2,199 matches
-
care dispărea În furtună: — Un tren sau două pe zi, asta-i tot. Nu-i de mirare că roșii provoacă tulburări. — Au fost tulburări? — Tulburări? Să fi văzut! Toate depozitele de marfă În flăcări, poșta dărâmată la pământ. Poliția era Înspăimântată. În Belgrad s-a instituit legea marțială — Voiam să trimit o telegramă de acolo. Va trece oare? Mașina urcă gâfâind În viteza a doua o colină mai mică și ieși Într-o stradă de case de cărămidă, mizerabile, cu reclame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îl lovi peste mână, dându-i-o la o parte: — Așteptăm. — Așteptăm? repetă omul. Apoi explică precipitat: — Sunt soldații. Ar fi mai bine să ne cărăm. N-avea de unde să știe că Myatt era gata-gata să-i urmeze sfatul. Era Înspăimântat - văzuse În atitudinea soldaților față de el spiritul care făcea posibile pogromurile -, dar rămase neclintit. Nu era destul de convins că făcuse tot ce-i stătuse În putință ca s-o găsească pe fată În Subotica. — Vin, spuse omul. Pe drumul dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu era nimeni În jur. Adună o mână de zăpadă, se Întoarse În magazie și Închise ușa după ea. Curentul iscat de Închiderea ușii Îi stinse făclia. Tânăra Îl chemă pe doctorul Czinner, dar nu auzi nici un răspuns și se Înspăimântă la gândul că acesta ar putea fi mort. Cu o mână Întinsă În față, Înaintă și se lovi imediat de zid. Așteptă o clipă Înainte de-a face o nouă tentativă și se bucură când auzi o mișcare. Se deplasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
El mi l-a dăruit.“ Parcă așa zise, cred... da... sau... — Da’ spune odată! o muștrului Lauren. Nu mă mai stresa atâta. Încerc să redau exact, replică Marci neliniștită. Am tras adânc aer În piept și mi-am ținut respirația, Înspăimântată la culme. —Așa, i-am spus Sophiei că „El i-a dăruit și soției lui același colier“, la care Sophia zise că El trebuia să facă asta după ce soția lui a văzut-o purtându-l la Megève. Ea crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se adună și se iuțesc sau se împrăștie, mai încet, dar nu vor să contenească. De sub podea, cineva urlă versurile unui cântec. Sunt oameni care simt nevoia să audă tot timpul televizorul, radioul sau combina. Oameni pe care liniștea îi înspăimântă. Ăștia sunt vecinii mei. Obsedați de sunet. Alergici la liniște. Prin toate zidurile pătrund râsetele morților. Asta înseamnă în zilele noastre căldura căminului. Un asediu al zgomotului. Întorcându-mă de la serviciu, am făcut o escală. Omul din spatele casei de marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fac lucrurile pe care nu vreau să le fac. Să-l opresc pe Nash. Să mărturisesc la poliție. Să-mi accept pedeapsa. Trebuie să mă răzvrătesc împotriva mea. În loc să te urmez în paradisul tău, trebuie să fac lucrul care mă înspăimântă cel mai tare. Capitolul 40 Nash mănâncă un castron de chili. Stă la o masă din fundul barului de pe Third Avenue. Barmanul e prăbușit de-a latul barului, cu mâinile încă legănându-i-se deasupra scaunelor. Doi bărbați și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înaintea mea?! Sînt atîția medici, care-l puteau înlocui, oricîte urgențe ar fi avut... Poate nu la fel de buni ca el, dar..." În ferestre nu se mai aude viscolul, semn că deja zăpada le-a acoperit. Aura înțelege asta și se înspăimîntă, sărind în picioare, gata s-o rupă la fugă, dar încotro? Acoperiți de zăpadă, ar putea muri de frig și, din cîte știe ea, de frig se moare încet, fără durere, aproape pe nesimțite, parcă te-ar cuprinde somnul. "Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-a culcat fruntea pe o masă iar tatăl, călare pe un scaun, a dormit cu bărbia în pumni, să-i supravegheze. În ciuda vinului băut, profesorul n-a adormit prea repede. Un timp l-a frămîntat ultima discuție cu Lazăr, înspăimîntat de amenințarea acestuia, că abia după ce l-a văzut dormind de-a binelea, cu obrazul pe teancul de programe, a îndrăznit să meargă după paravanul de zid, la toaletă, grăbindu-se să iasă cît mai repede din culoarul întunecos. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simțit cu atît mai jignită mereu, cu cît tu, știindu-mă mama Doinei... Mama Doinei! exclamă Mihai furios. Mai degrabă aș fi jurat că-i ești soră, decît... Maria face un gest brusc, de fiară lovită. Mihai s-a oprit, înspăimîntat: în fața lui, stă o femeie încremenită, cu ochii mari, ficși, cu buzele întredeschise, gata să exclame ceva. O vede cum face o mișcare scurtă, aruncă paharul peste hîrtiile de pe masă, frînge țigara ca pe un băț, contractă nervoasă pumnul, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai făcut de te sictirește continuu? Dar dumneavoastră ce i-ați făcut? întreabă Mihai senin și, pentru că-l vede pe Săteanu perplex, zîmbește: Cred că așa e felul doamnei, așa se poartă cu toți..., chiar și cu dumneavoastră precizează el, înspăimîntat de gîndul că Săteanu ar bănui adevăratul conflict dintre el și Maria. Se observă de la o poștă. Aveam impresia că măcar în aparență... murmură Săteanu. Ooof, 'tu-i mama ei de viață! oftează el obosit și-și lasă fruntea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uite... Știți ceva, ia stați jos face Lazăr semn spre masa unde au stat aseară, pe care mai sînt încă teancurile cu programe de sală. Bateți cărțile! Aici?! Nu fi... vrea profesorul să protesteze, dar imediat începe să amestece cărțile, înspăimîntat de înfățișarea tînărului. Lazăr le taie, apoi le ia în palma stîngă, în timp ce cu dreapta aruncă urgent în fața profesorului cinci cărți, apoi cinci sieși. Priviți-le. Ful de popi! exclamă profesorul. Ful de dame spune Lazăr calm, fără să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fii o parteneră ideală în munca artistică; ți-am dorit de multe ori prezența, chiar aseară, la vizionare; prezența și opinia conchide Mihai, sărutînd locul dezgolit. Aura murmură ceva aducînd a rămas bun și se grăbește spre intrarea în bloc, înspăimîntată de vorbele lui Mihai. "Trebuie să rup invitația! se înfurie, nervoasă că nu-și poate trage mănușa, în care a băgat biletul, dar, intrînd în apartament, se oprește rezemată de tocul ușii: În fond, n-am mai ieșit de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deja. În ce parte? îl întrebă arhitectul pe Dorin, imediat ce doctorul pleacă. Încolo arată tînărul spre fereastră. Arhitectul se ridică și, pocnind rar cu bastonul în cimentul de pe jos, privește atent grinzile care susțin acoperișul, măsurînd din ochi unghiurile drepte, înspăimîntat la gîndul că greutatea zăpezii ar putea surpa acoperișul. Mihaela, preocupată să-și îmbrace șorțul alb, radioasă ca orice femeie grasă, trezită după un somn bun, își face apariția dincolo de bar, urmată de Sultana, îmbrăcată în capot, morocănoasă, încruntată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-l dorea de mult. S-a înscris la școala de șoferi. În sâmbăta aceea, în timp ce Dan schița dulăpiorul pe hârtie, cu un creion special, Carol bălmăjise speriată ceva și se dusese să se ascundă la etaj, în pat. O înspăimântase un interviu de la televizor, dat de tatăl lui Julio Iglesias, un ginecolog spaniol de renume. Fără să vrea, își desfăcuse șlițul și își scosese chestia. „Isuse! Chiar am făcut-o, chiar mi-am scos-o!“ urla rațiunea din ea. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și ostași. Administratorii se ocupau de organizarea ceremoniilor, grădinarii de cultivarea legumelor și fructelor necesare oficierii ritualurilor, iar ostașii, de paza complexului. Pentru protejarea eficientă a zonei de veci, împărații ceruseră sfetnicilor să născocească și să răspândească povești care să înspăimânte și să-i țină la distanță pe posibilii intruși și au izolat perfect mormintele. Palatul subteran al fiecărui mormânt degajă o atmosferă cel puțin misterioasă. Această stranietate este prezentă din plin în mormântul Ding, cel mai misterios dintre cele 13
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
el, apoi a poruncit executarea războinicului. Capul și corpul lui Chiyou au fost înmormântate în două locuri, departe unul de celălalt, de teamă ca nu cumva după moarte, duhul lui Chiyou să bântuie în continuare. Imaginea lui fioroasă dăinuia și înspăimânta chiar și după executare. Împăratul Galben a imprimat figura lui Chiyou pe steagurile armatei sale, pentru a-și încuraja soldații în luptă și pentru a-i intimida pe adversarii săi. De altfel, Împăratul Galben a fost un om talentat care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
