1,710 matches
-
vreodată... Ăsta e simțul tău de dreptate? Să-i pui doi oameni care au trecut Împreună prin atîtea nenorociri să se Înfrunte? Omoară-l tu! Știu că-ți place să omori... Știu că urăști toată omenirea pentru că nu e la fel de Înspăimîntătoare ca tine... Acum ai un bun prilej ca să te răzbuni... Ucide-l și lasă-mă pe mine În pace! - Un rege nu ucide niciodată cu mîna lui, Îi aminti Oberlus cu o voce foarte liniștită, aproape amuzată. Și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
erupția vulcanică, milioane de pești veniră la suprafața apei, atrași de lumina puternică, iar bătrînul căpitan plînse fără contenire și fără să Încerce să se ascundă, privind neputincios cum vaporul lui dispărea pentru totdeauna, iar echipajul pierea În cea mai Înspăimîntătoare moarte posibilă. - Monstru blestemat! strigă el de mai multe ori. Monstru blestemat! și s-ar fi zis că nu era În stare să-și mai amintească nici un alt cuvînt, ca și cum mintea i s-ar fi Încețoșat, anihilată de impresia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cele din urmă, o obligă să se Întoarcă și Îi strînse cu putere fața, apucînd-o de bărbie: - Privește-mă! Îi porunci. Îți par cu adevărat o ființă umană, o persoană? - În fața afirmației ei mute și terorizate, rîse amuzat. Cea mai Înspăimîntătoare dintre toate, nu-i așa? Dar tot un om rămîn, pînă la urmă - plescăi din limbă. Nu există decît un singur lucru pe lumea asta care să stîrnească mai multă spaimă decît chipul meu - făcu o pauză. Eu Însumi - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și la copilul ei, Întrebîndu-se de mii de ori dacă, așa cum voia să creadă, acesta avea să se nască normal sau, dimpotrivă, avea să-i semene tatălui. Se surprindea uitîndu-se cu atenție la chipul Iguanei Oberlus, Încercînd să verifice dacă Înspăimîntătoarea lui sluțenie se datora numai unei probleme de gestație sau dacă era vorba mai degrabă de o tară ereditară, pe care și copilul ei avea să o moștenească. Iubea acel copil. Chiar dacă era fiul cui era și se simțea neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
autoritatea soțului sever care-și cere drepturile cînd se Întoarce acasă, obosit după o zi de muncă. S-ar fi zis că relația lor, acea deosebită și ciudată „lună de miere” pe care o trăiseră - violentă, sfîșietoare, respingătoare și aproape Înspăimîntătoare -, se terminase și pătrundeau, ca atîtea alte cupluri, pe cărarea lungă, Întunecată și Întortocheată a lehamitei și ranchiunii Împărtășite. CÎnd mama lui Diego Ojeda primi vești despre crima comisă pe Insula Hood, la care fuseseră martori oamenii din echipajul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prin urmare cu totul ilogic să presupună că cele patru calamități erau legate Între ele Într-un fel oarecare. Cheia trebuia să se afle, după toate probabilitățile, la misteriorul criminal, pe care unele glasuri Îl identificau deja cu Iguana Oberlus, Înspăimîntătorul harponier de pe Old Lady II care dezertase de pe vaporul lui cu cîțiva ani În urmă. Doña Adelaida Ojeda, care În pofida timpului scurs refuza În continuare să accepte moartea primului său născut, a oferit prin urmare o sută de dubloni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Însoțitoare a oamenilor de pe balenieră. Păsările marine, care pentru o vreme se antrenaseră găinățîndu-se În capul lor, Încetară să mai zburătăcească În juru-le și se Întoarseră la cuiburi odată cu căderea Întunericului, iar În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val, nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv, ca și cum, În loc de ființe omenești, prizonierii s-ar fi transformat În roboți, În mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care se deschidea sub picioarele lor, nici măcar de posibila prezență a rechinilor. Singurul lucru de care-i păsa era să simtă mîngîierea apei de-a lungul trupului, care i-ar fi Îngăduit să uite, fie și pentru numai cîteva clipe, Înspăimîntătoarea monotonie de a sta așezată, ore și zile Întregi, la prova unei bărci care nu Înaintase nici un metru În acea absurdă călătorie În care o ființă de coșmar Îi conducea dinspre nicăieri spre niciunde. Se gîndi să se Îndepărteze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi vrut, ar fi rămas, oricum era singurul client, dar Ali Mehmet avea chiar dreptate. Ce să mai facă în Medgidia, să se distreze cu tătărușcile? N-ar fi fost de lepădat, dar auzise cîteva lucruri de-a dreptul