau în fundul grădinii. Acolo creștea grămada aceea de usturoi care puțea și care mai ținea în viață întreaga casă. Pe înserat, familiile noastre se așezau pe scăunelele înșirate în fața ușii iar până la culcare ronțăiau pe inima goală câte un cățel din producția anuală. Între timp, bărbații jucau șah. Acolo am auzit odată zicala „cade în picioare ca pisica“. Prin urmare, pisicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
zicala „cade în picioare ca pisica“. Prin urmare, pisicile rămâneau pe acoperiș până bine după asfințit, pentru că smoala se îmbiba de căldură. Când se ridicau să plece, numai ce nu le pleoscăia sub picioare. Stăteam pe trepte așteptând să se însereze și să vină în pod. Aveau voie să urce pe acolo, ca locatarii, pentru că ele stârpeau șobolanii. Pe prima am prins-o mai greu. Mi-au trebuit două zile. Iar de emoție am și uitat să mă concentrez asupra faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au trimis afară și a trebuit să aștept în fața ușii. Când a venit să mă ia, era fericită. M-a condus zâmbind pe treptele lungi de marmură ce duceau la etaj. Dincolo de ferestrele coridorului se ridica o pădure și se însera. S-a oprit la etaj. M-am uitat pe geamul pe care am văzut copacii și totodată oglindirea chipului ei. — Minunat - am spus eu, dar atât de încet, că sigur nu m-a auzit. Am învățat în câteva zile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a pălmuit. Dar până la urmă n-a mai făcut-o. Nimeni nu se poate schimba într-atât. Gestul i-a înlemnit, mâna și-a schimbat intenția și m-a strâns la pieptul ei. Ne era teamă. Eram puțini. Afară se însera, iar Mulțimea a devenit tot mai compactă. Unii vorbeau la megafon, dar nu-i cunoșteam. Apoi a vorbit profesorul Angelo. — Eu am îmbătrânit, voi pleca imediat acasă, dar sunt cu sufletul alături de voi. Sper că v-am învățat ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Apoi m-am întrebat unde o fi mama. Am deschis ușa din spate și am strigat-o prin tot vântul acela, dar apoi mi-am amintit că nu răspunde niciodată când o strigi și că oricum, venea înăuntru imediat ce se însera. Întunericul o speria. Era probabil sus, așa că nu m-am mai gândit la asta. Când porumbul s-a încălzit, l-am pus într-o farfurie, am pus ceva unt pe el, am luat niște pâine și am început să mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Răspunsesem cu speranța că voi auzi vocea lui Nunu sau măcar a lui Reli. Ceea ce se întâmplase fusese un lucru între mine și mine. Nimeni n-avea dreptul să mă tortureze cu întrebări. Totul devenise absurd, inexplicabil. Când s-a înserat, am văzut prima stea a nopții prin fereastra pătrată. Am recunoscut planeta Venus cu lumina ei albă. Am fost uimită, parcă venise la patul meu roșu, „râzând“, bineînțeles nu în felul oamenilor. Și cât de ușor m-am molipsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
deocamdată trebuia să se mulțumească doar cu atât. Ceva însă îl rodea în adâncul minții, un detaliu peste care trecuse prea ușor. Tresări dintr-o dată speriat de moarte. Privi îngrijorat prin parbriz în jur. Umbrele se lungiseră foarte mult, se însera. Lumina soarelui scăzuse și aceasta era singura barieră ce împiedica arătarea să se năpustească afară. Astrul zilei coborâse dincolo de orizont. Doar o geană de lumină roșiatică mai cădea asupra intrării în peșteră. Simțea cum groaza îl cuprinde din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ziua de 7 noiembrie 1784 au trecut Siretul, urmând drumul prin satul de astăzi numit Traian și prin vechiul sat Secuieni (sat colonizat de locuitori veniți din actualele județe Covasna și Harghita, între ei fiind și mulți români), ajungând pe înserat în vârful dealului numit Glodișoare, unde drumul se bifurcă: unul duce în valea pârâului Berheci, pe la Obârșia, Gloduri Antohești, Oțelești, Tarnița, Lozinca, altul duce pe valea Dunavățului, prin Mărăști, Brad, Fruntești și Filipeni. Sus, pe dealul Glodișoare, era loc de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de Înțelegere, prietene. Cu siguranță, măsura crește, dacă măsurătorul e rapid, conveni el. Celălalt părea bucuros de judecata lui. - Vei interveni pentru mine? Îl Întrebă nerăbdător. - Nu. Dar, Întrucât ești filosof, primește-ți pedeapsa cu Înțelepciune și așteaptă să se Însereze. Câteva lovituri cu vâna de bou și vei fi liber. Artizanul, un mechanicus, se Îndeletnicea cu montarea pe un afet a unei serii de scripeți pentru una dintre macaralele care lucrau pe șantierul de la Domul cel nou. Când poetul intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]