1,055 matches
-
iulie 2013 Toate Articolele Autorului De aș putea să strâng în pumni Sahara, Atât de tare, s-o prefac în stâncă, Și-acolo unde-i bolta mai adâncă Să o ridic și-apoi să îi iau scara, Dezlănțuind în albii însetate Izvoarele curgându-și apa vie, Din șipote, scântei de feerie, Aș împleti la gâtu-ți nestemate, Iar din culori ce triluri se coboară, Un pat aș ridica viselor tale Cu așternut și perne de petale Din baobabii-n floare, prima oară
҉ VIS ҉ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361202_a_362531]
-
sticle de bere și Thomas, în picioare, a început să cînte, cu o voce plină, baritonală, un cîntec de jelanie, ardelenesc: Apăi, dorule, dorule, dor ... De ce m-ai făcut să mor ... Jos la umbră de izvor, Dorule, măi, dorule, dor ... Însetat, sufletul meu, Și uitat de Dumnezeu, Be' apă din piatră seacă, Dorul din suflet să-mi treacă ... Că, de n-ar fi dorul pe lume, Tot m-aș cățăra pe culme, Pe cărări de doruri grele ... Să-mi văd mîndra
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
arătau - părăsiți erau... Apa dispăruse, de sete piereau. Cumpăna se mișcă, trage ceru-n jos, Găleata ajunge la loc răcoros. Picături de viață ia-n găleata ei; Lumânarea trage apa ce-ai s-o bei. Le mai zice...-nțeleptul celor însetați: „Cumpăna v-ajută, iar sunteți scăpați.” Cumpăna, cuminte, face drumu-ntors, Din adâncuri scoate argint luminos, Stropi de apă vie pentru muritori, Și-mi stă ridicată, are capu-n nori Și veghează-ntruna câmpul aurit - Speranța păstrează pentru cel trudit. Cumpăna
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
SALSA-CERUL INIMII. Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului Frunză se avânta Învăța ultimul dans. Plânge.Îmi strigă: "Salsa e ultimul dans" Pășesc nesigură dintr-o cameră în altă prin anotimp însetat de dimineți. Doare... Cugetul se înspăimânta. Număr alături de tine secunde, sunt tot mai multe. Fruntea cade. Aștept cu buzele deschise spre lumină, absorbita ahotnic, de slova. Pentru ultima dată iubirea o înalt în ochi, brațele le întind spre desăvârșire, tu
SALSA-CERUL INIMII. de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360849_a_362178]
-
într-un loc care, cu două decenii în urmă avea o funcționalitate firească, rotund-bazinul plin de apă (dar cu multă mizerie) al fostei fântâni arteziene. Acum, e amintire ... Uraaaaaa! Integritatea ne este asigurată, s-au „încurajat” ciocnind o barbânță, hâtrii însetați ... • Fermajul capitalist „a la Dallas” (din serialul cu același nume) face prozeliți și la Rucăr. Se intenționează împrejmuirea hanului cu gard alb din lemn, cu țepușile de-a curmezișul, de fapt niște scânduri late și vopsite în alb, cum se
SATUL MEU ÎN TIMPURILE DIN URMĂ, CU BUNE ŞI RELE !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360848_a_362177]
-
unei demitizări. Cuvintele se umilesc prin tăcere : „ ca si cand / s-ar fi umilit cuvintele / într-un copac tăcut / fără ramuri “ ( Portret ), sângerează : „ întorc ziua noaptea cu silabe / și-mi curge sânge din cuvânt “ ( Lanțurile ), cuvintelor le este sete : „ în lacrima / .... / silabe-nsetate “ ( Exercițiu ), iubesc : „ vino cuvântule / și-mi desenează mâna prelunga și mireasma de toamnă / vino / iubește-te “ ( Vers ), primind astfel atribute ale omenescului. În ciuda acestor atribute “ profane “, ele mai păstrează latura divină : „ mă închin / în genunchii lacrimii pe cuvânt “ ( Nichita, mereu
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