înspăimîntătoare despre anumite beteșuguri asiatice de care nu mai scapi toată viața, așa că... Și-a strîns lucrurile la repezeală, într-un fel îi părea rău că pleacă, Mehmet Ali i-ar fi spus tot felul de povești cu Cocoș ăla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la Comana la Vladia să cumpere cu cîțiva lei mai puțin aceleași mărfuri pe care domnul Bercu le aducea chiar din depozitul en-gros local? Pe scurt, era de acum evident că Vladia se îndrepta cu pași siguri, e drept nu înspăimântători de mari și de repezi, către o amorțire generală. Mai delicat era faptul că oamenilor nici că le păsa cu adevărat, se obișnuiau destul de repede cu orice nouă lipsă, cu orice calamitate. După aproape cinci ani de cînd Șerban Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bănci, acțiuni, electricitate, asigurări, charleston, jazz, piscine. Desigur, primul semn a fost aviația. Lumea privită de sus. Aproape toți cei care au fost printre primii oameni care au privit pămîntul de sus s-au prăbușit, au intrat cu o forță înspăimîntătoare în țărâna care i-a primit cu totul și cu totul nepăsătoare. Poate cu o nepăsare mai mare decît aceea cu care primise pe toți ceilalți morți care nu se făcuseră vinovați de un asemenea hybris. Fiind un norocos, Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a contat, nici pe uscat, nici pe mare, nici în văzduh, a ajuns, în nici un deceniu, o mare putere, care impune respect. Dacă acolo a fost posibil, domnilor, și știți la ce mă refer, la dezbinare, la orgoliu, la diferența înspăimîntătoare de la un capăt la altul al țării, aici, unde avem un popor învățat cu sacrificiile, care habar nu are ce este acela orgoliu, care trăiește la fel, vorbește la fel, gândește la fel în orice colț al țării, aici de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plină forță, fără compromisuri. Dacă ducele Italiei a reușit să facă din macaronarii, din trubadurii lui un popor de soldați capabili să inspire respect, noi de ce n-am putea? Pînă și apa, dacă știi s-o îngheți, devine puternică, rezistentă, înspăimîntătoare! Totul este să știi cum, să găsești calea cea bună! Ți-am spus de la început totul pentru că am fost încredințați și sîntem încă, domnule adjutant, că vei ști să alegi calea adevăratului soldat. O cale grea, dar care este însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ordine! Sfînta ordine care duce la pacea socială și la măreția neamului." Și cu o forță neobișnuită lovi tava și paharul de zidul camerei, arătînd privirilor îngrozite ale directorului Mihail un pumn uriaș care se închidea încet, degajînd o violența înspăimîntătoare. "Aici, în mîna asta, o să strîng hățurile, să se știe că există un stăpîn!" Mihai Mihail se strecură pe lîngă trupul încremenit al prințului Basarab Cantacuzino, unul dintre acei prinți care nu doar nădăjduiesc, ci chiar vor să ajungă voievozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
căldura. Încep cu beri, domnule Mihail, vă seama că nu este vorba de nici un fel de aristocrație, beri, mititei, cîrnăciori, un fel de chermeză, numai că totul e pe tăcute, pe înfundate. Intră în grupuri de cîte cinci, caraghioși și înspăimîntători totodată, cinci cămăși negre cu centură și diagonală, cu insigna în piept, albe, galbene, albastre, depinde de rang, cu stilet la șold, încruntați, mestecă mărunt, încet, își mișcă alene capul pentru a privi în jur, de parcă ar avea gît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
inspectorului Bîlbîie, de altfel prieten al său, nu-i plăcea mai ales cum decurgea această întîlnire, în care chiar moartea lui Bîlbîie trecea pe un plan secund, iar faptul că el trebuia acum să trădeze pe cei care, caraghioși ori înspăimântători, cum or fi, nu s-au ferit de el, care au avut încredere în el, îl indispunea cumplit. Iar pentru un gentleman, sportiv, cu simțul fair-play-ului a fi indispus de propria persoană însemna a fi într-o fundătură. Îl indispunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceleași mijloace, folosind aceleași principii în două cazuri complet opuse. În primul caz, cel al banditului Cocoș, realitatea nu era decît pură imaginație, iar în cel de-al doilea, al Vulturului Alb, imaginația devenea cu fiecare clipă o realitate aspră, înspăimîntătoare, care putea ucide. Primul căzut a fost chiar el. Putea avea altcineva o vină în afară de Leonard Bîlbîie? Sigur că nu, doar de la început Serviciul stabilise regula "întotdeauna, mortul e vinovat". Parcă scăpase de o mare povară și avea chiar îmbucurătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cele din urmă se trântiră jos, doborați de emoție, și îl cercetară mai de-aproape. — De unde-o fi venit? întreba Vetéa Pitó, dând glas gândurilor tuturor. Niciodată nu mi-aș fi închipuit c-ar putea exista o ființă atât de înspăimântătoare. —Nu-i de pe insulele astea, răspunse Chimé convins. Nici de pe Marchize, Australe sau Tonga. Trebuie să fi venit din Al Cincilea Cerc. Asta e clar, remarcă Tapú Tetuanúi. Nimeni n-a auzit vreodata vorbindu-se despre așa ceva... Făcu o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
