1,110 matches
-
copilul mai înduplecase câțiva trecători, ar fi putut să-și cumpere liniștit o pâine. În loc să-i mulțumească, copilul aruncă moneda pe jos și începu să înjure așa cum nici oamenii mari nu aveau obrazul să o facă la ea în sat. Înspăimântată, mătușa culese moneda, își mai făcu câteva cruci și se grăbi să ajungă acasă la nepotul ei. Paulică era un copil bun. Saveta îl educase bine, așa cum trebuia, cu frică de Dumnezeu. O omeni cu o masă de doamnă adevărată
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
pentru oaspeții de la petrecere.În același timp mama sa spăla vasele împreună cu o altă angajată a restaurantului.Se apropie de tatăl ei făcându-i semn discret că trebuie să-i vorbească. Ștefan Teodoroiu ridică ochii o clipă și văzând privirea înspăimântată a fiicei zice: -Ancuța ce se întâmplă?Ai probleme afară cu stricații ăia? -Nu tati! Acolo se întâmplă ceva oribil, o adevărată crimă pe care eu vreau neapărat să o împiedic dacă nu o fi deja prea târziu!Las-o
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
multe încât nimeni nu le-ar fi putut transporta decât cu trenul, nu-i așa? După urmele din iarbă și după câte coșuri erau, aș zice că avem chiar un grup de hoți, nu numai un hoț! Mica își duse înspăimântată lăbuțele la botic. De ce să dorească cineva să fure toate ouăle? Îl urmări cu ochișorii mari pe iepurașul detectiv care scoase din dulap o lanternă și un rucsac plin cu tot felul de unelte necunoscute pentru ea. - Relu?! - Ar fi
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe-un petec de crâng Umbrele se frâng Și în luminiș Tainic ascunziș S-a pitit cu frică O mioară mică Pierdută de turmă Și rămasă-n urmă... Plânge-nspăimântată Și însingurată Căci i-e tare dor De al ei Păstor Și de frații săi Ce-au ajuns prin văi, De iubirea lor Tare-i este dor... Și mioara mică Tremurând de frică Către cer privește Și încet șoptește: ”O
O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367028_a_368357]
-
agite neliniștită, apoi îi apropie cu precauție tamponul îmbibat de spirt de nas. Desire se agită și începe să strănute și să se zbată, gemând de durere, foarte posibil provocată de rana de sub sân. La un moment dat deschide ochii înspăimântată și Anca îi acoperă gura cu o batistă de teamă că va țipa și privind-o îi face semn cu degetul să nu țipe. Ea se trezise de-a binelea și văzând fata aceea tânără a cărei față și-o
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
nu erau simple absurdități. Am decis să mă conving sperând că poate e o greșeală, însă din păcate nu era. - Nu e posibil! Nu! Marco nu putea să-mi facă una ca asta, cred că aveai halucinații! Protesta cu voce înspăimântată Desire. - După ce s-a întors Nicola l-am văzut plecând afară pe un altul. Atunci am lăsat un moment lucrul și m-am furișat către plajă să vă caut. Lucrând deseori la localul acesta, cunosc bine locul. După ce Nicola s-
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
final se reține și „ruga“ de a nu fi lăsat singur: Cuvintele mă ajung din urmă. Ele detună pe timpanul întins / între ceea ce este / și ceea ce nu este. // Cresc înapoia mea, cresc înapoi, / în amintire, / azvârlind o jerbă de trupuri / înspăimântate. // Trupuri în flăcări, trupuri în valuri, / trupuri în uragane, trupuri în desimea / pământului.// Cuvintele mă ajung din urmă / pipăindu-mă cu mâini de orb / foarte subțiri, și sunând sticlos, / de câte ori izbutesc să-mi atingă / urmele absenței. / Iată, / mă trezesc smuls
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
înțeleg, / le mănânc pentru că sunt contemporan cu ele / le mănânc pentru că am încercat să-mi mănânc / mai întâi propriile-mi mâini / și erau infinit mai grețoase, / le mănânc pentru că am încercat / să-mi mănânc limba, / propria limbă de carne / și înspăimântat am văzut / că ea-și lepădase cuvintele / verzui, cu ochi negri, / departe de mine, în foame. («Mâncătorul de libelule» - SOrd, I, 370). XI. Treapta „laserului lingvistic“ și a „mutării în lup“: Un pământ numit România (1969). Cu excepția poemului care dă
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
decât folosind un simț al intuiției ce nu există în niciun manual... Ca și cum ai pătrunde într-o încăpere obscură, legat la ochi, fără nici cea mai mică posibilitate de orientare, și ar trebui să găsești o cheie... Te oprești în loc înspăimântat, terifiat, dar apoi, cu o naturalețe și o eleganță specifice doar magicienilor, te ghidezi după un reper invizibil, suspendat în timp și spațiu, și, cu o precizie uluitoare, îndrepți degetul către un colț al încăperii și rostești: "Aici este". Va