fiind obsesiv prezent ca starea de grație a percepției vieții! Dar, cu toate că scriitorul își asumă trăirea sufletească în versuri pline de grație, cu sensibilitate, el nu și-o deplînge, ci o metamorfozează în iubirea aia absolută, de care sîntem cu toții însetați. Poetul este un visător absolut: „Iubește-mă laconic în cuvinte” (Iubire indecisă) Nu este ăsta adevărul vieții? Tăcerile ne adîncesc în pierderea de sine, avem nevoie de mîngîieri fastuoase, asta este poezia, vrea poetul să ne transmită. Pe fruntea lui
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viforul vieții mi-a obosit inima, dar nu și simțirea. Drumurile pe care le-am străbătut mi-au obosit pașii, dar n-au reușit să pună stavilă zbuciumului și căutărilor, mereu mai însetate... Îmi place, adeseori, să ascult cernerea nisipului în ceasornice. Doar atunci aurul se va separa de cenușiul materiei și va da naștere poeziei: această furtunoasă, febrilă, solară, blândă, incitantă și înălțătoare stare. Îmi place jurământul tău, iubite... Voi pieri cu
DARURI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364146_a_365475]
-
-o adevărată apocalipsă ori de câte ori aveau chef. Nicio sămânță nu mai încolțea aici, aerul era fierbinte ca smoala clocotită, iar de izvoare de potolit setea nici pomeneală: „De prăpăd și fierbințeală/ N-aveai loc să pui piciorul:/ Aerul duhnea a smoală,/ Însetat era izvorul ... / - „Făt-Frumos, în șa te ține:/ Scorpiei nu-i știu pereche -/ Gheonoaia, pentru tine,/ A fost floare la ureche!” Deposedată de unul din cele trei capete, Scorpia se predă. Biruitorul se arată mărinimos de fiecare dată și le redă
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
mi-ai dat, duducă: - Tu, chiar mă vrei? *** Dacă mă vrei ... Dacă mă vrei, cum pământeanul marea o caută, să-l preschimbe în năier, Mă cheamă și la toată tulburarea, Eu voi veghea ca aspru temnicer. Dacă mă vrei, cum însetatul cată izvorul printre dune risipite, Pârâu mă fac, să ostoiesc pe dată dorințele de arșiți toropite. Dacă mă vrei, cum orbul vrea lumină deși n-o are, dintr-un moft lumesc, Îți vei schimba viața în grădină, de vei rosti
VĂ ERA DOR DE DRAGOSTE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368321_a_369650]
-
sânii câmpiei. La marginea satului, fântâna zemuia în mușuroiul de insecte și larve ce-i gustau, îmbătate de mirosul de moarte, cenușa. Sub tălpile înțepate de ciulinii Bărăganului, pământul își țuguia buzele, trăgându-și cu înverșunare năvoadele pline de solzii însetați ai uitării. Nicăieri nu fu mai crâncenă răzvrătirea șuvoaielor. -Ți-a mai rămas ceva Ioane? -se auzea, câte un glas stins în bulbucii de apă și mâl. -Nimic! Gheorghe, trecea ca un crivăț, pe la urechi, disperarea celui ce le rostuia. Îndârjirea
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
să îngăduie prezența mea la scenă, la „Tănase”, ca să întâlnesc artiștii de aproape, să-i mistui în vitrina ochilor mei, să-i ating, să încerc dacă nu curentează, să vorbim ca să-mi ud sufletul cu roua transformată din glasuri pentru însetații de teatru magnific și vindecător de singurătate. Numai cine-i prieten cu vistierul norocului poate primi o așa monedă de bunătate din partea maestrului, mai bogată decât o avere, căci cine stă o clipă în culise la „Tănase” trăiește o bucurie
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