având în mâini cuțite bine ascuțite, făcute din cochilii de scoici, înțelese dintr-odată care erau adevăratele lor intenții și începu să scoată niște urlete guturale, căci nu mai avea decât un ciot de limbă. Fu, într-adevăr, un spectacol înspăimântător, care avea să rămână gravat pentru totdeauna în memoria celor care n-au avut precauția de a-si întoarce privirea. Câteva minute mai tarziu, cănd Hinói Tefaatáu, tremurând tot, se ridică, ținând în mână pielea sângerânda a nenorocitului, între lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bucura" de interesul lui într-o perioadă încâlcită, ce-o făcea mai irascibilă ca niciodată. Întârziase într-o seară nepermis de mult. Ajunsese în raza blocului când o haită de câini se repezi la ea, lătrând și arătându-și colții înspăimântători. Luana paraliză de spaimă. Începu să țipe isteric. Din umbra copacilor, un bărbat se grăbi s-o apere. Ridică ochii spre chipul protector și întâlni privirea caldă și umilă a lui Radu Noia. Înțelese, atunci, ceva ce nu credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
seama că În casa asta nouă, alături de omul speriat și care Îl speria, avea să treacă peste acel sentiment. Erau multe lucruri de care să se teamă În viața asta nouă, dar teama nu mai era ceva nemăsurat, tulbure și Înspăimântător. Era ceva care putea să fie stăpânit. Acum știa. În felul ăsta izbutea să adoarmă. A tot dormit În zilele acelea de la Început. În cele din urmă s-a apucat să cerceteze locul, mai Întâi timid, aventurându-se În afara camerei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stridentă, discordantă, misterioasă, niște sunete și niște ritmuri de neînțeles pentru o ureche occidentală. Răsunau cimbale, gonguri, clopoței și mai cu seamă ropotele tobelor, care se Înălțau și coborau fără Încetare. Au apărut personaje fantastice, urlând cu sălbăticie de după niște Înspăimântătoare măști demonice. Karl nici nu clipea, de teamă să nu piardă cel mai neînsemnat amănunt. Avea aerul unui rătăcit, neajutorat, care pășise Într-o lume necunoscută, unde nimic n-avea Înțeles, unde devenea iarăși copil. Margaret a resimțit dintr-odată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că sunt vise. Acelea sunt amintiri. Adam e Încredințat de asta, cu toate că doarme. Sunt amintiri din Viața lui Trecută. De-a lungul acelei nopți, imaginile Îi apar ca alte dăți, atâta doar că nu se mai pierd În acel gol Înspăimântător și nici nu licăresc palid la țărmul visului. Sunt, dimpotrivă, purtate de curenți asemenea rămășițelor vreunui naufragiu până se adună laolaltă și alcătuiesc o plută de amintiri. Se află Într-o cameră, o cameră mică, pătrată, cu pardoseală de ciment
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
simplu de imagi nat aceeași banderolă pusă pe ochi. Tocmai pentru că țineau să arate ca niște luptători Dayak arătau atât de ridicoli, și-a zis ea. Nu se putea stăpâni să nu râdă văzându-le Înfățișările grotești. Încercând să pară Înspăimântători, arătau neputincioși, jalnici, cu șlapii lor și cu șorturile de nylon și cu maiourile decolorate de atâta purtare, pe care scria Țin’te bine! Ești din generația Pepsi! Treceau și grupuri de tinere cu pantaloni și bluze sobre, cu dra
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
te-ai aștepta că viața să imite artă atât de îndeaproape. — Poetic? întreba Eleanor. Să fii făcută fărâme într-o mașină? — Da, dar urmărită de paparazzi... Furiile mass media. Și omorâta împreună cu noul ei prieten. Dragoste și moarte. O simetrie înspăimântătoare. — Chiar trebuie să transformi totul în literatura? îl mustra Eleanor. A fost o femeie adevărată, ce Dumnezeu! O femeie în floarea vârstei. Și mama a doi băieți. — N-am știut că i-ai dedicat chiar atat de mult timp, zise Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]