699 matches
-
al meu dor Aleargă către tine Și plâng ades și mă-nfior Și multe gânduri mă-nfășor Căci sunt prin țări străine... Așa departe m-au purtat A vieții valuri grele Și am plecat și te-am lăsat Un suflet trist, însingurat Căutând mereu spre stele... Acum, când primăvara bate La geamul meu cu ghiocei Trimit măicuță de departe Prin versuri calde-nmiresmate Iubirea mea cu dorul ei... Primește-o mamă...e mai mare -Cum n-a fost poate niciodată- O pun
DOR DE MAMA de MARIA LUCA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350065_a_351394]
-
Orizont > Selectii > SPERANȚA Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 370 din 05 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului SPERANȚA Am aripi de cenușă. Chiar și zborul, Și visele, Și ele, sunt cenușă. Semințele pe drumuri aruncate, Cenușă sunt, Și mor, însingurate. Aș vrea La toate ușile închise Și toată zgura oaselor de vise Măcar o viață, încă, A mai bate. Aș vrea să uit Că mă închide zidul, Că mă absoarbe În cenușă, Vidul, Și cu o ultimă zvâcnire să mai
SPERANŢA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361778_a_363107]
-
și Cerul, în zare Mâna își dau, Trăind deopotrivă fiorul vieții. Din amorțire, S-a trezit și inima mea, Flacăra ei irumpe, Până la Cer ajunge, Speranțele- oglindește Dar dragostea se răzvrătește Și-n inimă, și-n Cer, asemenea... Așteptându-te, însingurată, Inima de dor tânjește Și-n taină te cheamă... Cât timp tu ești departe, De dor, Eu nu mă pot despărți, Căci nu mă pot izbăvi de-a te iubi... Vino lângă mine, în zori, Împreună să admirăm sub soare
VINO LÂNGĂ MINE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361793_a_363122]
-
ajunge / și n-am de gând să apuc / să privesc cum lumea se sfârșește / dar nu mai spun nimic pentru că / deși nu mai e mult / mă va urmări tot restul vieții” (pecetea lui dumnezeu). Faptul că poetul se simte damnat, însingurat și lipsit de iubire într-o lume de neînțeles care se duce de-a rostogolul, luând în prăbușirea ei și spiritele curate, nu e nou. Care poet nu a creat într-o profundă stare de singurătate și nefericire? Însă el
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
cei rămași acasă au fost influențați de problemele politice care afectau societatea din care făceau parte. Consider că Emil Cioran a fost singurul, sau printre puținii, care nu a fost clintit de evenimente, schimbări politice, geografice, lingvistice sau sociale. Trăind însingurat, atât în țară cât și în străinătate, și-a creat acel „univers cioranian”, în care ușile se deschideau numai pentru cititorii sau consumatorii producțiilor sale, autorul autosechestrându-se în bine cunoscuta-i izolare. Scriitorul Nicolae Breban în volumul Confesiuni violente (Dialoguri
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
54 ). Monica Lovinescu ne povestește despre talentata poetă Ivonne Rossignon, o româncă stabilită de mulți ani în Italia, care devenise mistică si se confesa unui preot de la Vatican. Acesta i-a interzis să mai publice versuri, deoarece sunt lucrătura diavolului. Însingurată spiritual, și-a asumat riscul și și-a deschis mintea și sufletul în continuare păcatului ... Credeți că omul Cioran, ar fi rezistat unei asemenea ispite? Bineînțeles că nu! Ne-o demonstrează pe tot parcursul vieții sale, prin faptele și conduita
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
franceză, tot atat de bine ca și limba română, se face cunoscut unei mase mai mari de cititori, fiind tradus și comentat în mai multe limbi de circulație internațională. Bineînțeles că după 1989, opera acestuia a devenit mult mai tangibilă în România. Însingurat și în vremea tinereții, când încă mai trăia in Romania, Emil Cioran refuză într-o oarecare măsură să se integreze și să colaboreze cu literații din aceeași generație, construindu-și cu migală și insistență acel binecunoscut clopot al izolării. Nici măcar
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
astrele, constituind fară îndoială o divinitate cosmografică și geografică unde el se încolăcește in jurul oceanelor primordiale care la rândul lor înlănțuiesc pătratul pământului. Ca și Janus, zeul ambivalent cu două fețe, Cioran se desparte în două, o parte rămânâd însingurată și rebelă, alta comunicativă și domestică, devenind odată cu trecerea timpului „zeul” tranzițiilor și schimbărilor, marcând evoluția trecutului spre viitor, de la o viziune la alta, de la o stare la alta și de la un univers la altul. Aceasta ambivalență se remarcă, în
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