cu foc sufletesc și-o împart în clipe neieșite din timp dar plecate câteodată pe plans ori surâs, până departe, și-ntoarse pe cai și vulturi! Poezia, cântecul, iubirea, bunătatea, ca vinul au un clondir de cleștar sărutat de guri însetate. Nici zeii, dacă nu savurează parfumul, soarele și spiritul din el, nu sunt mai presus de poeți și cântăreți care combină iubirile, pasiunea, duhul cu seva de mirt. Le-a combinat cu sete și poetul, glăsuitorul cântecului, omul undelor radio
MARIAN STERE UN ARTIST ÎNDRĂGIT DE TOŢI ARTIŞTII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368000_a_369329]
-
pe cruce (Ioan II, 14). Acela îi vindeca de mușcăturile cele înveninate. Mântuitorul a vindecat pe toți de rănile păcatului. Mana din pustie (Exod XVI, 35) și piatra în care Moise lovind cu toiagul a țâșnit izvor de apă poporului însetat (Exod XVII, 6) preînchipuie pe Domnul Hristos, căci din Ei izvorăsc daruri dătătoare de viață; Iisus Hristos dăruiește apa cea vie. Nu numai samarinencei la fântâna lui Iacob (Ioan IV, 14), ci tuturor oamenilor. Mielul pascal închipuie pe Mielul lui
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
ne va mântui". Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor; căci izvoare de apă vor curge în pustie și râulețe în pământ însetat' (Isaia XXXV, 3-6). Păgânii și antichitatea îl așteptau pe Mesia Dar nu numai poporul ales, ci și păgânii așteptau pe Mesia, fie datorită răspândirii iudeilor în toate părțile, fie prin păstrarea unei vechi tradiții. Astfel printre zeitățile Egiptului era un
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
pierzi, în oală m-aș preface, Din mine ca să bei licorile din struguri. Așa nu voi simți nici timpul care trece, Nici n-am să cad vreodată în uitare Voi fi și-n timp mereu la mare căutare Cu buze însetate eu vremea mi-oi petrece. 11. POEM ÎN RAMĂ Poemul acesta e pentru tine de aceea am sa-l pun in ramă am sa fur cochilia unui melc să-l ascund de-a lumii rană poemul acesta scris pentru tine
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
bun de cules Că sufletul a și ales Zbor sânii în galop de mânji. Când de pe deal, din depărtare Se-aude murg în trap venind Un iepure îmi pari zbughind, Și-n grabă-alergi înspre izvoare. Când s-o opri el însetat Tu o să-i stingi pe dată dorul Și când o să-i întinzi ulciorul El ți-o fura un sărutat. 21. Dor de tine Ciudată toamna asta fără tine, Stau crizantemele înlăcrimate, Din arbori frunzele-s plecate Scrisori de-amor venite
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
ca mările-n furtună. Umbrește-mă pe frunte doar cu sânii Și trupul meu prefă-l în torță vie, O noapte am să ard de bucurie Și-am să te torc precum pe firul lânii. În zori, trezit de tine, însetat, Am să golesc până la fund paharul Și domnului - eu mulțumind de darul Că-n calea mea te-a scos, neîncetat - Mă plec Lui în genunchi, deși nu-mi stă în fire, Pentru a noastră sfântă și veșnică iubire. Referință Bibliografică
PENTRU A NOASTRĂ SFÂNTĂ ŞI VEŞNICĂ IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367363_a_368692]
-
Sinaitul, „țelul pedagogiei lui filocalice“ stă în iubire și în nimic altceva. Iubirea este izvorul și puterea urcușului, este deopotrivă biruință și slavă. „Iubirea este izvorul focului. Cu cât țâșnește mai mult, cu atât îl arde mai tare pe cel însetat. Iubirea este statornicia îngerilor, este înaintarea veacurilor”(XXX, 18). Invocând câteva crâmpeie și din învățătura Sfântului Maxim Mărturisitorul, la care face referire Părintele Profesor Dumitru Megheșan, voi reține că de cele de mai multe ori, majoritatea creștinilor tind în cadrul vieții