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
decât folosind un simț al intuiției ce nu există în niciun manual... Ca și cum ai pătrunde într-o încăpere obscură, legat la ochi, fără nici cea mai mică posibilitate de orientare, și ar trebui să găsești o cheie... Te oprești în loc înspăimântat, terifiat, dar apoi, cu o naturalețe și o eleganță specifice doar magicienilor, te ghidezi după un reper invizibil, suspendat în timp și spațiu, și, cu o precizie uluitoare, îndrepți degetul către un colț al încăperii și rostești: "Aici este". A
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - LUGUBRU Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului În săptămâna patimilor lugubru alunecăm pe culmi cu ochii stinși priviri înspăimântate înconjurați de flăcări călcăm pe drumuri nisipoase dorința omului e oarbă ne mistuim gândirea trădarea ne este păcatul în jur nori negri tu omule cauți Lumina sunt fapte seci șoapte rostiri iertări venite dinspre tine este sete în noi sunt
LUGUBRU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350343_a_351672]
-
cu chimicale. Mărăcinii și scaieții invadează terenurile mănoase de altădată. Legumele, fructele, carnea sunt falsificate, nu mai au gustul adevărat. Am dat vacii un măr cumpărat din piață, măr adus dintr-o țară îndepărtată și l-a aruncat, privindu-mă înspăimântată, parcă ar fi vrut să mă întrebe: „Tu poți să mănânci așa ceva?” Lași carnea cumpărată zile întregi descoperită și nu se apropie muștele de ea și nici nu se strică..., parcă n-ar fi carne. Pământul se zvârcolește tot mai
FLOARE OFILITĂ de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348990_a_350319]
-
aripile întunecate prin tufișuri. Din când în când se aude câte o bufniță căreia îi răspunde din depărtări cântecul huhurezului. Dintr-un copac alăturat spintecă semiobscuritatea țipătul cucuvelei. Un fior trece prin inimile tinerelor fete care se ghemuiesc tăcute, dar înspăimântate, lângă trupurile bărbaților. Ei le simt răsuflarea sacadată de spaimă și le încurajează că totul se va termina cu bine. Din moși strămoși se transmisese legenda blestemului ca nici un picior de om să nu pătrundă în această pădure. Cu timpul
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
și ceea ce văzuse în vis credea că era legat de cultul zeului Phoebus Apollo, personificare a soarelui, care dorea mai întâi să dea un semn înfricoșător lumii și mai apoi să-i pedepsească pe oameni. Tiberius era cu atât mai înspăimântat, deoarece, după ce preluase puterea de la Augustus, restaurase toate templele din Roma inclusiv pe cel al lui Phoebus-Apollo unde fuseseră aduse statui noi sculptate în marmură în locul celor vechi, unde adusese chiar el jertfe și nu numai la acel templu se
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
pe Creatorul suprem, conform credinței lor, dovadă că religia joacă un rol important în viața noastră. Indiferent ce au văzut, toți au mărturisit că au trăit o pace interioară în care s-au simțit fericiți, nimeni nu s-a reîntors înspăimântat. Se pare că există un spațiu între viața noastră trecătoare și eternitate. Despre acest spațiu avem nenumărate mărturii ale celor care l-au vizitat. Nepoata mea, despre acest spațiu mi-a povestit. Ascultând-o, am simțit că o astfel de
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
a V- a primară la școala din comună. Propaganda curentă, dinainte de întoarcerea armelor împotriva nemților era destul de subiectivă și de prăpăstioasă în ceea ce-i privește pe ruși. Considerați, în deobște, bolșevici și atei, rapaci, sălbatici și violatori, mai toată lumea era înspăimântată de ce se va întâmpla odată cu venirea lor peste satele și orașele țării. Printre cei mai neinstruiți și creduli, se acreditase și bănuiala că sunt, unii dintre ei, chiar canibali. În mare măsură, aceste supoziții, din păcate, s-au confirmat, comuna
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
știe, Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci! Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă! Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene. Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate! CORN DE TIMP VRĂJIT Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând! Mi-a păstrat soarele-n casă și-amintirile pe rând. Cu lumina-i de poveste, mă-nconjoară brațul ei. Luminoasă toamnă este peste suflet și pe-alei! Toamna