sau separatisme. Toți ce care au scris și publicat în afara granițelor țării au fost marcați profund de experiența exilului, la fel cum cei rămași acasă au fost influențați de problemele politice care afectau societatea din care făceau parte. ( George Roca - „Însinguratul”) „ ... Cât de dulce-i aerul de țară ... mai ales când pleci la coasă ... îți pui coasa pe umăr și o iei agale câtre fâneață ... pe drum dai bună ziua și te lași purtat de prospețimea dimineții ... nici nu știi când ajungi
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
urechi; cine poate fi răspunzător de visele noastre, de orbecăirea zilelor prin care ne ducem existența, paradoxuri sau evoluții contrare, timpul ca o pepinieră a deznădejdii care vine pe laptele zorilor, trezindu-mă din coșmaruri, ca pe majestatea sa holderlin, însingurat, cufundat în tristețe, cu care adesea intru în vorbă; el mă învață despre călătoria în nirvana, despre hieroglifa pictată peste cer din care fug încet umbrele amintirilor, despre pasărea cu ciocul de aur ca dar al morții unde există fum
PARADOXURI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366035_a_367364]
-
au fost aș ascuți din nou uitatul meu topor dar gândul mi-l întorc știind că n-are rost prietenii și leatul copiii-și duc la școală și frații mei mai mici toți luptă să și-i crească doar eu însingurat, ca dărâmat de-o boală mă flutur printre toamne ca-ntr-un ținut de iască mă răsucesc prin toamna asta ca un vânt mai sec ca un sărut de circumstanță ... Citește mai mult POEMUL TOAMNELOR MELEmă răsucesc prin toamna asta
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
prin toamne ce parcă nu au fostaș ascuți din nou uitatul meu topordar gândul mi-l întorc știind că n-are rostprietenii și leatul copiii-și duc la școalăși frații mei mai mici toți luptă să și-i creascădoar eu însingurat, ca dărâmat de-o boalămă flutur printre toamne ca-ntr-un ținut de iascămă răsucesc prin toamna asta ca un vântmai sec ca un sărut de circumstanță... XVI. ION IANCU VALE - TAINA SCRISULUI (19) - ÎNGER SECHESTRAT, de Ion Iancu Vale
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
i-o catedrală./ Așteaptă îngerii pe rând să vină/ Să o contemple și să ia lumină:/Frumoasă, blândă, nouă, ireala.// (Magnolia înflorind...”). Comuniunea cu natura, iubirea pentru fauna și floră „piciorului de plai” de la Cernica, a cateorva frunze căzute și însingurate, atinge apogeul milei și al sensibilității poetice: „Am adunat de pe jos/câteva frunze căzute/înfrigurate de plâns//Le-am luat cu grijă/și le-am pus în chilie/pe masa de scris.// Am zis: să fie cât mai aproape/ Iarnă
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
că forma și esența acestor creații, profesiunea de credință sau misia se înscrie în poezia religioasă, cu atât de mulți reprezentanți (pornind doar de le Roman Melodul), încât dacă ar fi antologați s-ar constitui într-o încăpătoare biserică sau însingurată mănăstire. Aș aminti aici doar câțiva poeți excepționali, cum ar fi Rainer Maria Rilke, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Dosoftei, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ioan Alexandru, Daniel Tulcea, Virgil Mazilescu. Poezia religioasă ( și implicit poeții religioși) este ( sunt de
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
ce se întâmplă cu el, omul privește la televizor la „evenimentele-știri“. În consecință, ne putem întreba ce mai poate să spună pustia omului contemporan? Ce înțeles poate să dea el părinților pustiei? Poate să creadă că este vorba despre niște însingurați aflați la periferia existenței, care nu și-au găsit rostul în lume. Cum va înțelege el că acești părinți „nu s-au retras în pustie pentru a se sălbătici, ci pentru a îmblânzi în pustie sălbăticia lumii acesteia“? „Plânsul este
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
și încearcă unele sentimente de compasiune față de ei, care stau adeseori stavilă tuturor intemperiilor și sunt supuși presiunilor atmosferice. Personificare lor este evidentă: „Tot din lipsa ploilor, munții cu expoziția expusă la Soare se arătau ruginiți și triști și mai însingurați decât de obicei”. Autorul folosește în roman anumite tipologii, de pildă, a lui Pompei, turnătorul de profesie, afaceristul care caută numai chilipiruri, însoțitoarea care caută să profite de banii bancherului ori ai afaceristului (în concepția lui Elizeu - mafiot) ș.a. Acțiunea
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
aruncări în fundul iadului ocnelor... Pe când răul indică scene de spectacol orgiastic, ridicări de statui de idoli, sacralizarea puterii, dictate, doctrine pro-putere, sfâșieri, fără minimă încercare din partea legii, de a fixa limitele urcării în spinarea celor mulți. Sosește Crăciunul! Gigi Becali, însingurat, trist, înlăcrimat e crucificat după gratii. Fără el țara pierde un om care îi ajută pe cei ce nu se pot salva! În țara înădușită de plâns, sosește Crăciunul și vin cu ninsorile, cernându-se de sus, apăsările neîndurărilor. Din