până la capăt, curajos și demn ca fratele meu Filip, că anumite chestii trebuie asumate, din moment ce până și ceva atât de grav și cumplit cum e trădarea lui Dinamo cu Steaua se poate explica, justifica, scuza, totul e să nu te înspăimânți și să nu dai bir cu fugiții, ci să stai calm și să înfrunți faptele, oricât de mișelești, cu argumente solide, cu puncte și subpuncte, astfel încât vina de a fi pactizat cu diavolul să se șteargă, să fie uitată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic de frică. Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam să alerg Înapoi acasă, la siguranța și căldura librăriei, Însă eram Înspăimîntat la gîndul de a mă despărți de mama. Cel mai tare mi-era frică de camioanele ce treceau ca tunetele pe lîngă noi din cînd În cînd, cu farurile lor ce aruncau umbre uriașe pe pereți, deși mama nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lume ca să scormonesc după mîncare, mi-am folosit cea mai mare parte a orelor nopții citind și plimbîndu-mă prin librărie și mi-am petrecut cea mai mare parte a fiecărei zile În Balcon sau Balon, cu ochii lipiți de prăvălie, Înspăimîntat de perspectiva că aș putea pierde ceva din ce se petrece dedesubt. De două ori, am fost atît de obosit noaptea Încît am adormit pe o carte și de fiecare dată m-am trezit tresărind la auzul cheii răsucite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
muzical. Inițial a fost plăcut, Însă apoi, cînd nu voia să se oprească nici măcar după ce am Început să mă sufoc, ba din contra, continua să mă Îndoape cu forța, visul s-a preschimbat În coșmar. M-am trezit tușind și Înspăimîntat. Am Încercat să vomit, Însă n-am fost În stare. A doua zi dimineață m-am simțit și mai rău. Eram amețit și aveam o tuse dureroasă și un vîjÎit În urechi, ca o apă care curge năvalnic. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de radiator și tablouri de bord, îmbinări dintre cot și rama cromată a geamului, vulvă și carcase pentru cadrane, rezumau posibilitățile unei noi logici create de acele artefacte multiplicatoare, erau codurile unui nou mariaj dintre senzații și posibilitate. Vaughan mă înspăimântase. Perfidia cu care îl exploatase pe Seagrave, profitând de fanteziile lui violente de șofer sonat, mă avertiza că probabil ar fi mers până-n pânzele albe ca să profite de situația imediată. Am accelerat în timp ce traficul ajungea la intersecția de pe Western Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
amândoi separat dragoste cu Vaughan. - Nu eram la volan - am lăsat mașina în parcarea aeroportului. Întinse mâinile și mă prinse de coate. - Oare să fi fost intenționat? - Unul dintre curtezanii tăi? - Unul dintre curtezanii mei. Deși trebuie să fi fost înspăimântată de atacul lipsit de explicație asupra mașinii, se uită la mine cu o privire calmă cum o examinez. Am pipăit zgârieturile de pe portiera stângă și de pe panourile caroseriei și am explorat cu mâna șanțul adânc ce se întindea cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
neobservate și acum. Revoluția a fost până la urmă opera celor cărora li s-a acrit de lehamite, ca țăranului răsculat, de ștevie. [...] Ca la toate revoluțiile noastre, și efectele celei din 1989 s-au stins repede. O schimbare dureroasă ne înspăimântă în continuare (cum ar fi venirea la putere a unui partid de dreapta!), mai mult decât un prezent fără ieșire. Majoritatea oamenilor politici nu pot comunica cu aleșii lor. Această neînțelegere irită pe toată lumea. Agitația sterilă în care trăim crește
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din politică, decât cu picioarele înainte. Comunismul a creat un tip de putere, care nu-ți cere competențe. Cred că nu mai este nici un război între cei doi (Iliescu și Năstase). PSD-ul se află în cădere și toți sunt înspăimântați. Acum, ei sunt reuniți. Toți se luptă acum să stopeze căderea PSD-ului.” Ștefan Radu atinge (într-un articol) problema fiscalității de la noi (în asentimentul lui Cristian Tudor Popescu): „Problema fiscalității la români pare a constitui un fel de permanență
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dată cînd faci ceva care nu-mi place, am să-ți trag douăzeci de bice, iar dacă ofensa e mai gravă, o să-ți tai un deget sau o mînă - zîmbi, iar rictusul gurii lui, cu dinții mîncați de carii, o Înspăimîntă și mai tare, dacă era cu putință, decît indescriptibila lui sluțenie. Pot fi foarte crud cu tine dacă Îmi propun asta continuă el. Așa că urmează-mi sfatul: mărginește-te la a-mi ține casa curată, pregătește-mi mîncare bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]