TOAMNA DIN OGLINDA MEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348238_a_349567]
-
-Doamne, noi am făcut și lucruri bune în această țară! De ce nu ne mai primești în rai? Dar Dumnezeu le-a răspuns: -Ce să vă fac? Aveți ghinion! Apoi, tâlharii din cea de-a doua gașcă au strigat și ei, înspăimântați: -Doamne, abrogă ordonanța! Te rugăm! N-o să mai furăm niciodată! Ce să facem ca să ne ierți? Dar Dumnezeu le-a răspuns și lor: -Din păcate, e prea târziu. Altă întrebare! FLORIN T. ROMAN, artist, ziua vesel, noaptea trist. Referință Bibliografică
PAMFLET DE URGENŢĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350023_a_351352]
-
întreagă peste plaiuri, apoi îi învălui seara cu aripile sale. Se apropia miezul nopții când, deodată, parcă un alai lăutăresc se apropia de ei. Peste puțin timp, printre trunchiurile arborilor apărură în voaluri străvezii fecioare ademenitoare. Călăreții își struniră caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndemnau să se apropie. - Astea-s vampirice? - întrebă în șoaptă Ciocoiu tremurând. - Sau diavolițe? - rosti Conacu cu inima cât un purice de spaimă. - Sunt fantasmele nopții! Nu le băgați în seamă, că vă pocesc! - le șopti Arnăutu
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
mama, și doar al șaptelea va trăi, că printr-o minune cerească. Cand însă misterioasă femeie îl va naște pe al optulea copil, în luna a noua, să uitați de promisiunea făcută mie, si de promisiunea făcută ei, cu inima înspăimântata, să strigați către ea: “ Spune-mi, cine ești tu, tainica și groaznică femeie, făcută din aceiași groaznică lumină din care e făcută și Luna, si de ce-ți ucizi copiii inecandu-i în apa mării la doar trei luni ? O
ALEXANDRU SI LUCIAN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361769_a_363098]
-
ți îngheța răsuflarea... După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceștia, au început să schelălăie scoțând sunete înfricoșătoare... Înspăimântat, tovarășul bunicului făcu o mișcare greșită și căzu, de pe creanga pe care stătea, chiar lângă rădăcina tufanului, unde a înghețat ca o murătură...Când bunicul l-a strigat pe prietenul său, spunându-i că-i vremea să coboare, acesta i-
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce spintecă-n larg văzduhul, De nimic concret! Sufletul se-neacă de cenușa cea mai rece.... Cât de mult ai vrea atunci să călătorești pe tăcerile tale Pe gândurile-nsingurate..dorințe-nspăimântate... Ți-ai aminti, desigur, de anii trecuți, de priveliștea casei cu pridvor. Meditație despre trecerea timpului, gânduri tulburi, tardive regrete... Îngheți împreuna cu clipa! Nici gândurile nu te mai ascultă.. Lumânările ard în sfeșnice de aur, în pulberi de argint
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
pentru a evita accidentul. - Păi nu ești. Absolut nimic nu ai fi putut face. - Dragul meu, te rog...plec, mă strigă! ...poate mai intri. Pupici, dragul meu. - Da, te aștept, iubito! Te iubesc și sînt lângă tine. ***** Carmen avea sufletul înspăimântat și golit. Părea că cineva îi șoptește la ureche: ,,Te-a luat Dumnezeu de mână''. Își aminti că mergea pe un drum de lumină și,,cineva'' îi întindea o mână. Când mai avea puțin, ființa din lumină dispăru și Carmen
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
Petru, Iacob și Ioan și ducându-i pe muntele Tabor, în timp ce Îl priveau, Fața Lui a început să strălucească mai tare decât soarele. Și arătându-se Moise și Ilie au vorbit cu El. Iar ucenicii au fost foarte uimiți și înspăimântați. Urcarea pe munte reprezintă simbolul înălțării spirituale, care din virtute în virtute, duce la dragoste și deschide calea contemplării dumnezeiești. Această este de fapt esența învățăturii lui Hristos care, preluând asupra Sa neputințele noastre, ne-a arătat că isihia este
SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366627_a_367956]
-
dragostea lor m-am născut eu! - Ai imaginație, nu glumă! Îmi plac fanteziile tale! Parcă am fi Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana!... Te-ascult cu plăcere, poetul inimii mele! - Te rog, nu mai râde!... Pe jumătate sunt vampir! - Poftim? - tresări ea înspăimântată. - Te-am rugat să fii pregătită pentru marele adevăr. Fata nu știa ce să mai zică. Își frecă obrajii cu palmele și se ciupi de lobul urechilor ca să-și dea seama dacă visează sau este cumva pradă vreunui coșmar. - Ca să
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]