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
golea izvoarele de ploaie și sânge de pe muntele de sare crescut din fiecare suspin la rugăciunea de seară. De ce ai plecat fără să-mi răspunzi? Cădeau poveri pe umerii unei așteptări confuze, amestecate cu teama nedefinită a nenorocirii. ca frunzele însingurate te-ai lăsat dus, spre mine, nesigur și înfricoșat de moartea parșivă, desprins din țintuirea încăpățânării și a ignoranței nemărturisite. ce greu ți-a fost să-ți recunoști slăbiciunea și să mă privești în ochi! -sunt bolnav, ai șoptit cu
DE CE NU M-AI IUBIT? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351955_a_353284]
-
televiziuni au fost aceleași dosare penale cu bandiți de când lumea, aceleași fufe siliconate, aceeași comentatori agramați, stupizi, banali și venali! Adică, a fost prezentă doar Lumea în care trăim din ce în ce mai disperat, goliți de esențe, tot mai departe de noi înșine, însingurați și cu abandonul vieții în gât! Contestatarii Pe fondul acestei realități percepută din inima majorității românilor au apărut voci care contestă Ziua Armatei. Sau cel puțin data la care este ea sărbătorită. Pardon, bifată! Cică asta de acum este una
ZIUA ARMATEI ROMÂNE – ÎNTRE IPOSTAZE POLITIZATE ŞI MESAJ IDENTITAR de MIRCEA CHELARU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352284_a_353613]
-
nr. 674 din 04 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Îl priveam și vedeam în fața mea un metru și un pic de lumină. Ochii lui cântau bucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută, basmul devenit amintire. Zâmbetul lui alunga cel mai însingurat gând și făcea să se risipească orice urmă de pas pierdut. Și am plâns. El nu a înțeles nici măcar o clipă sensul acelor picături născute pe obraz, izvor într-un deșert uitat de ani. Atingându-l m-a întrebat de ce
DOAR LACRIMI ÎN TĂCERE... de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351259_a_352588]
-
fiu eu, aici, altceva decât un Lup flămând și însetat de artă lungă și viață grea în Fortăreața Carpatică din Terra Mirabilis, care urlă de unul singur la Lună și nu-l mai aude nici o Diană-Luna-Hecate? Urlă Lupul apolinic și însingurat în pustietățile mioritice... urlă la Minunata doamnă a lunii argintii, care l-a prins în lanțuri universale de femei... Urlă la lună și la stele, dar măcar știe cine a rupt în 1994 dublul lanț genetic, departe de Troia, și
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
adunând, Opalină zeitate pe-anotimpuri lăcrimând; Tu, făptură diafană, dalbă floare de cais, În livada vieții mele, ești poema ce n-am scris. Parfumatele ocheade strâng toți fluturii din crâng Și-n eterică simțire, îngeri în petale plâng. Cad priviri însingurate - două lacuri clipocind - Și scânteie-n clar de lună spre iubire vălurind. Se cutremură dorințe prin cotloane sidefii, Murmur sfânt ne primenește rătăcirile târzii; În tăcerea de pe buze, sfere de lumini se strâng, Iar sub gene-nzăpezite stele-n doruri
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
trupului și sufletului, întreabă pe sihaștri întâlniți în drum. La aceste întrebări, găsind răspunsuri diverse pe baza cărora își dă răspuns sieși, le-a adunat în sfântă "Carte a Convorbirilor". A cercetat în pustia deltei Nilului pe foarte mulți sfinți însingurați timp de șapte ani. După un timp prin anul 401, este văzut în compania foarte scumpă lui aceea a sfanțului Ioan Gură de Aur. Dar n-a trecut mult timp că iată, Sfanțul Ioan Gură de Aur - victima a lui
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
atâta foc încât părea că toată inima i se scurgea în cânt. Ivan era de statură medie și avea un scurtuc, țesut de nevasta lui. El era întotdeauna tăcu. După ce i-a fost ucisă familia, el a devenit tot mai însingurat. Ani de zile a umblat cu oile unui boier care îi era și unchi. - Dar cum și-a pierdut familia Ivan? - Apoi asta este o poveste mai îndelungată. - Ascult unchiule, iar între timp mai notez și în caiet . - Bine faci
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
-o cu alta, poate mai adaptată sau, poate mai apropiată de spiritul vremii. Și totuși simt nevoia să te protejez, nu prea știu cum, de la distanță, ca un părinte sau frate mai mare. Așa ca de la un singuratic la o însingurată (!). Greșesc oare? Însingurată, pentru că eu așa te văd, vis-a-vis de această lume rău așezată. Lume care împrumută din ce în ce mai multe din apucăturile fiarelor pădurii. Care fiare, nu știu însă ce este lăcomia, răutatea, cruzimea, egoismul rapace, decât dacă le vor învăța
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]