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
Fentăm universul”). Strădanie zadarnică, zbor frânt la jumătatea drumului - și nu din vina eroinei: „Cuvântul tău m-a doborât / pluteam aripă lângă aripă / între pământ și cer / priveam pământul cu recunoștință / și-i sorbeam parfumurile / prin toți porii / ca niște însetați...” („Ca niște însetați - Între pământ și cer”). Și iată ce s-a ales din cutezătoarea iubire spre Înalt: „Închipuie-ți cum ar arăta un pom / care în loc de ramuri are aripi... // așa sunt eu acum - / și am toate aripile tăiate” („Orizont
CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ, LA VOLUMUL DE POEZIE „ULTIMUL ZBOR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367427_a_368756]
-
zadarnică, zbor frânt la jumătatea drumului - și nu din vina eroinei: „Cuvântul tău m-a doborât / pluteam aripă lângă aripă / între pământ și cer / priveam pământul cu recunoștință / și-i sorbeam parfumurile / prin toți porii / ca niște însetați...” („Ca niște însetați - Între pământ și cer”). Și iată ce s-a ales din cutezătoarea iubire spre Înalt: „Închipuie-ți cum ar arăta un pom / care în loc de ramuri are aripi... // așa sunt eu acum - / și am toate aripile tăiate” („Orizont”). Învinsă/sacrificată în
CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ, LA VOLUMUL DE POEZIE „ULTIMUL ZBOR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367427_a_368756]
-
mânzului. Simt o mare bucurie când bunicul ne ia în brațele-i puternice și intrăm în grajd. Iapa întoarce capul, privește mânzul cu ochii ei mari și blânzi, îl adulmecă cu nările aburinde, călăuzindu-l spre sursa vieții. Flămând și însetat, mânzul suge lacom laptele ce i se prelinge pe botic. Bat din palme, plină de încântare și mă bucur că așa mic și plăpînd, împreună cu iapa, arată ca descrierile din basme. Bunicul îl numi „Roibul” și-mi spuse că va
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
cu ger. La Gherla erau alte surprize: plimbarea deținuților în curtea temniței se făcea în aplauzele gardienilor înșirați pe două rânduri de la ieșire, cu bâte groase, care cădeau în ropot, fără milă, pe trupurile firave ale celor flămânzi, ale celor însetați, ale celor batjocoriți, ale celor bătuți și chinuiți zilnic. Cei căzuți și nu puțini beneficiau și de bocancii cismelor de gardieni. În anul 1960, eroul Vasile Bucelea este selecționat pentru fabrica de mobilă a închisorii. Se dovedește iscusit și devine
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
au sfârșit cei ce i-au lovit Cei răi au ars în văpaie târzie N-au nimicit neamurile slăvite Lăudat vei fi în cele clădite PSALMUL 106 Lăudat fie Domnul că i-a salvat Au rătăcit prin pustie cu spaimă Însetați și flămânzi și fără noimă Hămisit și când ieși din viață argat Întru mila lui Dumnezeu lăudat Pe calea cea dreaptă i-a povățuit Să-i lase-n în veci pe cei ce i-a hărțuit Suflete uscate un pom
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
De la Dumnezeu vine gândirea mea Nădejde ajutor și mântuire Trec prin necaz cât ar fi viața de grea Vei răsplăti după ale Lui fapte Destinul prin propria cârmuire Nu vei găsi în trândăvie lapte PSALMUL 62 Doamne Te caut dis-de-dimineață Însetat-a de Tine cugetul meu Suspinat-a după Tine trupul meu Mila Ta mai bună decât prin viață În locul cel sfânt m-am arătat Ție Te va lăuda chiar gura mea în zori Când din nemărginiri de spirit cobori Ca să
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]